Sonetul XIII
Să fugi de bun rămas, precum ar fi
în urma ta, cum e sfârșita iarnă;
căci printre ierni sunt ierni: nu poți sfârși
iernând; deasupra inima-ți aștearnă!...
Să mori cu Euridice-n veci, și cântă
slăvind; coboară-n așternut cleștar;
cu cei ce pier în haos mi te-mplântă
și-n freamăt sfarmă-al cupei sunet rar!
Să fii, deși părtaș al neființei,
al eului temei statornicit,
deplin plinind ce-o dată-i dat ființei;
Tot ce-a fost mut și orb în rostul folosit,
belșugul firii grămădit pe-un umăr
râzând l-apropie, călcând tot ce e număr.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iarnă, poezii despre sunet, poezii despre numere, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Citate similare
Mai întâi de toate, învață să stăpânești iernile. Sunt tot felul de ierni. Există ierni economice, când lupii finanțelor se află la ușă; există ierni fizice, când sănătatea noastră are de suferit; există ierni personale, când inima noastră este sfărâmată în bucăți. Iarnă. Dezamăgiri. Singurătate. Așa au fost compuse blues-urile.
Jim Rohn în 7 Strategii pentru obținerea bogăției și fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iarnă
- citate despre învățătură
- citate despre sănătate
- citate despre singurătate
- citate despre lupi
- citate despre inimă
- citate despre existență
- citate despre bani
Sonetul XVI
Rana pururi de noi scurmată,
însuși zeul e, de-i vindecată...
Tăiș noi suntem, râvnind a ști
iar el, seninul, se risipi...
Chiar daru-i sfânt în neprihană
îl smulge din lumea-i prea vană;
neclintit, nu-l primește decât
dezlegat, părtaș hotărât...
Doar mortul soarbe gând
din șipot susurând
sub zeiescul semn, mortului mut...
A noastră larmă sfărâmă țelul!
Râvnește spre dangăt doar mielul
din molcom freamăt tot mai tăcut.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre oi sau poezii despre gânduri
Asta ne este viața, ne luăm veșnic rămas bun.
Rainer Maria Rilke în Elegii
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate de Rainer Maria Rilke despre viață
Asta ne este viața, ne luăm veșnic rămas bun.
Rainer Maria Rilke în Elegiile duineze, Elegia a opta (1923), traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, ce bine este să fii printre oameni care citesc!
Rainer Maria Rilke în Însemnările lui Malte Laurids Brigge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lectură
Mi-e atât de frică
De-a oamenilor vorbă mi-e atât de frică.
Ei totul spun atât de evident:
Asta e casă, ăsta-i câine violent,
aici este-nceputul și-acolo sfârșitul se ridică.
Mi-e frică și de gândul lor și de badjocură mereu
ei știu tot ce va fi și tot ce-a fost;
și orice munte lor le pare fără rost;
grădina binelui și-al răului vecină e cu Dumnezeu.
Vreau să mă lupt, vreu să le spun: lăsați-le știute.
Îmi place să aud cum lucrurile cântă.
Voi le atingeți: ele sunt nemișcate și mute.
Voi omorâți întreaga vrajă sfântă.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poemele timpurii (Rugăciunea Mariei față de Maria), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență, poezii despre vecini, poezii despre sfârșit, poezii despre religie sau poezii despre munți
Sonetul XVIII
Dansatoare, tu strămutare
a tot ce sortit e să piară, ofrandă;
vârtej, cel din urmă pom, crești din mișcare,
domnești peste vreme, zbor prins în ghirlandă!
N-a înflorit peste freamăt, deodată,
peste vârfu-i, tăcerea? Deasupra, nu-l învăluiai?
Sus, nu soare era, nici vară, ci nemăsurata
arșiță pe care-n nepreget o desfășurai...
Doar roade purta, roade, copacul, extazul.
Nu-i oare molcomă roadă: ulciorul
vărgat, pârg deplin, dar mai pârguit nu e vasul?
Că-n limpezi icoane păstrează tiparul
pe care bezna sprâncenelor tale, fiorul,
pânze desprinse, sucind scrise tot harul?
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre copaci
- poezii despre sprâncene
- poezii despre mișcare
- poezii despre icoane
- poezii despre flori
- poezii despre dans
- poezii despre creștere
Toamnă, aș fugi de tine!
Aș fugi de tine, toamnă,
Ochii aprigi de Brumar
Să mă vadă cum dispar,
Chiar de timpul mă condamnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
Mi-aș zidi un stăvilar,
Să mă caute-n zadar
Seci surâsuri cabotine.
Aș fugi de tine, toamnă,
Nu doresc să-mi fii stăpână,
Să ajung tot mai bătrână,
Îndreptându-mă spre iarnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
De mă strigi, să nu-ți răspund,
De reci ploi să mă ascund,
Ropotind prin copertine.
Aș fugi de tine, toamnă,
Oricând, știu, a ta surată
Va putea, așa, deodată,
Grele-omături să aștearnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
Alungând, în mod bizar,
Până-n Luna lui Florar,
Toate iernile din mine.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre toamnă, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre dorințe sau poezii despre bătrânețe
Moartea pe bucățele
Cu orice moarte, a altuia, din mine se tot moare,
În gânduri, amintiri, palpabil, vise spuse, chiar iubiri;
Rămâne un vid, cum golul în stomac și-n mintea schizofrenic...
Nu mai e timp s-anini pe-un spațiu! Numai remușcare
Apare brusc, tardiv pierzi zilnic contur firii,
Ce-o mutilezi în conuri de retină, în nodul frenic.
Se pierde din ce e, ce-ai adunat cu tine, ce-ai,
Lăsând încet, încet, un fluviu cumulat în amnezie,
Căci cei ce pier, te știu, te iau fărâme, pleci,
Ești tot mai rar în vorbele-n eter; doar "vai,
Pe unde-o fi și el, nu l-am zărit de mult, de-o veșnicie"...
Se strânge cercul pân-a fi doar "mine", te tot treci.
În straniu paradox te izolezi, cu știință, n-ai repere,
Că nu mai e punct, sprijin, glume nu-s la fel, nici drame
Și trena-n urma nemișcării reci e tot mai scurtă, introvertită
În resemnare surdă, lacrimi seci... Îți pierzi avere,
C-o dai -și-ai alergat-o o viață- vrei doar ceva drame,
Atât cât să-ți faci ultimul voiaj, fără împrumut... că lumea-i oropsită!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre visare, poezii despre umor, poezii despre spațiu și timp, poezii despre paradox, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îi bun tovarăș drumul. Vrednic tovarăș. Taci tu - tace și el, ai ceva pe suflet, te ascultă ca un frate și ce-a auzit, moghila, ici rămâne pe veci. Câtă lume, câte destine! Cum au venit, așa s-au și dus, iară drumul zace mut cu tot ce-a fost pecetluit de copite, roți și picioare.
citat din romanul Frunze de dor de Ion Druță (1957)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre suflet sau citate despre picioare
Mi-e dor...
Mi-e dor să nu mai știu nimic
Și să iubesc în nopțile târzii
Acei ochi verzi, poemul meu demonic
Ce gândul mi-au furat în clipele pustii.
Mi-e dor să vii în nopțile cu Lună
Să ne iubim ca doi nebuni râzând
Dacă ți-aș fi a inimii nebună
Ai mai fugi de mine suspinând?
Mi-e dor de noi în clipele lui Marte
Când ne plimbam prin ploaie liniștit
Tu mi-ai rămas, cu un parfum aparte
Și te păstrez în tâmple, ca pe-un mit.
Mi-e dor să vii cu primăvara la rever
În păr să-mi prinzi un ghiocel plăpând
De vei pleca în tine am să pier
Un strigăt mut, un înger lăcrimând.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor
De tine și ochii tăi cei verzi
Mi-e dor, și-n tine vreau să mor
Iubindu-te, de ce nu vrei să crezi?
Ție îți este dor vreodată
De mine și doru-mi de copilă?
Îți mai aduci aminte că odată
Ți-am fost păcatul fără vină?
Nu îmi răspunde căci mă porți
În piept de când au înflorit castanii
Ești tu pribeagul ce la porți
Mai bați și-acum deși trecut-au anii?
Voi înflori și eu precum salcâmii
În fiecare an în gândurile tale
Să-ți amintești că noi am fost nebunii
Ce inima și-au îngropat-o-n mare.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre inimă, poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție sau poezii despre verde
Sonetul XXIX
Prietene tăcut, în depărtare
simți suflul tău văzduhul că-l dilată
te cheamă printre grinzi, întunecată,
clopotnița sunând. Să prinzi vigoare,
să-nfrângi în tine tot ce e venin!
De lepezi chipul vechi, prinzi altă față.
Cumplita încercare de te-înhață,
amar de ți-i gâtlejul, fă-te vin.
La noapte, în prinos poți preschimba
răscruci de simțuri, farmec de pământ;
și rostul lor să-l simți la întâlnirea
ciudată. Țărna de te va uita,
grăiește țărnei mute: -s unduirea,
iar apei repezi spune-i: iată, sunt!
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre simțuri, poezii despre prietenie, poezii despre noapte sau poezii despre apă
Omagiu
Simbol, este omagiul de laic, rugăciune
Nespusă tare, în gând o suavă recitare
D-esențe, scoase din deliricul tăciune;
Elixir de-ars mocnit, inhalat răsuflare.
Iar ecou e, sau nu, căci osul tăciunit
E doar orbite goale și-n ele, înăuntrul
De craniu, nu mai e, minunea, ce-a spășit,
Sau sens a dat la tot... Bun bulgăre, ca untul!
Către ce să-și îndrepte, oare, atunci piosul
Privirea, lupă-n prisme de stele; 'nspre un fuior
Ce-n lornion își întoarce fumul, înspre josul
De un periscop, făcut dintr-un femur ușor...
... Dezmăduvit, rămas un labirint calcaric
În șold, rotund de atâtea, atâtea mângâieri?
Oare nu-i un păcat, c-atâtea frumuseți, barbaric
Au sfârșit; la fel cum tot ce-i azi, mâine va fi un ieri?!
Iar ieri, ce-i azi de-un mâine și alaltăieri e-un azi
Și tot ce-a fost, de-acum, e-un mâine-n viitor,
Cum oasele ce-ți sunt, coloane să nu cazi?!...
Omagiu-i mâna pe umăr, la fostul drag, cu dor!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre simbolistică, poezii despre prezent sau poezii despre mâini
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îți sunt urcior).
Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt).
Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt,
cu mine rostul tău dispare.
În urma mea nu mai ai casă-n care
să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ți picioare cade
sandala de velur, mângâietoare.
Mantaua ta cea mare se desprinde.
Privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică,
va rătăci-ndelungă vreme după mine
și-n asfințit de soare se va-ntinde în poala rece-a pietrelor străine.
Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre frică, poezii despre cuvinte sau poezii despre Soare
Pas înainte
Și iar dă vuiet viața-mi, din străfund,
de parc-ar curge-n maluri mai lărgite.
Și lucrurile, tot mai înrudite,
imaginile mai pătrunse-mi sunt.
Mai intim sunt cu tot ce nu-i cuvânt:
și simțurile-ajung chiar să-mi pătrundă
ca păsările-n vântul din stejar,
și-n luciul frânt al iazului cel clar,
simțirea mea cu peștii se cufundă.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stejari, poezii despre pești sau poezii despre imagine
Sonetul XXVIII
O, vin în urmă pleci! Îndeplinește
copil ești încă dansul feciorelnic
în pura constelație ce dănțuiește!
Am izbutit să depășim vremelnic
nedeslușitul rost al Firii. S-a urnit
vibrând, când asculta cântând pe zeu.
Ai fost mișcată-atunci, dar ai simțit
înstrăinarea când la glasul lui Orfeu
un arbore-ncerca un pas cu tine.
Știai doar locul unde lira cântă
și-n cumpăt nemaiauzit răsfață.
Atunci cercat-ai gingășii depline
nădăjduind la sărbătoarea sfântă
să înfiripi a prietenului față.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre răsfăț, poezii despre depășire sau poezii despre copilărie
Cântarea femeilor către poet
Cum totu-nflorește: așa suntem noi;
căci noi suntem doar astă desfătare.
Ce-n fiară beznă, sânge-a fost, șuvoi,
în noi crescut-a suflet și chemare
de suflet-ecou. Pe tine te cheamă.
Pătrunde în privirea ta: o zare
lină, blând, fără jind de bună seamă.
De-aceea, pe un altul ni se pare
că-l strigă. Și totuși, nu ești tu, de mult,
de cine fără-urmă-adânc pierim?
Și-n altul, oare, ne împlinim mai mult?
Nouă, pe drum alături, nesfârșitul ni-i.
Tu, gură, fii, o, fii, să-l auzim,
cuvântătoru-ne, tu, însă, fii.
sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre poezie, poezii despre gură sau poezii despre femei
Glorificarea lui Buddha
Al miezurilor miez, inima inimilor,
migdală ce te-nchizi și te-ndulcești
acestea toate, până la capătul lumilor
sublime, e carnea rodului ce tu ești.
Nimic de tine, simți, nu se mai ține;
cinste ție: coaja ta e în Nesfârșit.
Acolo, strașnica-ți sevă zace și-ntreține
ajutată de-o strălucire dinafară, din Zenit.
Căci în înalt de nalturi, sorii tăi,
nemaivăzut sunt toți deplin rotiți și orbitor.
Ci înlăuntrul tău a și început
ce stă deasupra sorilor.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea a doua, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre început sau poezii despre ajutor
Suflet în spațiu
Aici sunt, aici, eu ce-am fost smuls,
și mă clatin.
Oare cutez? Mă arunc?
Mulți au fost cei destoinici
acolo unde zoream. Dar acum
unde și cei mai mici stăpânesc până la capăt,
muți înaintea lucrării măiastre :
Oare cutez? Mă arunc?
E drept c-am îndurat nopți, din stânjenitul meu
trup; da, prieteni făcusem
din el, pământeanul, și nemărginirea;
se revărsa,
suspinând, inima-i ce-o înălțăm
fără podoabe.
Dar acum, cui să arăt
că eu sunt doar suflet? Pe cine
uimește?
Deodată să fiu cel veșnic,
să nu mai fiu supus contradicției, să nu mai fiu
cel ce alină; să nu mai fiu părtaș decât
cu cerul.
Cu greu încă tainic;
căci între toate deschisele
taine, una
înfricoșată.
O, cum se-ntrepătrund îmbrățișările mari. Care
o să mă prindă, care o să mă dea mai departe,
pe mine cel ce stângaci
îmbrățișează?
Sau am uitat și-s in stare?
Uitat-am zbuciumul istovitor
al celor greu iubitori? Uimit
m-arunc spre înalt și-s în stare?
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet, poezii despre stângaci sau poezii despre contradicții
Morgue
Ei zac culcați de parcă ar fi să fie
din nou o faptă iarăși inventat
ca împreună și cu frigul ce-o să vie
să se împace-n alb cu firea-mpreunată;
căci astea toate-s fără de sfârșit.
Ce fel de nume porți prin buzunare,
cum să se găsească? Dezgustul nesfârșit
a fost spălat de dornica-nchinare.
El nu s-a dus; rămas-a doar curat.
Și bărbile-au rămas, mult mai spinoase
de gardieni mai îngrijite, mai frumoase
la privitori să nu le fie silă.
Ochii întorși sub pleoapa fără milă
privesc lăuntru ca un vis ingrat.
sonet de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inventatori, poezii despre gardieni, poezii despre frumusețe, poezii despre curățenie sau poezii despre alb