Dar eu, iubito... sunt aici
Iubita mea! spre dimineață
Te simt pe trupul meu, liană,
Sorbindu-mă și dându-mi viață
Surâzătoare și spontană.
Ești ca un lujer, ce-nfășoară
Trunchiul copacului rebel
Ce-ascunde, poate, o comoară
Necunoscută... nici de el.
Nu este fruct, nu e nici floare,
Dar curge înspre adâncimi
Exuberant... ca o-ntrebare
Ce-aruncă lavă și lumini.
Iubita mea! când răsăritul
Ne-mbrățișează și ne-mbie,
Nu pot a face... pe smeritul
Și nici nu plec în sihăstrie.
Voi crește-n tine... cu tandrețe,
Hălăduind... pe unde... nici,
Un altul n-ar putea să-nvețe,
Dar eu iubito... sunt aici.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre fructe
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- poezii despre copaci
- poezii despre comori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.