Auzi?
Atâtea gânduri, gânduri, rânduri
le facem vorbe, le-mpărțim
ne pregătim culcuș din scânduri
din timp cu moartea ne-nfrățim
De parcă ea nu o să vină
atâta caz din cum va fi!
Dar cântărim a altor vină
și-n somn ne place a bârfi
Am hotărât să număr fluturi
oricâți ar fi, să nu-i omit
n-ai vrea prostia să mi-o scuturi
oftatul să mi-l sugi din gât?
E ușa vraiște deschisă
îmi intră fluturii pe rând
se prind în hora interzisă
îi urmăresc, dar până când
Ecoul gândurilor noastre
prin semne va vorbi cu noi...
Să naștem aripi verzi, albastre
lungiți în câmpul de trifoi
Să acceptăm nemărginirea
cu orice simț până la zbor
În ce constă dezamăgirea?
Ne tot holbăm în gura lor
Încât uităm prin gropi auzul
prin spini mirosul de copil
în schimb noi însușim abuzul
și batem pasul inutil
Ca figurinele pierdute
din jocul unui dumnezeu
pe tabla timpurilor mute
Auzi, tu nu știi, cine-s eu?
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre gânduri
- poezii despre fluturi
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre schimbare
Citate similare
Nu mai pot să plutesc
afurista asta de gravitație e de vină
pentru toate scenariile apocaliptice
chiar și pentru eficiența ghilotinei
până și moartea s-a gârbovit de atâta atracție
doar îngerii evoluează precum păpădiile
noroc că ploile nu-i ating
altfel tot câmpul ar fi plin de aripi albe
..............................................................
acum sunt într-un ochi de uragan
e atâta liniște încât îmi pot auzi lacrimile
cum se nasc
................................................................
iar eu alerg după un fluture alb
pe care nici nu vreau să-l prind
nici să-i desfac misterul
doar să mă pierd o clipă
de lumea aceasta din plastic
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre îngeri
- poezii despre uragane
- poezii despre ploaie
- poezii despre noroc
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre gravitație
Cobor și urc
Când toți ceilalți consultă ceasul,
Eu timpul mi-l măsor cu pasul,
În metri... de secunde îl parcurg,
Din zori de zi și până în amurg.
Eu somnul mi-l măsor în vise,
Ce-s după pleoapele-culise,
Și-ascund o noimă de povești,
În care simt cum mă iubești.
Dorința mi-o măsor prin fapte,
Și-n miez de zi, și-n miez de noapte.
Din toate, câte am râvnit,
Doar prea puține am reușit.
Eu gândul mi-l măsor prin riduri,
Și îl aștern pe filă-n rânduri,
Pășind pe strania mea cale
Cobor la deal și urc la vale.
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre văi, poezii despre visare, poezii despre secunde, poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei, poezii despre miezul nopții, poezii despre metrologie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Părinți cuminți
Mai plâng sub noi, în somnul lor cărunt
Ne pârjolesc în gânduri răzvrătirea
Și uneori ne recitesc psaltirea
Cu vocea ca un dumicat mărunt
Abia alunecat pe gât și ciunt
Așa cum ni-i răstoarnă amintirea
Mai trec prin noi, prin gesturi și prin sori
Prin șoapte adumbrite, abreviate
Cu chipuri mici, sfioase și speriate
Zâmbind din prăfuitele scrisori
Pe care ni le-au scris de-atâtea ori
Dar niciodată n-au fost expediate
Mai râd de noi de sub vreun mal de ceară
Se opintesc sub lacrimile noastre
Cu ochii mari, mijiți sub cruci albastre
Părinți cuminți crescuți în colb la țară
Mai ies din amintiri la ceas de seară
Și se prefac apoi în triste astre
poezie de Camelia Florescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre amintiri, poezii despre voce, poezii despre tristețe, poezii despre sperieturi, poezii despre seară, poezii despre scrisori, poezii despre sat, poezii despre râs sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Izvor de fluturi
Îmi curg fluturi din ochii calzi,
Îmi curg fluturi pe obraz.
Îmi curg fluturi pe spatele rece,
Îmi intră-n gură să mă înece,
Îmi curg fluturi pe nas, când respir
Mă umplu pe față, mă împroșcă cu mir.
Îmi curg fluturi pe mâinile slabe,
Sărută mai jos picioarele albe.
Îmi curg fluturi când te văd și tac,
Sunt plină de fluturi în stomac!
Îmi curg fluturi rânduri, rânduri,
Din ochi, din ureche și din gânduri.
poezie de Roxana Matiasi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre sărut, poezii despre picioare, poezii despre mâini sau poezii despre gură
Mărșăluiesc prin gânduri și vise
Nu-mi pot împărți la doi scrisul,
îl păstrez așa unic în felul său
și-l dăruiesc cititorilor iubitori
cu dragostea încorporată-n cuvinte.
Mărșăluiesc prin gânduri și vise,
strâng în sentimente neîmpărtășite
multă fluiditate din tot ce văd,
ce-i decent a murit pe rând
într-un război total între oameni,
bunul simț este o poveste desuetă.
Important e să te impui prin orice mijloace,
să închizi gura oricărui cârtitor,
nu contează cum și oriunde
iar buzunarele îți dau greutate
și prostia capătă orgoliu de invidiat.
Mă deconectez,
îmi odihnesc mintea în fiecare poem
și continui să mă exprim,
n-am căzut în patima plăcerii,
dar și păcatul pândește.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre prostie, poezii despre poezie, poezii despre plăcere, poezii despre orgoliu, poezii despre odihnă, poezii despre iubire sau poezii despre invidie
Din nou, noi
Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinți...
Ei au mâncat pâine,
părinților noștri le-au fost părinți.
Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit și s-au nemurit.
Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume și ce anume?
Suntem, dar ne este urât!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, citate de Nichita Stănescu despre zăpadă, poezii despre viață, citate de Nichita Stănescu despre viață, poezii despre tragedie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pâine, poezii despre mâncare sau citate de Nichita Stănescu despre mâncare
Visul unui fluture cu aripi arse
Merse în zbor sub clar de lună
S-asculte Lia-Ciocârlia,
O melodie numai bună
Dată de Domnu-n România.
În jurul lui un stol de fluturi
Din aripi începu să bată,
Așa cum numai tu îți scuturi
Visele noi câteodată.
Scântei din ceru-nghesuielii
Printre silabe s-au aprins,
Intră în tracul amețelii
Ca mire fluture, un vis.
A ars pe aripi, pe antene
Și visul s-a închis în el,
Alți fluturi prins-au cu putere
Să-i tulbure visul rebel...
Au reușit, l-au bandajat
Frumos, în note muzicale,
Cu targa iute l-au cărat,
Bucăți de-arsură în spitale.
Au ras culorile de sânge,
Pete de fum din visul gros
Și prinse dureros a plânge
Gândind că i-a ars orice os.
Deschis-a ochii-n mii de lacrimi,
În jurul lui era un lac
Din ochii cei trecuți prin patimi
Pe-o lumânare și-un colac.
În zbor aș vrea să fiu, în zbor,
În lume cum îmi era visul,
Dar sunt un nod dintr-un popor
În care-a ars și Paradisul.
Sincer să fiu nu îmi percep
Măcar aripile ce-s arse,
Aș vrea din suflet să pricep
De ce trăim în mii de farse.
Dați-mi o rugă să ascult
Sub clar de lună, ciocârlia,
Să văd cum pe dacicul scut
Își face cuibul România!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre aripi, poezii despre sânge sau poezii despre suflet
Atâtea gânduri, mamă...
Mai este-n noi o urmă de copil
De câte ori rostim cuvântul mamă,
Demultul vine-n astăzi și ne cheamă
Să mai întoarcem timpul din exil.
Mai este-n noi fărâm-aceea mică,
Când teama de-ntunerec și tăcere
Ne tresărea la orice adiere
Iar inima ni se făcea... furnică.
Ma este-n noi dorința de poveste
Așa cum numai mama știe-a spune,
Cu Prâslea cel Voinic și mere bune
Și zâne, colindând, pe la ferestre.
Mai este-n noi un dor de mângâiere
Și de răsfăț... de zâmbetul tăcut,
De palma care-a dat... și n-a durut,
De lacrima-ți căzută în tăcere.
Atâtea gânduri, mamă, vin la tine,
Bătătorind cărări fără de rost,
Nu poți întoarce timpul care-a fost
Și nici schimba înscrisul din destine.
Azi rătăcesc prin umbra unui gând
Și mai întorc, pe-o parte, câte-un dor.
Doar fluturii mai au acolo, zbor,
Și glasul tău... dojenitor... și blând.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre prezent, poezii despre mamă, poezii despre zâmbet sau poezii despre răsfăț
Mă alcătuiesc din cuvinte
visul se întoarce în vis
în gânduri dragostea frământată dospește
până i se frăgezește miezul
viitorul rupe lacom din speranțe
își pune pe masă pâinea coaptă
și așteaptă musafirii
ușa rămâne deschisă
mă alcătuiesc din cuvinte
și prin ele mă înalț în fiecare zi
urcă nestingherite-n poeme
și-n umbra lor curg clipe încântătoare
cu sunete de flaut
c-un ochi atent
Dumnezeu privește-n tăcere
și meditează la unele taine
din creația sa.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sunet sau poezii despre religie
Ploile tale calde
Gust amarul până îmi iese prin ochi
și nu mă las furat de vorbe goale.
Sunt prins în vârtejul slăbiciunii omenești,
dar nu mă tem de nimeni.
Îmi adaug în fiecare zi câte o șansă,
să mă ridic cu sufletul la cer
în primăveri de cântec prin gânduri
și-n mâini cu măreția dragostei
ce-mi rodește-n palme.
Ploile tale calde
cu mângâieri rupte din cuvinte
îmi coboară prin trupul înfășurat
de atâta fierbinte iubire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre primăvară sau poezii despre frică
Astronomia iubirii
Pe cer de am privi Luna amândoi
Din două colțuri ale lumii diferite
Gândindu-ne-n același timp la noi
Norii ar lăsa stelele descoperite.
Și prin ploile Perseidelor
Cuvinte de dragoste să ne trimitem
Iar acestea să roiască în jurul undelor
Iubirii noastre prin care noi renaștem.
Astfel se vor forma florile timpului
Alcătuite din roadele gândului...
Suntem visul în care jucăm de mult timp
Cu inimile noastre așezate în același anotimp.
Iar de în cale-mi te zăresc
Prin urma umbrii tale am să te urmăresc
Căci fluturii ce mi se așează în suflet
Nu îmi dau pace și mă răscolesc
Să te tot iubesc!
poezie de Anca-Denisa Moroșan
Adăugat de Anca-Denisa Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre pace, poezii despre nori sau poezii despre jocuri
Pietroaiele astea din jur arată cu vârf și-ndesat că noi le-am fabricat. Facem din lâna stelelor bidinele, vopsim noaptea casele cu ele. Batem apa până scoatem din ea lumina, ca din lapte smântână. Soarele, care e de fier, zilnic ruginește, și rugina lui cade pe noi de ne-ncălzește. Noi o strângem în cearșafuri, umplem cu ele câmpul și facem să crească mai repede grâul și porumbul.
Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre lactate, citate despre timp, citate despre stele, citate despre promisiuni, citate despre noapte, citate despre lână, citate despre fier sau citate despre creștere
Aripi pestrițe...
Aripi de pui congelate sau fripte,
Prin cotețe de ouă sau date pe cripte,
Aripi de porc făgăduite-n discursuri,
Aripi de fier ce te cară-n văzduhuri....
Pe aripi de fluturi
Îmi arde stomacul,
Cu aripi de înger
Pe umeri stă dracul,
Pe aripi pufăite
Din fire-aromate
Și bahice aripi...
... simțiri minunate!...
Când te-aud,
Când te văd
Când te simt sunt zvârlit
Pe aripi duioase ce mă fac împlinit...
Sunt tot o aripă,
Sunt tot hotărât,
Dar să nu calc smintit,
Să-mi stea aripa-n gât!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porci, poezii despre fier, poezii despre draci sau poezii despre Bachus
Ecoul
Un glas pornește din lăuntrul meu,
ecoul se întoarce peste gânduri
din spectrul rupt al unui curcubeu
rămas din vară priponit în prunduri.
Izvorul nu mai curge pe sub prund
dar curcubeul din pripon ascultă
cuvinte vagi în care se ascund
păreri de rău întoarse dintr-o luptă.
Din glasul renăscut așa târziu
mai vin si-acum silabe încărcate
cu amintiri din care nu mai știu
unde-au plecat iubirile trădate.
Mă-ntorc grăbit cu dorul în trecut
prin vechi uitări aduse într-o seară
de vântul reîntors mai abătut
din marginile unei nopți de vară.
Și dintr-odată parcă le zăresc
desprinse din văzduh, neconsolate,
în inimă aș vrea să le primesc,
cu un sărut să le împac pe toate.
Dar timpul parcă m-a înlănțuit,
iar ele mi se par tot mai ostile,
în cercul lor mă strâng necontenit
și îmi cobesc cu bocet de sibile.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu, poezii despre vânt, poezii despre trădare sau poezii despre inimă
Vacarmul egretelor
Atâtea gânduri vin și se adună
De parcă le e teamă de un zbor
Din tremurul de buze, în furtună...
Și, Doamne, ce vacarm asurzitor!
În toate ești același înger care,
Purtat de aripi în destinul meu,
Îmi e lumină călăuzitoare
Pe marea-n care călător sunt eu.
E-o ceață stranie prin orizonturi
De judecăți și valuri ce se zbat
În marea zbuciumată între fronturi
Cu lupte pentru calea de urmat.
Se-adună gânduri stoluri de egrete
De-un alb desăvârșit în zborul lor
Pe-un cer lipsit de nori și de regrete
Din visuri ce revin, amăgitor.
Se-adună, fac o larmă-asurzitoare,
Dar, dintr-odată, liniște. Ciudat!
Prin ceața ridicată-n depărtare,
Se vede o lumină. Au plecat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune sau poezii despre lumină
Iubitul meu
Iubitul meu, de tine mă despart
Cu sufletul în mii de cioburi spart.
Cine-i de vină? Poate amândoi,
Că n-am simțit ce se-ntâmpla cu noi.
Sorbind licoarea dulce din pahar,
Cum ne-am îndepărtat, nu am habar.
Doar amintiri duioase se mai zbat
Între o lacrimă și-un biet oftat.
Prin soare, ploi, mă voi plimba ades
Tot întrebându-mă ce s-a ales,
Dintr-o iubire care promitea
Să nu-și ia zborul ca o rândunea.
Îți las pe masă un bilet stingher,
În care vreau iertare să îmi cer,
Cu gânduri multe pentru rămas-bun,
Când am avut atâta timp să-ți spun.
Dar timpul a trecut nerăbdător,
Lăsându-mi vorbele pierdute-n zbor.
Acum, când totu-i prea târziu, aș vrea
Să bați a doua oară-n ușa mea,
Să te opresc la mine și să strig:
Ia-mi sufletul în palme, că mi-e frig!
Și-n loc de bun-rămas să mă săruți,
Cu buze moi și dulci rămase muți.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare sau poezii despre iertare
Anotimpul cu trifoi
Cândva strângeam dorințe din trifoi,
hoinari copii în labirintul verde
și ascundeam la sân un firicel,
cu patru frunze, pentru a nu-l pierde.
Ne amintim ades copilăria,
când alergam prin lanul cu trifoi,
și-i căutăm pe tata sau pe mama,
pe frați, vecini, în liniștea din noi.
Dar i-am pierdut pe străzile oculte
și-n forfota din spatele privirii,
sperând ca răsfoind acum imagini,
să-i revedem pe strada amintirii.
Soarta ieri părea că ne surâde,
azi hoinărim prin viață fără noi,
dorind să retrăim cândva speranța,
pierdută-n anotimpul cu trifoi.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre imagine sau poezii despre frunze
Noi
La noi sunt codri verzi de brad
Și câmpuri de mătasă;
La noi atâția fluturi sunt,
Și-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte țări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece și flori
Și lacrimi multe, multe...
Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desișuri,
Și jale duce Murășul,
Și duc tustrele Crișuri.
La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Și-mbrățișându-și jalea plâng
Și tata, și feciorul.
Sub cerul nostru-nduioșat
E mai domoală hora,
Căci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.
Și fluturii sunt mai sfioși
Când zboară-n zări albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfrățiți cu noi
Își înfioară sânul
Spun că din lacrimi e-mpletit
Și Oltul, biet, bătrânul...
Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinții,
De jalea lui ne-am răposat
Și moșii, și părinții...
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Deșertăciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre țări, poezii despre uitare sau poezii despre trandafiri
Felinar
auzi cum ne cad petalele, frunzele?
suntem flori în îmbrățișarea unui
viitor care nu mai pleacă de la noi.
taci, știi că va pleca.
știu, dar probabil
că ne va urmări de jos din stradă,
atent la orice mișcare a secundelor,
a siluetelor noastre în spatele lor.
mă înăbuș lângă tine, parcă aș trăi într-o respirație
mereu atentă, niciodată prezentă.
pleacă atunci!
rătăcește, rotește-te
pe marginea gândurilor unui alt bărbat.
o balerină în amurg de toamnă,
cu fustă crâmpoțită și picioare obosite.
vântul se crapă și-ți intră prin ochii veștezi
în trupul curbându-se în înclinarea,
reverența de final înspre un public care
privește la o altă scenă.
voi mai rămâne o vreme, până ce vei adormi.
când te vei trezi, vei auzi ceața cum se prelinge pe
un cântec înghețat, căzut din trupul meu
îndoit într-o ultimă plecăciune spre tine.
el adormi mirosindu-i încheietura mâinii triste;
un parfum de film mut cu Greta Garbo își mai spuse
apoi capul i se umplu cu maree, delfini și sicomori.
și visă că ține un felinar aprins, tăcut în dreptul inimii.
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre sfârșit
Ritual de toamnă
hai să ne luăm de mână și să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieții
și să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeții,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinărește prin noi,
și udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viața
și cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar fața
și eu, făt-frumosul, veneam să te cer.
deși era toamnă, o toamna de vise,
stele si lună si cerul rebel
dansau printre noi ca dulci paradise
când ți-am pus pe deget primul inel.
am uzurpat totul în toamna aceea
și m-am ascuns în inima ta,
atunci am văzut ce-nseamnă femeia,
ce patimi și vise ascunde în ea.
sună timpul a iarbă de toamnă,
trupurile noastre pierdute-n candori,
s-au ridicat a nu știu câta oară,
prin universul plin de stele si sori.
hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,
așa ca nebunii pe scări de mătase,
să facem din vise poeme de toamnă
să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi