Auzi?

Atâtea gânduri, gânduri, rânduri
le facem vorbe, le-mpărţim
ne pregătim culcuş din scânduri
din timp cu moartea ne-nfrăţim

De parcă ea nu o să vină –
atâta caz din cum va fi!
Dar cântărim a altor vină
şi-n somn ne place a bârfi

Am hotărât să număr fluturi –
oricâţi ar fi, să nu-i omit
n-ai vrea prostia să mi-o scuturi
oftatul să mi-l sugi din gât?

E uşa vraişte deschisă
îmi intră fluturii pe rând
se prind în hora interzisă
îi urmăresc, dar până când…

Ecoul gândurilor noastre
prin semne va vorbi cu noi...
Să naştem aripi verzi, albastre
lungiţi în câmpul de trifoi

Să acceptăm nemărginirea
cu orice simţ până la zbor
În ce constă dezamăgirea?
Ne tot holbăm în gura lor

Încât uităm prin gropi auzul
prin spini mirosul de copil –
în schimb noi însuşim abuzul
şi batem pasul inutil

Ca figurinele pierdute
din jocul unui dumnezeu
pe tabla timpurilor mute…
Auzi, tu nu ştii, cine-s eu?

poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!