Astronomia iubirii

Pe cer de am privi Luna amândoi
Din două colţuri ale lumii diferite
Gândindu-ne-n acelaşi timp la noi
Norii ar lăsa stelele descoperite.

Şi prin ploile Perseidelor
Cuvinte de dragoste să ne trimitem
Iar acestea să roiască în jurul undelor
Iubirii noastre prin care noi renaştem.

Astfel se vor forma florile timpului
Alcătuite din roadele gândului...
Suntem visul în care jucăm de mult timp
Cu inimile noastre aşezate în acelaşi anotimp.

Iar de în cale-mi te zăresc
Prin urma umbrii tale am să te urmăresc
Căci fluturii ce mi se aşează în suflet
Nu îmi dau pace şi mă răscolesc
Să te tot iubesc!

poezie de Anca-Denisa Moroşan
Adăugat de Anca-Denisa Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi suflet

Vocea mi-e sugrumată
Nu pot opri lacrimi să curgă
Când ochii tăi îmi spun
Te iubesc

Voi fi aici orice secundă
Îngerul tău, nu-ţi fie frică
Şi ochii tăi îmi spun
Te iubesc
Mami

Acelaşi suflet îl avem
În două inimi separate
Noapte şi zi vom împărţi
Un singul vis

Acelaşi drum noi îl avem
Îngerii vor să ne arate
Buzele noastre vor şopti
Mereu, la fel...
Şoapte

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii...

Se aud frunzele foşnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă şoptindu-ne cuvinte,
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniştiţi pe o bancă de lemn,
Eu mâna îţi strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte şi ar fi bine un foc
Ş-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrăţişarea noastră şi nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor,
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Braţele noastre stau strâns şi în legănat,
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Şi noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ş-aveam atunci nevoie de a ta privire,
Să-mi licărească blând a ta amintire.

poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii...

Se aud frunzele foşnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă şoptindu-ne cuvinte
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniştiţi pe o bancă de lemn
Eu mâna îţi strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte şi ar fi bine un foc
Ş-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrăţişarea noastră şi nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor.
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Braţele noastre stau strâns şi în legănat
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Şi noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ş-aveam atunci nevoie de a ta privire
Să-mi licărească blând a ta amintire.

poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara iubirii

S-au împodobit teii cu flori galben-mierii,
Creând, din nou, cadru festiv iubirii noastre;
Noi, care suntem acei îndrăgostiţi târzii
Ale căror rădăcini au ieşit din glastre!

În rapsodii cereşti de păsări, să-mi şopteşti lin,
Cuvinte ce n-ai spus, niciodată, nimănui
Apoi să mă rogi să nu mai plec, când am să vin,
Şi numai gândul rău să ni-l trimitem haihui...

Hai, vino! Vreau să dansăm cu fluturii în crâng,
Cum să renaştem, să ne-nveţe primăvara,
Fiindcă doar cu tine aş uita să mai plâng,
Nu-mi mai doresc nimic: iubirea mi-e comoara!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematica iubirii

Mi-ai apărut în cale,
Cu o mulţime de necunoscute
Variabile, aproximări
Cu lucruri nemaivăzute!
Te duceai până la infinit,
Fără a avea vreo constantă
Şi te întorceai,
Cu gândul de a readuce
O ultimă variantă.
Limitele nu existau,
Derivatele apăreau,
Şi ne integram până
Toate se descompuneau.
Pe axa iubirii
Am desenat sufletele noastre
Fără numere, fără intervale,
Ca să mergem continuu,
Spre infinitul vieţii noastre...
Să ne apropiem tot mai mult,
Ca două paralele, care într-un final
Într-un anumit punct,
Se vor intersecta
Şi se vor iubi într-un cardinal!

poezie de Anca-Denisa Moroşan
Adăugat de Anca-Denisa Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte tot ceea ce se derivă din dragoste, iar în curând, poate fără să realizezi, acesta va deveni un nou stil de viaţă - stilul tău de viaţă - şi vei radia de fericire, pentru că pe drumul tău îşi fac apariţia numai experienţe provenite din dragoste şi din derivatele ei. Din clipa în care această carte ţi-a căzut "întâmplător" în mână, ai început să te schimbi, iar tu simţi asta. Râuri de fericire vor curge prin viaţa ta, iar peştii din aceste râuri se vor oglindi în viaţa ta sub forma experienţelor Dumnezeieşti, care s-au format în urma schimbării tale de la nivel mental şi sentimental. Aceste râuri nu se vor termina niciodată, fiindcă ele curg direct din Sursa Existenţei Noastre.

Cătălin Manea în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Iubind Iubirea
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mantia nopţii

Noaptea continuă să-şi ţeasă vraja,
revarsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simţurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.

Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrăţişată de braţul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
şi-n răsucirea unui spaţiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care
lumina delicată a emoţiilor
într-un moment de deschidere,
eliberare şi recunoaştere
îşi regăseşte drumul din adâncuri.

Uniţi în abandon,
între realitate şi fantezie,
o linişte străvezie
curge prin noi,
înconjurându-ne,
o clipă încremenită
în zborul spre Absolut.

Un flux, iluzia magică a vieţii,
în căutarea paradisului,
prin care descoperim
flacăra luminii.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul pas către revenirea la integritatea emoţională îl presupune exact faptul de a deveni conştienţi: de sine, de ceilalţi, de Univers, de conexiunea dintre noi... de tot ceea ce există, până la urmă. Dincolo de a ne vedea pe noi înşine ca fiind centrul Universului, devenim conştienţi de această matrice universală existentă, în care noi suntem doar noduri de conexiuni. Însă Întregul este format din fiecare dintre noi şi din interacţiunile pe care noi le avem unii cu alţii. Deşi făcuţi din acelaşi material, diferim prin prisma experienţelor trăite, nu doar ale noastre, ci ale întregii noastre familii. În acest proces de a deveni conştienţi, ne asumăm o scufundare în istoria noastră familială şi emoţională, care să ne ajute să ne răspundem la întrebarea pe care orice om pe drumul autodescoperirii şi-o pune: "Cine sunt eu?"

citat din Raluca Rusu
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămaşi peste timp

Aceeaşi dragoste rămâne
dincolo de toamna
ce leapădă frunze,
dincolo de norii
ce ne plâng cu lacrimi,
adunate din miile de nopţi
pline de patimi.
Rămânem noi în toamna vieţii
plini de culorile trăite
în anii tinereţii,
plini de regretele tăcerilor noastre,
de atingeri nefăcute
ce ne-au secat inimile
în nopţile negre
privind către astre...
Aceeaşi dragoste rămâne
e cuibul de iubire
mereu gol de noi
dar in suflete mereu împreună,
rămănem noi ce-am învăţat să iubim,
în alte braţe calde
prin sentimentele pe care acum ştim să le oferim.
Ne-am fost profesori
prin lacrimi, durere şi chin
dar acum privim inainte
cu inimi deschise,
bucuroşi că în iubire
am ınvăţat amândoi să oferim!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsul ei

Tu, dragul meu, mi-ai scris şi ai riscat,
iar eu, citind, îmi dau, acum doar, seama
că amândoi, din timpul de-altădat',
simţim la fel, dar vezi şi tu că teama

a fost aceea care, între noi,
nu a lăsat iubirea să se-arate.
Ţi-am scris şi eu, dorind ca amândoi
să-i facem adevărului dreptate,

să nu mai ocolim un lucru clar:
noi suntem, împreună, bucurie,
şi ne simţim atât de bine chiar
atunci când, plini de noi şi cu trufie,

ne lăudăm cu alte cuceriri,
prin viaţa agitată ce-am trăit-o.
Am suferit şi eu, să nu te miri,
dar tot ce-am scris, am rupt şi n-am grăit-o.

De-acum, săruturi lungi vor pedepsi
şi trupurile noastre însetate,
şi buzele ce n-au putut vorbi,
căci nu-i târziu şi... asta-i! Vezi, se poate!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

dacă ar apune sorele-n inimi
şi norii ar fi sufletele noastre
cerul ar fi lăcaşul iubirii

dacă ar răsări luna de pe buzele sărutului
şi primăverile ar zbura ca fluturii
pământul ar fi la fel de frumos ca raiul

dacă am încerca să fim, ce eşti tu să fiu eu
şi eu ce eşti tu
iar nopţile şi zilele ar fi răsărituri din apusuri
şi dacă noi, ficare, câte doi, am fi unul şi acelaşi
într-un singur trup, fără anotimpuri
am rămâne nemuritori

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri în suflet

Ţi-am plantat îngeri în suflet
Şi taina am învelit-o-n lumină.
Mi-au crescut muguri de stele pe trup
Şi am udat cu lacrimi frumuseţea gândului tău...
Nu voiam să se ofilească.
Clipele îmi vor lumina drumul spre tine, acelaşi drum pe care,
Pe ingura bancă din univers,
A poposit sărutul sufletelor noastre.
Opreşte-te!
Îmi doresc să te pot ajunge
Până ce nu vei ajunge la linia ce face diferenţa dintre două universuri...
Dar ştiu că depinde
De timpul dintre noi şi de tine.
Te iubesc!
Ceasul s-a oprit să soarbă
Din mierea cuvintelor mele.
Te iubesc!
Ascultă tăcerea!
Ecoul ei vorbeşte despre mine...
Auzi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în Dumnezeu, dar nu în domnul cu barbă, cu toate că îmi place foarte mult imaginea aceea de pe cupolele bisericilor noastre. Mă simt ocrotit. Mă simt ca păpuşa aceea care ştie că sforarul există undeva şi o duce unde trebuie. În acelaşi timp, Dumnezeu cred că are foarte mult umor. Există un Dumnezeu cu zâmbet. Pe catedrala din Rennes există un înger care zâmbeşte. De obicei sunt severi. Atunci am înţeles eu că Dumnezeu se şi amuză cu noi. Probabil că se şi autocreează prin noi.

Gigi Căciuleanu în AGERPRES, interviu (13 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară fără tine

O vară grea,
o vară cu o altă lumină
în interiorul nostru.
O vară fără tine...
şi încă o lumină din noi,
învelită în lacrimi.
Un an lung fără sfârşit, greu,
visuri noi, visători,
ce vom scutura
în inimile noastre,
chiar dacă nu suntem acolo.
Tu pentru totdeauna...
aprinzi încă o lumină
şi vocea sufletelor noastre,
iar inimile noastre
vor fi veşnic în noi...

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem răspunzători de ceea ce suntem şi avem puterea de a face din noi înşine tot ce dorim să fim. Gândurile, cuvintele şi faptele noastre sunt firele ţesăturii pe care o ţesem singuri în jurul nostru. Când gândurile bune ne vor înconjura în mod constant, înclinaţia spre bine va creşte atât de mult în noi, încât nu ne vom mai putea purta rău. Atunci când optăm pentru acţiuni ce le aduc celor din jur fericire şi succes, fructele naturale ale karmei noastre vor fi fericirea şi succesul.

citat din Swami Vivekananda
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvit Isus

Slăvit Isus – ce grabnic vine
răsplata Zilei de Apoi
şi nu noi Te-aşteptăm pe Tine,
ci Tu, tot Tu, ne-aştepţi pe noi!
Iubim tot praf şi tot ruine
şi vrem în pământeşti nevoi
nu noi să Te slujim pe Tine,
ci Tu să ne slujeşti pe noi.

O, Doamne, cu adânci suspine
întoarce-ne dinspre noroi
şi fă-ne să dorim de Tine
aşa cum Tu doreşti de noi.

Revarsă-n noi în toţi divine
simţiri cereşti şi gânduri noi.
Nu noi să vrem să fim prin Tine,
ci Tu să vrem să fii prin noi.

Fă ale noastre inimi pline
de-al dragostei ceresc şuvoi;
nu noi să ne vestim prin Tine,
ci Tu să Te vesteşti prin noi.

Căci doar atunci e cel mai bine
când suntem unul şi nu doi,
când şi noi suntem una-n Tine,
cum şi Tu unul eşti în noi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nuci, sau două jumătăţi...?

Noi suntem două nuci.
Distincte, diferite,
Înecate în pahare de şampanie
de iod.
Din acelaşi copac înalt
Cu rădăcini şi mai înalte.
Cu crengile aplecate de vremea şi de dorul meu
Şi cu toamna ce ne coboară pe spate,
în soarele de apus.

Suntem două nuci
În coji verzi care ne opresc propria trăire
În crăpături amare izbite pe aripi
de pământ chior.

Suntem deja tomnatici
Ne vor pune oameni, neştiindu-ne că suntem noi,
În vase în care ne vom îndurera unul pe altul,
îţi promit că unul pe altul.
Ne vor pune într-o debara
în care vor cotrobăi să ne întindă pe mese
Şi atunci vom fi doar o mâna de nuci –
– amândoi.
Şi poate pe atunci ne va merge
Să descoperim iarna.

Şi dacă nu vom fi nuci, şi vom fi struguri violeţi
din violetul fostului cer?
Dacă ne vor strivi într-un teasc din lemn vechi
Şi ne vor face vin,
Iar mai apoi oamenii ne vor simţi gustul de artişti?
Sau da, desigur, putem să fim oameni...
Dar doar dacă altceva nu merge.

"Nu te teme", îmi spuneai,
"aşa se mai întâmplă cu nucile.
Se mai întâmplă, din anii vechi,
să se spargă-n jumătăţi şi să se piardă
pentru totdeauna."

poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet şi cuvânt

Mă simt prea mult legat de lumea-n care
tot ce e vechi, îmi pare nou acum,
de pasărea ce-nvie iar din scrum,
iar gândului îi este greu să zboare.

Aş vrea să pot, din nou, să fiu scânteie,
să uit de tot ce am şi-i efemer,
să trec, cu mintea, dincolo de cer,
spre locul ce deţine-a lumii cheie.

Aş vrea s-o întâlnesc prin galaxie
sub altă formă: suflet şi cuvânt,
să simt că-mi este hărăzită mie,
prin sacrul şi eternul legământ,
să uit orice dorinţă, cât de vie,
şi corpul ce se zbate... pe pământ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi ura, iubirea mea

Dragostea şi ura,
draga mea... iubirea mea,
sunt faţete ale medaliei iubirii,
iar lumina şi întunericul,
fac amândouă parte din misterul iubirii.

Iubirea, nu are nicio cauză,
ea este,
cel mai profund mister a lui Dumnezeu,
din care a creeat El lumea.

Eu împreună cu tine iubita mea,
suntem legaţi prin iubirea dintre noi,
fiind o încrengătură fantastică a iubirii divine,
şi suntem,
... inseparabili în infinitatea vremurilor...

Deşi încerc
să-ţi descriu într-un mod doct iubirea,
când o trăiesc, rămân fără cuvinte,
oricât aş încerca să scriu despre iubire,
... devin neajutorat...

Laptopul mi se blochează,
dar programul vieţii noastre continuă
în acel spaţiu inefabil,
în care eu iubitul tău... tu iubita mea...
... şi iubirea suntem una...

Fiecare moment devine glorios
în focul iubirii noastre.
Să ne bucurăm
de fiecare clipă trăită
pentru că iubirea are propiile ritmuri,
un puseu de dragoste... altul de ură,
... poate fi lumină... sau întuneric...

Tu dragoste să zâmbeşti iubirii,
iar sufletul să-ţi fie uşor şi liniştit.
Rostul vieţii
este să te bucuri că trăieşti acum şi aici.
... Mâine... cine ştie?...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, astăzi, pe scena lumii, noi, occidentalii, împreună, suntem sigurii protagonişti şi singurii spectatori, iar, în acest fel, prin televizoarele şi ziarele noastre, nu ascultăm decât părerile noastre, nu simţim decât durerea noastră.

citat din Tiziano Terzani
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!