Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Calculul necalculat

Delicat este sistemul de a calcula punctaje...
Astfel, domnul prim-inspector, a creat ambuteiaje.
Nu c-ar fi o tragedie depunctarea posesoarei,
Însă cu un pas ‘nainte, fost-a... punctul profesoarei.

Drept, nedrept, nematematic, că e carte ori plachetă
Trebuie să taie punctul... O decizie corectă!
Că nu-i banul fără pilă, ori nu-i pila fără bani...
Cine să-și mai bată capul pentru oamenii sărmani?!

S-au făcut în grabă toate... s-a punctat, s-a depunctat
Și după atâta trudă s-a ajuns la rezultat.
Calculând acasă, doamna, calculul nu corespunse
Și a doua zi, nervoasă, la inspectorat se duse.

Hopul depașit îi pare. La inspectorul adjunct,
Domn galant, frumoasa doamnă, a intrat, căci... a putut.
Așezați ca la taclale, față-n față, i-a expus
Rezultatul adunării pe care mai sus l-am spus.

"Doamnă, cu regret îmi pare, cum ca toate-s în zadar,
Căci cu noua calitate n-aveți nici un drept măcar.
Și pe post de titulară aveți drept a concura,
Scumpă doamnă profesoară, doar în anul ce-o urma."


Nu mă doare doar răspunsul, matematic judecând,
Însă, adunând la clasă toate astea punct cu punct,
Am facut o sesizare, că-n comisie lipsea,
Post de cadru matematic, de-aia calculul era

Oarecum în dorul lelii și răspunsul "nu se poate"
Era din nomenclatorul aberațiilor. Frate,
Școala cică progresează însă la așa răspuns,
Eu, o profă cu renume, nu mai am nimic de spus.

Puse una peste alta, totul a trecut... Și gata!
Ce să ceri elevului, când nici la inspector nu-i?!
Calculul - un simplu blitz. Dumneavostră, oare știți,
Nu că rezultatul doare, ci făcuta adunare...

pamflet de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Jerome K. Jerome

O doamnă: Sunteți niște creaturi foarte curioase, voi, bărbații. Habar nu aveți cepoate capul și din cauza asta nu știți niciodată ce vreți.
Un bărbat: Draga mea doamnă, acuzați pe cine nu trebuie. Mărturisesc că nu prea știu ce îmi poate capul și puținul care îl știu despre el nu îmi place. Nici nu l-am făcut eu, nici nu l-am ales eu. Sunt mai nemulțumit de el decât puteți fi dumneavoastră. Pentru mine constituie un mister mai mare decât pentru dumneavoastră și trebuie îl accept așa.

replici de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Three Men in a Boat and Three Men on the Bummel" de Jerome K. Jerome este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 7.99 lei.
Cornelia Georgescu

Traian: N-ați plecat încă?
Nistor: Nu, dom' director.
Alex: Am rămas aici, așteptăm, poate mai era nevoie de noi.
Traian: Puteți merge liniștiți acasă; cei din Comisie au plecat deja. Iar tu, Luci, vei putea dormi fără griji în noaptea asta; am văzut toate declarațiile depuse astăzi la Comisie; nu există nici una în defavoarea ta, totul te avantajează.
Lucian: Dom' director, parcă nu era permis le vedeți.
Traian: Desigur, nu-i permis; decât directorului, uneori...
Lucian: Dar...
Traian: Luci, nu-ți fie teamă, n-am încălcat nici un regulament al Institutului, n-am făcut nimic nepermis sau ilegal, doar nu sunt tâmpit; nu am acționat fără știrea și acordul celor din Comisie. Clar, da?!
Lucian: Adică, dânșii v-au dat voie vedeți declarațiile?
Traian: Bineînțeles, doar la urma urmei, sunt, totuși, directorul.
Lucian: Poate, dar... Dânșii știau veți veni -mi spuneți ce-ați văzut.
Traian: Probabil știau, dar tot nu-i nimic grav, pentru că eu nu ți-am spus cine ce a declarat – asta-i confidențial – eu am spus doar că nu-i nimic în dezavantajul tău până acum, atâta tot, deci, am păstrat confidențialitatea declarațiilor și n-am încălcat regulamentul. Mie mi se pare destul de corect; vouă nu?!
Nistor: Ba da, dom' director.
Alex: Chiar foarte corect.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Restitutio

Dați-mi doamnă cărțile-napoi
Ca punem punct la partitură
eu știu: frumoasa voastră gură,
A mai dus cu mine un război

Nu le veți găsi interesante:
Nici măcar nu pomenesc de modă
Și-am să vă rămân dator o odă,
Pentru desfătările galante

Mai aveți din cărțile de școală
Și în plus atâtea almanahuri
Abundența naște-ntruna crahuri,
Iar mania e curată boală!

Degetele voastre sunt prea fine
Pentru-o carte ce nu mai e nouă
Când se-mparte riscul pe din două,
Nu-i așa că schimbul vă convine?

Dați-mi doamnă cărțile-napoi
Plânge raftul gol rămas sub grindă
Și planeta este suferindă
N-ar mai suporta un nou război:
Dați-mi doamnă, cărțile-napoi!

poezie de din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Rămase însă tăcut pe scaunul său, fără a comenta nimic, deși era clar că nu-i convenea deloc nesupunerea colegilor săi. Era însă, într-adevăr, în minoritate totală față de ei. Unul singur contra celorlalți colegi ai săi... Oricum l-ar fi sucit, raportul nu se dovedea a fi în favoarea lui, nici măcar din punct de vedere matematic. Cifrele, pe care le considera de obicei aliatele sale, vorbeau acum totalmente împotriva lui, îi erau dușmani. Și atunci, ce-i rămânea de făcut?! Să asiste neputincios la transformarea navei sale?! Hmm... Deloc convenabil!

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Adolescență vs bătrânețe

Pe când aveam vreo douăzeci de ani,
Iubeam intens, la fel iubea și ea...
N-aveam nici interese și nici bani,
Dar toate le puteam realiza.
Și ne era atunci atât de bine,
Că sus fiind, vă jur, uitam de mine.

Trecut-au anii, au trecut ușor
Și toate-au fost frumoase și-au fost bune,
Încât când ne aflam în dormitor,
Uitam de datorii, uitam de lume.
Cu toate astea nu era ușor -
De la efort, făceam adesea spume.

Ajuns la patruzeci, ah, ce păcat!
Simțeam bătrânețea apasă
Și mă-ntrebam de ce m-oi fi urcat
Azi-noapte,-n somn, pe scumpa mea nevastă.
Însă găsesc (nu-i lucru de miare...)
-mi trebuia o nouă-ascunzătoare.

La șaizeci și... -mpinse un păcat
Și o amantă tânără mi-am luat,
Dar mai apoi am judecat nițel,
Că mă dorea doar pentru portofel.
Doar sportul aruncării cu privirea
Putea -mi mai aducă fericirea.

La vârsta senectuții, tragedie!
Văzui că-i moartă chiar dacă e vie.
De-aș lua Viagra, tot ar fi-n zadar.
Deci sunt un prinț călare pe măgar.
De-acuma sunt cu un picior în groapă.
Am tot forțat pân-am intrat la apă

Și din cal breaz, rămase o... mârțoagă.
doare totul și sunt vai și-amar.

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă așa au vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa să rămâie". Și s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua mușluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc și rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Și n-a trecut mult, și nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum așa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-și mai vadă părinții; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna iasă cu dânsul. Părinții, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, și, întrebând-o despre gospodărie și bărbat, ea a spus tot ce știa.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Marilena Tiugan

Maximala stare

Am scris din inimă/ fără contra-puncte,
până
m-a durut verbul din cuvinte.
Nu știu cum să-ți scriu să mă-nțelegi/
Iubesc inima ta infinită
și cad peste ea istovită/
fără glas
(am uitat punctuația),
unde punctul să fi rămas?

În locul punctului, îmi zic,
ar durea mai puțin
trei puncte.
Punctul,
când să-l pun, cum și unde?
Adevăratul punct
relevă,
ori ascunde?

Să pun trei puncte, să mă piardă în posibil,
sau
punct?
Oh, ce cuvânt imposibil!
Or nu este cuvânt, nu știu, poate numai pare,
însă,
Punct,
știu,
e maximala stare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Eu... Rămân doar comandantul... Sau condamnatul misiunii, mai bine zis. Atâta tot! Nimic mai mult.
Maria: Nu-i așa, Luci... Ești tot tu, așa cum te știam. Așteaptă doar să ajungem înapoi, pe Terra, vezi cum te vor înconjura iarăși o mulțime de tinere frumoase. Ai de unde alege. Deci, nu vei rămâne niciodată singur; nu s-ar putea. Nu tu!
Lucian: Te rog, blondo! Nu-mi aminti de ele! Nu-i momentul potrivit. Nu mă interesează, nici una! Alesesem deja...
Maria: Da, știu, tu o alesesei pe Lia, încă de atunci, de mult timp...
Lucian: Am ales greșit, se pare... Însă doar ea interesează. Nici o alta. Asta e... Mai și pierzi în viață, nu poate fi totul așa cum ți-ai dori... Ar fi prea frumos. Doar nu trăim în basme... Ce credeam?! Cât de naiv puteam oare fi? Tocmai eu?! Hmm... Aici e vorba de realitate, nu de povești.
Maria: Totul, Luci?
Lucian: Păi, da... Restul dorințelor mi s-au împlinit, aproape toate. Cea mai importantă însă, tocmai s-a îndepărtat teribil... Ascultă, simt mult mai bine acum, așa că te poți întoarce liniștită, mănânci. Eu te-am întrerupt de la masă și nu aveam nici un drept să fac asta.
Maria: Nu-mi mai e deloc foame.
Lucian: Atunci, te poți întoarce la Nick, probabil te așteaptă nerăbdător și nu vreau ai din nou probleme cu el, mai ales nu din cauza mea! Nu din nou. Pricepi?
Maria: Nick?! Lasă-l în pace pe Nick! N-am nici un fel de probleme cu el. Cu excepția uniformei ăleia, pe care o poartă într-una. Ar lua-o și ca pijama, dacă s-ar putea...
Lucian: Hmm...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ora a treia am avut geografia. Și eu care credeam geografia e cine știe ce obiect greu! Ca aritmetica, de pildă. Da' de unde! E foarte ușor! Geografia este știința despre pământul pe care trăim noi, despre munți, mări și oceane. Până acum îmi închipuisem pământul nostru e drept și întins ca o foaie de clătită. Olga Nikolaevna ne-a spus însă că nu e întins, ci rotund. Rotund ca un glob! Mai auzisem eu așa ceva, dar am crezut că e cine știe ce poveste sau născocire. Acum însă se știe sigur asta nu-i poveste. S-a stabilit pământul nostru este un glob mare, mare de tot, și că oamenii, trăiesc peste tot, de jur împrejurul lui. Pământul atrage spre el oamenii și animalele și tot ce se află pe pământ, și iată de ce vietățile care trăiesc dedesubtul nostru nu cad niciodată! Mai e ceva foarte ciudat: cei care trăiesc dedesubt merg cu picioarele în sus, adică cu capul în jos, numai ei nu bagă de seamă asta și-și închipuie merg așa cum trebuie; pentru că, nu-i așa, dacă lasă capul în jos și se uită la picioare, văd pământul pe care stau, iar dacă înalță capul, văd cerul. De aceea li se pare că și ei merg cum trebuie.

în Vitea Maleev la școală și acasă, Capitolul I (1951)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamna mea, iubită doamnă...

doamna mea, iubită doamnă,
m-amăgești cu ochii tăi,
porți în ei culori de toamnă,
cufund în ei ca-n văi,
porți în ei culoarea frunzei,
în ei verde maroniu,
dăruiesc un foc al muzei
cu sclipiri de argintiu

doamna mea, iubită doamnă,
dor toate când privesc,
trupul tău sculptat de-o daltă,
m-a făcut să-nebunesc,
m-a făcut să-mi piară somnul,
m-a făcut un aiurit,
rog în seară Tatăl Domnul,
doar puțin -ți fiu iubit

doamna mea, iubită doamnă,
cred -mi dai atâta dor,
de nu pot să-l car de-odată,
pe-al meu trup rătăcitor,
dar mi-e bine sub povara,
ce mi-ai pus-o peste trup,
nu mă plâng dar doare seara,
când de tine eu rup

doamna mea, iubită doamnă,
prinde-te de dorul meu,
mângâie-l și ia-l în seamă,
să nu-mi fie așa greu,
să nu-mi fie noaptea albă,
să nu-mi țină ochi deschiși,
mult aș vrea, în mare grabă,
de o viață fim prinși

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Deci, înțeleg ai avut probleme cu blondina?
Lucian: Nu, nu chiar cu ea, deși poate că și cu ea, puțin. Mai mult însă, cu Nick.
Lia: Cu Nick?! Nu înțeleg... De ce cu el?
Lucian: Ai răbdare și vei înțelege imediat! Deci, după ce blondina s-a convins că nu era nimic interesant de văzut pe computer, s-a hotărât -mi spună ceva, în legătură cu Nick. Era îngrijorată din cauza lui, deși nu mi-am dat prea bine seama de ce. Am încercat să o conving că totul este OK și n-are motive fie îngrijorată; nu știu în ce măsură am reușit.
Lia: De ce era îngrijorată?
Lucian: Spunea Nick nu e încă pregătit ne însoțească pe Terra, că a încercat stea de vorbă cu el, însă nu părea interesat de subiect. În fine... Nu despre asta vorbeam, altceva doreai afli. Pe măsură ce vorbea, devenea din ce în ce mai agitată. Așa că am decis încerc să o liniștesc. M-am ridicat de pe fotoliu și am îmbrățișat-o ușor, prietenește doar. Imaginează-ți că a și plâns.
Lia: Cine? Blondina?!
Lucian: Da, ea. De ce te miră?! În final, reușisem să o calmez, doar că, din nefericire, înainte de a mă îndepărta de ea, a apărut Nick, surprinzându-ne în acea poziție compromițătoare. Îmbrățișați.
Lia: Ah, asta era... Și el ce-a spus?
Lucian: Mai și întrebi?! Ce-ar fi putut spune? Închipuie-ți! Ceva de genul: "Mai întâi sora mea, apoi chiar soția mea..." Asta a spus!
Lia: Hmm; îmi închipui... Păi... Felicitări! Mereu reușești intri în astfel de neînțelegeri.
Lucian: Un moment! Așa cum ai spus tu, a fost doar o neînțelegere! Nimic mai mult! N-aveam de gând să-i fac ceva blondei, doar nu eram cretin! Nu s-a întâmplat nimic între ea și mine!
Lia: Nici măcar n-ai sărutat-o?
Lucian: Nu, bineînțeles! Nici nu mi-a trecut prin gând s-o sărut! Voiam doar s-o liniștesc, atâta tot!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lewis Carroll

Un cântec straniu și extravagant

I s-a părut vede-un Elefant
Cântând la fluier, tolănit pe-o coastă:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era un răvaș de la nevastă.
"În sfârșit, realizez," a spus,
"Cum viața mea devine o năpastă!"

I s-a părut vede-un Bivol
Deasupra șemineului de lângă pat
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era doar Nepotul lui de pe Cumnat.
"Dacă nu părăsești această casă,"-a spus,
" Chem polițiștii imediat!"

I s-a părut vede Șarpele-cu-Clopoței
Adresându-i în grecește-o întrebare:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era Mijlocul Săptămânii Viitoare.
"Un singur lucru regret," a spus,
Că nu pot sta puțin cu dânsul la taclale!"

I s-a părut vede-un Casier de Bancă
Coborând alene din tramvai:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era un Hipopotam, nici gri, dar nici bălai.
"Dacă va lua cina cu noi, tem," a spus,
"Că n-o să ne rămână multă pâine – și nici ceai!"

I s-a părut vede-un Cangur
Râșnind harnic boabe de cafea:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era, doar din cartofi făcută, o Chiftea.
"Dacă-ar trebui s-o-înghit," a spus,
"Sigur, m-aș îmbolnăvi de-o boală foarte grea!"

I s-a părut vede-un Docar cu Patru Cai
Tras alături de fotoliu și de baldachin:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era c-un Urs Decapitat vecin.
" Prostuțul," a spus, " bietul prostuț!
"Așteaptă să-i servesc prânzul, ca un bun creștin!"

I s-a părut vede-un Albatros
Dând din aripi lângă lampă:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era un timbru poștal dându-se stambă.
"Mai bine-ai pleca acasă,"-a spus
Nopțile-s umede și nu-i rost de nici o trampă!"

I s-a părut vede cum Poarta Grădinii
Se deschide și se-învârte cheia:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era Regula de Trei Compusă și de-aceea,
" Totul e-învăluit de mister," a spus,
" Asta-i clar pentru mine, cum pentru foc scânteia!"

I s-a părut vede-un Argument
Care dovedea el e, la Roma, Papă:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era o Bucată de Săpun în apă.
"Un fapt îngrozitor," a spus pierit,
"Iată, s-a topit orice speranță,-oricât de slabă!"

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alice's Adventures in Wonderland & Through The Looking-Glass" de Lewis Carroll este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.99- 6.64 lei.
Cornelia Georgescu

Maria: Păi, da, după cum tocmai ți-am spus, dacă nu observam că era îndrăgostit lulea de tine, încă de atunci, n-aș fi renunțat așa de ușor la el, sub nici o formă, pentru că și eu eram îndrăgostită de el, îmi plăcea la nebunie... De ce te uiți așa la mine? Ai amuțit? Nu spui nimic?! Ți se pare curios faptul -mi plăcea de el, eram îndrăgostită de el? De ce crezi că i l-am dat pe Rikky?! Era papagalul meu favorit; nu m-aș fi despărțit pentru nimic în lume de Rikky, dar pentru Luci... N-ai priceput niciodată nimic?! Vai, Lia... Nici acum nu-ți dai seama Luci e un tip deosebit, care atrage imediat atenția asupra lui, trezește oricui interesul? Așa s-a întâmplat și-n cazul meu, de prima oară, de cum l-am văzut, când domnul profesor Manea ne-a condus la bordul navei, ne cunoaștem colegii; nu-l întâlnisem până atunci, deși auzisem vorbindu-se mult despre el... E de-a dreptul minunat; nu doar că e incredibil de frumos, atrăgător și inteligent, dar are multe alte calități, este tot ceea ce oricine și-ar dori. Dar el, norocoaso, te-a ales pe tine, din mulțimea de admiratoare care-l înconjurau... Și nici după atâția ani n-a renunțat la încercarea de a-ți câștiga încrederea și prietenia, iar tu cum îl tratezi?! Ți se pare corect ceea ce faci?! Mie, nu prea... Nu mă privi așa și nu-ți fie teamă pentru Nick, fratele tău. După cum vezi, nu e deloc surprins de ceea ce aude acum, pentru că știe totul; i-am spus deja, nu i-am ascuns nimic, iar el m-a înțeles. Vezi bine, nu este gelos, de altfel, nici n-ar avea motive, pentru că eu am renunțat de mult la Luci, încă de atunci, de pe Terra, în favoarea ta, deși nu mi-aș fi dorit acest lucru. Am observat însă că el n-avea ochi decât pentru tine; era înnebunit după tine, încă de atunci, de aceea am renunțat, deși aș fi putut foarte bine să nu fi procedat astfel și poatefi avut șanse să-l câștig pe parcurs, să-l determin te uite, te lase în urmă, te scoată din viața lui, din mintea lui... Însă n-am procedat astfel și nu regret deloc, mai ales acum, când mi-am găsit fericirea, alături de fratele tău, pe care-l iubesc sincer, fără prefăcătorie; mi s-a oferit o a doua șansă și n-am dat cu piciorul... Cât despre Luci, îl consider un foarte bun prieten, de fapt, chiar îmi este un bun prieten, întotdeauna mi-a fost și cred că nu merită sufere atât de mult din cauza ta, iar tu la fel, din cauza lui, pentru că știu, îmi dau seama că și tu îl iubești pe el, chiar dacă nu vrei recunoști asta. Nu încerca să mă contrazici, pentru că n-ai poți! N-oi fi eu psihiatru sau psiholog, ca tine, dar știu sigur că nu mă înșel! Așa că mai bine nu spune nimic în acest sens... Cel mai bun lucru pe care l-ai putea face, ar fi să mergi în navă, vorbești cu el; atât așteaptă de la tine, mi-a spus destul de clar, deși nu în mod direct... Nu-i deloc supărat pe tine, nici n-ar putea fi, deci nu-i nevoie -ți ceri iertare de la el, pentru că n-ai avea de ce. Ar vrea doar ca măcar de data asta, tu fii cea care să reia legătura, nu tot el; el a cedat destul în fața ta, de prea multe ori, ba chiar de fiecare dată. Măcar acum cedează tu. Te rog, Lia, gândește-te bine.

replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Păi, fie, dacă insiști... Când am plecat de la supercomputer eram într-adevăr răvășit, dar nu într-atât încât să mă las copleșit de cele văzute. Însă din cauza asta, m-am învârtit într-una prin oraș, ca un tont, cu gândurile aiurea, sucind problema pe toate fețele, posibile și imposibile; n-am ajuns la nici o concluzie, decât cea pe care tocmai ți-am spus-o și ție, anume, voi lămuri direct cu ei, când vom ajunge acasă, pe Terra. Până atunci, abandonez orice încercare de a afla ceva în acest sens și accept doar realitatea pe care o știu eu, adică aceea în care blondul e sigur tatăl meu; nimic altceva! Deci, din punctul meu de vedere, sunt un Enka și așa voi rămâne în continuare! Dar tot în acea zi, seara, în final am intrat într-un restaurant...
Mihai: Și ai dat de Lia.
Lucian: Nu, de Maria. Blonda era acolo, la o masă, singură, fără Nick, așa că m-am așezat lângă ea, la masă. Și știi cum e ea, mereu un zâmbet, plină de voie bună, mi-a alungat cu felul ei de-a fi orice gânduri neplăcute, legate de mama, sau de oricine altcineva. Asta doar până când, da, a apărut și Lia, împreună cu Sid. Au intrat tocmai în acel restaurant și culmea, s-au așezat la o masă, exact în fața mea! N-am să susțin că s-ar fi așezat intenționat drept la acea masă, însă... I-aș fi văzut și fără să vreau, fără să privesc în direcția lor... Era de-a dreptul ridicol! Jenant! Blonda mi-a spus de multe ori să părăsim restaurantul, sau măcar să ne mutăm la altă masă, sau cel puțin schimbăm locurile, ca să nu-i mai văd, dar eu, ca de obicei, încăpățânat, nu și nu! Ar fi trebuit să-i fi dat ascultare șifi evitat ceea ce a urmat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avem o pată pe obraz

Am devenit prea egoiști
În lumi de bunătățuri pline,
Nu mai vedem, pare, nimic,
Doar fuga după... nu știu cine!

Da! Și avem de toate azi:
Mașini, palat, ordinatoare...
Avem și o pată pe obraz:
Ce dureros! Pe nimeni doare!

Privesc: parade de-ngâmfări,
De nări în sus, fără sfială,
De mode scurte-n sus, în jos...
Dar omenia?.. Unde-i oare?!

Un: Bun găsit! Ori un regret,
Un: Bună ziua! Te aștept...
Pe căi tăcute s-au cam șters...
Vezi numai, numai interes!..

Vai, Doamne! Unde am ajuns?!
Părinți din viață ni s-au stins,
În cumințenie cerească!

Uităm! Măcar de sărbători,
Să le aducem dalbe flori
În semn de viață pământească!


Nu căuta motive noi,
Drept vinovații suntem noi:
De suflet devenit-am goi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Au trecut atâtea clipe

Au trecut atâtea clipe în zadar!
Nisipul în clepsidră s-a topit
Și timpul dintr-o dată s-a oprit
Căci sângerează iar... și iar... și iar.

La poarta unui vis a-ngenunchiat,
Bătrân și singur, trist și fără rost,
Uitând de timpul vieții lui frumos...
Și astfel suferința i-am aflat.

Au izvorât poeme de dureri,
Întunecare, lacrimi și suspin.
S-au risipit luminile de ieri!

De-acuma nici copiii nu mai vin.
Sunt obosiți, poate prea mult le ceri...
S-au dus în grabă, vezi, atâtea ierni!

rondel de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Vremuri noi

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii numai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,

În schimb, șade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Și de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Și prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui fie,
Se decide, înțelept, să-și găsească o soție,

Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, divorțeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Și tot din motive care... l-au făcut să-și ia nevastă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: De fapt, comandante, dacă gândesc bine, ți-am mai oferit un sfat, nu de mult, pentru că tu mi l-ai cerut. Se pare însă că nu ai ținut cont de ceea ce ți-am spus atunci.
Lucian: Păi, aveți dreptate, deși am încercat fac așa cum mi-ați sugerat dumneavoastră; în cele din urmă, spre rușinea mea, n-am reușit. Am greșit...
To Kuny: Aha, văd înțelegi, știi despre ce e vorba... Nu-ți face griji, nu te judec, nici nu te condamn. Dacă ai acționat greșit, asta e... S-a întâmplat, nu-i nici o nenorocire. Deci, te simți mai bine acum? Ești mai calm?
Lucian: Da, oarecum...
To Kuny: Dar nu în totalitate. Off, tinerețea asta... Sper totuși înțelegi acum domnișoara consilier are dreptate, nu tu și știi de ce este așa.
Lucian: Da, sigur, înțeleg.
To Kuny: Foarte bine. Vezi tu... Pentru mine e destul de clar de ce ai reacționat astfel. Dar nu și pentru ea. Eu știu că o iubești, doar tu însuți mi-ai spus acest lucru, însă ea nu știe. Dacă nu cumva i-ai spus deja, între timp.
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic...
To Kuny: De ce nu încă? Ce aștepți?
Lucian: Păi, am încercat, nu doar o singură dată, dar, atâta timp cât ea-mi refuză categoric cererea de prietenie, nu văd ce rost ar avea.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Sarcini de serviciu

Lucram de-o vreme la alimentară...
Și vine într-o zi domnul vrăjală,
Rudă cu șeful, nașul vreau spun
Și-mi zice, Doamne, parc-aud și-acum!
Îmi zice cu emfază, mai de sus:
Desfă-le iute! Șefu-așa a spus!
Desfă-le și le spală! Trebuiesc!
Păi treaba-i treabă... Cum lenevesc?!
Primise finul... și dădea comandă
Și se-nvârtea ca bossu-n lumea toată.
Deci cum spuneam, apucai de treabă,
Așa cum se cerea, normal, în grabă
Și desfăceam și aruncam de zor
Conservele aduse,-n coșul gol.
Spălam cu sârg, le curățam, vezi bine,
Fiindcă de muncă, nu-mi era rușine.
Și nu știu cum, dar Mihaela-apare
Și mă privește dânsa cu mirare:
Ce faci aici?! -ntreabă speriată.
Spăl, că așa mi se dădu comandă.
Măi doamnă dragă, nu le mai spăla,
Că toate astea, cred, te vor costa.
Și a avut, vă spun și ea dreptate,
Că toate astea mi-au fost imputate
Și-am luat cu cinci borcane mai puțin...
Dar lucrul ăsta numai noi îl știm.
Zâmbesc pe sub mustăți și tac din gură.
Ce-aș mai mânca acum o murătură...
Dar nici friptură n-am să-i meargă gustul,
Mai mult, vă spun, nu s-a făcut nici mustul...

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Booking la plajă

Motanul Booking a plecat
În vacanță, la bronzat,
Însă crema și-a uitat,
Iar soarele l-a ars imediat.

S-a dus fuga la stăpâna...
S-a plâns că-l ustură mâna
Și codița... și blănița...
Crema i-a furat-o Mița.

Și a mers pâș-pâș la ea.
Ea-n apă se bălăcea...
L-a-ntrebat care-i problema,
El i-a spus că n-are crema.

Mița însă nu știa
Crema unde se afla
S-a dus Booking și la Tanu,
Dar nu știa nici motanul.

Atunci a plecat la Mițoi
Făcând mare tărăboi.
Dacă la el nu era,
Cine-ar fi putut s-o ia?!

Așa că de supărare
Booking a purces la plecare,
Căci crema de n-o găsea
Nu se mai putea bronza.

Când și-a pus slipu-n rucsac
Crema i s-a arătat.
Era într-un colț uitată,
Printre rufe aruncată.

Pe prosop din nou s-a-ntins,
Chiar de soarele l-a prins.
Dar crema se risipise...
Dragul meu, ce zile triste!

Booking s-a înfuriat
Pe toți i-a amenințat:
Dacă făptașul nu se va preda,
Pe toți îi va retrograda.

Atunci Mițoi i-a spus spășit:
"Din cremă eu am folosit",
Iar după el, imediat,
Tanu și Mița s-au predat.

"- Booking, n-ar fi o problemă,
Îți vom lua o altă cremă!"
- Aveți dreptate, dragii mei!
Pentru ce ăst tărăboi?!

Oh... și mai aveți dreptate,
Jenă-mi e acum de toate!
Ce scandal am provocat!
Mii de scuze! S-a-ntâmplat...

Mai bine altă cremă-mi luam
Și nu mă mai supăram!
Pielea nu mi-aș fi prăjit
Șifi fost mai fericit.

Apoi motanul a plecat
Cremă ia a încercat.
-"Nu mai avem, ne pare rău!"
-"Ghinionost mai sunt și eu!"

Și trist, la plajă s-a întors...
- "Să bronzez, dar ce folos?!"
Mai tot pârlit, sătul de toate
Plecă motanul mai departe...

poezie pentru copii de din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook