Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Maximala stare

Am scris din inimă/ fără contra-puncte,
până
m-a durut verbul din cuvinte.
Nu știu cum să-ți scriu să mă-nțelegi/
Iubesc inima ta infinită
și cad peste ea istovită/
fără glas
(am uitat punctuația),
unde punctul să fi rămas?

În locul punctului, îmi zic,
ar durea mai puțin
trei puncte.
Punctul,
când să-l pun, cum și unde?
Adevăratul punct
relevă,
ori ascunde?

Să pun trei puncte, să mă piardă în posibil,
sau
punct?
Oh, ce cuvânt imposibil!
Or nu este cuvânt, nu știu, poate numai pare,
însă,
Punct,
știu,
e maximala stare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Punere la punct

Necazuri mari sau mai mărunte
Te fac crezi, când ești cărunt,
Că după-atâtea puncte... puncte...
E cazul să mai pui și punct.

epigramă de din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Rădulescu

Ne moare dragostea asta minunată și nu știu ce să fac. Nu mai știu cine fiu ca să-ți plac. Nu știu să iubesc ca-ntr-o iubire defectă și șchioapă, unde inerția te duce oricât de departe și obișnuința te închide într-o ființă mult mai puțin performantă și mai bună decât ești de fapt. Și mult mai puțin frumoasă... Nu mai știu cum ar fi să trăiesc fără tine și fără ce simt pentru tine. Nu mai știu cum ar arăta ochii mei, dimineața, când n-ar da de tine pe perna cealaltă.

în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cum iubesc barbatii" de Mihaela Rădulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.92- 20.99 lei.

Punct

Pictez un punct. Punct
Apoi o linie verticală. Punct
Ba e semnul exclamării. Punct
Ba e semnul mirării. Semnul exclamării. Punct
Ba a exclamării. Punct. Ba a mirării
Virgulă
După virgulă nu pot pune punct
Și ce îmi vine să pun punct după virgulă Punct
Și semnul mirării se mire
și semnul exclamării plece cu un punct

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteMarc Levy

Te iubesc, fără să știu cum să mă opresc din a te iubi, fără să știu nici cum, nici de ce te iubesc așa, pentru că nu știu altfel. Unde nu ești tu, nici eu nu mai sunt.

în În altă viață
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "În altă viață" de Marc Levy este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -35.00- 19.99 lei.
Pablo Neruda

Te iubesc fără să știu cum, sau de când, sau de unde. Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie. Te iubesc pentru că nu știu altă cale. Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară, dacă nu le dai aripi.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.27- 37.99 lei.
Osho

Singura funcție a minții este de a diviza la nesfârșit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce unește, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înțeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înțeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existență, de viață, de realitate. Mintea este, ea însăși, o ficțiune. Poți trăi și fără minte. Însă nu poți trăi fără inimă. Și cu cât existența ta este mai profundă, cu atât este și inima ta mai implicată.

în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea TrifuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Colors of Your Life: A Meditative and Transformative Coloring Book Paperback" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -53.99- 32.99 lei.

Aș vrea să știu

Aș vrea să știu unde încep eu și unde te sfârșești tu,
Unde în mine este punctul acela pe care atingându-l cu varful degetelor triste,
te pot uita...
te uite buzele și carnea tare,
te uite mugurii speranței și visarea,
Franjurii iubirii și chemarea...
te uite ochii mei și marea!
apăs pe mine, cum aș face cu butonul soneriei,
Dar sunetul meu prelung să nu te cheme,
Fiindcă nu știu cum aș putea suporta...
Să-ți văd ochii îndrăgostiți... de altcineva!

Mă întreb deseori... M-am născut sa te iubesc?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Nu trebuie cedăm, când credem că am pierdut. Nu trebuie ne lăudăm, când credem că am câștigat. Trebuie însă să nu uităm că a crede nu înseamnă că poate fi și adevărat. O cauză dreaptă nu poate fi împiedicată. Oamenii viețuiesc între două extensii temporale ale unui punct, pe care noi o numim linia vieții. Punctul vieții noastre poate fi "mare", dacă îi considerăm și pe ceilalți ca și cum am fi noi. Nu trebuie facem din punctul vieții noastre un punct întunecat pentru ceilalți. Această întunecare va determina ne ștergem existența vieții, după ce am fost.

(octombrie 2012)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbra punctului

din libertate,
aleg cătușa cuvântului.

risipa cere acum aer.

improvizația
crapă cercul în punct.

gestul curat
cere pietrei fisurile.

ascult tăcută sunetul pietrei.

între două puncte,
virgula amețește.
devine șarpe în piatră.

din cătușă în cătușă,
poezia ajunge pasăre.

aerul din fisuri,
devine umbra punctului
dintre cuvânt și libertate.

poezie de (8 aprilie 2012)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem cu un nume la sfârșitul poemul ce eram eu... ce m-a renăscut

Când nu mai aveam nici o speranță
A apărut ea, ultima culoare din curcubeu
De care stăteam atârnat în piatră
Să cad in nesfârșitul abis de"eu"

Și ma învăluit, fără să știu, ma topit!
Intr-un abur dintr-o piatră, și mirat!
Am strigat."Nu se poate niciodată!
Cum topești în adiere o piatră!"

Unde e praful? A întunericului lavă?
Ceva e neobișnuit spunea inima.
Ce nu simte păcatul și patima
Și... râdea minunată prea suavă!

Mintea nebuna, alb negru amestecat...
In cenușiul mâl unde am stat, scufundat...
Muțise ca o piatră ce asteaptă o daltă
fie in strop de rouă sculptată!

Și început curgă atât de cald
Cu surâs nemaivăzut în nici un soare
Cu a tuturor florilor nemaisimțită boare
Ea, o culoare ultima din curcubeu, unde-n bold

De păpădie, atârnam eu, o piatră mai grea
Decât cuprindea Universul în materia sa
Cu intuneric ce biciuia și venin agasa
Cum cântă floarea când ii cad petale... tristețea.

Ce sa topit dintr-o piatră într-o culoare
Dar ce culoare, ce a scris poezii nemuritoare
Cerneala cu care scria mereu Luceafărul
VIOLET,... culoarea ce va deveni infinitul...

Tuș,.. cu care voi scrie mereu poemul meu.
Al pietrei agătată de ultima culoare din curcubeu
O ultimă culoare ca un puf de păpădie
Ce tine pe el și duce Universul în zbor, de cineva nu știe!

VIOLET... esti tușul punctului ce sunt eu
Unde în soare nemaivăzut mereu
Te rotești în singurul soare, VIOLET
Ce a născut din acest punct,

Ce nu era decât o umbră de punct
Inainte de a se termina primul cuvânt
Ce a dat Universului viată, culoare, cânt
Deasupra "I-ului" de la "iubire" sfânt

Ce tu l-ai transformat într-un poem
Ce pe talpă ție rouă de zâmbet acum
Sărutându-i in curcubeul poetului ronin
Neînchinat nimănui în al Unversului chin...

Pe care tu, VIOLET, l-ai auzit tânguind
Când bântuia în piatră de cuvânt, infinitul dorind
Și l-ai mângâiat intr-o culoare, nu cerului senin
A quasarului ronin poet cu vers ucigaș și iubitor...
VIOLET
Poemul renașterii mele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un fost eu

Fiind și eu un corb ca voi
Ce lasă în urmă oase de noi
Cu multe visuri în gunoi
Încercând să mă albesc
La interior...
Nu afară, vă atrag pe voi.
M-au simțit nu știu cum
Cu mirosul fiarelor
Și acum singur hoinăresc
Înnegrit, căci de albit
Nici un punct nu știu
Dacă am reușit în umbra
Unui fost eu...
Ce numai știe ce este
Un punct de final
Sau o poveste

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te iubesc fără început și fără sfârșit. Te iubesc ca și cum ai fi devenit un organ în plus și necesar din trupul meu. Te iubesc cum numai o fată poate iubi un băiat. Fără așteptări, fără să vreau ceva în schimb, cu excepția de a-mi îngădui te păstrez aici, în inima mea, de a putea întotdeauna îți știu tăria, ochii și spiritul care mi-a dat libertate și m-a lăsat zbor.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dependenta

Eu nu știu fără tine cum se cântă
când se așază-n portativ diezi
de râs înalt și nu știu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi

de-mi iei nemărginirea ta albastră
și-mi lași doar o fărâmă de apus
-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Și nu știu fără tine cât s-a spus

din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
pârguiască roade de pustiu.

Nu știu măcar de unde până unde
hotarele poveștii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz și-n zbucium aprind...

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nostalgie

În clipele de-amor defuncte
Mă abțineam pân'la un punct,
Pe urmă, însă, puncte... puncte!

tristih de din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai HaivasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Ca un tablou, viața

privit din stânga pare rotund
dinspre răsărit
puțin alungit
și din toate cele patru puncte
pare la fel
o dimensiune
una singură
doar umbra crește și descrește
până la un punct...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Unde cad anii când se duc?

Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început –mi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi șifonate.
Poate vor ieși din chenar, dar cu siguranță îmi vor umple gândurile.
Mari și năstrușnice.
Fără le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu știu unde se duc când toate rămân departe, așa cum sunt, până ziua întâlnește moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care s–au contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Și totuși, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericit este punctul liber și neatârnat nimănui

prin el pot trece un infinit de drepte
într-o nesfârșită rotire axiomatică
pe când între două puncte
e loc doar de o dreaptă
unică și de netăgăduit
ca un jurământ
poate de aceea când mă închid în mine
ca un punct liber și neatârnat nimănui
am momentele mele de tăcere
simple și aproape de netăgăduit
în care studiez neantul absolut
ca pe o bornă etalon de infinit
ruptă cumva din sistemul universal de măsuri
într-o clipă de nesimțire
și mă tot întreb de unde până unde
am dreptul visez conexiuni liniare
ca pe un banal exercițiu
pentru eternitatea
de dincolo de moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt distanța-ntre două puncte apropiate, pășită punct cu punct.

(17 februarie 2016)
Adăugat de Cornel Stelian PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem rătăcit

Am pierdut un poem, nu știu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găsești, mi-l dai
fi vrut să-l recit, lângă mine stai.

Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai știu, le aștern ca prin vis
Și de n-am să-l găsesc părți, din viață-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.

Nu aș vrea le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puțin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.

Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Știu că este târziu...
Chiar nu vrei te lași până nu-l vei găsi?
Înțeleg... dacă-l ai... poți la mine veni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De tine, cuvânt, mă agăț...

știu să imbrățișez dar fără mâini
știu să cânt dar fără glas
dacă pe mine din mine m-aș smulge
și tot mai pot scrie despre ce a rămas...

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere într-atâta răsfăț -
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea și de cuvânt mă agăț...

între cuvânt și mine-I iubirea
între mine și tot un tumult!
e o formă de exorcizare poezia...
un travaliu pe care ți-l dorești tot mai mult!
sau poate e un chin in aducere?!
sau un canon intre tot și "a scrie"
e la mine-n cuvânt o infrângere
sau doar un exercițiu de supraviețuire...

poate un exod sau poate o spadă -
n-am știut niciodată mai mult să m-ascult
n-am fost copil și n-am fost mamă
cuvintelor care m-au durut...

există aceleași hățișuri
închise-n aceleași dimineți
vreau să mă transform din spectator
în actorul propriei vieți...
închisă într-o temniță fără zăbrele
te strig cuvânt! neîntemnițată
vreau alerg spre caruselul copilăriei mele
în care nu m-am dat niciodată...

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere intr-atâta răsfăț
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea și de tine, cuvânt... agăț...

poezie de (21 martie 2008)
Adăugat de Daniela PârvuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!