Maximala stare
Am scris din inimă/ fără contra-puncte,
până
m-a durut verbul din cuvinte.
Nu știu cum să-ți scriu să mă-nțelegi/
Iubesc inima ta infinită
și cad peste ea istovită/
fără glas
(am uitat punctuația),
unde punctul să fi rămas?
În locul punctului, îmi zic,
ar durea mai puțin
trei puncte.
Punctul,
când să-l pun, cum și unde?
Adevăratul punct
relevă,
ori ascunde?
Să pun trei puncte, să mă piardă în posibil,
sau
punct?
Oh, ce cuvânt imposibil!
Or nu este cuvânt, nu știu, poate numai pare,
însă,
Punct,
știu,
e maximala stare.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre verb
- poezii despre uitare
- poezii despre posibilitate
- poezii despre iubire
- poezii despre imposibilitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Punctul care se dă după deget
Un punct poate fi numai în lumină,
Poate să lumineze
Sau poate fi iluminat.
Un punct poate fi numai în întuneric,
Atunci el poate întuneca
Sau poate fi întunecat,
De aceea un punct
Poate fi numai alb sau poate fi numai negru.
Omul este singurul punct care se dă după deget,
El este punctul neutru,
Sau poate fi eminamente
Punctul cenușiu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre lumină, poezii despre negru, poezii despre degete sau poezii despre alb
Punere la punct
Necazuri mari sau mai mărunte
Te fac să crezi, când ești cărunt,
Că după-atâtea puncte... puncte...
E cazul să mai pui și punct.
epigramă de Victor Macarevici din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre păr cărunt
Unui neisprăvit (amfibrahic)
Cum punctul pe i nu-l prea pune,
Se pune la punct cu efort;
Pe punct de plecare-i (când spune)...
Ajunge-va-n punctul cel mort!
epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre moarte
Punct
Pictez un punct. Punct
Apoi o linie verticală. Punct
Ba e semnul exclamării. Punct
Ba e semnul mirării. Semnul exclamării. Punct
Ba a exclamării. Punct. Ba a mirării
Virgulă
După virgulă nu pot pune punct
Și ce îmi vine să pun punct după virgulă Punct
Și semnul mirării să se mire
și semnul exclamării să plece cu un punct
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre nuntă sau poezii despre arte plastice
Ne moare dragostea asta minunată și nu știu ce să fac. Nu mai știu cine să fiu ca să-ți plac. Nu știu să iubesc ca-ntr-o iubire defectă și șchioapă, unde inerția te duce oricât de departe și obișnuința te închide într-o ființă mult mai puțin performantă și mai bună decât ești de fapt. Și mult mai puțin frumoasă... Nu mai știu cum ar fi să trăiesc fără tine și fără ce simt pentru tine. Nu mai știu cum ar arăta ochii mei, dimineața, când n-ar da de tine pe perna cealaltă.
Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre viață, citate despre ochi, citate despre moarte, citate despre frumusețe sau citate despre dimineață
În vremurile cu nimb pe frunte
În fiecare noapte împlinesc o zi,
nu le mai socotesc numărul,
mi se pare o impietate să mă gândesc
la trecerea lor liberă prin mine
până la un punct sau două ori puncte, puncte.
N-am păcălit în vreun fel destinul
deși aș fi vrut,
când totul mi s-a părut un joc de zaruri
din care puteam ieși câștigător.
În vremurile cu nimb pe frunte
m-am îndrăgostit de o femeie,
am uitat trecutul și am iubit-o,
mi s-au întâmplat ridicări și căderi
dar n-am rămas niciodată-n genunchi
un singur Dumezeu m-a ocrotit
și acela era al meu.
Fiecare împlinire m-a găsit acasă
am îmbătrânit tot așteptând ziua sublimă
nu știam să o scriu cu majuscule
într-un poem fără cuvintele tale
pe o hârtie lăsată după icoana mamei.
Așa că, îmi adun puterile rămase
și le voi zidi în sufletul tău,
să le scrii într-o carte cu poeme
ca să înflorească în gândurile urmașilor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zaruri
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre păcăleli
- poezii despre protecție
- poezii despre numere
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
Știu să pun punctul unde trebuie
Lumea trece prin mine flămândă,
îi ofer tot ce am,
dar nu mai mult decât sunt,
știu să pun punctul unde trebuie
când nimicul se înfiripă-n luptă
cu scop de tergiversare
în calea evoluției mai rapide.
Pornirea este hotărâtă și dreaptă,
dar sunt și gânduri ascunse
puse să împiedice desfășurarea,
de aceea lumea trebuie salvată
de fiecare, în fiecare clipă dată.
Uneori e prea târzie descoperirea,
jocul unora cu viața tuturora,
dar pericolul e pe muchie de cuțit
și moartea se teme de așteptări.
Cine spune că e o prostie,
să privești lumina la capătul tunelului
fără să înaintezi în viteză spre ea
are în buzunar adevărul, locomotivă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre viață, poezii despre trenuri, poezii despre salvare, poezii despre prostie, poezii despre pericole, poezii despre moarte sau poezii despre locomotive
Te iubesc, fără să știu cum să mă opresc din a te iubi, fără să știu nici cum, nici de ce te iubesc așa, pentru că nu știu altfel. Unde nu ești tu, nici eu nu mai sunt.
Marc Levy în În altă viață
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marc Levy despre iubire sau citate despre declarații de dragoste
Singura funcție a minții este de a diviza la nesfârșit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce unește, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înțeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înțeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existență, de viață, de realitate. Mintea este, ea însăși, o ficțiune. Poți trăi și fără minte. Însă nu poți trăi fără inimă. Și cu cât existența ta este mai profundă, cu atât este și inima ta mai implicată.
Osho în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă, citate de Osho despre inimă, citate de Osho despre viață, citate despre existență, citate de Osho despre existență, citate despre realitate, citate de Osho despre realitate, citate despre logică, citate despre lingvistică, citate despre cuvinte sau citate de Osho despre cuvinte
De trei zile-s nebună-ntre lumi
De trei zile-ntre lumi
Eu culeg vocea ta albăstruie,
Și-aș zidi un spital de nebuni,
Dar n-am lemne și nu am nici cuie.
De trei zile mă rog la apus,
Din aripa lui să îmi dea vreo trei fulgi,
Căci nu știu pe ai mei unde i-am pus
Și nu știu, când mă vezi de ce fugi?
De trei zile zidesc un altar
Și dărâm o biserică-apoi,
Că de mult nu mai am eu habar,
Cât rai și cât iad se ascunde în noi.
De trei nopți privesc la o stea,
Sunt nebună, și nu-mi vine-a crede,
Cum din ochi îmi curge culoarea,
Picurând peste lume doar verde.
De-o veșnicie pictez o zi și o noapte,
Să îți fiu numai ție aleasă,
Căci mă asemăn prea mult cu o moarte
Și-am să-i fiu numai nopții mireasă!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre verde, poezii despre timp sau poezii despre rai
Nu trebuie să cedăm, când credem că am pierdut. Nu trebuie să ne lăudăm, când credem că am câștigat. Trebuie însă să nu uităm că a crede nu înseamnă că poate fi și adevărat. O cauză dreaptă nu poate fi împiedicată. Oamenii viețuiesc între două extensii temporale ale unui punct, pe care noi o numim linia vieții. Punctul vieții noastre poate fi "mare", dacă îi considerăm și pe ceilalți ca și cum am fi noi. Nu trebuie să facem din punctul vieții noastre un punct întunecat pentru ceilalți. Această întunecare va determina să ne ștergem existența vieții, după ce am fost.
Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre laudă sau citate despre adevăr
Te iubesc fără să știu cum, sau de când, sau de unde. Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie. Te iubesc pentru că nu știu altă cale. Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară, dacă nu le dai aripi.
citat clasic din Pablo Neruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate de Pablo Neruda despre zbor, citate despre visare, citate de Pablo Neruda despre visare, citate despre mândrie, citate de Pablo Neruda despre iubire sau citate despre aripi
Aș vrea să știu
Aș vrea să știu unde încep eu și unde te sfârșești tu,
Unde în mine este punctul acela pe care atingându-l cu varful degetelor triste,
Să te pot uita...
Să te uite buzele și carnea tare,
Să te uite mugurii speranței și visarea,
Franjurii iubirii și chemarea...
Să te uite ochii mei și marea!
Să apăs pe mine, cum aș face cu butonul soneriei,
Dar sunetul meu prelung să nu te cheme,
Fiindcă nu știu cum aș putea suporta...
Să-ți văd ochii îndrăgostiți... de altcineva!
Mă întreb deseori... M-am născut sa te iubesc?
poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre sunet, poezii despre ochi, poezii despre naștere sau poezii despre muguri
Un fost eu
Fiind și eu un corb ca voi
Ce lasă în urmă oase de noi
Cu multe visuri în gunoi
Încercând să mă albesc
La interior...
Nu afară, să vă atrag pe voi.
M-au simțit nu știu cum
Cu mirosul fiarelor
Și acum singur hoinăresc
Înnegrit, căci de albit
Nici un punct nu știu
Dacă am reușit în umbra
Unui fost eu...
Ce numai știe ce este
Un punct de final
Sau o poveste
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit
Nostalgie
În clipele de-amor defuncte
Mă abțineam pân'la un punct,
Pe urmă, însă, puncte... puncte!
tristih de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra punctului
din libertate,
aleg cătușa cuvântului.
risipa cere acum aer.
improvizația
crapă cercul în punct.
gestul curat
cere pietrei fisurile.
ascult tăcută sunetul pietrei.
între două puncte,
virgula amețește.
devine șarpe în piatră.
din cătușă în cătușă,
poezia ajunge pasăre.
aerul din fisuri,
devine umbra punctului
dintre cuvânt și libertate.
poezie de Anne Marie Bejliu (8 aprilie 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aer, poezii despre șerpi, poezii despre tăcere, poezii despre păsări, poezii despre libertate sau poezii despre devenire
Poem cu un nume la sfârșitul poemul ce eram eu... ce m-a renăscut
Când nu mai aveam nici o speranță
A apărut ea, ultima culoare din curcubeu
De care stăteam atârnat în piatră
Să cad in nesfârșitul abis de"eu"
Și ma învăluit, fără să știu, ma topit!
Intr-un abur dintr-o piatră, și mirat!
Am strigat."Nu se poate niciodată!
Cum să topești în adiere o piatră!"
Unde e praful? A întunericului lavă?
Ceva e neobișnuit spunea inima.
Ce nu simte păcatul și patima
Și... râdea minunată prea suavă!
Mintea nebuna, alb negru amestecat...
In cenușiul mâl unde am stat, scufundat...
Muțise ca o piatră ce asteaptă o daltă
Să fie in strop de rouă sculptată!
Și început să curgă atât de cald
Cu surâs nemaivăzut în nici un soare
Cu a tuturor florilor nemaisimțită boare
Ea, o culoare ultima din curcubeu, unde-n bold
De păpădie, atârnam eu, o piatră mai grea
Decât cuprindea Universul în materia sa
Cu intuneric ce biciuia și venin mă agasa
Cum cântă floarea când ii cad petale... tristețea.
Ce sa topit dintr-o piatră într-o culoare
Dar ce culoare, ce a scris poezii nemuritoare
Cerneala cu care scria mereu Luceafărul
VIOLET,... culoarea ce va deveni infinitul...
Tuș,.. cu care voi scrie mereu poemul meu.
Al pietrei agătată de ultima culoare din curcubeu
O ultimă culoare ca un puf de păpădie
Ce tine pe el și duce Universul în zbor, de cineva nu știe!
VIOLET... esti tușul punctului ce sunt eu
Unde în soare nemaivăzut mereu
Te rotești în singurul soare, VIOLET
Ce a născut din acest punct,
Ce nu era decât o umbră de punct
Inainte de a se termina primul cuvânt
Ce a dat Universului viată, culoare, cânt
Deasupra "I-ului" de la "iubire" sfânt
Ce tu l-ai transformat într-un poem
Ce pe talpă ție rouă de zâmbet acum
Sărutându-i in curcubeul poetului ronin
Neînchinat nimănui în al Unversului chin...
Pe care tu, VIOLET, l-ai auzit tânguind
Când bântuia în piatră de cuvânt, infinitul dorind
Și l-ai mângâiat intr-o culoare, nu cerului senin
A quasarului ronin poet cu vers ucigaș și iubitor...
VIOLET
Poemul renașterii mele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre flori, poezii despre curcubeu, poezii despre început, poezii despre zâmbet sau poezii despre versuri
Ca un tablou, viața
privit din stânga pare rotund
dinspre răsărit
puțin alungit
și din toate cele patru puncte
pare la fel
o dimensiune
una singură
doar umbra crește și descrește
până la un punct...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre descreștere sau poezii despre creștere
În vremea pandemiei
subsemnata puncte puncte
născută la data de puncte puncte
cu domiciliul în puncte puncte
locuind în fapt la adresa puncte puncte
legitimată cu puncte puncte
cunoscând prevederile puncte puncte
în data de puncte puncte
în intervalul orar puncte puncte
declar și semnez următoarele:
am ieșit din casă
pentru a vedea cerul
un ram de copac înflorit
o gâză un porumbel o pisică
un melc o râmă un fir de iarbă
o păpădie un bulgăre de pământ
o furnică o piatră o cioară
o vrabie o viespe un brad
cu puțin noroc un arici
sau o broască țestoasă
mișcându-se alene
dincolo de zăbrelele
parcului încuiat
și mai cu seamă
un pescăruș plutind
peste toate
ca un zeu.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre porumbei, poezii despre pisici, poezii despre parcuri, poezii despre pandemie, poezii despre noroc sau poezii despre furnici
Străina
Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.
Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.
Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre sclavie