Mihai Eminescu
Eminescu a fost un geniu
Și avere ne-a lăsat.
N-a stăpânit un Imperiu,
Dar era foarte bogat.
Operele consacrate
Sunt ale sale bogății.
În veci nu vor fi uitate
Frumoasele poezii.
"Luceafărul", "Lacul", "O rămâi",
"Ce te legeni", "Oricâte stele",
"Revedere", "Scrisoarea I",
"Adio", "Somnoroase păsărele".
În 1850 s-a născut
Luceafărul poeziei românești
Și-n Moldova a crescut
La Botoșani și Ipotești.
Creangă, prieten adevărat.
Alături mereu de Eminescu
Pe el nu l-a trădat
Cum a făcut Maiorescu.
O singură femeie a iubit
Scrisori de dragoste îi trimitea.
Și-n același an ei au murit
Veronica Micle se numea.
În 1889, Luceafărul s-a stins,
Dar pe Cer s-a ridicat...
De boală fusese învins,
Din aceasta lume a plecat.
El e poetul cel mai apreciat
Românii și-acum îl iubesc.
De noi nu a fost uitat,
Mulți poeziile îi citesc.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre scrisori
- poezii despre bogăție
- poezii despre România
- poezii despre trădare
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Mihai Eminescu
Eminescu, a fost bogat,
În urmă, ceva a lăsat.
Nu a stăpânit un Imperiu,
Dar a fost un mare geniu.
Ale sale bogății
Au fost frumoasele poezii.
Opere consacrate,
Ce nu pot fi uitate.
Această avere,
Niciodată nu piere.
Ce scrii, rămâne pe vecie,
Toată lumea o știe.
Vorbele sunt purtate de vânt,
Sau rămân doar în gând.
Ce e scris pe foaie,
Niciodată nu dispare.
Elevii, nu-l uită niciodată,
La bac, mai cade câteodată.
Unora le dă bătăi de cap,
Cand la română, au picat.
Acum 166 de ani, te nășteai.
În această lume rea, pășeai.
Luceafărul poeziei românești,
Pe veci o să strălucești.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre gânduri, poezii despre genialitate, poezii despre frumusețe sau poezii despre elevi
Luceafărul poeziei românești
În prea puține cuvinte, de Eminescu amintim,
Și-n tot atâtea momente, memoria lui o cinstim.
Cum să-l uiți pe Eminescu, cel care-a văzut "albind",
Și-a auzit "glăsuirea, pădurilor de argint"?
Eminescu-a dat lumină, poeziei românești,
Eminescu e poetul, trăirilor omenești.
Cu el am ieșit în lume, și-am rămas acolo sus,
Despre glia strămoșească, am spus tot ce-aveam de spus.
Strălucește-n veșnicie, precum zorii dimineața,
Luceafărul poeziei ne călăuzește viața.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre păduri, poezii despre lumină, poezii despre dimineață, poezii despre cuvinte, poezii despre argint sau poezii despre Mihai Eminescu
Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienați, de o embolie. Luceafărul poeziei românești, poetul nepereche...
Titu Maiorescu în Jurnal (15 iunie 1889)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre poezie
- citate de Titu Maiorescu despre poezie
- citate despre Mihai Eminescu
- citate de Titu Maiorescu despre Mihai Eminescu
- citate despre prezent
- citate de Titu Maiorescu despre prezent
- citate despre România
- citate de Titu Maiorescu despre România
Veronica și Mihai
O dragoste nemărginită
Între două suflete frumoase,
Dar mereu a fost umbrită
De persoanele răutăcioase.
Ea poetă, el un geniu mare
S-au întâlnit și s-au plăcut.
În ciuda sorții, cu-ncăpățânare
Se iubeau la fel, ca la-nceput.
Iubirea era a vieții esență
Și versurile pe care le scriau.
Pătimaș, prin corespondență
Cu mult drag și le trimiteau.
Într-o zi, steaua de neatins
A plecat grăbită-n Eternitate.
Luceafărul românesc s-a stins,
Iar iubita rămânea-n singurătate.
Cu lacrimi pe obraz... o mie
Poveste tristă, sfârșitul năucitor.
Presărată cu dragoste și poezie,
Dar și cu amar, chin, imens dor.
Nu-și mai vedea rostul fără el,
Fericirea purta un singur nume.
Sufletul pereche, al său model
Părăsea definitiv această lume.
Veronica nu a mai suportat
Trista și timpuria despărțire.
Și-ntr-o zi de vară a plecat
Lângă Luceafăr, marea ei iubire!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre suflete pereche sau poezii despre singurătate
Nicolae Grigorescu
Românie, ești bogată,
Ai valori adevărate.
Simboluri care niciodată
Nu vor fi de noi uitate.
Grigorescu ne-a lăsat:
"Car cu boi", "Țărancă din Muscel"
Și tot ce a mai pictat
Cu al său frumos penel.
Un pictor mare, renumit,
Operele sunt minuni.
De-o lume-ntreagă iubit
Și respectat de națiuni.
S-a stins într-o zi de vară,
Ne-a rămas averea-n spate.
Și-n calendar rămâne-amară
Data de 21 iulie 1907...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre țări, poezii despre țărani, poezii despre valoare, poezii despre uitare, poezii despre simbolistică, poezii despre sat sau poezii despre națiuni
Timpul eminescian
Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".
Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.
Am stat de strajă țării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.
Dar, când Luceafărul s-a stins,
În țară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Și tot ce-am creat, s-a dus.
Astăzi nici măcar o rază,
Mintea nu ne luminează.
În zadar privim în zare,
Alt Luceafăr nu apare.
În cultura românească
Avem și minți luminate.
Ar putea să strălucească.
Să dea țării nestemate.
Să nu mai avem sfială!
Să arătăm lumii ce știm!
Și-n cultura mondială
Cu opere să ne mândrim.
Pe cerul artei românești,
Noi "luceferi" să apară.
Luceferi ca la Ipotești
De peste tot să răsară.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre mândrie sau poezii despre minciună
Tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Ai fost femeia veții mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Și pe altul l-ai iubit.
Știe lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ți-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar tu îmi spui acuma că nu ești vinovată
Și vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!
poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre femei, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre curățenie
Luceafărul nostru
Tembelul contestării
acrit de neputință...
Invidia, de fapt asta e,
invidia.
Dar râsul strident,
râsul, de ce?
Incredibil, Demiurgul Poeziei,
luceafărul Eminescu,
e socotit nebun.
Când îl vei vedea pe poenar,
aruncând cu piatra,
în muntele ce-l năucește,
deja știi: rana-i mortală...
Minți, invidiosule, minți,
am protestat, Eminescu a
fost otrăvit.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre proteste, poezii despre nebunie, poezii despre munți sau poezii despre invidie
Patrick, lângă Cătălin
Sosit la noi cu speranță
Pentru o mai bună viață...
A jucat în "Ștefan cel Mare",
Iar la spital și-a dat ultima suflare.
În minutul 71 s-a prăbușit,
Departe de casă a murit.
Moartea pe el l-a învins,
Prea devreme s-a stins...
A sa mamă, al său tată
N-o să-l mai vadă vreodată.
Scumpa lui soție plânge,
În brațe nu-l poate strânge...
Trebuia să ne pregătim de finală,
Însă pe stadion e liniște totală.
Amintirea ta rămâne vie,
Acolo suntem datorită ție...
Tu ne-ai calificat,
Dar la Cer te-ai ridicat.
Trista noapte, niciodată
Nu va fi de noi uitată...
Pentru ce-ai făcut, îți mulțumim,
Toată viața o să te iubim.
Un gol mare ai lăsat
De când Sus ești plecat.
Prea în grabă, Cătăline
A venit el lângă tine...
Voi, Câini pân' la moarte,
Acum și-n Eternitate!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre Ștefan cel Mare, poezii despre tată, poezii despre soție, poezii despre plâns sau poezii despre noapte
Sub un tei care trăiește
Te-ai născut în zi de iarnă când zăpezile tronau
Și ți-a fost adolescența o iubire ca-n povești,
Lângă lacul tău albastru poezii se creionau
Tu Luceafărul albastru, fiu din satul Ipotești.
Ai iubit un tei în floare și o salcie la mal,
Și scrisori ai scris mai multe să tot fie peste ani,
Cu un singur dor pe umeri cucerit-ai înc-un val
După ce atâta vreme te-ai ascuns de vechi dușmani.
Luna, cerul, lacul, teiul ți-au fost muze la apus,
Veronica și condeiul la mijloc de codru des,
Au fost îngerii și demoni dar ai spus ce-aveai de spus
Sol prin valurile vremii, trubadur neînțeles.
Nu te vom uita vreodată, nici poemele-ți de-amor,
Ai deschis un drum de versuri pentru generații-ntregi,
Și-ai lăsat un praf de stele dar secundele nu mor
Sub un tei care trăiește fără nici un fel de legi.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre îngeri sau poezii despre zăpadă
In Memoriam - Mihai Eminescu (1850 1889)
A fost odată un visător Luceafăr,
mereu îndrăgostit,
și lumii, cu talent fără egal s-a spovedit...
apoi, a strălucit.
Strălucește și azi
și-n viitor va străluci, necontenit.
poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre talent, poezii despre spovedanie sau poezii despre Mihail
Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ
Din Ipotești s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul și pământul.
Omenirii-i luminează
și calea, dar și cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei românești
în cultura mondială,
mereu să strălucești.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre relații internaționale, poezii despre nori sau poezii despre cultură
Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile și poveștilor lui Creangă. A fost încântat de limba mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleștiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare și mângâiere.
Mihail Sadoveanu în Doi mari prieteni: Eminescu și Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre uitare, citate despre tăcere, citate despre scriitori, citate despre prietenie, citate despre fericire, citate despre crengi, citate despre ceas sau citate despre amintiri
S-a dus...
S-a dus al nostru-amor,
Undeva foarte departe
Nu mai există fior
Între noi, din păcate...
S-a dus orice trăire
Simțită cândva cu tine,
Totul este amintire...
Sper să-ți fie bine.
S-a dus împlinirea,
Gândul la noi nu te poartă
Mi-ai luat iubirea,
N-o să te iert niciodată!
S-a dus amoru-n depărtare,
Definitiv s-a destrămat...
E pierdut acum în mare
Și-n urmă, nu ne-am uitat.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre existență sau poezii despre amintiri
Drag mi-ai fost...
Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată,
Dar ce-a fost n-a fost să mai fie,
Am văzut c-această lume
Făr-de tine nu-i pustie.
Și luceafărul pe ceruri
Place mult cum strălucește,
Dar apune și dispare
Soarele când se ivește.
El cu discul său cel falnic
Te deșteaptă la viață
Și te face să uiți iute
Steaua cea de dimineață.
Tu luceafăr mi-ai fost mie
Ce în zori de ziuă luce,
Și-ai apus, - acum la soare
Eu privesc cu mult mai dulce.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre Soare, citate de Veronica Micle despre Soare, citate de Veronica Micle despre viață sau poezii despre inteligență
La omul de geniu această nebunie se manifestă însă ca o atitudine creatoare, după cum susține teoria creației artistice. Este și cazul lui Eminescu care, se știe, a acționat întotdeauna împotriva propriilor sale nevoi sau instincte (fie biologice, fie sociale). Mărturia sa legată de poemul Luceafărul este concludentă în sensul în care Eminescu însuși avea conștiința genialității sale, dar, influențat de lecturile din Schopenhauer, era convins și de neputința sa de a fi fericit. În opoziție cu individul de geniu, condamnat la singurătate și nefericire, poetul credea că cel care acționează în favoarea instinctelor sale (Cătălin, de pildă) este automat fericit, fiind lipsit de orice conflict sau dezechilibru interior.
citat din Florina Ilis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre instinct, citate despre genialitate, citate despre singurătate, citate despre nefericire, citate despre nebunie, citate despre lectură sau citate despre conștiință
Hyperion
De fiecare dată
când scria Eminescu
să deghiza în propriul lui poem
cazul ce mai celebru
a fost când a scris Luceafărul
s-a deghizat așa de bine
încât s-a prefăcut în Luceafăr
după modelul lui Hyperion
și a rămas Luceafăr
peste veacuri
ca să strălucească veșnic
numai un geniu ca el
putea realiza așa ceva.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de David Boia despre timp, citate de David Boia despre poezie sau poezii despre celebritate
Luceafărul de veghe (sonet)
LUCEAFĂRUL DE VEGHE
(sonet poetului Eminescu)
Prin nopți de veghe, pe bolta cerului
Adulmec Luceafărul cum privește
O lume în care nu-și regăsește
Iubirea pe sub coroana teiului.
Dorul și iubirea își împletește
De-a încununa muza poetului,
Ce-l așteaptă la răscrucea timpului,
Cu spiritul ce în veci îl iubește.
Dar visul amăgitor dispare,
Când zorii îl ascund sub pleoapa nopții,
Să revină cu-a vremii repetare.
În mistere cerești caută sorții,
Ce-l pot aduce pe-a vieții cărare,
Să evadeze din Imperiul Morții.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor
Pe cer s-a stins o singură stea
În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei
Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii
Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta
De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre inimă, poezii despre chitară sau poezii despre cadouri
S-a stins un înger
Azi s-a mai stins un înger drag
Și pe acest pământ, pribeag,
Cu sufletul nemângâiat,
Multă durere a lăsat.
S-a dus acolo,-n Paradis,
Să cânte-n cer FATA DIN VIS.
El ne-a rămas în amintire
De ani și ani și ani de zile...
Un înger drag, de boală-ngenunchiat,
Ca un martir, la Ceruri a plecat.
Dar ne-a lăsat tezaur de lacrimă și vers,
Dragi melodii de suflet și vieții un nou sens.
Noi rokerii în doliu mereu te vom iubi,
Tu, suflet bun și cald, plecat dintre cei vii.
Când Domnu-n Cer a vrut ca să te cheme,
Noi, lacrimă, ne-am luat la revedere.
Azi ai acolo, printre îngeri, loc,
Cinstind pământul cântecelor rock.
(cu lacrimi în suflet, la înălțarea la Cer a sufletului regretatului Leo Iorga, seful formației Kompact)
poezie de Livia Mătușa din Poezia, pansamentul sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zile sau poezii despre tezaur