Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ
Din Ipotești s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul și pământul.
Omenirii-i luminează
și calea, dar și cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei românești
în cultura mondială,
mereu să strălucești.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre relații internaționale
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cultură
Citate similare
Luceafăr,nume i s-a pus
Cel de Dumnezeu creat să strălucească în zori,
din Ipotești s-a ridicat până dincolo de nori.
Cu voia Celui de sus un loc de cinste i-a fost dat.
Luceafăr, nume i s-a pus și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează întreg cerul și pământul,
omenirii luminează viața, calea, dar și gândul.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre gânduri, poezii despre Pământ sau poezii despre Dumnezeu
Timpul eminescian
Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".
Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.
Am stat de strajă țării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.
Dar, când Luceafărul s-a stins,
În țară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Și tot ce-am creat, s-a dus.
Astăzi nici măcar o rază,
Mintea nu ne luminează.
În zadar privim în zare,
Alt Luceafăr nu apare.
În cultura românească
Avem și minți luminate.
Ar putea să strălucească.
Să dea țării nestemate.
Să nu mai avem sfială!
Să arătăm lumii ce știm!
Și-n cultura mondială
Cu opere să ne mândrim.
Pe cerul artei românești,
Noi "luceferi" să apară.
Luceferi ca la Ipotești
De peste tot să răsară.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre România, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre mândrie sau poezii despre minciună
Atins de duhul sfânt
A fost luceafăr pe pământ,
Copil de țară, la-nceput,
A fost atins de duhul sfânt,
În țara mea când s-a născut.
A fost frumos, în versuri blând,
Le-a scris cu suflet, ca pe-un cânt,
Iubind, sau pe mișei călcând,
A fost luceafăr pe pământ.
Trăind în lumea de povești
A codrilor de netrecut,
A fost, acolo-n Ipotești,
Copil de țară, la-nceput.
Și, poate, în copilăria sa,
Voios și liber alergând
Cu alți copii de seama sa,
A fost atins de duhul sfânt.
Iar versul lui mai e cântat,
Chiar dacă vremea a trecut,
Căci a fost binecuvântat
În țara mea când s-a născut.
În țara mea când s-a născut,
A fost atins de duhul sfânt,
Copil de țară, la-nceput,
A fost luceafăr pe pământ.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre copilărie, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre păduri, poezii despre patrie sau poezii despre naștere
Atins de duhul sfânt
- glossă madrigal -
A fost luceafăr pe pământ,
Copil de țară, la-nceput,
A fost atins de duhul sfânt,
În țara mea când s-a născut.
A fost frumos, în versuri blând,
Le-a scris cu suflet, ca pe-un cânt,
Iubind, sau pe mișei călcând,
A fost luceafăr pe pământ.
Trăind în lumea de povești
A codrilor de netrecut,
A fost, acolo-n Ipotești,
Copil de țară, la-nceput.
Și, poate, în copilăria sa,
Voios și liber alergând
Cu alți copii de seama sa,
A fost atins de duhul sfânt.
Iar versul lui mai e cântat,
Chiar dacă vremea a trecut,
Căci a fost binecuvântat
În țara mea când s-a născut.
În țara mea când s-a născut,
A fost atins de duhul sfânt,
Copil de țară, la-nceput,
A fost luceafăr pe pământ.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Luceafăr al poeziei românești,
până la altarul de unde ne privești,
Șapte vieți dacă-am avea, tot nu ne-ar fi de ajuns,
să urcăm până la tine, într-atâta ești de sus.
Strălucirea ta astrală, luminează-întreg pământul,
pentru noi rămâi un geniu, preamărit de Dumnezeu Sfântul.
Ești steaua nepieritoare a neamului românesc,
ești mândrie, ești onoare, pe pământul strămoșesc.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre onoare sau poezii despre genialitate
Ne lipsește Eminescu
Astăzi, mai mult ca oricând,
Eminescu ne lipsește.
Versul este muribund,
poezia licărește.
Luceafăr de Ipotești,
te coboară pe pământ!
Vino să călăuzești
idealul nostru sfânt.
Vino să fii iar făclia
în cultura românească.
Să renască poezia,
în România pitorească.
poezie de Dumitru Delcă (11 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri sau poezii despre Mihai Eminescu
Hyperion
De fiecare dată
când scria Eminescu
să deghiza în propriul lui poem
cazul ce mai celebru
a fost când a scris Luceafărul
s-a deghizat așa de bine
încât s-a prefăcut în Luceafăr
după modelul lui Hyperion
și a rămas Luceafăr
peste veacuri
ca să strălucească veșnic
numai un geniu ca el
putea realiza așa ceva.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de David Boia despre timp, citate de David Boia despre poezie sau poezii despre celebritate
Luceafăr drag
Este un dar ceresc și sfânt
Mare ești luceafăr blând
Inima ocean de stele
Har dai vieții pe Pământ
Alese gânduri peste vreme
Ideale, la Români ai dăruit.
Ei, prin truda lor de veacuri
Mărturie ți-au adus.
Iar tu-i ridicași prin versuri
Ne-ncetat mereu mai sus,
E un crez, ca o poruncă
Spre-nplinire-n acest veac
Ca-n urarea cea mai dulce
Universului tău, Luceafăr drag!
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări sau poezii despre superlative
Odă Luceafărului poeziei românești
Trudind la sfânta devenire,
Prin sfinte rugi, Luceafăr blând,
Iar lăcrimează Eminescu!
Aleargă iar cu plânsu-n gând.
Se scutură de floare teii
Pe "lacul" liniștit și sfânt,
Aleargă iambii și troheii
Cuvântul metamorfozând.
S-au stins metaforele noastre
O altă lege-i - versul alb
În noi, români născuți prin lege,
Luceafăr blând, luceafăr drag,
Se stinge... Candela uitării
Îl risipește în zenit,
Un val străin pe valul mării,
Un plâns în suflet pironit.
Analfabeți, la colț de stradă,
Îi vezi cerșind. Un vers în dar
Să dați acelui ce-o să cadă
-N capcana stihului amar!
Nu știe litera, nici plânsul
De veacuri eminescian,
Dar caută printre luceferi
Viața nu-i fie în zadar!
Oh, coborând pe plaiuri sfinte,
Luceafăr, versului dă iar,
Lumina scrierii divine
Cuvânt și literă și har!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns
Eminescu
Tu, Eminescu, astru sfânt...
Al neamului nost' românesc
Rămâi un geniu pe pământ,
Idol îmi ești și te iubesc.
Luceafăr blând, luceafăr sfânt,
Ce poezia-ți curgea-n vine,
Coboară iarăși pe pământ
De pe-ale stelelor coline
Și ne aduce nouă iară,
Bucuria-n suflet - toată -
Acum sunt vremuri de ocară...
Versuri îți scriu din inimă.
Luceafăr poeziei ești!
Ești viu și vei rămâne viu
Marele nostru geniu ești,
Despre tine vreau să scriu.
Un omagiu mare - un respect -
Ți-aduc acum în scris pe drept,
Ce ai lăsat tu pe pământ
Reprezintă foi de-argint.
Coboară iarăși tu
Alunecând pe-o rază,
Luceafăr, Eminescu...
Și ne mai scrie-o frază.
Și ne mai spune despre tine
Ești sus acolo? Îți e bine?
Învață-ne pe noi cei răi,
Cum e să compui din Rai?
Eminescu, înger sfânt
Chiar tu! Luceafăr blând,
Rămâi geniu pe hârtie,
Rămâi geniu-n poezie.
La steaua ta-i ajuns,
Luceafăru-ți ne face semne...
Spune-ne este frumos
Să compui printre stele?
"Și era una la părinți"
Scriai odinioară,
Luceafăr, tu, cu vechi dorinți,
Coboară-te, coboară...
"Coboară-n jos", așa scriai
Trimite-ne un semn
Pleonasmul distrugeai,
Geniule roman.
România-i mama ta,
Bolta cerească ți-aparține...
Noi ne amintim cu drag
Luceafăru-ți din vine.
poezie de Laurențiu-Bogdan Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre respect sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sunt iubită de-un Luceafăr
Eu sunt iubită de-un Luceafăr,
Ce pe retină "ieri" mi-a scris:
"Urmează calea spre Lumină!
Trezește-te!" Atât mi-a zis.
Cuvinte azi mă țin de mână,
Condeiul daruri a primit,
Sub pleoape îngeri îmi valsează,
Spunându-mi: "Ce mult ai dormit!"
Și ard trăiri pe verticală,
Bruma la tâmple mi s-a pus,
Mă picură din cer cuvinte,
În timpul meu nedescompus.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre somn, poezii despre iubire sau poezii despre dans
Luceafăr fiind
(lui Mihai Eminescu)
Luceafăr fiind, pe cer a strălucit
Cu razele aureolate de lumină,
Pe care răspândindu-le domină
Tot Universul cel nemărginit.
Al frumuseții pisc l-a cucerit
Cu-o pană fermecată și divină,
Încet, încet, figura lui blajină,
Cu nemurirea-n veci s-a înfrățit.
Din versul blând și dulce și vioi
Și mierea cea turnată în tipare,
Pe tremurat de frunze din zăvoi
Am tot sorbit speranțe și visare.
El, cel rămas, de-a pururi pentru noi,
A spiritului vie întruchipare.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre miere, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe, poezii despre apicultură sau poezii despre Mihail
Strigăt către Eminescu
Din teiul eminescian am frânt un ram...
Ce sfânt balsam! Firească reverie!
Pământul tot... și eu, eram un psalm
Și era lumea imn de fericire.
O lebădă pe lacul de argint
Plutea - un vis - deplină încântare!
Și cerul pentru îngeri s-a deschis...
Concert... și eminesciana mea chemare.
Ca niște zâne sălcii își plecau
Chipul de îngerească strălucire...
Adolescente,-n visuri le chemau
Să-mpărtășască tainele divine.
Nuferi, pe cer, în fulg de păpădii,
Își risipeau eterna puritate,
Iar Eminescu ne putea privi
Din lumea sa de dincolo de moarte.
Din teiul prea devreme scuturat
Ne mai lăsa un gând firav în plamă,
Luceafăr ce spre cer s-a înălțat
Din laanuri sângerii. Amar... amară!
În limba românească plâng tăcut
Cuvintele... Și-n stiluri literare
Pe care "teiul" nu le-a cunoscut
Se nasc poeme convenționale.
Luceafăr viu, privește înapoi!
Dă ordinea firească limbii noastre!
Căci fără tine-n suflet suntem goi
Și ne pândesc dureri, tristeți, dezastre...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre tei
In Memoriam - Mihai Eminescu (1850 1889)
A fost odată un visător Luceafăr,
mereu îndrăgostit,
și lumii, cu talent fără egal s-a spovedit...
apoi, a strălucit.
Strălucește și azi
și-n viitor va străluci, necontenit.
poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre talent sau poezii despre spovedanie
Lui Eminescu
El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.
Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.
Cum soarele își pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.
Cântecul și poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a așezat.
În "țara" lui "de glorii",
În "țara" lui "de dor",
Înscriem noi istorii,
Sub mândrul tricolor.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre muzică sau poezii despre inimă
Din Cuvântul Tău
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Ești acolo, Doamne, în Cuvânt.
Dincolo de ce-aș putea eu crede
Dincolo de ce-aș putea eu ști
Dincolo de tot ce nu se vede
Ești doar Cuvântul și a fi.
Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârșit zidirea
Și prin el la Tine ne-ai adus.
Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip și nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...
poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Crăciun
Luceafăr blând...
cât a trecut, mult sau puțin,
dar ești aici și te simțim,
ești printre frunze, ești în iarnă,
ești o dorință care cheamă
de sus din cer cobori lumină
și-acum ne e raza divină
și-n noapte ești Luceafăr blând,
ne mângâi cu un vers, pe rând
te doare totul pe pământ,
pământul României Sfânt,
privești plângând din ochii tăi,
te dor de-atâția derbedei
îi vezi câți sunt, sunt încă mulți,
sunt mulți și cei ce sunt desculți,
doar tu îi mângâi când și când,
cu poezia ta vorbind
ți-s versurile toate actuale,
nu s-a schimbat nimic și cât te doare,
dar vreau să știi că cei români,
citesc ce-ai scris și tu i-aduni
știu foarte mulți cum sună doina,
când te citesc le-aduci odihna
și îi trezești să se gândească,
la țara noastră românească
cât a trecut, puțin sau mult,
dar și-astăzi ești în noi un cult,
un cult ce nu se dă bătut
și cultul tău ne este scut
ți-am îngrijit teiul cu flori,
venim la el de-atâtea ori,
aici la umbra lui de-acum,
te recitim, poet român
te rechemăm și-n seri, și-n nopți
și când oftăm la câte porți,
unde ne chemi iubirile,
citindu-ți poeziile
Luceafăr blând, Luceafăr drag,
cum strălucești la noi pe prag,
cum te iubește România,
cu toată inima, cu toată glia.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
Și în cer și pe pământ
Picură din Lună raze
Precum lacrimi de argint,
Printre stele - kamikaze
Învelite-n hiacint.
Junele Luceafăr, însă,
Doar pe Ana are-n gând
Și-n lumini de Lună plânsă
Cântă dorul nopți la rând.
- Cărui rost nemărginirea
Cerului într-un cuvânt
Dacă ea-mi fură iubirea
Și a dus-o pe pământ?
Vede, Luna, cu-ntristare
Cum acest nebun amor
Sorți de împlinire n-are.
- Un Luceafăr muritor?!
Dar și veșnicia doare
Când Luceafăru-i flămând
De imensa ei candoare
Ce îl arde nopți la rând.
- Poți începe, Lună bună,
Toate stelele s-aduni
Și pe mine mă cunună,
Să fim amândoi nebuni!
El s-a coborât pe dată
Și sfios și temător
Să-și dea veșnicia toată.
"-Să iubesc și-apoi să mor!"
Admirând-o lung pe Ana
Prin fereastra din iatac,
Simte cum în pieptu-i rana
Fără ea nu are leac
Și i se perindă-n minte
Toate nopțile de dor
Când jurase-n necuvinte
Să îi vină în pridvor.
Ana se așează-n rugă
Ne-nțeleasă și suspin ;
Câte-o lacrimă, în fugă
Inundând chipu-i senin,
Apoi dulce și suavă
Se ascunde-n așternut.
"Ce folos în ceruri slavă
De nu am al ei sărut?"
- Hai de mă primește-n lume,
Doamne blând și iertător,
Să-mi dai trup și grai și nume
Ca de pământesc fecior!
Ea la tine ruga-nchină
Ție și eu să mă rog:
Dă-mi iubirea ei deplină
Și las ceru-ntreg zălog!
Preschimbându-se pe dată
Din Luceafăr în fecior,
Luna foarte supărată
S-a pitit după un nor
Încetând a da strigare
Celui prăbușit din cer.
"Alt Adam căzut, se pare..."
- O, dar câte stele pier!
Tânărul frumos, la harpă,
A-nceput un cânt sublim
- tremurând încet din pleoapă -
Cu un glas de heruvim
Ce, pe Ana răscolește
În copilărescu-i vis ;
Gura-i roșie zâmbește:
E Luceafărul promis.
Doarme-adânc, visând în pace
La iubitul cel dorit.
La copilele sărace
Vreun Luceafăr n-a venit...
Junele-a cântat întruna,
Ceru-ntreg s-a luminat.
- Ce minune - zise Luna -
Un Luceafăr întrupat!
Risipiții zori ai zilei
În lumina din preaplin
Temenele-nchină milei
Către cel acum Dorin.
N-a mai fost iar să apună
Un Luceafăr întristat
Și nici Luna nu-i cunună,
Nici vreun falnic împărat.
Sunt frumoși ca două stele,
Ea e Ana, el - Dorin
El sărută viorele -
Ochii ei de cer senin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 martie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre sărut
Demon sau luceafăr
Vuiește încă, parcă,
Lumina acelei nopți,
Când tremurând in zare
Se stinse viața unei stele...
Demon sau luceafăr,
Iubire sau blestem,
Gândire sau negoț,
Viață sau rușine?
Calea Lactee este din nou a mea!
Luceafăr printre stele
Se coborî la mine,
În noaptea învierii
Îmi dezlegă mistere.
Lumina lui mi-a dat-o,
Să luminez pe alții
Și viață fără moarte,
În gândurile mele.
poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre moarte sau poezii despre Calea Lactee
Eminescu poem diamant
Eminescu
este poetul
Luceafăr al României
simbol ce veghează mereu
arta scrisului acum și întotdeauna
muză poeților din prezent
și din viitor.
Astrul nostru
Nemuritor.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică, poezii despre diamante, poezii despre astre sau poezii despre artă