S-a stins un înger
Azi s-a mai stins un înger drag
Și pe acest pământ, pribeag,
Cu sufletul nemângâiat,
Multă durere a lăsat.
S-a dus acolo,-n Paradis,
Să cânte-n cer FATA DIN VIS.
El ne-a rămas în amintire
De ani și ani și ani de zile...
Un înger drag, de boală-ngenunchiat,
Ca un martir, la Ceruri a plecat.
Dar ne-a lăsat tezaur de lacrimă și vers,
Dragi melodii de suflet și vieții un nou sens.
Noi rokerii în doliu mereu te vom iubi,
Tu, suflet bun și cald, plecat dintre cei vii.
Când Domnu-n Cer a vrut ca să te cheme,
Noi, lacrimă, ne-am luat la revedere.
Azi ai acolo, printre îngeri, loc,
Cinstind pământul cântecelor rock.
(cu lacrimi în suflet, la înălțarea la Cer a sufletului regretatului Leo Iorga, seful formației Kompact)
poezie de Livia Mătușa din Poezia, pansamentul sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre muzică
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tezaur
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
S-a stins un înger
Azi s-a mai stins un înger drag
De pe acest pământ pribeag
Ce sufletul ne-a mângâiat
Te-ai dus acolo, în paradis,
Să-I cânți lui Dumnezeu "Fata din vis".
În amintire vei rămâne
După ani și ani
S-a stins un înger, de boala îngenuncheat,
Ce oameni la rândul te-au aplaudat,
În muzica tezaur ai lăsat...
Toți Răcarii te vor iubi neîncetat,
Flori și lacrimi presărându-ți pe ultimul tău drum.
Din suflet, un drum bun îți spun...
Chiar Dumnezeu a creat că sa te cheme,
Probabil te-a iubit prea mult,
Îți va pune acolo un frumos loc
Să îi cânți și lui balade Rock,
Te-ai așezat acolo, printre stele,
Tu, înger blând, cu chip senin.
Drum bun pe veci... Amin!
(Poezia a fost scrisă în memoria lui Leo Iorga)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre stele sau poezii despre rock
Azi s-a mai stins un zeu
Azi ne-a mai părăsit un zeu
De pe această lume trecătoare,
Ce zici de ani ne-a bucurat,
Ridicând tribunele-n picioare.
S-a dus să joace fotbal printre stele
Și ne-a lăsat în suflet gol imens,
Iar sportul a mai pierdut azi un tezaur,
Copilul blând cu mâinile de aur.
Te plânge azi toată planeta,
Tu fotbalului i-ai purtat cu drag ștacheta,
Ai fost un astru printre astre,
Un fotbalist că tine nu se va mai naște!
La cluburi mari și de elită
Ai adus faimă și mândrie,
Cu jale azi planeta te petrece,
Te vom iubi mereu, numărul 10!
Ai fost lovit de multă suferință,
Ca cei sărmani poate ai scrâșnit din dinți,
Ai cunoscut succesul și mândria
Și te-ai luptat din greu cu sărăcia.
Chiar de-ai ajuns pe culmi înalte,
Iar pentru tine a fluturat un steag,
Nu ți-ai uitat copilăria și sărăcia de unde-ai plecat...
Puțini sunt cei ce gândesc ca tine
Și nu le e cu viața lor rușine.
Îți vom aduce un omagiu trist,
Iar fanii te vor plânge întotdeauna,
Antrenori mari și cluburi de elită,
Cu inima de durere înnegrită...
Te plâng orașe întregi ca Roma, Madrid sau Barcelona,
Tu vei rămâne unic, Diego Maradona!
(poem închinat marelui fotbalist Diego Armando Maradona)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre fotbal, poezii despre plâns, poezii despre mândrie, poezii despre copilărie, poezii despre astre, poezii despre înălțime sau poezii despre tristețe
Dedicată ție, prieten drag!
Îmi amintesc cu drag de acele vremuri
Când ieșeam cu toții afar' la joacă,
Îmi amintesc, și suflet tu îmi tremuri,
Întristat de timpul ce anii o să ni-i treacă.
Ne jucam de-a v-ați ascunselea
Și făceam cornete din hârtie,
Cât aș vrea să-ntorc vremurile acelea,
Să mai fim cu toții ca-n copilărie.
Și mergeam pe banda ce transporta cărbune,
Cu tubermanele să ne "împușcăm",
Au fost toate acele numai clipe bune,
Azi doar amintiri ce-n suflet le păstrăm.
Ai plecat, Cosmin, neființa ai urmat,
Și am pierdut un prieten ca un frate,
Ai plecat la ceruri, căci cerul te-a chemat,
Și ai lăsat în urmă inimi îndurerate.
Au trecut doi ani de când ești printre îngeri,
Și de când cu tine parte din noi ai luat,
De-aș întoarce timpul la clipele de ieri
Azi cu noi ai fi, la fel ca altădat'.
Noi te vom păstra mereu în amintire,
Tu vei fi o parte din sufletele noastre,
Și te vom privi în zori și asfințire,
Ca pe un soare nou pe zările albastre.
Lui Vitejanu Cosmin - Marian
poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre amintiri, poezii despre transporturi, poezii despre prietenie sau poezii despre prezent
Șaizeci de ani împreună
Vreme multă a trecut,
cu cer senin, dar și cu ploi.
Noi de mână ne-am ținut,.
Întotdeauna am fost doi.
La bucurii și la nevoi,
am rămas tot împreună.
Am îndurat furtuni și ploi,
nu ne-am dat drumul la mână.
Soți și prieteni am fost.
Ea icoana mea de suflet.
Cerul ne-a fost adăpost,
ne-a unit același cuget.
Șaizeci de ani împreună
am trecut necazuri multe.
Dar ținându-ne de mână,
cale ne-am făcut prin munte.
Ale vieții vitregii
n-au putut să ne despartă.
Am rămas printre cei vii
până Dumnezeu ne iartă.
Când o fi și-o fi să fie
inima să nu mai bată,
Cineva o să ne scrie
doliul ce se pune-n poartă.
Noi tot nu ne-om despărți.
Amândoi vom merge sus.
Pe Dumnezeu vom sluji
și pe fiul său ISUS.
poezie de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre religie, poezii despre ploaie, poezii despre munți sau poezii despre inimă
Pentru un mare om care nu mai este printre noi (Constantin Mihoc)
1. Și s-a mai stins un suflet
În cruntă amintire
Ca să se-aprindă-n ceruri
Din ani în nemurire...
2. Și-a mai pălit un zâmbet
Îmbătrânit de plâns,
Ridat în deznădejde,
Uitat de zbor, învins...
3. Și s-au lăsat iar norii
Pe umerii de mamă,
Cu greutatea serii
Și urme-n ploi de toamnă...
4. Și iar veni-va timpul
Când vom uita grăbit
De jalea și de veghea
Copilului iubit...
5. Și va porni speranța
Cu avânt spre file noi
Lărgind portița vieții
Spre rânduri mai de... "soi"...
6. Dar nu vom lăsa zborul,
Iubite suflet drag,
S-acopere cu totul
Al amintirii prag...
7. Vei dăinui-n povești
Și-n rugi de mântuire
Vom țintui-n imagini
Privirea-ți de iubire!...
poezie de Gabriela Chișcari (4 august 2009)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zâmbet, poezii despre toamnă sau poezii despre seară
Și plouă-n suflet...
S-au stins stele-n noapte,
Printre umbre de leneși nori,
Cu adieri de vânt, ramuri de gheață
Ne mângâie trupul,
Și rece-i piatra noastră de mormânt
Am fost, vom fi, trecut-au peste toate
Doar cu un preț, de-o fi iertat păcatul
Dar am rămas tăcuți, străini, în noapte...
Cu ochii-n lacrimi, sprijinind înaltul.
S-a stins și lumânarea de o vreme
Și plouă-n suflet... Doliul peste noi
S-a așezat să ne subjuge trupul
Impresionat cu griji și cu nevoi.
Umile, plecat-am... Ce-am lăsat în urmă,
Căci cine ne-a iubit cu-adevărat?
Cei ce-au rămas cu amintirea noastră
Cel, ce cu ani în urmă m-a creat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre lumânări sau poezii despre lene
Copiii au suflet de înger
Copiii au suflet de înger,
Când dorm în patul lor
Somn dulce și ușor.
Când se roagă lui Dumnezeu
Să fie sănătoși și pacea să dăinuiască pe pământ mereu.
Copiii au suflet de înger când spun o poezie,
Despre un ghiocel, despre un puf de păpădie
Copiii au suflet de înger, noi asta bine o știm,
Mai ales când ne cer iubirea și noi nu putem s-o dăruim.
Copiii au suflet de înger când cerșesc pe stradă o bucată de pâine,
Dar noi trecem pe lângă ei fără să ne gândim la ziua de mâine!
Copiii au suflet de înger, dar poate și îngerii au suflet de copii.
Cine știe asta, poate tu, Doamne, știi?
poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre viitor, poezii despre sănătate, poezii despre pâine, poezii despre poezie sau poezii despre pace
Scrisoare cerească
Am vrut să-ți scriu o poezie,
Dar versul m-a abandonat,
Nici el nu poate să descrie
Ce iarnă grea ne-a condamnat.
Am vrut să-ți spună trandafirii
Câtă durere-i pe pământ,
Dar azi e ziua nemuririi
În cer, în doruri și-n cuvânt.
Am vrut să-ți las un vers din soare
Așa cum tu ai fost mereu,
În ceruri azi e sărbătoare
Și-a lăcrimat și Dumnezeu.
Am vrut să-ți cânte primăvara,
Dar anul ăsta n-a venit,
N-am versuri să descriu povara
Și iarna care ne-a lovit.
Am vrut să-ți scriu o poezie,
Să urce ea la cer apoi,
Dar azi serbăm o veșnicie
Ce a rămas să plângă-n noi.
poezie de Alexandra Mihalache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători, poezii despre scrisori, poezii despre primăvară sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
S-a scris...
S-a scris în cer, cu gură de blesteme,
Să plece iar la infinit, poeți
Și ne-a lăsat azi, Demiurgul, semne...
Rămân, trăind prin noi, atâtea vieții.
Nici n-a plouat. E secetă de lacrimi
Și parcă-i pandemie peste vieți...
De-un timp au prins poeții noștri aripi
Și s-au retras în infinit, asceți.
A plâns cuvântul... Jale și tăcere,
Căci moartea ca o boare a venit.
Poetul-nepereche, printre stele,
Ca o cometă-a vieții a pierit.
Au curs din noi metafore și verbe,
Am tot cinstit în scris poeți-amnar,
Dar zborul către îngeri, vis, ni-i pierde...
Rămâd decât în mediul virtual.
Și îngerii în Ceruri au pedeapsă -
Să-i ia cu ei pe cei de pe pământ
Când s-a sfârșit povestea lor, acasă,
Să-i poarte-n tihnă către Cerul Sfânt.
Poate că și acolo sunt tablete,
Îngeri-poeți și îngeri-scriitori,
Ce spun în loc de bună dimineața,
Poeme de lumină și ninsori.
Să-mparți din Ceruri harul tău, poete!
Să ne lumine dragostea de neam,
Aici suntem doar biete amulete,
Cu gânduri prinse în al morții ham.
Nu este timpu-a plânge de pieire,
Căci ca un vis tu vei trăi prin noi.
De azi te vom numi nemărginire
Dar vom rămâne-n suflete mai goi.
Să-mparți din Ceruri, harul tău, în pulberi,
Peste poeții ce-au rămas aici
Și tolerant, dezastrele să spulberi,
Căci noi suntem prea simpli și prea mici.
Tu, un Luceafăr uns cu modestie,
Ne luminează calea spre Înalt.
Prin tine să urcăm spre veșnicie,
Poeți-opaiț ce-n cupa vremii ard...
dedic acest poem, cu lacrimi în suflet, celui ce a fost Constantin Trita, rugând odihnă veșnică. Domnul să îl odihnească!
Vei rămâne o stea în sufletele tuturor celor ce te-au cunoscut...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre lumină
Odă maestrului Bulătan
Maestre,- n suflet ne-ai lăsat portretul
Unei stigmatizate suferinți,
Iar azi în pribegie printre îngeri
Creezi portrete pentru PREA CINSTIȚI.
Maestre,-n suflet ne-ai lăsat mâhnire
Și lumea noastră este mai săracă...
De ce-ai plecat și nu ne-ai dat de știre?
Câți îngeri trec pe-a nesfârșirii apă?!
Din cer privesc cu capete plecate
Atâția mari artiști... Tu ești cu noi,
Îngenunchind spre lumea de cuvinte,
Tu ești al pământenilor altoi!
Ești candela firescului ființei,
Deși în neființă te ascunzi,
Îți dăruim o lacrimă și-o rază
Din ochii noștri-nlăcrimați și blânzi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portrete, poezii despre știri, poezii despre sărăcie, poezii despre ochi sau poezii despre cuvinte
La mulți ani, Măriilor!
Când s-a-nălțat la cer, Maria,
Să fie-aproape de Iisus,
A lăsat vorbă către lume,
Că s-a mutat și nu s-a dus.
Și că-i prilej de bucurie
Și nu de lacrimă, să știți!
Deci, ziua-aceasta să vă fie
Prilej ca să vă veseliți!
Toți purtătorii-acestui nume
Să fie luminoși ca Ea!
Când a plecat din astă lume,
Era-mpăcată, nu plângea...
Și să îmi fie cu iertare,
Dar, eu un ''La mulți ani'' vă zic,
Că este zi de sărbătoare
Și vă trimit câte-un pupic.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre iertare, poezii despre creștinism, poezii despre bucurie, poezii despre Maria sau poezii despre Iisus Hristos
Plecare
Privesc sclipirea neagră ascunsă-n ochii tăi
Și plouă azi cu lacrimi de jar și de argint,
Durerea-i sfărâmată cât veghe-ți suntem noi.
Tu ai să duci cu tine tristețe,-n infinit.
Sunt nori pe cerul vieții și-n suflet este noapte,
Furtuna strânsă-n suflet se zbuciumă, vibrează,
Comunică cu lumea... Departe, mai departe,
Cei care-s duși din lume, prin timpu-ți recreează.
M-ascund sub umbre stranii... Tăcere, suferință...
Aștepți eliberarea... Sunt aripi fâlfâind,
Iisus, cu ochii-n lacrimi, te-așteaptă-ntru căință,
Iar noi, măicuță scumpă... noi te vedem murind.
E pleoapa grea de lacrimi... Tu, lacrimă de ceară,
Cerându-ți drept la viață eternă, vei pleca...
Te așteptăm în vise căci dulce,-o să apară,
Decât acolo, mamă, înfățișarea ta.
Și gândurile zboară, târziul va erupe
Și stele-n semn de doliu pe cer or să se stingă,
Această clipă. mamă, de lacrimă ne umple...
Tu vei veni - un înger, pe umeri să ne-atingă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință
Glossă pentru Vadim Tudor
Pleci, Vadime, dintre noi acum...
Câte vise și speranțe-s scrum!
Bag de seamă - și acolo-n cer
Stelele-au nevoie de mister.
Din a lumii mare strălucire,
Ai plecat - quasar - de-acum Vadime!
Un altar în ceruri ți s-a pus
Și spre închinare ai apus.
Pleci, Vadime, dintre noi acum...
Pleci! Te cheamă-n noapte un alt drum.
Nemurirea soră îți va fii
Și prin nemurirea dragostei vei știi
Că românii tăi nu te-au uitat,
Patrioți în cuget ne-mpăcat.
Ai plecat la cer... Strigarea ta,
Prinsă-n suflet, ne va înălța.
Câte vise și speranțe-s scrum!
Ai plecat de printre noi acum.
Suntem mai săraci cu-n patriot!
La cafea, cu moartea, în complot,
Ai gândit că vei pleca... Dar stai!
Vei Vei călători prin Iad, prin Rai,
Vei descoperi cărări de vis
Și istorii care nu s-au scris...
Bag de seamă și acolo-n cer
Se cunoaște mâna ta de fier.
Lanțuri vrei să fereci... Să conjugi
Veșnicia altei lumi... Și fugi!
Dar aici, în urmă, ai lăsat
Un pământ și-un neam îndoliat,
Straie negre, lacrimi și suspine,
Jerbe și coroane, plâns, Vadime!
Stelele-au nevoie de mister...
La venirea-ți, nuntă e în cer.
Trupul-lut va fi-nfiat de lut,
Fi-va peste timpuri doar pământ
Și plămada altor timpuri care
În poeme, va rodi spre soare,
Pagina pe care tu ai scris
Pentru noi, cu litere de vis.
Din a lumii mare strălucire
A rămas de-acum un gol de tine,
Azi te plânge lumea și prohodul,
Căci de-acum ne-ai sărăcit cu totul.
Steagul țării coborât în bernă
Îți va fii a nemuririi pernă.
Neam de daci și de romani de-oadată...
Iată, azi te plânge lumea toată.
Ai plecat - quasar - de-acum, Vadime!
Te-au chemat spre cetele divine
Îngeri însetați de firea ta,
Dar și noi, mereu, te vom avea.
România mare, neamul tău,
Toți te poartă-n suflet - un erou.
Dăltuit în cruce, vei sfinți
Amintirea-acestei triste zi.
Un altar în ceruri ți s-a pus.
Tu, Vadime, să te-nchini te-ai dus,
Să te rogi, acest popor să fie
Veșnic cânt și vis și poezie.
Tu de-acolo vei veghea. Aici,
Prinși în rădăcină, mari și mici,
În zidiri istorice să stea,
Veșnic să-și iubească patria.
Și spre închinare ai apus...
Vei nunti cu îngerii. Și sus
Mănăăstire azi se va-nălța -
Ziduri sfinte-ntru-nălțarea ta.
Trecători, în lumea asta mică,
Sute de morminte se ridică,
Cruci și jerbe, lacrimi și coroane...
Toți ne întrebăm: " De ce se moare?!"
Și spre închinare ai apus...
Un altar în ceruri ți s-a pus.
Ai plecat - quasar - de-acum, Vadime,
Din a lumii noastre strălucire.
Stelele-au nevoie de mister,
Bag de seamă... și acolo-n cer.
Câte vise și speranțe-s scrum!
Pleci Vadime, dintre noi, acum...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patriotism sau poezii despre cruce
Lacrimă (răspuns Gabrielei Mimim Boroianu)
Lacrimă, bobiță de lumină,
S-a strâns și s-a-ntors la rădăcină,
Spre chemarea lacului divin
După care însetați tânjim.
Lacrima - o rugăciune sfântă
Ce prin ne-cuvinte ne cuvântă...
Mântuire gândului bolnav,
Plâns tăcut de dorul celui drag.
În mătănii de mărgăritare
Lacrimi sute strălucesc în zare.
Cer - altar, o lacrimă pământul
Când ne dă, din suflet, rod, cuvântul.
Lacrimă - un vis la el acasă,
Fulger, taină, mantie cerească,
Flamura iubirii și-a dreptății
Către care aspirăm cu toții...
Un complot de taină și durere,
Drumuri de lumină către stele,
O, mirific cânt, mirific vis,
Plata noastră pentru paradis.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre rai
Glossă iloriană
Iloriene, lumea se împarte
În viață, în iubire și în moarte,
În viers și cânt, istorii și lumină,
În taină, în durere și în tină.
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte,
Ți-e sufletul amnar și libertate,
Înger pe ceruri rătăcind în vers,
Nectar din stele-n noapte ai cules.
Iloriene, lumea se împarte
În lupta pentru viață și în moarte.
Tu ai călcat în medii de lumină
Și ai găsit în poezie tihnă...
Tu ai luptat cu boala și durerea
Și ai găsit în versuri mângâierea.
Mormântul ti-este gol de tine azi,
Căci versu-ți este cumpănă de brazi.
În viers și cânt, istorii și lumină,
Îmbujorat de voal de crinolină,
Precum un clopot ți-a vuit nuntirea
Te-a înfiat etern nemărginirea.
Și-ți curg la cruce flori de liliac,
Din plânsul cast, din neamul geto-dac.
Sărut de rouă peste sângeri ploi
De tine azi, suntem în suflet goi.
În viață, în iubire și în moarte
Te-ai întrupat. Și-acum, sobor de șoapte,
Vibrezi în suflet un izvor de viață
Și-n râuri lacrimi curg, tot curg pe față.
Ni-i sărăcit și sufletul! Din vers,
Nectar de fericire am cules.
Tu i lăsat în noi, în fiecare,
O floare-nmugurind... o sărbătoare.
În taină, în durere și în tină,
Luceafăr ești, ești vers, poem, lumină.
Prin tine suie, înger, răsăritul,
Tu ești izvorul și nemărginitul,
Speranța și istoria iubirii
De semeni... Tu ești calea fericirii,
Tu-nmugurești în noi, din neuitare,
Apusul, doar prin ochiul tău ne doare.
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte...
Plecarea-ți doare... plâng de dor în noapte,
E Vâlcea-n doliu, lacrimă-i pământul,
Căci ți-ai călcat prin moarte jurământul.
Când ne vorbeai de-o bucurie simplă,
Un înger ne-atingea cu o aripă
Scăldată-n rouă, -n lacrimă de stele...
De ce-ai plecat de printre noi, vâlcene?!
Ți-e sufletul amnar și libertate.
Azi poposesc din gândurile toate
Și te culeg din mine ca pe-o floare.
Tu nu poți știi vreodată cum se moare!
Trăiești prin noi poveste și poem
Și te așezi pe crucea ta de lemn,
Pictezi lumina-n pulbere de stele
Și plângi prin noi de-acum, Iloriene.
Îngeri pe ceruri, rătăcind în vers,
Avem de-acum același univers...
Tu ești Luceafăr, eu sunt un quasar,
Suntem mereu împodobiți cu har,
Tu ești o stea, te-ai frânt din Duhul Sfânt,
Eu încă-mi duc osânda pe pământ,
Eu lacrimă-s, tu un ocean de stele,
Cicatrizând sălbatica-mi durere.
Nectar din stele-n noapte ai cules...
Cât noi aici ne bucurăm de vers
Tu plângi în cer și rătăcești în zare
Sub clopotul de nerostită jale.
Întoarce-te pe pământene căi!
Iloriene, vino iar la noi!
Precum Iisus pe moarte ai călcat,
Dar azi, în taină, oh, te-ai depărtat...
Nectar din stele-n noapte ai cules
Înger, pe ceruri, rătăcind în vers.
Ți-e sufletul amnar și libertate,
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte,
În taină, în durere și în tină,
În viers și cânt, istorii și lumină.
În viață, în iubire și în moarte
Iloriene, lumea se împarte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Glossă pentru vremuri triste
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălțat nămeții înspre stele
Și stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Scumpă măicuță. Știu că te-am pierdut.
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
Să-ți mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Și-am dus durerea morții după datini
Și doar în gânduri, mamă, te mai am.
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ți-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
Tu mi-ai îndoliat nemărginirea.
Eu îngenunchi de-acuma în zadar
Și rog la ceruri, mamă, îndurare,
Ciorchini de lacrimi azi îmi bat în geam,
Durerea mea e veșnică și mare.
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Furtună e în cer și pe pământ,
A încolțit un sâmbur de lumină,
La cele sfinte. Dincolo de gând,
Când ard în mine litere de gheață,
Tu-ai să te naști poem de catifea,
Căci vei zidi în noapte, ca și-n viață
Versuri de lacrimi și frânturi de stea.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
Și caut clipa revenirii tale,
Tu dormi, măicuță, nu te mai ridici
Spre cer înalți un zid de întristare.
Pe drumul tău, plecând, s-au arătat
Îngeri vuind de lacrimă și jale,
Te-ai adâncit în clopote deodat'
Și ne-ai lăsat cu sufletele goale.
S-au înălțat nămeții înspre cer
Și s-a zidit tăcere în morminte,
Iar eu aici sunt un străin stingher,
Rămas doar cu aducerile-aminte.
E pleoapa grea de plâns și-ndoliată,
Nici lacrimi nu mai am, măicuța mea,
Ești de plecarea asta vinovată
Și vânt de dorul meu vei suspina.
Și stelele din ceruri au căzut,
Nu-ți mai ridici privirea către mine,
Plecarea ta, măicuță, m-a durut...
Din lumea-aceea nimeni nu mai vine.
Și stelele pe cer se sting tăcut,
Te-ai dus în zbor de pasăre măiastră,
Măicuța mea, ce tare m-a durut
Că ai plecat, că ai plecat de-acasă...
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Și candela se stinge-n noi tăcut,
Mamă, s-a stins lumina vieții mele
Și să te am aproape n-am putut.
Ți-e trupul lut și te-a chemat destinul
Să mergi să te-ntrupezi cu Dumnezeu,
Măicuță bună, prelungindu-ți chinul,
Poate că aș fi suferit și eu.
Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut.
Te-ai rătăcit spre nicăieri în noapte
Și mângâierea-ți simt și te ascult
Strigându-mă, tu, înger, de departe.
Te-ai risipit în stele și în ploi,
În lacrimă de foc și în furtună,
Dar va veni un timp când amândoi
Destine frânte, fi-vom împreună.
Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele
Și stelele din ceruri au căzut,
S-au înălțat nămeții înspre stele.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici,
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Bunicul
Bunicu-i pasăre măiastră,
Ne cântă iar cu lira lui,
S-a-ntors de printre noi, acasă,
Acolo-n țara Domnului.
Acolo-i pace și-s izvoare,
Mai reci, mai blânde și mai line,
Acolo este veșnic soare
Și miei aleargă pe coline...
Acolo e-un păstor, atât
Și-s îngeri cu aripi de stele,
Acolo, Tatăl ne-a avut
Suflet de vis și mângâiere.
Aici a obosit bunicul.
Oftând, spre ceruri a plecat,
Acolo-l vom găsi, în veacuri,
Cu sufletul eliberat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre păsări sau poezii despre oi
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început
Amintire pentru mama
Mamă, vin la crucea ta c-o floare!
Lacrimi curg din cer... Sub nori de pleoape,
Sufletul mi-e plin de întristare...
S-a trezit în mine-atâta noapte...
Mamă, vin acum din nou la tine
Și te-mbrățișez cu gând curat...
Mi-amintesc și eu... vorbeam cu tine,
Iar apoi dezastru s-a-ntâmplat.
Vin la capul tău c-o lumânare...
Eu lumina sufletului tău,
Mamă scumpă, sufletul mă doare,
Fără tine, mamă, mi-este greu.
Crucea ta, la colțul casei noastre,
E povara morții tale, mamă!
Tu veghezi tăcut iubirii sacre
Destrămată-n muguri de aramă.
Mamă, casa parcă-i mai străină...
Nu mai știu, a noastră-i sau a ta?!
Mai trăiesc doar umbre-n ea, măicuță,
Căci de-acum, în vis te vom avea.
Ică ți-a lăsat un semn pe cruce...
Câte, mamă, ai fi vrut să-i spui!
De iubirea ce i-o porți în gânduri,
Fiindcă e feciorul tău dintâi.
Ți-a adus în dar o nepoțică
O iubeai, ca și pe noi, măicuță,
Ai murit în suflet cu-ntristarea...
O, măicuță, mama mea cea plânsă!
Magda, soața lui, precum o fiică
Te-a încununat cu lacrimi, mamă...
Ai murit, Neta era departe...
A venit în lacrimi, la pomană...
Cătălin și Daria, alături,
Plânsul peste umeri l-au purtat...
Dana și Ionel, cu tine-n suflet,
Mamă scumpă,-n gânduri te-au urmat,
Ți-ai dorit ca el să-ți cânte! Iată,
O dorință ți s-a împlinit...
Au și ei, da, au și ei o fată,
Mamă... și pe tine te-au iubit!
Ai crescut-o ca întâi născută,
Ea te-a dus pe brațe la mormânt,
Oh, iubirea asta nu se uită!
Nu se uită sufletul tău blând!
Fiica mea, Alexa, îți deschide
Poarta vieții-n fiecare noapte...
Te-a visat! I-ai spus să stea alături
Celor ce tu i-ai lăsat departe.
I-ai spus, mamă, că îți este bine,
Și să nu mai plângem... tu veghezi
Din adânc de ceruri, în iubire,
Cu iubire să ne-ncununezi.
Ca-ntr-un stup, albinele, măicuță,
Pruncii-ai strâns, nepoți, prieteni, frați,
Sufletul ți-e, luminând iubire,
Dar cu toții suntem înlăcrămați...
Mamă, ai fi vrut să-mi joci la nuntă,
Când credeam și eu în fericire...
Dar măicuță, viața ți-a fost scurtă,
N-ai avut această împlinire...
Plâng și eu, deasupra plânge cerul!
Te desparți de noi și pleci ușor.
Azi te-nalți, te-nalți spre mântuire,
Mamă! Și pe noi ne lași cu dor...
Te-ai născut un fluture de-o clipă
Și ți-ai luat adio de la noi...
Dar te vom purta în gând, mămică!
Ne-ai lăsat în suflet triști și goi...
Căci ești același înger de lumină
Care-ai plecat cu noi când am plecat,
În chip alb de fluture de noapte,
Sau cel care pe noi s-a așezat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre naștere
Poetul nepereche
De-un secol și mai bine stă de veghe
Ca un stejar, poetul nepereche.
Privește! Apa vine, apa trece,
Din cer veghează lumea de poeți,
O lume tristă, candidă și rece.
Doar timpu-și trece-n gând cu pași alerți.
Ne-a mângâiat lumina și sufletul și glia
Și ne-a adus din ceruri, prin cânturi, poezia.
Și câți poeți la tâpla-i, să stea, au încercat,
El a rămas de-a pururi, demn și neegalat.
Acest titan de neînvins, această piatră de granit,
De veacuri, nu a fost învins, ci-a dăinuit în infinit.
Cu cinste și credință, peste ani,
Ai fot u tei, trudind printre castani...
Ai răspândit în noi miros de vers,
Și vieții-ai dat și vraje, dar și sens.
Poporului de strajă, ai fost zid,
Tu l-ai zdrobit în vers pe Baiazid.
Ca tricolorul iar vei dăinui
Pentru străbuni, bunici, părinți, copii!
Câmpia din Rovine, va trăi
Emoția de vis a revederii.
Eminovici, ești calea învierii.
În opere adevărate perle,
Tu ești luceafăr printre giuvaere.
Poporul azi de tine-și amintește
Și stima sa simbol ți-o dăruiește...
(poem închinat marelui nostru poet, Mihai Eminescu)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Mihai Eminescu sau poezii despre tei