Sub un tei care trăiește
Te-ai născut în zi de iarnă când zăpezile tronau
Și ți-a fost adolescența o iubire ca-n povești,
Lângă lacul tău albastru poezii se creionau
Tu Luceafărul albastru, fiu din satul Ipotești.
Ai iubit un tei în floare și o salcie la mal,
Și scrisori ai scris mai multe să tot fie peste ani,
Cu un singur dor pe umeri cucerit-ai înc-un val
După ce atâta vreme te-ai ascuns de vechi dușmani.
Luna, cerul, lacul, teiul ți-au fost muze la apus,
Veronica și condeiul la mijloc de codru des,
Au fost îngerii și demoni dar ai spus ce-aveai de spus
Sol prin valurile vremii, trubadur neînțeles.
Nu te vom uita vreodată, nici poemele-ți de-amor,
Ai deschis un drum de versuri pentru generații-ntregi,
Și-ai lăsat un praf de stele dar secundele nu mor
Sub un tei care trăiește fără nici un fel de legi.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.