Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Timpul eminescian

Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".

Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.

Am stat de strajă țării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.

Dar, când Luceafărul s-a stins,
În țară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Și tot ce-am creat, s-a dus.

Astăzi nici măcar o rază,
Mintea nu ne luminează.
În zadar privim în zare,
Alt Luceafăr nu apare.

În cultura românească
Avem și minți luminate.
Ar putea să strălucească.
Să dea țării nestemate.

Să nu mai avem sfială!
Să arătăm lumii ce știm!
Și-n cultura mondială
Cu opere să ne mândrim.

Pe cerul artei românești,
Noi "luceferi" să apară.
Luceferi ca la Ipotești
De peste tot să răsară.

poezie de (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ

Din Ipotești s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul și pământul.
Omenirii-i luminează
și calea, dar și cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei românești
în cultura mondială,
mereu strălucești.

poezie de (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Luceafăr,nume i s-a pus

Cel de Dumnezeu creat să strălucească în zori,
din Ipotești s-a ridicat până dincolo de nori.
Cu voia Celui de sus un loc de cinste i-a fost dat.
Luceafăr, nume i s-a pus și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează întreg cerul și pământul,
omenirii luminează viața, calea, dar și gândul.

poezie de (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mihai Eminescu

Eminescu a fost un geniu
Și avere ne-a lăsat.
N-a stăpânit un Imperiu,
Dar era foarte bogat.

Operele consacrate
Sunt ale sale bogății.
În veci nu vor fi uitate
Frumoasele poezii.

"Luceafărul", "Lacul", "O rămâi",
"Ce te legeni", "Oricâte stele",
"Revedere", "Scrisoarea I",
"Adio", "Somnoroase păsărele".

În 1850 s-a născut
Luceafărul poeziei românești
Și-n Moldova a crescut
La Botoșani și Ipotești.

Creangă, prieten adevărat.
Alături mereu de Eminescu
Pe el nu l-a trădat
Cum a făcut Maiorescu.

O singură femeie a iubit
Scrisori de dragoste îi trimitea.
Și-n același an ei au murit
Veronica Micle se numea.

În 1889, Luceafărul s-a stins,
Dar pe Cer s-a ridicat...
De boală fusese învins,
Din aceasta lume a plecat.

El e poetul cel mai apreciat
Românii și-acum îl iubesc.
De noi nu a fost uitat,
Mulți poeziile îi citesc.

poezie de (30 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Odă Luceafărului poeziei românești

Trudind la sfânta devenire,
Prin sfinte rugi, Luceafăr blând,
Iar lăcrimează Eminescu!
Aleargă iar cu plânsu-n gând.

Se scutură de floare teii
Pe "lacul" liniștit și sfânt,
Aleargă iambii și troheii
Cuvântul metamorfozând.

S-au stins metaforele noastre
O altă lege-i - versul alb
În noi, români născuți prin lege,
Luceafăr blând, luceafăr drag,

Se stinge... Candela uitării
Îl risipește în zenit,
Un val străin pe valul mării,
Un plâns în suflet pironit.

Analfabeți, la colț de stradă,
Îi vezi cerșind. Un vers în dar
dați acelui ce-o să cadă
-N capcana stihului amar!

Nu știe litera, nici plânsul
De veacuri eminescian,
Dar caută printre luceferi
Viața nu-i fie în zadar!

Oh, coborând pe plaiuri sfinte,
Luceafăr, versului dă iar,
Lumina scrierii divine
Cuvânt și literă și har!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Hyperion

De fiecare dată
când scria Eminescu
deghiza în propriul lui poem
cazul ce mai celebru
a fost când a scris Luceafărul
s-a deghizat așa de bine
încât s-a prefăcut în Luceafăr
după modelul lui Hyperion
și a rămas Luceafăr
peste veacuri
ca să strălucească veșnic
numai un geniu ca el
putea realiza așa ceva.

poezie de (19 februarie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dacă privim cerul noaptea

Prima stea care răsare
e Luceafărul de seară.
După el încet apare
Calea Lactee, brățară.
Lângă ea, Steaua Polară
strălucește cel mai tare.
Ea arată-n nopți de vară
calea celor două care.
Pe bolta cerului senin,
Cloșca, puii și-i veghează.
Pe gemeni dacă-i privim,
fete frumoase visează.
Peste toate, luna-i doamnă.
Regină e seară de seară.
Tot regină e și-n toamnă
când este mai frig afară.
Iar când noaptea-i pe sfârșite,
un alt luceafăr apare.
Cu el zorile-s grăbite,
bolta se umple de soare.

poezie de (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Prin fereastra timpului

Prin fereastra timpului, astăzi când privim,

aura Olimpului încă n-o zărim.

Pentru noi, Olimpul rămâne cum a fost

dacă lăsăm timpul curgă fără rost.

Dacă muntele Golgota nu-l escaladăm,

rămânem tot în grota în care ne aflăm.

Dacă vom pune steagul pe vârful Everest

putem stăpâni largul universului ceresc.

În lupta cu timpul dacă am învins,

vom admira Olimpul și aură am scris.

Cu aura Olimpului mai liberi vom zbura,

prin fereastra timpului, mereu vom cerceta (mai multe vom afla)

Din epoca de piatră mult timp noi am parcurs

și ne-am găsit o vatră în grădina lui Isus.

poezie de (5 octombrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gândurile unui mogul

Opriți orânduiala cea crudă și nefastă
Care a dus românii la sărăcie cruntă,
Nu mai avem nimic din ce-am avut, o vastă
Speranță de mai bine spre vârsta căruntă.

Nu mi avem nimic din ce-am avut odată
Când sărăcia nostră urma a fi oprită,
Venind la cârma țării gândirea lui ciudată
De marinar fără cărare, dar și fără ispită,

Ne-a demonstrat adesea că n-are o virtute
De-a ne conduce țara la un vremelnic țărm,
Și-a dezbinat poporul cu vorbele-i pierdute
În sihăstria faptei, mințind și mult și ferm.

Cultura lui a fost și este-n cap aibă
Prin fraudă adesea mult mai mult ca toți
El pune peste rana poporului o zgaibă
Ce supurează încă, în noi compatrioți.

El n-a știut ce-i mila pentru săracii țării,
I-a pus ca să trudească, dar totul a distrus.
N-au unde câștige o pâine-n faptul zării,
Și caută plece din țară spre marele apus.

El sfarmă edificii, salarii plafonează,
Nu ține cont de Legea în Parlament votată,
El merge spre-ntuneric și țara o sfidează,
Amplificând o strategie de mafioți curtată.

poezie de (14 aprilie 2011)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne lipsește Eminescu

Astăzi, mai mult ca oricând,
Eminescu ne lipsește.
Versul este muribund,
poezia licărește.

Luceafăr de Ipotești,
te coboară pe pământ!
Vino călăuzești
idealul nostru sfânt.

Vino fii iar făclia
în cultura românească.
renască poezia,
în România pitorească.

poezie de (11 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Muha

Cuvinte

am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele

ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează

telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel

copii stau pe net și afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoși
soarele a dispărut din obrajii lor

bună dragă, soțul sau ea îți spune
tu nici nu tresari, ești tot acolo
parcă și după serviciu, șeful te întreabă
când e gata?

noaptea spațiul dintre noi s-a mărit
salteua și patul au fost prea scumpe
și trebuie să ne odihnim
dimineața plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!

poezie de (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nici nu știu de-a fost un om...

fel de fel de poezii s-au tot scris sau recitit,
fel de fel de poezii au pierit și-au înflorit,
dar nici una nu-i în vers mai ritmată, mai lumină,
cum ne-a scris în timpul său Eminescu, stea divină
și acum ca și atunci, în iubirea-i neclintită,
țara a cântat în rând, dragostea și-a lui iubită

răsfoiesc acum pe rând poeziile-i alese,
câtă patimă a pus pe acest pământ de zestre,
câtă dragoste din el se revărsă și ne cheamă,
când suntem mai abătuți, când iubim, când timpu-i dramă
și cum el a aranjat spațiul, cerul și natura,
de-l citesc mă simt înalt, mi se încleștează gura

nici nu știu de-a fost un om, cred c-a fost un Sfânt din mare,
cred c-a fost rană și pom sau Luceafăr sau chiar Soare,
cred că ne-a fost dăruit trezească din morminte,
pe cei mulți și prigoniți, astăzi rupți de cele sfinte
și atunci ca și acum versul său ascunde doruri
și de țară și de crâng și de flori și păsări stoluri

trece timpul peste noi și înghite nemurirea,
rând pe rând ne trecem goi în morminte cu iubirea,
numai el rămâne Sfânt și veghează și îndrumă,
mii lăstari ce au crescut, peste văi, prin munți, sub lună
și de sus, din infinit, raza lui încet coboară,
luminează peste timp, ea rămâne să ne doară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu carul... alegoric

În fine, avem cu ce să ne mândrim și noi acum
nu mai suntem ca înainte îngrădiți în drepturi
Și așa am devenit încrezători alegem drum,
Uitând justiția, pe drept și, țara ne-am făcut-o acareturi,
Chiar de lucrăm și acum tot pe la Stat... degeaba,
Avem mai mult curaj, tupeu să ne luăm partea parte
De averi... proprietari privați, ne-am repezit punem laba,
Ca niciodată în viitor vreun cineva a nu ne mai desparte.
Pe alese ne-am numit indispensabili, strânși pe corp de țară
Și legile avem proprii acum, interne numai nouă, intestine,
Ne vânzolind de-o cumetreală sănătoasă și altora adversară,
moștenim pe veci pământul sfânt, cu tot ce pe el ține.
Pe patrie am curățat-o bine de învechit, de multe fiare
Și de păduri la fel, căci de la sine-i înțeles, nu ar mai fi de nevoie,
Cum și atâtea poluări de fabrici, de uzine, ar fi rănit, cum gheare,
Natura noastră, un sacrilegiu, ce-am oprit... "Pe aicea nu e voie!"...
Și, banii strânși, anapoda puși la ciorap din etnice cutume,
I-am scos pe piață, îi făcând tezaur, piramide am făcut bănci,
Ce le-am golit facem loc la alții noi să vină, așa cum e-n întreaga lume
Și tunuri grele am inventat, spargem bun comun, obștesc... dârji, încleștați în fălci.
Ne-a venit rându' acum răsplătim, ce știm și practicăm cu carul
În stil modern, umplem de istețime un continent întreg...
C-ar fi păcat nedreptățiți fim și inegal noi să îndurăm calvarul
De-a nu putea să exportăm patentele, ce-o lume sigur dreg...

poezie de (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șaizeci de ani împreună

Vreme multă a trecut,
cu cer senin, dar și cu ploi.
Noi de mână ne-am ținut,.
Întotdeauna am fost doi.
La bucurii și la nevoi,
am rămas tot împreună.
Am îndurat furtuni și ploi,
nu ne-am dat drumul la mână.
Soți și prieteni am fost.
Ea icoana mea de suflet.
Cerul ne-a fost adăpost,
ne-a unit același cuget.
Șaizeci de ani împreună
am trecut necazuri multe.
Dar ținându-ne de mână,
cale ne-am făcut prin munte.
Ale vieții vitregii
n-au putut să ne despartă.
Am rămas printre cei vii
până Dumnezeu ne iartă.
Când o fi și-o fi fie
inima să nu mai bată,
Cineva o să ne scrie
doliul ce se pune-n poartă.
Noi tot nu ne-om despărți.
Amândoi vom merge sus.
Pe Dumnezeu vom sluji
și pe fiul său ISUS.

poezie de (august 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vladimir Potlog

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat și gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Și ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut și cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înțeles misterul
Și l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naștem și să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Și putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La început

Am să vă spun acum pe scurt
Cum a fost la început.
Dumnezeu ne-a conceput
Dintr-o bucată de lut.
Când peste noi a suflat,
Cu viață ne-a înzestrat.
Apoi, Dumnezeu ne-a dat
Sfaturi bune de urmat.
Ne-a-învățat cum muncim
Și viața cum s-o trăim.
De copii să avem parte
ducă viața mai departe.
Așa a fost la început
Când viața a apărut.

poezie de (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Maria Oprea

Potopul

Potopul Doamne l-ai trimis la noi
spele o rușine ce ne-apasă
S-a îmbâcsit o țară de noroi
Și nu mai știm de mai avem o casă.

Păcate am făcut o știm prea bine
Și-n ultim ceas, noi îți cerem iertare
Prea am crezut că vom trăi mai bine
Și acum ne suflă vântu-n buzunare.

Plânge Moldova, a rămas săracă
Fântânile sunt pline cu gunoi
O apă neagră vine și înneacă
Și sufletul ce-l mai avem în noi.

Rămas numai cu ce-a avut pe el
Agoniseala lui s-a dus pe ape
Cu mâinile crăpate, un bătrânel
Lângă un gard a început sape.

Voi care-n parlament ne faceți legi
Priviți acum ce-a mai rămas din țară
Ce s-a stricat, nu prea mai poti dregi
Și viața noastra-i tristă și amară.

Potopul Doamne l-ai trimis la noi
Să ne vedem cu toții neputința
De prea mult timp nu se mai nasc eroi
Am pierdut tot, ne-a mai rămas credința.

poezie de (1 iulie 2010)
Adăugat de Maria OpreaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Infractiuni contra infaptuirii justitiei. Tomul 9" de Maria Oprea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -69.00- 55.99 lei.

La început

La început,
nu ne acopereau nici griji și nici nevoi.
Eram ca frații. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toții, în bună înțelegere.
Ne durea pe toți, o cât de mică pierdere.
Toți aveam pe masă, aceleași bucate.
Toți ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toții oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toții oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toții oameni până când,
credința ne-a separat.
Am fost cu toții oameni până când,
politica ne-a despărțit.
Am fost cu toții oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.

poezie de (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Emil Cioran

Tot ce s-a creat până acuma în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu totul e aproximativ în cultura românească. Niciunul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat cu toții o excepție inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care însuși Buddha ar putea fi gelos? Fără Eminescu am fi știut că nu putem fi decât esențial mediocri, că nu este ieșire din noi înșine și ne-am fi adaptat perfect condiției noastre minore. Suntem prea obligați față de geniul lui și față de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet. Eminescu trebuie considerat un simbol național.

citat celebru din (1937)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Doar pământul are viață

Cât pământul se-învârtește
Noi vom scrie poezii.
Vom spune că ne hrănește
Cu roadele din câmpii.

El e habitatul nostru.
Jurăm să-l păstrăm curat.
Noi aici ne-am aflat rostul
De când Domnul ne-a creat.

În Universul infinit
Doar pământul are viață.
Dumnezeu ne-a dăruit
O planetă cu verdeață.

Pământul e casa noastră.
Este locul ce-am ales.
O planetă mai albastră
Nu găsești în Univers.

În fiecare an, pământul
Are sărbătoarea lui.
Omul, ținând-și cuvântul,
Se-închină pământului.

poezie de (martie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Atins de duhul sfânt

A fost luceafăr pe pământ,
Copil de țară, la-nceput,
A fost atins de duhul sfânt,
În țara mea când s-a născut.

A fost frumos, în versuri blând,
Le-a scris cu suflet, ca pe-un cânt,
Iubind, sau pe mișei călcând,
A fost luceafăr pe pământ.

Trăind în lumea de povești
A codrilor de netrecut,
A fost, acolo-n Ipotești,
Copil de țară, la-nceput.

Și, poate, în copilăria sa,
Voios și liber alergând
Cu alți copii de seama sa,
A fost atins de duhul sfânt.

Iar versul lui mai e cântat,
Chiar dacă vremea a trecut,
Căci a fost binecuvântat
În țara mea când s-a născut.

În țara mea când s-a născut,
A fost atins de duhul sfânt,
Copil de țară, la-nceput,
A fost luceafăr pe pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook