Un prolog
Un prolog la alt prolog,,
Drob cu drob, un necrolog,
Vin Enterrios citând
Din poemele lui Hânc.
Carriego, frate drag,
Descriai frumos, pe larg
Cum îi place lui Housman,
Lung poemul whitmanian.
Ezra, Yeats, Almafuerte
Se grăbeau doar să ne certe,
Liliecron, mai încruntat
Parcă-o palmă el mi-a dat,
Totul este să nu scrii
Pentru moarte poezii.
N-ai ce face, acesta-s eu,
Cred mai mult în Dumnezeu,
Iar în rest eu nu dispar,
Nici pe cal, nici jos, sub car.
Alungat, eu vin din nou,
Susținut de Edgar Poe,
Nu-s trufaș, dar mândru sunt,
Ca Peer Gynt din Strahlensund.
Mort de-aș fi, tot viu mă știu,
Preot, rabin ori muftiu.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre mândrie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cai
- poezii despre Edgar Allan Poe
- poezii despre Dumnezeu
Citate similare
Pantheism la repezeală
Vin acum și zic:
Băi frate! Tu ai văzut un somn să doarmă
sau aerul să respire oameni
sau o baltă de spadă în sânge
sau o casă zidind un zidar?
Pe bune frate! Pe bune!
Tu ai văzut un înger mort de beat
deasupra lui cu un bețiv păzindu-l?
Nici eu frate! Frate nici eu!
Doar Dumnezeu știe
frate.. doar Dumnezeu
mai știe
de minele din tine
de tinele din eu.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, poezii despre alcoolism, poezii despre îngeri, poezii despre sânge sau poezii despre aer
Eu vin din lumea lui foaie-verde
Eu vin din lumea lui foaie-verde
De unde dorul este pribeag,
Unde dragostea ni se pierde
În tot ce-i frumos și ni-i drag.
Eu vin din lumea lui Făt-Frumos,
Unde totul este iubire,
Cânt doina pe fluier de os
Și caut calea spre fericire.
Eu sunt făcut din lutul barbar
Țara o doică cu sânul plin,
De la ea am supt lapte cu har,
Dar și mierea și vinul pelin.
Îmi pare c-aud depărtările cum
Plutesc pe aripi de dulce mătase,
Pe toate-aș vrea să le-adun
Din rune trecute, din vise și oase.
Sub fruntea adânc-a Carului -Mare,
Scârțâie cumpăna fântânii și-atât,
Doamne, unde-i mâna Ta, oare,
Să mi-o pui drept fular peste gât?
Eu vin din lumea surâsului Tău
Și glasul duios îmi sună-n timpan,
Eu nu Ți-am făcut nici un rău,
Trece-mă, Doamne, frumos în alt an.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre țări
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre mâini
- poezii despre miere
- poezii despre lut
- poezii despre lactate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mereu mai bun
Și păsările îi mâncau din palmă,
Iar el era nefericit,
Din slăvi se auzi o salvă,
Iubita lui l-apărăsit.
Ce știu despre iubiri colunii?
Nevinovați, tăcuți, firavi,
Ei sunt exemplu pentru unii,
Nu-ntreabă, ei nu sunt prea gravi.
Firească-i și nefericirea,
Firesc e și poemul meu,
Trăiești o clipă nemurirea,
ți-o dăruiește Dumnezeu.
PS. Moartea e singurul subiect de care se râde mai puțin.
Îngâmfarea nu aparține numai autorului, uneori cititorul îl întrece.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre nefericire, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre păsări sau poezii despre nevinovăție
Bazarul occidental
ONE
Roșul e fată, albastrul - șofer,
Alb este îngerul care ne lugeră,
Are-un hanger, ceafa de fier,
Imperiul se duce precum o scândură.
Herzog- portar la ASTORIA-MORIA,
Astfel se scrie istoria-gloria,
Unde nu-i nimeni, nici moarte nu este,
Stai în genunchi și citește Aveste.
Nimic nu se poate certifica,
Marea durere, moartea cuiva,
Totul e-n basme lacrimogene,
O, Imogene, o, Magdalene,
Ce fericire, ce scumpă lacrimă,
viața de dincolo, fără de cratimă,
harnic lucrează sluga lui Nietzsche,
frate, cumnat sau amant Berenicei.
TWO
O tragedie greacă se petrece
Pe strada Străduinței zece,
Privilegiat e doar un câine de pripas,
Pe nume Augustin Augias.
În Occident altfel s-ar fi condus
Ancheta, e de presupus,
De la un pumn memoria lucrează
Ca un motan cu coadă și fofează,
Refuzul hegelian nu se discută,
Fă, Antigonă, las-o mai măruntă,
E improbabil să se moară din senin,
Nici micii nu erau, nici vin,
cum poți să scrii anchete-n gălăgie?
Eu mă retrag într-un depozit de hârtie,
Acolo se va naște Epopeea,
De nu, o iau nevastă pe miss Bea
Ori pe Popeea, pe oricine, că femeia
E frumoasă ca străbuna Gea.
De Eva nu mai spun nimic,
Am fost și sunt un șturlubatic străbunic.
THREE
Ce ne mai scrie nou poetul mm?
El încă mai trăiește, mai respiră,
deși-ntâlnește clasici-democratici
care-l întreabă simplu- ce faci nene?
Minuni, coincidențe, intuiții
se află peste tot, în orice minte,
că de la Moise până azi, nu știu nici sciții
cine-i Păstorul, cine e Arvinte.
Pământul e o lubeniță moale,
cuvântul dor e tot intraductibil,
s-au risipit prietenii și fiii,
o nouă lume scrie alte biblii.
Iar Dumnezeu e-o tastă în computer,
se nasc copii și clone pe rețea,
ce ar voi să scrie nou poeții?
Un nou născut, citindu-ne, râdea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre tragedie, poezii despre soție sau poezii despre roșu
Ciocolată amară
Femeie, cine te sărută pe frunte și pe inimă?
Doar vântul? Și soarele când nu te-ascunzi de el?
Și ploaia, uneori, sau neaua. Dar de iubit cu patimă?
Nu-i cine. Doar în vise mă cuprinde și m- alintă ușurel,
Un tânăr ce miroase-a maci, cu ochi de ciocolată amară.
Mi-e drag, dar tare-i încruntat și mai mult mânios îl știu.
Îmi face nopțile frumoase și... poate-l păcălesc la vară,
Îi descrețesc fruntea și mintea. Aș vrea să simt dacă e viu.
O fi, că doar nu umblă mort pe drum, sau.... poate.
Dar dacă-i mort ce-o fi pățit? Vreo boală? Sau iubirea?
De-aceea nu mai vrea plăceri să aibă. Nici păcate.
De înviat nu l-oi putea. Doar Dumnezeu, c-a lui este menirea.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre păcăleli, poezii despre plăcere sau poezii despre ploaie
Nihil nove
Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
De ce să te mai obosești zadarnic,
În orele nopții de toamnă târzii,
Adormi în pace. Să nu-mi scrii.
Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
Adună-ți amintiri cu gândul harnic,
Căci știu precis, n-o să revii
Rugându-te; nici să nu-mi scrii.
Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
Un gând mă-nconjură amarnic
De te-aș chema știu: n-o să vii.
De aceea e mai bine să nu-mi scrii.
Nu studia nimic. Catrene parodii
Nici versul epigramelor zburdalnic
Totul ce reiese din atâtea poezii
Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre versuri, poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre reverie, poezii despre pace sau poezii despre ore
Amorul unei marmure
Dacă mângâi prea mult o marmură,
Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,
Adică te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,
Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,
Ei cred că viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.
Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,
Adică un challenge, la mijlocul vieții omul crede
Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,
Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,
Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,
Ai preferat refugiul dinadins, într-un refugiu orice viață moare.
Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem,
Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.
Altfel de ce ne naștem? Sunt om ca orice om, dar om,
Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?
Deși-n atomi este o inimă ce arde.
Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,
Cp are fiecare jobul lui, ce-i pasă viața nu știu cui?
Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat
De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre verde, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre serviciu sau poezii despre schimbare
Unui începător
Îmi placi din ce în ce mai mult,
de azi n-o să-mi mai fii povară,
capeți în vorbe un tumult
ce sper c-ar fi ultima oară!
Cuvintele m-au pus pe jar,
și mă prăstăvălesc de viu,
îmi faci din viață un calvar,
nici nu-l mai vreau, nici nu-l mai știu.
Tu ai talent, dar n-ai habar,
ce duci în spate... nici nu știi!
Îți risipești al vieții dar
în loc să scrii doar poezii.
Că ești blagoslovit cu har,
deși scrii pure fantezii,
ușor treci patimii hotar,
închipuind fantome mii.
Felicitări și la mai... mare!
s-o ții așa, dar ține-o... tare!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre talent, poezii despre prezent, poezii despre graniță, poezii despre fantome sau poezii despre cuvinte
Nu este ușor
Nu este ușor să nu scrii,
Grafomania salvează omenia,
Alegem un maestru și scoatem untul din el,
Dar ocolim sofismul, solipsismul și solariile,
Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia,
Venea și Holderlin cândva, dar dus a fost,
Luce intelletual piena d"amore,
Dar nu și-e groază să vorbești despre orbire?
E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc,
Ne-nstrăinăm de multă suferință,
Se coace lumea-n lucruri fără multă viață,
Apoi revine mucegaiul victorios,
Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce?
Pe mână îmi alunecă petala unei roze,
Aud tot mai adânc, tot mai departe,
O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă,
Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit,
Devin și eu o insulă, ca orice insulă pierdută,
Nici drumul către țărmul mării nu-l mai știu,
știu totul și citesc în stele, iar trupul meu se înfrățește
cu amrgul veșnic cald, iubind.
Boris M. Marian
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre trandafiri, poezii despre suferință, poezii despre stele sau poezii despre salvare
Nu sunt poetul abisal
Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer
și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,
nu-s fascinat de-un fond obscur,
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,
nici moartea nu-mi este iubită,
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,
dar ești poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,
un semen de al meu, nu fac infarct,
scriu cum respir, când nu mai scriu,
duceți-mă la Morgă pe ascuns,
sunt Hyde și Jeckill, scriu, nu scriu,
astfel eu supraviețuiesc, nebun sau limpede
ca apa de izvor.
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,
Viața, ca florile-n crâng, se duse ca Orbul,
Ce să-nțelegem și cum? Duminică a împăcării,
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,
Mările, drogul, poem, visul Nirvanei,
bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei.
Se făcea că mările au secat,
Umblam în gigantice cratere,
Mă priveai cu alți ochi,
Eu mă scufundam în nisipul marin,
Un picior, un braț, un obraz,
jumătate eram afară,
tu străluceai nemiloasă,
apoi apele s-au așezat.
Părintele meu, ești de mult în pământ,
Eu mă mai caut în scris și în gând,
Eu te aud, noaptea, în vis,
Iar prin uitare nu te-am ucis.
Nu știu pe unde ne-om întâlni,
Nu cred în rai sau în iad, suntem vii,
Oamenii urcă, urcă mereu,
O înălțare spre Dumnezeu.
Tot ce-ai greșit, greșit-am și eu,
Dar mă înalț la Dumnezeu,
Vin generații, mă-ngroapă încet,
Ei vor greși, cum și eu mai greșesc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre sâni sau poezii despre apă
Un drob de sare
Un drob de sare,
În liniștea nopții,
Se zbate, pace n-are,
Lăsat în voia sorții.
Un drob de sare,
În ochi, de îți intră,
Ustură tare,
Provocând roșeață.
Un drob de sare,
În apă de-l pui,
Te ține la suprafață,
Acolo rămâi.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
Biruința
Isus a înviat din morți, biruitor,
din Însăsi viața Lui dând viață tuturor!
Si-acum în rând cu noi, ca frate și-mpărat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng
Și toate spun că Cel Crucificat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat cu trup de slavă plin,
așa cum vom trăi și noi prin har divin.
De două mii de ani în luptă ne'încetat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
și florile când din pamânt răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat, puternic și slăvit.
Și sutele de frați cu Domnul au vorbit.
Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat:
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Eu n-am văzut cum a-nviat Isus,
nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus.
Dar simt mereu că-n viața ce mi-a dat
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre flori, poezii despre înfrângere, poezii despre primăvară sau poezii despre iarnă
Nu a murit Poetul
Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de țărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârșit,
ex nihilo nihil, poemul
se naște din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânța din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate ști.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit sau poezii despre sex
Melancholia
Nimic nu este veșnic, nici dușmănia,
Dar despre ce să vă scriu?
Salvat de vorbe goale, tot ce-i viu,
Plutește-noată și respiră,
La ce bun slove-n risipire?
M-am săturat de pedagogi,
Ei te lovesc la palmă, nu te rogi,
n-o să te ierte, e-n zadar,
am sărit gardul, sunt hoinar.
Liceul Sava, mi-ai fost drag,
Ca și armata, grad cu grad,
Pfui, drepți și jos, dar ce povești,
Fățărnicie, drac mai ești,
Din ce-i correcness nu se naște
Nicio iubire, nici de Paște,
Nu judecați pe cei greșiți,
Prin judecăți păcătuiți,
Poetul fu asasinat, care-i chestiunea? Ce-i păcat?
A dispărut un trandafir?
Altul - viol chiar la Cugir,
Roată gigantică e viața,
Doar două clipe schimbă fața,
Tiressias cu sânii largi
Porni către areopagi,
Aceștia nu mai știu nimic,
Pe Henri Vameșu-l întrebi,
Un om de treabă, pezevenghi,
Trece un ceas, tu ai rămas,
și anii trec, eu m-am retras?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pedagogie
S-a agățat de geamuri primăvara...
S-a agățat de geamuri primăvara
Și stă râzând, privindu-mă tembel
Nu înțeleg, nu știu ce vrea să spună
Și chiar de-aș ști, nu vreau s-ascult defel.
E soare mult și vântul se alintă
Prin crengile cu mugurii plesnind
Dar șoapta lui nu poate să mă mintă
Cum mă mințea când mă știa iubind.
Nici colțul verde-al ierbii nu mai poate
Ca să trezească-n mine noi fiori
Mi-e inima-nghețată ca de moarte
N-am nici dorinți și n-am nici sărbători.
De ce se întâmplă - n jur nici că-mi mai pasă
Demult pierit-a puștiul care-am fost
Feștila dragostei demult e arsă
Ochii-s de pește zâmbetul anost.
De-am fost viu, vreodată, nu mai știu
De-am iubit, azi nu știu ce-i iubirea
Ce sentiment ciudat: sunt mortul viu!
Ce-și plimbă-n van prin lume pustiirea.
Hai, primăvară, du-te din fereastră
Înghețul inimii n-o să-l topești
Hai, risipește-te în zare-albastră
Și caută alt suflet să-ncălzești.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sărbători, poezii despre suflet sau poezii despre promisiuni
Marină estivală
În port, niciun vapor,
Și-n larg,
Nici fum, nici pânză, nici catarg!...
Din Orientul plin de soare,
De flori, de fructe aromate
Și de povești neterminate,
Din Orientul plin de soare
Și maladii molipsitoare
N-a mai sosit în port, de-azi-noapte,
Nimic
Nici flori, nici fructe coapte,
Nici opium, nici tutun de pipă...
Nici aspirină pentru gripă...
În port e liniște,
Și-n zare
Tot liniște (dar mult mai mare).
În larg sirena nu mai țipă
Și macaralele-au tăcut,
Iar sus, pe dig, hamalii dorm,
Duhnind a spirt și-a iodoform...
Și portul parcă-a dispărut...
Doar farurile lumânări marine
Mai stau de veghe, nu știu pentru cine
Și grave, ca niște Sibile
Ce rătăcesc pe Euxin,
Șoptesc:
"Trec zile după zile
Și-Argonauții nu mai vin!..."
poezie celebră de Ion Minulescu din Propilee literare, III, nr. 8 (1 iulie 1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre fumat, poezii despre zile, poezii despre porturi, poezii despre lumânări sau poezii despre fum
Ah, filosofia
Ah, filosofia s-a ruginit,
Îmi spune silfida din vechiul Egipt,
Doar poesia, doar poesia,
Ne mai trezește melancholia,
Dar și seceta e foarte mare,
În poesie nu sunt motoare,
Nici motorele, nici motorete,
Dă din picioare și scrie, băiete,
La ce bun poeții în vremuri de crize?
Întreabă oricine, pipițe, marchize,
Poeții nici flori nu aduc și nici cecuri,
Zece fecioare în cer aprind becuri,
Poeții zac în beznă și scriu,
Nu au, săracii, bani de sicriu,
Fiul lui fiul, la nesfârșit,
Nu poți trăi doar cu un mit,
Cade Irod, rămâne ispita,
Nu-i Babilonul, dar e iubita,
Om din neom, antiom, paraom,
Doar din poem nu poți face un pom.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre picioare, poezii despre motoare sau poezii despre filozofie
Primăvara a sosit
Uite... S-au topit troienii!...
Și ce dacă s-au topit?
Suntem la sfârșitul iernii...
Primăvara a sosit!
Las' să vină, poate-i bine,
De-aș mai fi odată mic,
M-aș mai bucura ca tine,
Dar acum... nu simt nimic.
A venit o rândunică!...
Ei și ce dac-a venit?
O speranță cât de mică
Ne aduce negreșit.
O speranță pentru tine
Să aducă, eu aș vrea,
O speranță pentru mine
Mă-ndoiesc dac-ar putea.
Auzi, cucul frumos cântă!...
Ei și ce e mare foc?
Dar firește... Ia ascultă!
Cucul cântă cu noroc.
Cu noroc?!... Se poate, frate...
Tot norocul e al tău.
De mine-i de mult departe
Și nu știu de-mi pare rău.
Uite, au înflorit cireșii!...
Și ce dac-au înflorit?
Înflorește viața însăși
Și orice vis neîmplinit.
Îmi vorbești de înflorire
Și nu știu de-s mort ori viu...
În viață au fericire
Cei ce să trăiască știu.
N-auzi în crângul înverzit
Poem frumos cum altul nu-i,
De mii de glasuri ciripit?...
Nu înțeleg ce vrei să spui.
Poemul dragostei curate
Și cântecul iubirii...
Destul!... Du-mă mai departe,
Să mă pierd în taina firii.
Să văd florile pe ramuri
Sau în vârful unui pai
Expuse bogat la geamuri,
Presărate peste plai.
S-aud șopotit de ape,
Ciripit voios în crânguri,
Calde melodii de clape,
Greierii țârâind singuri.
Da!... E frumos!... Frumos nespus!...
Totul mi-este foarte drag,
Pe drumul vieții tot mai sus,
Din nou voi colinda pribeag.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre noroc sau poezii despre vinovăție
Înțelepciunea morții
Cine nu se naște nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.
Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință.
În fiecare om zace un mort trecutul.
Când mori te întorci la locul nașterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.
Datorită morții a intrat morala în viața noastră.
Viața este un împrumut al morții.
Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut.
Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși.
De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat?
Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poți ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viață.
Cunosc moartea mai bine decât morții.
Cine pătrunde trufaș în moarte?
Cineva arde, cineva putrezește în viață fiind.
Orice termen de garanție amintește de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morți.
Cei vii se duc, morții rămân ca martori.
Când viața nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie și nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre trecut sau poezii despre superlative
Suntem
Suntem indivizi, ne mai dividem,
Nici sclavi, nici îngeri, suntem bim-bem,
Ne mai gândim la moarte sau la carte,
Dar toate-s vechi și cam deșarte,
O morțișoară, viișoară,
O draga mea boleșniță,
Un șvarț, un șnițel, veșniță,
Vrei să spui, vere, nene Niță,
Hai, las-o baltă, chiseliță,
Că Sf. Augustin, vezi bine,
Închise ochiul de rușine,
Grav e Tolstoi, dar și mai gravă
Este privirea noastră oarbă,
Nici Durer nu e mai prejos,
Îl doare undeva, în dos,
E clar, totuna-i să fii viu,
Ori meditând într-un sicriu,
Nu plânge drag hipopotam,
Îmi ești prieten, asta am,
Tot lunecând în paradox,
Te vei trezi mutat în mops.
Ham-ham.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre rușine, poezii despre prietenie, poezii despre plâns, poezii despre paradox, poezii despre ochi sau poezii despre cărți