Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Suntem

Suntem indivizi, ne mai dividem,
Nici sclavi, nici îngeri, suntem bim-bem,
Ne mai gândim la moarte sau la carte,
Dar toate-s vechi și cam deșarte,
O morțișoară, viișoară,
O draga mea boleșniță,
Un șvarț, un șnițel, veșniță,
Vrei să spui, vere, nene Niță,
Hai, las-o baltă, chiseliță,
Că Sf. Augustin, vezi bine,
Închise ochiul de rușine,
Grav e Tolstoi, dar și mai gravă
Este privirea noastră oarbă,
Nici Durer nu e mai prejos,
Îl doare undeva, în dos,
E clar, totuna-i să fii viu,
Ori meditând într-un sicriu,
Nu plânge drag hipopotam,
Îmi ești prieten, asta am,
Tot lunecând în paradox,
Te vei trezi mutat în mops.
Ham-ham.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Octavian Paler

Nu știu dacă ați trăit vreodată o asemenea stare. Nu ești nici mort, nici viu. Te simți ca un foc care abia mai pâlpâie, gata se stingă. Stai cu ochii deschiși, te uiți într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Și nici nu te gândești la nimic decât la propria ta oboseală de a trăi și de a muri. Răstignit undeva între viață și moarte, nu ești bun pentru niciuna dintre ele. Parcă plutești în derivă și aștepți să fii aruncat pe un mal, ori al vieții, ori al morții, ți-e egal.

în Viața pe un peron
Adăugat de RovenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Marius Robu

Credință oarbă

Merg de-a-ndărătelea de când mă știu,
Și-această funcție, născând organ,
Mi-a dezvoltat la spate ochiul viu
Ce se transformă zilnic în ochean.

M-oi fi-ntâlnit în cale cu iubirea,
Pe care-oi fi călcat-o, căutând
În față, dar în spate cu privirea;
Ocheanul meu vadă neputând.

De-acum e tot mai clar și mai agil,
Arareori mai dau în gropi, de prost,
Crezând că, minte-ngustă de copil,
Urmează ce-a mai fost sau n-a mai fost!

Ocheanul meu, (de nu mi-ar fi crescut!),
Mi-arată că nimic din ce-am văzut,
Nici n-am avut, nici nu mai am, nici n-am pierdut,
Ci, orbital, orbește am crezut.

poezie de din Aproape alb (23 martie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Întoarce-te, nu îmi lăsa privirea

Întoarce-te, nu îmi lăsa privirea
Să caute în zadar privirea ta!
Nu e nimic mai viu decât iubirea,
Nici viața nu e vie fără ea!

Te caut în vis, te caut în amintire,
Visez că într-o zi vei reveni,
Dar nu-mi pot aminti de-o împlinire
A visului că nu-mi vei mai lipsi.

Și nu pot te știu în altă parte
Și nu-s întreg cât tu ești partea mea,
Iar viața dacă seamănă a moarte,
Eu și în moarte te voi căuta.

Când viața viață nu-i fără iubire,
Nici moartea morții nu-mi dă liniștire.

sonet de din Iubirea nu bate la ușă (11 decembrie 2008)
Adăugat de Nicolae SiladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeu

Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei să ne ridici din nou.
Fără știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentru că nu sunt pregătit.

Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un morar din Caraibe, la Corabia, Ninive

Un morar din Caraibe, la Corabia, Ninive
se călătorea provansul și la fete da avansul.
Până și Novac din Dolj îl cam dojenea pe Georges,
unul Mârza dă în baltă cu un băț, apoi se scaldă,
hiperboreenii vin, totu-i fals pân-la canini,
noaptea-i tare capricioasă în Capri este chiar groasă,
unchii Goe și cu Joe au deschis un cazino,
cazul pare foarte grav, e mai rău decât nărav.
Suntem surzi și orbi și muți? Ne întoarcem la mamuți?
No, că-i groasă rău de tot. Cel puțin fii hotentot.
Ai republică, miniștri, mai dăștepți ori mai siniștri.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Imposibila vară...

Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.

Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.

Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.

E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În grădina casei mele e copacul

În grădina casei mele e copacul
care-și scrie pe-ndelete veacul
Pustnicul este sputnicul veșniciei
virtute zadarnică, fii vicios,
te va conduce un înger sfios
tot Creație este și moartea
iubind morții poate îi vom iubi mai mult și pe cei vii
ai două variante - arzi sau putrezești încet
plânge după cântece uitate
copacul ori țigara undeva
pe etajera cu o jumătat-de carte
și simfonia fără nota la
ce cauți tu în viața mea
când eu sunt mort pe undeva

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Frumoșii învinși

Plânge Leonard de atâtea blestemății,
Cinstitul Brutus își ascunde cuțitul și scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrențe muguri și coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
și le pierdui printre cotețe. Ce oroare.
Un șir întreg de jucători de bile colorate,
Biluțe mai rotunde și mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeții,
Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

De exemplu, spunem că suntem mai leneși decât occidentalii, dar mai inteligenți. Mulți români gândesc că neamțul e mult mai ordonat, mai disciplinat și mai eficient, dar că românul e mai deștept. Alții continuă raționamentul: "degeaba suntem mai inteligenți, dacă nu punem în operă inteligența noastră". Rămâne totuși satisfacția că suntem mai inteligenți decât ceilalți... Ceea ce bineînțeles că nu e adevărat, că nu suntem nici mai buni, nici mai răi. Aștept momentul în care românii se normalizeze și să nu mai dramatizeze așa de mult raporturile cu străinătatea.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Germanofilii - Elita intelectuala in anii rimului razboi mondial" de Lucian Boia este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.00- 38.99 lei.

Ca tine, mamă!

Pot, mamă, -mi legăn copiii
Așa cum se poate de bine,
Dar știi, îmi fie rușine,
Nu-i leagăn mai bun ca la tine.

Pot, mamă, cânt cum se cântă,
Pietoso, dacapo al fine.
Dar știi, îmi fie rușine,
Nu-i cântec mai drag ca la tine.

Pot moarte să-nving și să sufăr,
Să tac și să plâng cum se plânge...
Dar, mamă, -mi fie rușine—
Nici plânge nu pot ca și tine!

Chișinău 30 septembrie 2019

poezie de (30 septembrie 2019)
Adăugat de GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce vrei să spui prin: "Nu sunt pregătită pentru non-dualitate"? Mintea va susține de la naștere până la moartenu ești pregătită pentru Libertate. I-a hai vedem, e cineva pregătit? Nu, nu e nimeni! Niciodată persoana nu e pregătită pentru Libertate! Nu ai observat, nici pentru moarte nu e pregătită vreodată! Dar oare pentru minte ești? Dar când ți-a fost îndesat pe gât primul gând, prima invitație la sclavie te-a întrebat cineva dacă ești pregătită? Tu ești deja Libertatea, draga mea, și libertatea nu poate fi pregătită pentru libertate! Da, pentru persoană nu ești pregătită niciodată. Nu ai observat? La cei peste 30 de ani ai tăi mintea tot timpul mai vrea o porție din tortul cu durere al devenirii. "Hai, mai ia o porție de suferință, că pentru asta ești pregătită!" Gândul niciodată nu este pregătit pentru adevăr, pentru că mama lui mintea e doar o grosolană minciună, iar tatăl lui Speranța este un iluzionist perfect.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am fost aici!

Cât de vicleană poți să fii!
Mă-ntrebi de mi-am găsit pereche?
Nu înțeleg ce-ai vrea știi,
Nu practic trasul de ureche.

De vrei cumva te arăți
în lume cu ce-ai căpătat,
Tu fii directă, nu prin părți,
Căci de greșeală n-ai scăpat.

Nu-ți cere nimeni socoteală,
Nici tu nu cere loc în rai,
Ai vrut guști din măr, ești goală?
Nici printre îngeri n-ai stai.

Tot mă împingi -mi iau o fată,
Să pară că s-a întâmplat,
nu mai fii tu vinovată,
De faptul că ai înșelat.

Nici nu te-am întrebat vreodată
De ești sau nu mai ești cu el,
și chiar de mi-aș reface viața,
Tu vrei rămâne tot la fel.

Vina ți-o porți dar nu ți-e lanț,
Și nu te leagă de nimic,
Sunteți iubiți, dar foști amanți,
Nici nu ar trebui s-o zic.

Te rog nu te maide râs,
Trăiește viața ce-ai ales,
La rândul meu și eu am plâns,
Și nimeni lacrimi nu mi-a șters.

Poate vei plânge de rușine,
De faptele ce le-ai făcut,
Dar nu te compara cu mine,
Nici nu visezi prin ce-am trecut.

Eram și crud, eram și tată,
Tu erai doar cu alt bărbat,
Asta te face vinovată,
Și nu-s eu ăla vinovat...

Nu vreau vii -mi ceri iertare,
Sunt patru ani, e prea târziu,
Dar nici nu presăra cu sare,
Peste ce-a fost, oricum toți știu.

De vrei să nu te știe lumea,
Ascunde-te sau fă ce vrei,
Scriu aste versuri în oglindă
Și nu văd vină-n ochii mei.

Deci n-aștepta fac ceva,
Știu că ți-e frică c-ai pici,
Poate mai speri că am să uit,
Dar mi-amintesc..
Am fost aici!

poezie de
Adăugat de Andrei Vlad BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiril

De Chiril n-ați auzit, nici nu știți nimic,
Dar de mine nici atât, cik-cik-cik,
Lucrurile au și ochi, ne privesc atent,
Demențial trăim, murim, neinteligent.
La icoane mai privim, ne rugăm de noi,
Domnul este oarecum, în noi și în voi.
Cine s-ar ruga cinstit de un biet străin,
Fiecare este plin de sine, o știm.
Iar povestea lui Chiril ne cam doare-n cot,
Suntem fiecare, nu? Mai netoți, netot.
Nu vă supărați, vă spun după zeci de ani,
Când credeam că sunt genial, însă nu spuneam.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cu tine, mamă!

Ca tine, mamă!

Pot, mamă, -mi legăn copiii
Așa cum se poate de bine,
Dar știi, îmi fie rușine,
Nu-i leagăn mai bun ca la tine.

Pot, mamă, cânt cum se cântă,
Pietoso, dacapo al fine.
Dar știi, îmi fie rușine,
Nu-i cântec mai drag ca la tine.

Pot moarte să-nving și să sufăr,
Să tac și să plâng cum se plânge...
Dar, mamă, -mi fie rușine—
Nici plânge nu pot ca și tine!

Chișinău 30 septembrie 2019

poezie de (30 septembrie 2019)
Adăugat de GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un prolog

Un prolog la alt prolog,,
Drob cu drob, un necrolog,
Vin – Enterrios citând
Din poemele lui Hânc.
Carriego, frate drag,
Descriai frumos, pe larg
Cum îi place lui Housman,
Lung poemul whitmanian.
Ezra, Yeats, Almafuerte
Se grăbeau doar să ne certe,
Liliecron, mai încruntat
Parcă-o palmă el mi-a dat,
Totul este să nu scrii
Pentru moarte poezii.
N-ai ce face, acesta-s eu,
Cred mai mult în Dumnezeu,
Iar în rest eu nu dispar,
Nici pe cal, nici jos, sub car.
Alungat, eu vin din nou,
Susținut de Edgar Poe,
Nu-s trufaș, dar mândru sunt,
Ca Peer Gynt din Strahlensund.
Mort de-aș fi, tot viu mă știu,
Preot, rabin ori muftiu.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adi Conțu

Poezie pentru mine, că ne-am saturat de tine

Parcă zici că ești în priză,
Zilnic mai trântești o criză,
n-ai asta... că nu-i aia,
Semeni cu tanti Aglaia!

Pune soro frâu la iepe,
aleargă toate bete,
Te mănâncă peste tot...
Ești pe cinstea mea, compot!

Dar cam acru, mă cam pișcă,
Toată ziua... o morișcă!
Nici cu zahăr nu ești dulce,
Luate-ar somnul te culce!

Într-o zi -ți plouă bani!
Să te-neci în gologani!
Prea ne-ai obosit pe toți
Și pe buni și pe cei hoți

Fug de tine și bandiții,
le-ai lua și lor arginții,
Ți-ar da numai ca scape,
Ar fugi prin cer și ape!

Vei citi... te știi prea bine,
Poate dai în vreo rușine
Și te vei trezi vreodată,
Mai cu suflet... mai curată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te naști și mori dormind

Te naști și mori dormind,
O singură viață de trezie,
De dragoste, de sete și de foame,
Numai cuvintele ne pot trezi,
Sunt hrana treziei noastre,
Ca și privirea, ce mult grăiește privirea,
Dar nu dormi.
Pot fi un om, un pom sau o pădure,
De-am fi ca norii iuți lunecători,
Nici graiul n-ar mai fi povară,
Dar am putea atunci iubi?
Și pietre de am fi, la ce folos?
Când eu sunt viu și tu ești vie,
E seară, cineva ne cheamă,
Nu vom pleca, mai sunt flori de cules,
Tu, singură n-ai alergi în noapte,
știm drumul, noi ne sărutăm
și iar ne sărutăm o veșnicie.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu, draga mea! Ceea ce spui este fals din temelii! Așadar, nimeni din cei menționați de tine, "nu-ți poate salva viața" și nici nu poate "salva vieți". Nici cel care te salvează de la înec, nici cel mai vestit doctor. Tot ceea ce salvează aceștia este pârlitul de corp. Dar viața pe care o ești și e liberă de corp, cine o salvează? Doar Guru îți poate salva viața, făcându-te să vezi că niciodată nu ai fost corpul, ci viața veșnică care-l animă. De mici credem șopârla care ne-o vinde gândul și anume că suntem posesori de viață și deci implicit gândul e deasupra ei, nu? Dar noi suntem viața, iar gândul e un veșnic nevoiaș care apare în ea, și te invită la efemeritatea și frica lui de extincție. De aia crezi că "ți-a salvat viața"!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem aforistic

Într-un mare război, mor cei mai mici.
Alături de ei, suntem noi, mici și mari.
Alef și istoria mondială a infamiei.
Cheia unei case din Toledo se află undeva.
Istovitoarea suferință și strălucirea calmă.
Un steag la Massada. Nici unul.
Este oare înțelepciunea îndeajuns să ne apere?
Nu mă treziți din somnul numit viață.
Necazul vine întotdeauna de la sine.
Amintirea cheamă amintiri.
Rabinul târgului cum a pășit către moarte?
Bunicii mei cum au pășit către moarte?
Mă viziteazpă tot mai rarpasărea vieții.
Doamne, Tu mă cunoști prin confuzie.
Unii suntem din lut, alții din nisip, numai unii, din stâncă.
Liber îmi este cuvântul, dar gândul?
Descopăr adevărul și, treptat, totul se năruie.
Dar, se spune, omul cu mâna sa și-o face,
Groapa este o lucrare a omului.
Se poate muri în tihnă, la fel de bine ca și în furtună.
Un singur martir poate salva o omenire.
Un nebun poate ucide o omenire.
Adevărul poate fi dezvăluit cu prețul vieții.
Un înțelept cunoaște umilința, nu se teme de ea,
El se mânie doar pe sine însuși.
Iar războiul continuă.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Aleanuri

Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.

De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără știi că-s viu,
sunt palpabil – și chiar port un nume –
Te rog ca mă crezi, asta nu știu.

Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști că, tainic, ne-am iubit.

Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea -ți spun că îmi ești drag㠖
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!

Vezi, tu, iubita mea necunoscută,
Ne naștem – mari iubiri ca râvnim...
Dar viața ni se trece grea și slut㠖
Cel mai ades, din amintiri trăim.

Căci mărăcini rodesc pe a-vieții câmpuri,
Cu vise și iluzii ne hrănim...
Se trec în goană sterpe anotimpuri
În care că suntem iubiți mințim.

Dar, în definitiv, prețul nu-i mare
Ca visăm, cu ochii deschiși larg...
În lumea rece și plictisitoare,
Visez cum că-mi ești dragă și ți-s drag.

... Iubita mea, cu trupul de vioară,
Eu nici nu știu, măcar, de te-ai născut...
Dar nu îmi las speranțele moar㠖
Visând la tine, mă simt renăscut.

poezie de (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook