Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de ţărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârşit,
ex nihilo nihil, poemul
se naşte din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânţa din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate şti.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl rog pe Dumnezeu

Îl rog pe Dumnezeu să mă omoare,
Dar El nu omoară pe nimeni,
Am fost de multe ori nedrept
Cu alţii, cu mine însumi,
Am învăţat ceva?
Ştiu, nici o femeie nu poate fi părăsită,
Aşa cum nu poţi părăsi
Mama Natură, ea ne naşte, ne creşte, ne-ngroapă,
"pe unde trec lebedele, noi bem vinul de foc",
Spune Poetul, "durere şi râs purpuriu",
La bătrâneţe, Ionesco se simţea plictisit,
Subzista, se temea de uitarea oamenilor,
El, neuitatul. Picta.
Cine nu pictează în minte?
Cine nu cântă în şoaptă?
Ne temem de propria voce.
A murit un câine din vecini,
Un suflet de cavaler.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablouri/coşmar

Eram în război nu ştiu cu cine,
Eu, un soldat, că aşa îmi stă bine,
Căpităneasa ne-mparte pe paturi,
Mie îmi dă o sută de sfaturi.
Iar colonelul serbează o zi,
Poate de naştere sau de-a muri,
Aveam fiecare puşcă, pistol,
mie-mi lipsea un creion şi un rol,
omul şi patul, sforăie toţi,
simt cum se-apropie duşmani de opt coţi,
sunt o mulţime, ne-or împuşca,
oamenii nu ştiu să tragă o saltea,
iată ne duc în lagăre mici,
toată povestea e cu pitici.
********************
Marmura tace, Venus fără braţe,
Iubirile mor încet şi în pace,
Ce a fost? Fluture - noaptea,
Eu în fluture intru în şoaptă,
Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,
Nu se scriu poeme cu barbă,
Am murit, n-am murit, cui ce-i pasă?
Dar poetul e cel de mătasă.
El doreşte s-ajungă la vise,
Unde trădarea nici nu mai ninse,
Vina e parte din vieţi făr-de legi,
Doamne, de visul acesta-mi dezlegi
Sufletul, lasă-l să zboare-n Nirvana,
Revenim la Copacabana.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum un pumn de nisip aruncat în ocean, astfel sunt păcatele întregii firi omeneşti în gândul lui Dumnezeu. Precum un izvor de apă nu poate fi oprit printr-un pumn de ţărână, astfel mila Ziditorului nu poate fi înfrântă de răul făpturilor.

citat din Sfântul Isaac Sirul
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul meu

E chipul meu? Nu - chip străin,
Vine discret, fără venin,
Umbra, tăcerea, nebunul din turn,
Aud suspine, zbor de colun.
Noapte albastră, ca o cămaşă,
Tremură toată, patimă laşă,
Ating tufişul, spinii sunt lungi,
Roză sălbatică, tu mă alungi,
Ba lăcrimezi, ba te revolţi,
Mor la tensiunea de o mie de volţi.
Prea mari oraşele, prea mici pietonii,
banalizată-i istoria Sodomei,
fug precum Lot, larg e deşertul,
n-am apucat din postume nici sfertul.
Prinde-mi cu palmele tale, iubito,
Chipul şi spune-mi, poate murit-am?
Poate că nu ştiu şi umblu stingher,
Precum stafia sau sfântul din cer.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, filosofia

Ah, filosofia s-a ruginit,
Îmi spune silfida din vechiul Egipt,
Doar poesia, doar poesia,
Ne mai trezeşte melancholia,
Dar şi seceta e foarte mare,
În poesie nu sunt motoare,
Nici motorele, nici motorete,
Dă din picioare şi scrie, băiete,
La ce bun poeţii în vremuri de crize?
Întreabă oricine, pipiţe, marchize,
Poeţii nici flori nu aduc şi nici cecuri,
Zece fecioare în cer aprind becuri,
Poeţii zac în beznă şi scriu,
Nu au, săracii, bani de sicriu,
Fiul lui fiul, la nesfârşit,
Nu poţi trăi doar cu un mit,
Cade Irod, rămâne ispita,
Nu-i Babilonul, dar e iubita,
Om din neom, antiom, paraom,
Doar din poem nu poţi face un pom.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele tăcerii

Tăcerea ascunde venin,
Nu, spune Eugen Ionescu,
Da, spune Tzara,
Tu spui, te sărut, apoi taci
Timp de trei secole,
Plus fort que la mort,
Paul Valery priveşte printre degete,
O camionetă poate reduce la tăcere pe orice înţelept,
Uiţi, iubito, la început a fost Cuvântul,
Ex nihilo nihil, din Cuvânt se naşte totul,
O ritornelă, vrei?
Tristeţe – abur trist,
Mă-nvăluie o clipă doar,
Tu n-ai plecat, nici n-ai venit,
Ai existat?
E în zadar să-ntreb pereţii, corbii, cred
Că suntem doar atomi diverşi,
Unii mai grei, radioactivi,
Alţii-servili, uşori, perverşi,
Sunt pretutindeni – vid şi vis.
M-aşez şi mă topesc în scris.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Am ratat şansa de a lăsa o operă,
Dar eu am scris cu sufletul mereu,
Pe mine verbul mă descoperă, m-acoperă,
Uneori m-ajută Dumnezeu.
Nu-mi pasă de critici, nici aplauze,
Scrisul mă menţine, nu mă-nec,
Pot muri din diferite cauze,
Dar în faţa morţii nu mă plec,
Scriu, precum respir, iubesc anume
O femeie şi, de multe ori, o lume.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

It's all baloney!

Cu alte cuvinte – GOGOŞI, hrana, locul şi crima,
Spuse profesorul Blima, Excesescu îl contrează
Cu un brad şi cu o brează, iar eu vin din Engadin
Cu biciuşcă şi lumini, spectatoate nu-s doar Hus,
De poeme sunt sedus, nu alerg la maraton, prefer
Statul la balcon ori căderea-n gol deschis,
Cum se-ntâmplă şi în vis. Ochii, ochii, ochii mei
Au murit ca nişte miei, peceneg cu peceneg
şi cuman c-un singur neg, iar caii de-aluminiu să mă pască,
eu v-am iubit, am ars precum o iască. A trecut vremea,
schimbăm ritmul şi rima, deci a trecut vremea oiţelor fericite,
a lupilor cu rochiţe de vară, şeful cel mic îl naşte pe cel pitic,
din Marx în Lenin, în Stalin, apoi în salina amară, viaţă pe creştet,
la creşă e Beckett, el joacă-n persoană, absurdă hârjoană,
să-l batem sălbatic, iubim doar ce-i static şi logic şi clar,
că n-om fi măgari, s-au terminat şi funeraliile, succes,
s-a încheiat un an, progres nu văd, dar simt cum creşte
o ură oarbă ca-n Pacific doar un peşte, avea bătrânul meu
trei aripi de gigant, el poposi din Spania-n Levant,
apoi a fost un înecat frumos, zâmbea timid din piele şi din os,
în dragoste nici moartea n-are grai, ştiai, iubita mea, ştiai?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te priveam

Eu te priveam cu ochii mei violeţi,
parcă aş fi urcat cu pioleţi,
pe o stâncă foarte dură şi înaltă,
eu sunt mai rece, tu eşti foarte naltă,
că am trăit cam optzecişi cinci la sută
dintr-o viaţă, am băut cucută
ba cu Socrate, Lache şi cu Rudy,
mă porecliră puştii Paparudy.
Toţi dispărem precum a dispărut
Ada Kaleh, un rai tăcut,
Memoria este o loterie,
cine rămâne, cine? Nu se ştie.
Noi ridicăm mereu alte ruine,
noi nu jertfim pe Ana, nu e bine,
mi-e dragă mie doar Mioriţa,
cine a scris-o? Poate morăriţa.
Că ea e cu fuiorul şi fiorul,
Furoul ei, durerea mea şi dorul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorabil

A spune ceva memorabil şi nobil?
Pornopsihia sperie snobii,
Dar despre moartea lui Ivan Ilici
Cine mai ştie, la examene pici.
Supravegheaţi-ne, totul se fură,
De la lingouri şi până la zgură,
Exhibă, omule, tot ce e-n tine,
Suflet şi spirit, gânduri haine.
Că tu ai talentul de a te eschiva,
Precum spadasinul din burgul mic Spa.
Doar tu, iubito, eşti cristalină
Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină.
Precum invariabila constantă Pi,
Nici într-un vis n-aş îndrăzni.
Schimbăm idei, simfoniete de dor,
Iar patima mea e aiurea, în nori.
Precum Venera fără de mâini,
Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieţi câini,
În van vitejia, în van orice foc,
Eşti Sapho de care n-am parte, noroc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa grăit-a Zara...

Am părăsit ţinutul şi lacul cel tăcut,
Urcat-am sus, la munte pe drumul nebătut,
Trăiam din poezie şi din seninul blue,
Trecut-au ani şi secoli, trăiam ori, poate, nu.

Din poezie pură nici Dumnezeu n-ar fi
Mai mult decât o rimă la factorialul psi,
Poetul este vultur şi şarpe totodat",
El este ANDROGINUL, femeie şi bărbat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e precum copacul

Omul e precum copacul,
are în plus gândul şi capul
Din sămânţă înfăptuit, cu iubire e rodit
Şi-atunci când e pregătit
Fructe pentru lume coace
Când le da găseşte pace
Şi o ia de la început
Doar că mare difernta
Omul are indiferenta
Care-l face cam blocat
Dar asta vine de la cap
Natural, firesc de-ar fi
Nu s-ar mai putea opri
Din a fi
Din a trai
Din a zâmbi
Omul are de-învăţat
Multe de la un copac

poezie de Andrei Stan (23 iunie 2021), traducere de Andrei Stan
Adăugat de Andrei Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e omul pe pământ

Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, şi nici sfârşit.

Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Şi când vin zorile moare?

Omul, cine e el?
O fiinţă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.

Dar face cum vrea el,
Şi bine, şi rău!
Căci aşa a fost şi va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu

poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când recunoaştem în noi starea de martor şi o transcendem, noi vedem că suntem eterni nenăscuţi şi atunci, cui îi e frică, cine moare? Aşa cum în coşmarul din noaptea trecută nu te-ai îndoit deloc că ai murit şi totuşi tu te-ai trezit Tot în patul tău, ca în fiecare dimineaţă, exact la fel, când credem că am "murit" în veghe, noi ne trezim ca Dumnezeu cel viu, care este Viaţa din tot şi din toate. TU nu te naşti şi nu mori, DOAR VISEZI ASTA. ŞI ATUNCI, CINE EXPERIMENTEAZĂ FRICA, CINE SE NAŞTE, CINE MOARE?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex nihilo

Ex nihilo nihil, nimic nu are rost,
Îmi spune nihilistul pe numele său Trost,
Când nu mai ai ce spune încearcă, bre, să taci,
Prea multe sunt în viaţă pe care nu le placi,
Bătătorite căi ai străbătut, copile,
Te naşti şi mori zadarnic, eşti doar la mâna milei?
Îmi plac trufaşii, răii, înfumuraţii zei,
Deşi-mi trezesc un zâmbet, mai vesel e cu ei,
Nu-mi place lumânarea ce pâlpâie plângând,
Dar de-i ating doar flama, îi mulţumesc că sunt.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este un om

Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu ştie exact ce va urma, el scrie şi nu ştie
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înţelege, îi iartă prostiile,
Cum şi noi iertăm greşiţilor noştri,
Poetul iubeşte aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boşorog, cum îl numeşte
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ţii zece ani la pârnaie,
Iubiţi poeţii şi vă veţi iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreţi, îl iertaţi,
Mai face şi măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om şi de înger.
Aşa cred.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hic ego qui iaceo

Aici zace poetul, nu-i spune vorbe grele,
mângâie-i sufletul, aşa cum el ţi-a mângâiat sufletul,
el este încă viu, se preumblă printre oameni,
despre ei scrie poetul, despre buni şi despre şobolani,
precum Domnul a despărţit apele,
aşa despărţim şi noi oamenii de şobolani,
în negura rătăcirii am căutat adevărul,
l-am găsit? Îl vom găsi? Nu alungaţi pe cei ce spun adevărul,
este o crimă ca şi omorul, vrîjitoarele cu unghii lungi şi minte scurtă,
ce fac ele? Împletesc intrigi, norocul este un câine blând.
Privirea nu mai are orizont? Fructul căzut nu simte lovitura,
dar viermele îşi face loc, îmbătrânim luptând cu NIMICUL,
de am alerga pe acoperişe, altfel s-ar vedea cerul şi pământul,
cu degetul ating rănile aştrilor, ce curcubeu se poate naşte
dintr-un vierme? Ce lebede se apropie de omul rău?
Ce înger se află în taur? Doar cavalerul trece mândru,
nepăsător la ură şi dezmăţ, acesta aş vrea să fiu eu,
dar pot fi eu acela?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comedia mea

O, comedia mea nemuritoare,
exilul meu pe creierul în floare,
cum mă uitaţi, prieteni fără patimi
şi fără pete, dincolo de gratii
şi dincolo de graţiile sublime
ale Sibyllei din scriptura sibyllină,
eu m-am născut bogat, ca regii antici,
cu anii am pierdut din mantii,
azi port hlamida sărăciei strălucinde,
exilul meu, regatul din cuvinte.
*******************************
... Poetul este Ali Baba
ce-şi regăseşte trista lui comoară,
pe care hoţii nu o pot fura,
poetul este Ali Baba.
Iar soarele e ironia voastră,
poetul e pustia vastă,
un prizonier al infinitului închis,
un vis în vis..
*******************************
... Iubirea mea a fost greşala mea,
nu o privi ca pe o dramă,
în viaţă, ştie orice haimana,
e totul trecător, nu bagi de seamă
şi eşti deja albit, ceva mai calm,
din artă faci un mit, din vorbe –vise,
iubirea mea ca focul de napalm
se stinse.
*******************************
Eu sunt precum Ulise ce, după multe rătăciri,
cuprins de dor, revine în Ithaca, muritor.
... Nu-mi cere să-nţeleg privirea ta,
eu nu ştiu ce gândeşti, ştiu doar ce-aş vrea,
sunt mii de vorbe ce nu spun prea mult,
nu-mi cere să-nţeleg, sunt surd şi mut,
pluteşte-n aer teama de a pierde
ce-a fost şi ce va fi, precum din verde,
un codru-ntreg devine brun, schilod,
nu-s nici zăpadă, păsări, nici un rod,
doar vântul rău, albastru, fără glas
vuieşte, hohoteşte, "Bun rămas",
doar soarele învinge, ai răspuns,
nemulţumirea iernii s-a ascuns..
*******************************
... Litera prinde vedere, litera prinde auz,
cuvântul e adiere, fraza e un abuz,
cuib zburător ne e gândul,
sâmburii cad pe pământ,
geana morţii, pândindu-l,
aşteaptă sărutul – cuvânt,
zeii muriră-n vechime,
Un Dumnezeu ne-a rămas,
viaţa mea – o miime
dintr-o bătaie de ceas
*******************************
... Sfâşietor- Cântecul lui Maldoror
din Gara Obor, unde a murit un vagabond
din Chibrit, nu era beat, nici nu a furat,
nici nu a minţit, un mort cinstit.
... Voi fi iar tânăr şi absurd,
voi fi bătrân, încă nu simt,
nu pot fi orb şi mut şi surd,
dispreţuiesc căderea-n timp
... Blues pentru o pisică neagră,
treacă-meargă, oameni pe targă,
treacă-meargă,
furnici kamikadze, oameni de vază,
gloanţe şi gloanţe, ce clanţă, ce zdreanţă,
ce raniţă, baniţă,
contabilul morţii e mort,
doar un corb îi pune cu gingăşie
o monedă aurie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbina

Verbina este soţia verbului,
Alină o vază de vază,
mi-e sufletul un evantai din Taipe,
dintre silabe aleg Ave.
Prea repede trecem pe lângă moarte,
Nici pe a noastră n-o înţelegem,
Un pas, un alt pas, de noi ne desparte,
Ateh a murit prin fărădelege.
Apa e limpede, ora e-naltă,
Nu ştii când vasul se sparge, se pierde,
Plutim între valuri, schelete şi alge,
Un chip reapare, contur pe-un perete.
Eşti tu, este El, sunt chiar eu, cine ştie?
Ce moare aici, nu aici reînvie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem aforistic

Într-un mare război, mor cei mai mici.
Alături de ei, suntem noi, mici şi mari.
Alef şi istoria mondială a infamiei.
Cheia unei case din Toledo se află undeva.
Istovitoarea suferinţă şi strălucirea calmă.
Un steag la Massada. Nici unul.
Este oare înţelepciunea îndeajuns să ne apere?
Nu mă treziţi din somnul numit viaţă.
Necazul vine întotdeauna de la sine.
Amintirea cheamă amintiri.
Rabinul târgului cum a păşit către moarte?
Bunicii mei cum au păşit către moarte?
Mă viziteazpă tot mai rarpasărea vieţii.
Doamne, Tu mă cunoşti prin confuzie.
Unii suntem din lut, alţii din nisip, numai unii, din stâncă.
Liber îmi este cuvântul, dar gândul?
Descopăr adevărul şi, treptat, totul se năruie.
Dar, se spune, omul cu mâna sa şi-o face,
Groapa este o lucrare a omului.
Se poate muri în tihnă, la fel de bine ca şi în furtună.
Un singur martir poate salva o omenire.
Un nebun poate ucide o omenire.
Adevărul poate fi dezvăluit cu preţul vieţii.
Un înţelept cunoaşte umilinţa, nu se teme de ea,
El se mânie doar pe sine însuşi.
Iar războiul continuă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!