Cu carul... alegoric
În fine, avem cu ce să ne mândrim și noi acum
Că nu mai suntem ca înainte îngrădiți în drepturi
Și așa am devenit încrezători să alegem drum,
Uitând justiția, pe drept și, țara ne-am făcut-o acareturi,
Chiar de lucrăm și acum tot pe la Stat... degeaba,
Avem mai mult curaj, tupeu să ne luăm partea parte
De averi... proprietari privați, ne-am repezit să punem laba,
Ca niciodată în viitor vreun cineva a nu ne mai desparte.
Pe alese ne-am numit indispensabili, strânși pe corp de țară
Și legile avem proprii acum, interne numai nouă, intestine,
Ne vânzolind de-o cumetreală sănătoasă și altora adversară,
Să moștenim pe veci pământul sfânt, cu tot ce pe el ține.
Pe patrie am curățat-o bine de învechit, de multe fiare
Și de păduri la fel, căci de la sine-i înțeles, nu ar mai fi de nevoie,
Cum și atâtea poluări de fabrici, de uzine, ar fi rănit, cum gheare,
Natura noastră, un sacrilegiu, ce-am oprit... "Pe aicea nu e voie!"...
Și, banii strânși, anapoda puși la ciorap din etnice cutume,
I-am scos pe piață, îi făcând tezaur, piramide am făcut bănci,
Ce le-am golit să facem loc la alții noi să vină, așa cum e-n întreaga lume
Și tunuri grele am inventat, să spargem bun comun, obștesc... dârji, încleștați în fălci.
Ne-a venit rându' acum să răsplătim, ce știm și practicăm cu carul
În stil modern, să umplem de istețime un continent întreg...
C-ar fi păcat nedreptățiți să fim și inegal noi să îndurăm calvarul
De-a nu putea să exportăm patentele, ce-o lume sigur dreg...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încredere
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre tezaur
- poezii despre sănătate
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sacrilegiu
- poezii despre răsplată
Citate similare
Acum ne merităm
Acum putem să ne,, iubim", nu ne-a mai rămas nimic de împărțit,
Nici ani, nici clipe, nici ură, nici iubire și nici... viață!
Și nici nu e târziu, când aveam totul, părea prea devreme,
Acum nu mai avem ce poseda, nu mai poți să-mi aduci nicio acuză,
Acum nu mă mai poți acuza de prea multă posesivitate,
Acum a mai rămas prea puțin din... Noi, nici anotimpul nu ne mai vrea,
Acum ne bate toamna-'n tâmple, nu mai avem nevoie de... sărutări în noapte,
Acum ne cântă moartea-'n șoapte, degeaba încercăm să ne auzim,
Acum ne e strigătul prea departe, în curând se face noapte,
Acum iertarea pare venită prea târziu, nu ne mai e folositoare,
Acum... chiar și speranța se lasă ucisă printre strofe și cuvinte,
Acum nici amintirea nu ne mai leagă sufletele și așa stinghere,
Acum putem să rătăcim la infinit, nu ne-am iubit când trebuia,
Acum degeaba lăcrimăm, lacrimile sunt prea seci, nu-și mai au rostul,
Acum se-'ntorc timpurile să ne amintească de viața fără Noi,
Acum nici o ploaie nu va curăța ura ce ne-am împărțit-o-'n suflet,
Acum poate să fie o secetă de nesfârșit, o merităm deplin!
Acum ne merităm...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
10 Ianuarie 2016
Astăzi am aniversat
cincizeci și șase de ani,
de când viața ne-am legat
și am ajuns veterani.
Chiar de când ne-am întâlnit,
ne-am iubit ca și acum.
Destinele ne-am unit
și-am pornit pe-al vieții drum.
Viața noastră n-a fost plină
de belșug și de lumină.
Dar de anii mulți, trăiți,
ne declarăm mulțumiți.
Au trecut anii. Împreună,
bucurii am împărțit.
Necazuri am lăsat în urmă
și-n viață am reușit.
Întâi am ridicat o casă,
să avem un adăpost.
Ne-am îngrijit s-avem pe masă
și-n lume s-avem un rost.
Apoi, au venit copiii
pe care mult i-am dorit.
Mai frumoși ca trandafirii,
lângă noi au înflorit
Ce-am dorit la tinerețe,
pe parcurs, am împlinit.
Acuma, la bătrânețe,
avem un trai liniștit.
poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre trandafiri, poezii despre tinerețe, poezii despre prezent, poezii despre mulțumire sau poezii despre lumină
O lume...
Creație sau evoluție în timp
Obișnuit o denumim, "o lume"...
E-un simplu obicei de-a da un nume;
Cum vara-i pururi, tot același anotimp.
Cât de perpetuu credem în peren
Și nu distingem fondul, superficiali!
Luăm tot, convinși că suntem imortali...
Trăim iluzia de veșnic, parte din refren.
De ne-am admite-o purure inconsecvență
Știind că-ntr-o secundă milioane mor,
Am renunța la dreptul unic d-autor...
Ne-am fi schimbat ideea despre existență.
De-am ști că lumea-i alta-n fiecare zi
De la microb, ferigă, fluture, varan
-Scheletele din morți, ce-s cât o țară, într-un an-
Am fi mai buni, fără excepții, sigur ne-am iubi.
Visez o lume, a individului, drept cult;
Chiar de-i pe partea nevăzută a vieții, nu doar staruri,
Noii, cu toții, să păstreze dușii-n "hard" de anticaruri...
Să fim cu toții, o pururi, lume de real-ocult!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre visare, poezii despre superficialitate, poezii despre secunde, poezii despre schimbare sau poezii despre fluturi
Adio, mamă patrie, adio!
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Și toți în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
În loc să fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viața noastră blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim același tragic simțământ
Sub politicieni și sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Și suntem de prisos și nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toți,
Că nu ne-au chinuit destul în viață,
Și ne conduc niște fanarioți.
Ce pe cei mici trădarea îi învață.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în țara noastră slugi
Și suntem cerșetori la noi acasă?
Și vii, și morți, amestecați, acum,
Dispuși să emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-pușii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-și schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim și limba noastră-n altă limbă
Și-acum, se aude clopotul final.
Vin vremuri de urgie și de grindini
Și este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine aici va fi pustiu
Și toți în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre trădare, poezii despre tragedie sau poezii despre sfârșit
Ne-am
Ne-am mascat
Crezând că așa va fi mai bine
Ne-am uitat
Și vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înțeles
Sperănd că așa și este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu fețe.
Ne-am înstrăinat
Și vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuții, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.
poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre măști sau poezii despre inimă
Întrebare
De ce nu ne cunoaștem între noi?
De ce umblăm pe străzi fără salut?...
Chiar de suntem cu toți... "necunoscut"
Și ne-am dori să nu fim singuri, minim doi.
Avem doar gelozii, râvnim la altul,
Chiar lucrul bun, pretindem de greșit;
Mințim ușor, Satană-am devenit...
Nu credem în etern, valoare, ci instantul!
Acum, nici frați nu-și recunosc surori,
Se dușmănesc, pe averi din moștenire
Și alții decid tot; bani, viață, irosire...
Rămân, pământ și-o apă, sufletul datori!
E oare lumea întreagă o himeră?
Suntem doar indivizi cu atestat?
Nu credem că iubirea ne e un "dat"?
De ce ne transformăm planeta, într-o golașă sferă?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre planete, poezii despre moștenire, poezii despre minciună, poezii despre greșeli, poezii despre gelozie sau poezii despre dușmănie
Existența nu-i culpabilitate
Cum soarele, ce ne va arde într-o zi
Și luna se va prăbuși din 'nalte ceruri;
Nu-i vina ignoranței, de-a nu ști,
Să scoatem adevăr, dintre misteruri.
Ne pierdem timp în dușmănii și crime
De mii de ani, în loc, tot, să iubim
Și singuri ne-acordăm drepturi divine;
De cine glob... să descotorosim!?
Creații ori evoluții de am fi,
Nu are vină șobolanul din canale;
Nici de-a-ndura mizerii de-a trăi,
Sau de-a nu fi model, pentru jurnale.
Ne-am pus în gând, comete să distrugem
-Și nu noi le-am creat- și nu știm scop.
Și răzbunărea, în cântar... o punem???
Doar ce-am plătit, deja, tribut lui Halley Bopp!...
Agnostici cu pretenții, invocăm
Drept, de-a da ființei calificative;
La șarpe îi luăm pielea și o-mbrăcăm
Și lovind cai, cu bici îi umplem d-invective.
Păianjen ștergem, doar că-i inestetic
Și slugi ne-alegem, de servit la masă...
Eutanasiem, purtând discursul în patetic,
Crezând că ordinea, este neștiința crasă.
Avem drept, oare, de-a crea criterii
Pentru frumos, corect sau pentru bun,
În loc să ne-acceptăm, parte a creerii,
Cu umilința de-a fi parte din comun?!?...
Suntem mai răi ca fauna și flora
-Ce-n rase, specii, necondiționat,
Nu vor trăi Sodoma și Gomora-
Căci se susțin nativ, nu știu păcat?!
Urâm, nedrept, anume existențe
Având criterii false, personale?!
Niște infatuați, în fapt, incompetențe!...
Inteligenții-n top, cu craniile goale!
În practicile teoriei eronate,
-Pretinși la cursa cine-n vârf să fie-
Fals ne susținem unica dreptate;
De-a avea doar singuri... dreptul la prostie!?!
În fond, tot ce există are-un rost;
Nu-i sens să-i stabilim întâietate
Fără de drepturi de autor, la bun sau prost...
Existența-n sine nu-i... culpabilitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre prostie, poezii despre ignoranță, poezii despre șerpi, poezii despre păianjeni sau poezii despre plată
* * *
Noi am rămas aici, uitați în țară,
Noi, disperați de toate și avizi,
Cu balele curgând la ce-i afară,
Noi, toți, suntem - de fapt - cei apatrizi.
Mai prieteni cu maghiarii ca-ntre noi,
Mai buni la meserii peste hotare,
Pe străzi privim cu teamă înapoi,
Să nu ne luăm chiar noi din buzunare.
Atâtea dependențe ne-au vândut,
Încât la chioșc dau viață pe caiet,
În timp ce ninge negru și urât
Pe țara mea, obiect de amanet.
Noi, cei mai șmecheri din această lume,
Noi, care i-am prostit mereu pe toți,
Noi bem șampanii și tocăm alune,
Uitând că-n cur nu mai avem chiloți,
Noi, la volanuri de mașini luxoase,
Noi, care facem banii dintr-un foc,
Am mai rămas cu pielea de pe oase
În sălile de jocuri de noroc,
Noi, condamnați la propria mândrie,
Ne-mprumutăm ca proștii pe la bănci,
S-avem ce cheltui la farmacie,
Sau să plătim ghicitul la țigănci,
Noi am rămas vânduți pentru vecie,
Acestei țări jignindu-i amintirea,
Copii murdari, în ninsa Românie...
Noi. Dezbinați acum... când e Unirea...
poezie de Alexandru Mogoșeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre unire, poezii despre superlative sau poezii despre patrie
Cum se-arată viitorul
Niciodată viitorul nu se arăta așa,
Dar prezentul cel continuu nu vrea a se îndrepta.
Din trecut trecut-au multe, cu aceleași flori de soc,
Nu conducem bine viața fiindcă... nu avem noroc.
Horoscopul ori ghiocul, chiar și zațul de cafea
Ne umplut-au bine mintea că vom găsi altceva ;
N-am făcut noi umblătură să sădim un pom mai bun,
Avem în loc de dulceață acritură de magiun.
Ne-am uitat în stânga-n dreapta la cei care-s mai cu-minți
Că-și trăiesc prea bine viața ; înciudațj strângeam din dinți ;
Au serviciu ca acasă, iar acasă e ca-n rai.
Dacă vrei și tu asemeni, fugi la ei, de ce mai stai?
Și-au fugit, și-au mers în tihnă, până ne-am mai subțiat...
Doar la număr, că stătuta cea de lene n-a migrat
Și ne-ndeamnă (că, deh, foamea) s-așteptăm "momentul meu"
Și el uneori se-atată, dar fără vreun dumnezeu.
Iată, deci, cum viitorul e tot mai neîmbunat,
Doar visam noi înainte că triunghiu-a fi pătrat
Și ne-om strânge-n juru-i roată să îi punem fundă roz...
Pâinea feliată, albă, azi se coace din rogoz.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (27 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre serviciu, poezii despre roz, poezii despre rai sau poezii despre pâine
Timpul eminescian
Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".
Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.
Am stat de strajă țării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.
Dar, când Luceafărul s-a stins,
În țară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Și tot ce-am creat, s-a dus.
Astăzi nici măcar o rază,
Mintea nu ne luminează.
În zadar privim în zare,
Alt Luceafăr nu apare.
În cultura românească
Avem și minți luminate.
Ar putea să strălucească.
Să dea țării nestemate.
Să nu mai avem sfială!
Să arătăm lumii ce știm!
Și-n cultura mondială
Cu opere să ne mândrim.
Pe cerul artei românești,
Noi "luceferi" să apară.
Luceferi ca la Ipotești
De peste tot să răsară.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre mândrie
Comori
Noi avem comori ascunse
Binecuvântatul har
Mâinile cele străpunse
Jertfa cea de pe altar.
Noi avem azi o credință
Moștenită de la sfinți
Ajutor în neputință
Calea către biruinți.
Noi avem acum un nume
De ostași a lui Isus
Nu-l schimbăm pe-ntreaga lume
Pănă vom ajunge sus.
Noi avem o răsplătire
Și aicea pe pământ
Dulcea veșnică iubire
Și al Domnului cuvânt.
Noi avem acum o pace
Din izvorul cel de sus
Să trăim în ea ne place
După voia lui Isus.
Noi avem întotdeauna
Bucurie pe pământ
Că ne-așteaptă sus cununa
Răsplătirea Celui Sfânt.
Noi avem o părtășie
Cu cei sfinți răscumpărați
De acea prin pustie
Ne luptăm uniți ca frați.
Noi avem mereu răbdare
În necazuri și dureri
Ne luptăm să fim în stare
De a fi mai buni ca ieri.
Iată ce comori ascunse
Noi păstrăm azi pe pământ
Mâinile cele străpunse
Și-adevărul Celui Sfânt.
poezie de Fr. Pop Alexandru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre mâini
Comori
Noi avem comori ascunse
Binecuvântatul har
Mâinile cele străpunse
Jertfa cea de pe altar.
Noi avem azi o credință
Moștenită de la sfinți
Ajutor în neputință
Calea către biruinți.
Noi avem acum un nume
De ostași ai lui Isus
Nu-l schimbăm pe-ntreaga lume
Până vom ajunge sus.
Noi avem o răsplătire
Și aicea pe pământ
Dulcea veșnică iubire
Și al Domnului cuvânt.
Noi avem acum o pace
Din izvorul cel de sus
Să trăim în ea ne place
După voia lui Isus.
Noi avem întotdeauna
Bucurie pe pământ
Că ne-așteaptă sus cununa
Răsplătirea Celui Sfânt.
Noi avem o părtășie
Cu cei sfinți răscumpărați
De aceea prin pustie
Ne luptăm uniți ca frați.
Noi avem mereu răbdare
În necazuri și dureri
Ne luptăm să fim în stare
De a fi mai buni ca ieri.
Iată ce comori ascunse
Noi păstrăm azi pe pământ
Mâinile cele străpunse
Și-adevărul Celui Sfânt.
poezie de Fr. Pop Alexandru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă contemporană
Dacă munții-ar avea gură
Să ne spună ce văzură,
Cum trăiau pe-aici bărbați
Viguroși, neînfricați,
Care se luptau cu ursul,
Care nu știau ce-i plânsul.
Dacă munții ar vorbi
Să ne spună într-o zi
Cum veneau dușmani călare
Să ne fure, să ne-omoare,
Însă noi ne adunam
Și pe toți îi alungam.
Dacă munții ar voi
Multe ne-ar destăinui
Ca aicea stăm din veac
Că noi suntem pui de dac
Și ne-am apărat moșia
Țara noastră, România.
Dacă munții ar putea
Sunt convins că ne-ar mustra
Că acum ne-am înmuiat,
Că toți ne-au încălecat:
Și lichelele din țară
Și străinii de afară.
Dacă munții n-ar tăcea
Sigur că ne-ar îndemna
Să ne regăsim mărirea
Să distrugem asuprirea
Să ajungem iar eroi
Să ne luăm țara înapoi.
poezie de Octavian Cocoș (19 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși, poezii despre tăcere, poezii despre plâns, poezii despre munți, poezii despre gură sau poezii despre eroism
Constat neamiabil
Rămân cu mintea zdruncinată că nicio școală nu m-ajută, am pierdere de fir,
nici nu mai știu abecedar, cuvintele se leagă altfel... și unde-i rațiune
când ascult carul cu prostie în jur, anapoda în înțeles, minciuna-i azi o națiune;
grași, proști, ce doar în nas n-au aur de belciug, se îneacă gratis cu sarmale
și aplaudă zănateci pe doi lei, parșivi plătiți și ei să zbiere strâmbe efuziuni
că bunăstarea acum ne paște, ni se dă totul de la stat, pe vorbe doar... de haimanale
din rădăcini, ce s-au întins din nou, rizomi dintr-o istorie ce-o credeam revolută... în emisiuni
mă uit cu tot mai multă scârbă, deplâng arid hău, o incultură,
așa doar reîntors naiv, crezând că, al meu neam, nu ești de minte "neam";
ce stă orbit și mut, nu-și spune știința din cei ce mai știu, la alții noi... credeam
că este drept și-s legi cum să fim și mai buni, bogați... nu o adunătură!?...
doar trist, îmi pierd privirea în urmă, căci privesc la linia de start
și văd, cum de la glonțul tras fugim cu sârg înspre înapoi,
să prindem o ștafetă falsă, ce-o scot, ca pe-un "bulan", ăi noi...
ce-n fond sunt vechi progenituri de-originali... de care-am zis odat'; "doar ce-am scăpat!..."?
Credeam... dar neamul "Draculii" azi suntem, cum s-a dus vorba... Ce păcat!...
Mai rău, de tot, ce-am fost vreodată; analfabeți... E peste-o pierdere de fir... Mai abitir!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre știință, poezii despre școală, poezii despre tristețe, poezii despre prăpăstii sau poezii despre promisiuni
Duhovnici
S-a adunat atât de multă, multă jale
Că nu mai am nici apa din țesuturi s-o fac picuri,
Să sting atâtea focuri din moderne catedrale,
Ce sfinți, ce-și zic așa, cred necredințe ar fi, nimicuri.
Parcă inchizitori ar fi, un Giordano Bruno iar, îl vor
Acum o masă, pe junime judecând atât de laic...
Cum ar decide ei cum să trăiască al meu popor,
De-ar fi numai doar smerițenii, un pic trecute, arhaic.
Se umflă tot mai mult zișii lui Dumnezeu slujbași,
Dar n-au nimic din Creator, sunt mai păgâni, avari
Să fie numai ei, înconjurați de sărăcime, mulții nevoiași
Stând într-o rugă în întuneric, cu ai lor Psalmi, drept cărturari.
E atât Hristos în aer, că noi îl respirăm, noi, ai săi fii,
Plini rugi îl venerăm tot noi, că-i suntem și ofrande.
Noi suntem o eternitate, noi umplem un Pământ cu atâți copii
Duhovnicește, chiar de-i din amor, carnal și el... Oh, Doamne!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zgârcenie, poezii despre foc sau poezii despre creștinism
Te desfid generație a părinților mei, te desfid!
Plini de ură ne-ați născut, de ne-am ivit, așa,
Cu dinții încleștați și pumnii strânși, a luptă.
Ura voastră, murdară si rapace, v-o dăruim acuma
Înapoi, curată și pură, ca apa ce-i neîncepută.
Vânduți mereu de voi, e timpul să înceapă acum,
După mii de zile de vânzare, o răscumpărare.
Nu noi plecat-am capul, ci voi, mereu, josnic
V-ați plecat grumazul pentru burta plină,
Și-o așa zisă siguranță a zilei ce va să vină...
Murdăriți mereu de voi, ne ridicăm curați dar noi
Și punem stavilă menirii de neom de voi menită.
Un fruct amar poate să pară ruptura de acum -
Dar este fructul începutului din noi, ce tot crește.
Blestem pe osul tău părinte, ce ți-ai uitat de moși, strămoși -
Blestem! Urâtă viață ați avut, urât vă e sfârșitul -
Ne-ați vinde iară de ați putea, unei stele blestemate,
Ce e pururi însângerata, de toți spurcată, afurisită.
La revedere! si chiar adio! noi vă spunem -
În deșert veți rătăci de-acum - o notă discordantă voi ați fost -
Și poate că în timp, vă vom ierta și-apoi uita, ca El.
......................................................
Și-n veci, voi vreun drept nu mai aveți asupra noastră.
poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fructe, poezii despre curățenie, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre stele sau poezii despre siguranță
Țară de haiduci
Noi încă mai avem păduri umbroase
Si munți cu peșteri, ape cu bulbuci,
Avem și furci si ascuțite coase
Dar vai, nu mai avem de mult haiduci.
Noi încă mai avem boieri în țară
Cu cap de taur si cu minți la fel,
Avem atâta lacrimă amară,
Numai haiduci nu mai avem defel.
Noi înc-avem pe cer apus de soare
Și guvernanți ce au în cap eclipsă,
Avem si legi călcate în picioare,
Doar de haiduci avem cumplită lipsă.
Avem si potere ce în cătușe
Ar vrea să țină un întreg popor
Avem vreo șase sute de căpușe...
Nici umbră de haiduc la vreun izvor!
Dar încă mai avem de-un leu speranță
Că nu o să sfârșim cu toți pe cruci...
Ne vom trezi și-n ultimă instanță
Vom fi o țară-ntreagă de haiduci.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre haiducie, poezii despre tauri, poezii despre speologie, poezii despre păduri, poezii despre picioare, poezii despre lei sau poezii despre legi
Ce-am dorit, am împlinit
Ca o lebădă pe ape
Viața noastră a plutit.
Acum suntem mai aproape
De tot ceea ce-am dorit.
Am dorit s-avem o casă,
O casă și doi copii.
S-avem ce pune pe masă,
Să le facem bucurii.
Avem casă, avem masă,
Doi copii cum ne-am dorit.
Viața ne este frumoasă,
Ce-am dorit, am împlinit.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre viață, poezii despre lebede, poezii despre frumusețe, citate de Dumitru Delcă despre frumusețe, poezii despre dorințe, citate de Dumitru Delcă despre dorințe, poezii despre bucurie, citate de Dumitru Delcă despre bucurie, poezii despre apă sau citate de Dumitru Delcă despre apă
România
Avem Carpați și mare,
Podișuri și câmpii:
O țară minunată
Și fluvii de prostii.
Aveam păduri pe coaste
Și grâne pe ogor,
Acum avem doar cioturi
Și iarbă pe răzor.
Aveam conducători
Ce drepți stăteau în față,
Acum avem doar "lideri"
Ce râd pe sub mustață.
Aveam respect pe lume,
Respect pentru vecini,
Acum avem doar fițe
Și ne cam dăm "străini",
Străini ce-au fost afară
Și nu mai știu română,
Că au lucrat departe
Un an sau chiar o lună.
Și noi am fost odată
Ce nu mai suntem azi.
Atunci ce putem cere
De la niște bieți brazi?!
Al căror rol pe lume
Este să crească înalți,
Pe când al nostru este
Să ne avem ca frați.
Căci frații nu se-njură,
Nu se lovesc în spate,
Ci merg mână în mână
'nainte spre dreptate.
poezie de Nadia-Cosmina Prigoană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vecini, poezii despre râs sau poezii despre respect
Răstălmăcire
Avem proprietatea a ceea ce suntem...
Și nimeni nu poate decide s-o pierzi;
E cum pomii știu, după ierni, că sunt verzi
Și dragostea, cum că, doar noi o inducem.
Existăm prin credința de propria grijă,
Luptăm peste-poate doar să existăm.
Ne-avem un integru, corp-suflet purtăm...
Pe cer suntem noi doar, suprema deviză!
Decizia, veșnic, pe treptele ființei
Noi singuri putem s-o schimbăm cum să fie.
Ne-i dat portativul, suntem melodie
Din notele-nalte-n solfegii ale știiinței...
E sigur ceva ce nu merge-n substanță,
Căci singurii noi ne dispunem menirea;
Decizia-n timp când să luăm o vacanță
E a noastră; pierim, înviem omenirea?!?
Misterul e deci că de moarte dispunem,
Ce numai cu noi stabilește sfârșitul...
E fals ce se-ntâmplă -impune Zenitul-
Un straniu ascuns, fără drept să ne-opunem!...
De naștem noi singuri prin propriile forțe,
Și clarul de zile și nopți îl avem,
Așa și pe moarte s-o-nvingem putem...
Ne-aprindem, ne ardem... Eternele torțe!!!
Ne pierdem milenii-n prostii fără sens,
Când spațiul nesaț ne așteaptă coloni;
Chiriașii să-i fim, infimi cum atomi...
Să-l facem aproapele nostru, mai dens.
Sortirea ne e clară dar n-am înțeles
Că nașterea, moartea, noi singuri decidem;
Am fi imortali, dar ființa ne-o vindem!
Universul ne vrea, unicați în progres!
Început, ca și cale, sfârșit, ne sunt proprii,
Nu ele pe noi ne-au de drept, noi le-avem...
Cum unici ce suntem, doar noi le-agreem;
Numai noi le-nviem sau le dăm pierderi gropii...
... E totu-o psihoză indusă... cu popii...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre verde, poezii despre vacanță sau poezii despre spațiu și timp