Te desfid generație a părinților mei, te desfid!
Plini de ură ne-ați născut, de ne-am ivit, așa,
Cu dinții încleștați și pumnii strânși, a luptă.
Ura voastră, murdară si rapace, v-o dăruim acuma
Înapoi, curată și pură, ca apa ce-i neîncepută.
Vânduți mereu de voi, e timpul să înceapă acum,
După mii de zile de vânzare, o răscumpărare.
Nu noi plecat-am capul, ci voi, mereu, josnic
V-ați plecat grumazul pentru burta plină,
Și-o așa zisă siguranță a zilei ce va să vină...
Murdăriți mereu de voi, ne ridicăm curați dar noi
Și punem stavilă menirii de neom de voi menită.
Un fruct amar poate să pară ruptura de acum -
Dar este fructul începutului din noi, ce tot crește.
Blestem pe osul tău părinte, ce ți-ai uitat de moși, strămoși -
Blestem! Urâtă viață ați avut, urât vă e sfârșitul -
Ne-ați vinde iară de ați putea, unei stele blestemate,
Ce e pururi însângerata, de toți spurcată, afurisită.
La revedere! si chiar adio! noi vă spunem -
În deșert veți rătăci de-acum - o notă discordantă voi ați fost -
Și poate că în timp, vă vom ierta și-apoi uita, ca El.
......................................................
Și-n veci, voi vreun drept nu mai aveți asupra noastră.
poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre fructe
- poezii despre curățenie
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre siguranță
Citate similare
Blestem de om sărac
Din balegi și din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Și din haznalele de bani
Costume negre cu șnapani,
Viteji ca musca la arat!
Și ne-ați mințit și ne-ați furat,
Și-ați pus pe noi și jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Murdari în suflet și în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici și uzine,
Voi ați lăsat numai ruine!
V-ați gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri și cu biserici
Și vile v-ați făcut, de soi...
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Voi v-ați trădat și între frați,
Ca voi, și viermii-s mai curați.
Ați dărâmat școli și spitale
Ca să vă fie vouă moale
Și v-ați brodit și parlamente
Din licheluțe repetente.
Și ne-mproșcați doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați omorât orice dreptate,
Ați jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniștri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura și umilința
Au mai rămas la voi credința?
Ghiolbani de jafuri și gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați sărăcit o țară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Și din privatizări cu fumuri
Ați tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceți voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeți roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveți ca napul
Și să vă roadă viermii capul!
Să putreziți toți prin palate,
Toți spulberați să fiți în toate
Și să aveți doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
poezie de Dan Puric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre școală
- poezii despre viermi
- poezii despre trădare
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre privatizare
- poezii despre parlament
- poezii despre palate
Dragilor Eroi!
Voi ați fost eroi!
Voi sunteți eroi!
Voi veți fi eroii
României noi!
Pentru a noastră țară
Ați luptat din greu,
Pentru a noastra vatră
V-ați dat sufletul mereu.
Dulcea noastră țară,
Ați salvat-o voi!
Glorie eternă
Dragilor eroi!
poezie de Adrian Iulian Pereteanu (23 mai 2012)
Adăugat de Adrian Iulian Pereteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre eroism sau poezii despre România
Trădătorilor
Flămânzi și goi, fără cuvânt,
Încovoiați pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi și - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi ați tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Și îmbătați de amăgiri,
Ne-ați zâdărât!
Și vom striga toți într-un glas,
Căci viața - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-ați vândut,
Străinilor ne-ați dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi și în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranței ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
Plutește-n aer un blestem,
Căci pentru voi, teamă suntem,
Vom trece peste rău curând
Chiar țara de-om reface-o-arzând,
Noi asta vrem
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre trecut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pâine, poezii despre promisiuni sau poezii despre negru
Rondel pădurii ucise
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi,
Sunteți veniți de pe aiurea
Să ne-alungați și sfinte ploi.
Făcut-ați loc să creștem oi,
Dar voi ne-ați spoliat și sarea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi!
Se va isca un tărăboi,
Când ne vom pierde noi răbdarea
Și vă vom declara război,
De veți mai ridica securea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre război, poezii despre ploaie, poezii despre munți sau poezii despre creștere
Voi n-aveți suflet de creștin (către guvernanți)
Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerșim din poartă-n poartă,
Voi ne-ați condamnat la moarte.
Ne-ați obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeți cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.
Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greșită.
Pe drumuri plâng, flămânzi și goi.
Mor cu inima zdrobită.
Voi n-aveți suflet de creștin.
Nu cunoașteți ce-i durerea.
Voi v-ați clădit luxos destin
Prăduind țării averea.
Dar nu va fi departe vremea
Când va veni blestemul gloatei.
Când veți ști ce e durerea,
Implorând iertare soartei.
Va veni un timp în care,
De voi, milă, n-om avea.
Nu veți găsi îndurare.
Prea ne-ați făcut viața grea.
Va veni acea zi mare
Când socoteală veți da,
Când va răsări nou soare
Și viața se va schimba.
Vom avea și noi puterea
Să trăim în demnitate.
Viața ne este averea,
Și-o apărăm pân-la moarte.
Sfârșitul vă e aproape.
Vă va înghiți pământul.
Veți răspunde pentru toate.
Averea vă e mormântul.
poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre viitor, poezii despre sfârșit sau poezii despre schimbare
Blestem
În apogeul destrămării
Ați râs de săracii țării.
Ca-într-o țară fără câni
V-ați bătut joc de bătrâni.
Copiii țipă în noapte
Că i-ați lăsat fără lapte.
La bolnavi le dați mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Ați furat totul din țară.
Aveți conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e țara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi să crape.
De viață să n-aveți parte.
Atâta de răi ați fost
Că între noi nu aveți rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.
Vă blesteamă toată țara
Să ardeți în foc, ca para.
Raiul să fie al nostru,
Iadul să fie al vostru.
În veci să nu mai avem
Cui să facem un blestem.
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre rai, poezii despre noapte, poezii despre lactate sau poezii despre inimă
Noi doi și... norii
Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!
Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!
Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.
Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre secunde, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre nori, poezii despre nebunie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Denigratorilor lui Eminescu
Din ce lumi voi ați venit
Și aici v-ați pripășit?
Pentru ce-ați venit la noi
Și-aruncați tot cu noroi?
Unde vreți voi să ajungeți?
Nația vreți să o distrugeți?
Vă numiți voi literați
Și pe toți îi criticați;
Filozofi vă mai ziceți,
Cine credeți că sunteți?
Eminescu pentru voi
E de lada cu gunoi.
Din cultură-l aruncați.
Locul lui vreți să-i luați?
V-a avântați la fruntea sa,
Laurii pentru a-i lua.
Voi degeaba încercați
Locul lui n-o să-l luați!
El făcu odinioară
Limba noastră o comoară.
Cu el doctorat v-ați dat,
L-ați luat, v-ați lăudat.
Puneți mâna și munciți,
Nu la locul lui râvniți!
Pe aici ca voi au fost
Ce-ncercata fără rost.
Locul lui ei l-au râvnit.
Rând pe rând s-au prăpădit.
Nume noi ei și-au luat.
Dar cultura i-a uitat.
El e nufăr în cultură,
Iară voi doar un pelin!
Voi vărsați venin pe gură
Și vreți locul lui divin?!
Icoană este pentru noi,
Iar voi, doar un gunoi.
Cu sau fără de folos,
Creierii el și i-a stors.
A lăsat drept moștenire
Opera-i spre-a sa cinstire.
De la voi ce-o să rămână?
Doar o mână de țărână!
La români i-o vorbă mare:
Fiecare dă ce are!
Trădători de neam și țară,
Pentr-un ban primit de-afară.
Sunteți pata pe vecie
În cultura României!
Va veni timpul odată,
Că istoria nu iartă!
De plătit voi veți plăti,
Chiar și morți dacă veți fi.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre cultură, poezii despre nuferi, poezii despre muncă sau poezii despre moștenire
Pentru noi
Pentru noi,
voi opri timpul în loc
și ploaia voi aduce, în deșert
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!
Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ți înviorezi fața, în răsărit!
Pentru noi,
sălaș de alge, în suflet,
iubirii i-am clădit!
Pentru noi,
fructe exotice voi culege
în panere,
cu grijă așezându-le.
Pentru noi,
din dulceața lor, viață nouă
vom crește, sub soare,
împlinind-o!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre deșert
Acum
că tot voi muri voi muri
voi
veți gândi: oricum, ca și noi va muri va muri...
așa
chiar mâine bine ar fi să îmi fi
e sec
unda
care mă curentează la voi
nu
contează și
voi
veți muri
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul mamelor
Multe mame-îndurerate
Strigă-n stradă disperate:
Ne-ați adus lacrimi pe față,
Ne luați dreptul la viață.
Voi v-ați ridicat palate.
Copiii noștri nu au lapte.
Aveți mașini, aveți de toate.
La gură ne-ați pus lăcate.
Noi n-avem dreptul să vorbim.
Avem doar dreptul să murim.
Voi în desfrâu vă lăfăiți,
Din munca noastră huzuriți.
Spune-ți voi: asta-i dreptate?
Binele, așa se-împarte?
Voi adunați miliarde,
Nouă sufletul ne arde.
Doamne, mai întoarce timpul,
Să apară din nou chipul
Celui ce-i trăgea în țeapă,
Pe mișeii de-altădată.
Ridică-te Țepeș din moarte!
Să faci în lume dreptate.
Să-i spânzuri pe cei netrebnici,
Pe cei lași, pe cei nemernici.
Lumea să fie mai bună
Precum în vremea străbună.
Viața să fie curată,
Așa cum a fost odată.
Om cu om să se unească,
Împreună să trăiască,
Să nu se mai dușmănească.
Pacea-n lume să domnească.
poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre mamă sau poezii despre gură
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor
N-am fost cu voi să știm ce-ați pătimit,
Dar, astăzi, pătimim în urma voastră...
Din tot ce-ați îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră!
N-am învățat nimic din nicio palmă;
Și-am primit multe, multe pe nedrept!
Azi, însă, le primim și pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept!
Am merita din plin disprețul vostru,
Căci, la blesteme, nu ați fost în stare
Să le deschideți drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...
Ne-am pierdut demnitatea și mândria,
Degeaba v-ați jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin, azi, disperarea,
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor.
Am devenit complici exterminării proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră...
Prostia-a devenit, la noi, la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credința noastră!
Suntem pierduți și toți ne vor declinul,
Toți trag de noi, toți ne vor orbi și goi...
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-ați jertfit crezând în noi...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre învățătură, poezii despre mândrie, poezii despre libertate, poezii despre jertfă, poezii despre devenire, poezii despre batjocură sau poezii despre amintiri
Jucați-vă, veseliți-vă, creșteți, voi, forțe tinere... Viața este în fața voastră, voi veți trăi mai ușor, nu veți fi nevoiți, ca noi, să vă căutați drumul, să luptați, să cădeți și să vă ridicați bâjbâind prin întuneric. Noi am luptat din greu ca să rămânem în viață și câți dintre noi n-au pierit! Voi însă aveți o țintă limpede: să munciți și binecuvântarea noastră, a bătrânilor vă va însoți.
citat celebru din Ivan Turgheniev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Ivan Turgheniev despre viață, citate despre întuneric, citate despre tinerețe, citate despre muncă, citate despre forță, citate despre creștere sau citate despre bătrânețe
Căpitanul vostru
Gândind la tot ce ne-a fost dat să fie
În viața asta plină de răscruci,
Noi parte am avut numai de cruci,
Iar nu de pace și de bucurie...
Un glas însă ne mustră suveran:
"Oricât de mult și greu ați suferit,
paharul meu voi încă n-ați golit!"
Așa grăi al vostru Căpitan...
Din harul său voi m-ați împărtășit
La bătrânețe, cu atâta soare...
Și din iubirea lui, voi m-ați iubit
În ceasuri de alean și disperare...
De-o fi să ies cândva din închisoare
Nu voi uita de fapta voastră mare!...
poezie de Klaus Haushofer, traducere de Demetrius Leonties
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre cruce, poezii despre ceas, poezii despre bătrânețe, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
Din chenzină în chenzină (După Vinovații fără vină ~ Pasărea Colibri)
Nu aveți nici bunul-simț, nici suflet,
Mai nimic din ce e omenesc.
Toți aveți afaceri, doctorate,
De rămân uimit și mă crucesc.
Licitații ați luat cu japca,
Doar profiturile voastre cresc.
Sunteți doar penali în fruntea țării,
Așa c-o urare ticluiesc:
Să trăiți ca biata lume,
Când banii-or să se rezume
Strict la cât băgați în gură,
Mai puțin decât la cură!
Din chenzină în chenzină,
Să n-o scoateți la lumină!
Nu munciți, doar sforăiți ca porcii,
În timp ce sărmanii flămânzesc.
Cu tot natul ați pierdut contactul,
Banii și puterea v-amețesc.
Ne mințiți cu fiecare frază;
Vă-nghițim spectacolul grotesc.
Noi remunerați pe sponci, cu rate,-
Voi cu drepturi ce mereu sporesc.
Știu, vă pasă vouă de-ale țării,
Cum îmi pasă mie de un drac.
Ne-ați adus în pragul disperării;
Pentru asta nu mai pot să tac...
Voi ce ați plecat din rândul nostru,
Sunteți mari, printr-un noroc porcesc...
Las' că vin alegerile-n toamnă
Și c-un simplu vot vă căsăpesc!
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre urări, poezii despre toamnă sau poezii despre salariu
Ne-ați vrut degeaba liberi...
N-am fost cu voi să știm ce-ați pătimit,
Dar astăzi, pătimim în urma voastră.
Din tot ce-ați îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră.
N-am învățat nimic din nicio palmă
Și am primit prea multe pe nedrept.
Azi, însă, le primim și pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept.
Am merita din plin disprețul vostru,
Căci, la blesteme, nu ați fost în stare
Să le deschideți drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...
S-a dus și demnitate și mândrie,
Degeaba v-ați jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin întemnițarea,
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor.
Am devenit complici stârpirii proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră.
La noi, prostia-a devenit la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credința noastră.
Suntem pierduți și toți ne vor declinul,
Toți trag de noi, toți ne vor orbi și goi.
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-ați jertfit crezând în noi.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până acum, ați trecut în istorie ce ați vrut voi. Acum veți fi nevoiți să treceți ce vrem noi.
aforism de Victor Martin din Țara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre trecut sau aforisme despre istorie
Și ei și voi și tu și eu...
Suntem natura plină de contraste
în care ne-adâncim mereu, mereu,
și timpul ce la tâmple ne tot bate,
îl simt și ei și voi și tu și eu.
Și-nveșmântați în albele odăjdii,
ne biciuim cuvintele mereu,
să bată înspre porțile nădejdii
la care stăm și tu și voi și eu.
Și viața se perindă-n cavalcadă
prin ochii noștri-atât de goi,
de dragul ei mai tragem o ocheadă
spre-un altceva și eu și tu și voi.
Și de-am putea s-avem în mână frâul
Și herghelia s-o oprim apoi,
Tot mai puțini am trece râul
Care se-apropie tăcut de noi.
Dar timpul ne nechează în ureche
Și bate cu copita-i tot mereu,
Viața a pornit-o iar la streche
Și-odat' cu ea și voi și tu și eu.
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni (2009)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre urechi, poezii despre tăcere, poezii despre râuri, poezii despre natură sau poezii despre cuvinte
Profundă recunoștință
Dumneavoastră, celor care
Ne-ați fost ieri învățători,
Azi în plină sărbătoare
Vă aducem în dar, flori.
Totdeauna se cuvine
Să fim recunoscători,
Fiindcă patru ani de zile,
Ne-ați fost buni îndrumători.
Sunteți valorile care
Alte valori ați creat.
Ani la rând, fără-încetare,
Cu mult tact ne-ați educat.
Cu privirea voastră blândă
Peste noi v-ați aplecat.
Mâna noastră, tremurândă,
Să scrie a învățat.
Și tot de la dumneavoastră
Cititul cărții am deprins.
Spre viitor, o fereastră
Cu dragoste ne-ați deschis.
Din lumină dați lumină
Ca să creați noi valori,
Pentru-o lume mai senină,
Fără furtuni, fără nori.
Noi vom duce mai departe
Așa cum ne-ați învățat,
Învățătura din carte
Cu care ne-ați luminat.
Profundă recunoștință
Pentrucă ne-ați înzestrat,
Cu a cărților știință
Și mintea ne-ați luminat.
Să trăiți întru mulți ani!
S-aveți multă sănătate!
Să rămâneți peste ani
Tot învățători de carte.
poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre valoare, poezii despre recunoștință, poezii despre lumină, poezii despre învățători sau poezii despre știință
Balada politicienilor mioritici
"Pușca și cureaua lată",
Ce săraci erați odată!
Astăzi, toată lumea știe,
Cum v-ați scos din sărăcie.
Singura preocupare
Este pentru-nscăunare.
Toată ziua hai la vot!
Și apoi vă doare-n cot.
Cu un mic și cu o bere
V-ați făcut stăpâni pe miere,
Cu discursul mincinos
Ați pus mâna pe un os.
Și așă, din an în an,
Osu-a devenit ciolan.
Pentru el, ca niște fiare,
Ați ajuns la-ncăierare.
V-ați organizat în găști,
Iar pe noi ne luți de proști,
Numai buni de jumulit,
Despuiat și umilit.
Zeci de taxe-ați inventat
Și nu v-ați mai săturat.
Vă-ngropați în saci de bani,
Parc-ați trăi mii de ani.
Pe buget v-ați năpustit
Până l-ați secătuit
Și-n prăpastie ne-ați dus,
Țara-n coada lumii-ați pus.
Mi-e rușine că trăiesc
Pe pământul românesc.
Vă blesteme Dumnezeu
Pentru tot ce-ați făcut rău!
Ne-ați lăsat copiii goi,
Trăiți bine numai voi.
N-avem slujbe, n-avem case,
Doar la voi sunt cefe grase.
Sufletul ne-ați mai lăsat,
Astăzi ne impozitat,
Dar nu este prea târziu,
Diabolici, cum vă știu
Și pe suflet să luati bir,
Zău, că nici nu mă mai mir.
Rătăci-v-ați pe pustiu,
De voi nu mai vreau să știu!
Ce-aluat o fi în voi?
Ce plămadă și ce soi?
Nici satane, dac-ați fi,
Parcă nu ne-ați chinui
Cu atâta-nverșunare,
De ne-ați dus la disperare.
Genocid e-n toată țara!
Nu știu cum vom trece vara?
Zău, sunteți descreierați!
Dac-o să ne lichidați,
De la cine mai furați?
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre rușine sau poezii despre prăpăstii