O lume...
Creație sau evoluție în timp
Obișnuit o denumim, "o lume"...
E-un simplu obicei de-a da un nume;
Cum vara-i pururi, tot același anotimp.
Cât de perpetuu credem în peren
Și nu distingem fondul, superficiali!
Luăm tot, convinși că suntem imortali...
Trăim iluzia de veșnic, parte din refren.
De ne-am admite-o purure inconsecvență
Știind că-ntr-o secundă milioane mor,
Am renunța la dreptul unic d-autor...
Ne-am fi schimbat ideea despre existență.
De-am ști că lumea-i alta-n fiecare zi
De la microb, ferigă, fluture, varan
-Scheletele din morți, ce-s cât o țară, într-un an-
Am fi mai buni, fără excepții, sigur ne-am iubi.
Visez o lume, a individului, drept cult;
Chiar de-i pe partea nevăzută a vieții, nu doar staruri,
Noii, cu toții, să păstreze dușii-n "hard" de anticaruri...
Să fim cu toții, o pururi, lume de real-ocult!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre superficialitate
- poezii despre secunde
- poezii despre schimbare
- poezii despre iubire
- poezii despre fluturi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Acasă
Este intrarea-n lume,
sau este o adresă
conformă firii,
sau înscris poștal.
Este o bază de renume
cu trimitere expresă,
o simplă formă a denumirii,
sau e-un mod de-a fi, de spirit... material.
Reper de-o casă
și un obicei,
e-o limbă
și c-un teritoriu;
o judeci sigur de frumoasă...
E locul ce-l numești "ai mei",
unde natura nu se schimbă
și doru-i sigur vis real, din iluzoriu.
Ciudat liant e,
nu-l poți dezlipi
de ești plecat
și nu ști cât vei sta
oriunde-ai fi și câștigi briliante,
căci tot acolo ai vrea să ai copii...
Este prin excelență loc predestinat.
Ție hard de cord și minte, orice-ai îndura.
Este o casă
sau o țară,
unde îți sunt străbuni
și mulți contemporani,
îți este locul de trăit și stat la masă;
acolo unde-i veșnic primăvară,
unde chiar și dușmani ți-i știi, cum c-ar fi buni...
Căci ei îți vorbesc limba, te-nțelegi... toți sunteți suverani!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre primăvară, poezii despre poștă, poezii despre natură, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
Parcurs vital
Trăim o lume de pedepse...
Pedeapsă, viața o trăim.
Ești lume cât o viață este,
Iar viața-i lume ad interim.
Nu-i trai în viață fără lume
Și lume-i mereu alte vieți,
Iar rai, la scuză, e un nume;
Că-n lume viață nu repeți.
Doar sunteți treacăt, într-o lume
Pe-un fir, troc între două vieți.
Trăiți crezându-vă un anume;
O bilă-n snooker... Nu ce vreți!
Cursul de-o viață îl face-o lume,
Din neștiute alte vieți,
Se tot ciocnind, hazard să-ndrume;
Trasee scurte... de drumeți!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre viață, poezii despre religie, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre religie, poezii despre rai sau poezii despre drumeție
Doi sau al doilea...
De ce ne ducem viața-n doi
Căci unul singur ne-am născut?
Conceptu-a fost să fi putut
Totalu-ntreg, să-l facem noi.
Percepte ne-am creat, demonici.
"Singur", e acum nedumerire!?
Dăm vina pe nepotrivire
Parcă n-am ști că suntem unici!?
Cum ochii, brațe și plămâni
Gonade și suprarenale
Ne acuplăm să-nfruntăm lumi
Din emisfere cerebrale.
Bipezi cu-auz duplicitar
Nu ne-am creat la timp rezerve
Să fim un dublu unitar
S-avem un ego în conserve.
Ne imităm precum organe
Și ne-ncântăm în "simpatie".
Nu-s unul sigur din prostie!
... Sau fiind prea slabe, nu-s orfane?!?
E lumea oare-o slăbiciune
Învinsă de singurătate,
Iubirea doar deșertăciune
De-a imita o paritate?
Răspunsul este imperfectul
- Negatul cu "perfecțiunea"-
Nevrând să acceptăm defectul
De-a nu fi... top-creațiunea...
Vă las reflecția morală
Și plină de sinceritate
Că nu suntem ființa finală
Perfectă în simplicitate...,
Și temători, umilii, caștii
Să fim convinși că-n viitor
Vom fi înlocuiți din aștrii
De un alt... superior popor!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre învinovățire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre singurătate
- poezii despre sinceritate
- poezii despre prostie
- poezii despre ochi
Cu carul... alegoric
În fine, avem cu ce să ne mândrim și noi acum
Că nu mai suntem ca înainte îngrădiți în drepturi
Și așa am devenit încrezători să alegem drum,
Uitând justiția, pe drept și, țara ne-am făcut-o acareturi,
Chiar de lucrăm și acum tot pe la Stat... degeaba,
Avem mai mult curaj, tupeu să ne luăm partea parte
De averi... proprietari privați, ne-am repezit să punem laba,
Ca niciodată în viitor vreun cineva a nu ne mai desparte.
Pe alese ne-am numit indispensabili, strânși pe corp de țară
Și legile avem proprii acum, interne numai nouă, intestine,
Ne vânzolind de-o cumetreală sănătoasă și altora adversară,
Să moștenim pe veci pământul sfânt, cu tot ce pe el ține.
Pe patrie am curățat-o bine de învechit, de multe fiare
Și de păduri la fel, căci de la sine-i înțeles, nu ar mai fi de nevoie,
Cum și atâtea poluări de fabrici, de uzine, ar fi rănit, cum gheare,
Natura noastră, un sacrilegiu, ce-am oprit... "Pe aicea nu e voie!"...
Și, banii strânși, anapoda puși la ciorap din etnice cutume,
I-am scos pe piață, îi făcând tezaur, piramide am făcut bănci,
Ce le-am golit să facem loc la alții noi să vină, așa cum e-n întreaga lume
Și tunuri grele am inventat, să spargem bun comun, obștesc... dârji, încleștați în fălci.
Ne-a venit rându' acum să răsplătim, ce știm și practicăm cu carul
În stil modern, să umplem de istețime un continent întreg...
C-ar fi păcat nedreptățiți să fim și inegal noi să îndurăm calvarul
De-a nu putea să exportăm patentele, ce-o lume sigur dreg...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre tezaur, poezii despre sănătate, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sacrilegiu sau poezii despre răsplată
Furtuni și stele
Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunși, feriți de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate
Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morți,
Între zori și nopți acerbe,
Între granițe de sorți
Ne-am iubit răpuși, albaștri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ și printre aștri,
Printre stele căzătoare
Am iubit murind, dar veșnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care strașnic
L-am simțit... și cât l-am vrut!
Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet și tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi
Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri și goi
Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ți aduc
Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!
Ne-am iubit război și pace,
Ne-am iubit noapte și zi,
Însă inima nu-mi tace
Și mai vreau a te iubi
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut sau poezii despre suflet
Iramplasabil
Cu fiecare clipă e-n tot, cotidian
lipit într-un decor, cu acțibild se confundând,
simțit carne din spațiu, întreg într-o cutumă
uitată cum n-ar fi, ca timp fără liman
ce-l doar percepem, este... nesimțit că-i trecând;
doar îl contând avut, fărâmă cu fărâmă.
E-ascultător ce umple, ce-ar fi gol de n-ar fi,
insesizabil dacă-i, cum n-ar fi dacă nu-i,
plămădind veșnic lucruri ce credem de la sine
uitate-n timp de când, nici chip nu i-am zări...
De cât de gravă-i lipsa, nici gândul nu ți-l pui;
de-i umbră de-ndoială de-un final care vine?!...
Se cască vid, tăcere, un straniu de speranță,
chiar de știam cu toții că-s veșnic dispariții
sau transformări, iluzii de alienat dureri
repetitiv, în zile, nopți, luni, dând tot creanță,
cerșind prin rugăciune, ca sfinte repartiții
în dar... Un iramplasabil, ce nu mai e... de ieri!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre sfârșit
Irepetabilul etern
Imensul, în absolut, duce lipsă-n măsură,
Că nici timp și nici spațiu nu îi sunt etalon.
Suntem duși în neant, unicate-n în natură.
Clipe odată trăim; ce sunt parte din om.
Tot ce-i viu, în trăire, e la fel doar odată.
Nu sunt copii de fapte, nici de stat... inerții.
Fiecare moment, e secundă plecată
Și noi naștem doar noi; pe ai noștrii copii.
Aventura din timp, este film unicat...
Niciun cadru, paiațe, nu-s aceleași mereu.
Ce-i trecut, pe vecie în uitare-i plecat;
Precum cal, ce nu poate a se întoarce-n fuleu.
Repetarea-i himeră; un eres în credință...
Fostul nu se reia. Tot ce treci, este nou.
Nu contează de-i un bun, de-i un rău, sau de-i ființă.
Orice lucru, la rându-i, în scenariu-i erou.
Amănunt ori detaliu, nu-s la fel niciodată...
Doar se trec fiecare, la rând expirați.
Și nici zile, ce credem etern; îs tot o... dată.
Implacabil ne trecem; ieri copii, mâine tați.
Tot misterul de viață, nu ne batem să-l știm.
Luăm în lene știutul, cum doar noi îl cunoaștem.
Încrezători în oglinzi, zi de zi ne privim
Bucuroși revederii... Am și uitat, cum ne naștem!?
Ce naivi în păcat!... De cât suntem în viață
Nu dăm merit la clipe; nano timp, neștiut.
Tot ne credem, aceeași, neschimbata paiață
Bănuind repararea; în viitor... de trecut.
Dar nimic nu-i la fel, ce-a fost timp și făcut.
Nici Pământ nu e-n roată, identic... mașină.
Galaxiile, Soare, mai departe se duc.
Molecule în mixer, infinit se combină.
Prețuim oare fulger, ce se îndreaptă niciunde?
Existențe finite, ignorând că sfârșesc
Amintiri de prezent, ce devin în secunde,
Un trecut cu sens unic... viitor strămoșesc?
Suntem plânși, colț în gură, c-un zâmbet; priviții
Din străfundul de negru, sau lumina-n început.
Chiar de pururi am fost desemnați, noi "iubiții";
Creatorul renunță, n-are timp de pierdut.
Și de nu ne schimbăm- componenți cognitivi-
Să dăm totul odată, cert știind nereluarea;
Vom sfârși incompleți- muritori inventivi
De fărâme din timp- ce-și așteaptă plecarea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre zâmbet
Despre lume
E perfect că trăim într-o lume imperfectă.
E drept că trăim într-o lume strâmbă.
E urât că trăim într-o lume urâtă.
E drept că lumea-i imperfectă,
E perfect că lumea-i urâtă,
E urât că lumea-i strâmbă.
Lumea asta, cine-o schimbă?
Schimbarea vine de la mine,
Schimbarea vine de la tine.
E datoria noastră, a tuturor,
Să fim mai buni în viitor.
poezie de Dumitru Delcă (6 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre schimbare, citate de Dumitru Delcă despre viitor, citate de Dumitru Delcă despre viață sau poezii despre imperfecțiune
Pană... de lumină
Îngrozitor ce negru poate fi nevăzul
Și mai îngrozitor, de cunoșteai lumină,
Ce o uităm; doar lipsa-i dă statutul de divină,
Altfel n-am ști nici fericirea, dacă-i rozul!
Ar fi un simplu simț pierdut, din cinci sau șase
Și nici n-am ști să spunem "Ce frumos!"...
Nici n-ar conta de cât ești de jegos;
Am fi mai înțelepți cu mult, nu plini de strasse!?...
... C-am pierde raza călăuză și frivolitate;
Fără canoane de model, mai zdrențăroși am fi
Și poate timp ne-am mai petrece a citi
Așa pe întuneric... Braille. Ne-am mai reface carte!
Ferice am fi cu toții, o plus valoare
Peste ce-i fizic... am fi doar esență.
Prostia ar dispare din necompetență,
Că oricum nici nu se vede... Tot, e-o-ntunecare!
Sigur am fi mai parfumați, totul mai dulce,
Poate o-ntreagă lume-ar fi lapte și miere,
Căci orice simț parcă-n mister se cere...
Nici crime fără văz n-ar fi, nici hoți... Ce să apuce?
Cu siguranță alb ar fi și suflet, har
Și minte-ar fi criteriul strălucirii;
Doar de-am reinventa un alt organ privirii
Am deveni iar ciclul timpului pierdut, numit zadar!
Un fulger scurt străbate din turla bizantină;
Se-aprind în jur fitilele din sticle-n zgomot tern.
S-a dus idilic vis, revin la fad patern...
Se-ntoarce lumea-n haosul banal... E iar lumină!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roz, poezii despre fericire, poezii despre înțelepciune, poezii despre întuneric, poezii despre valoare sau poezii despre tată
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor sau poezii despre plâns
Mapamond
De unde atâtea temeri în lumea ce ne-i dată,
Făcută dintre noi și pură, desfrânată?
Oare de ce-s pedepse, adesea atât de strâmbe?
Oare de ce-s o parte, Fortuna... și alta, umbre?
Cât suntem de identici, cum oile într-o turmă
Și ascundem mușcătură, omor ce viață curmă;
Nu dintre lupi, ori lei, rechini, ori crocodili...
Se devorează o lume, în vânători, umili!?!
Inexplicabil, straniu-i defect inteligența,
Ce mijotește rău, la seamăn ia potența;
N-ascultă penitența, spovediri, părtășit
Și vârf, cel mai ades, e ambițios smintit!!!
Și evoluții unde-s, de-i încă sacrificiu
Asumat kamikaze, sau doar impus, supliciu?
Și specii criminale, tot păr și fără minți,
Au reguli neschimbate, le respectând cuminți!?
Și om, suprem de creier, se auto-depășește
Schimbându-și norme zilnic, ce exclusivist priește
Și uită că nici roata de el nu-i inventată;
Etern e hărăzită, să fie lumii... dată!
La sensul greșit, unic, să fie reparare
Și n-ar fi prea târziu să reflectăm; de oare
Va fi cândva o zi, de judecăți pe fond?!?...
Cum ne-am promis prin cărți, tot noi... Un mapamond!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre superlative, poezii despre sacrificiu, poezii despre păr, poezii despre promisiuni, poezii despre oi sau poezii despre minciună
Lume...
Trăim o lume mercantilă,
Cu sufletul vândut Satanei...
Nebună de amor, febrilă
La jilț și aurul coroanei.
Ne clădim tot din egoism,
Ne facem noi copiii copii
Și rău-l dăm cu altruism...
Mințim și-n spovedanii, popii!
Ne prosternăm la rame sfinte,
Ce le-am umplut de noi, icoane,
Ne sfințuind, cărunți, părinte
După crime-n idei, slogane.
Ne-ntoarcem coaja de țărână
Și ne-așteptăm ploi să ne scalde
Bucăți, bucate împreună...
Mâini ucigașe, în smaralde!
Ne pregătim mințile-n școli
Să fim stăpâni la alții, sclavi
Și nici la moarte, plini de boli,
Nu ne-acceptăm învinși... bolnavi!
Ne-am lăsat ancoră adâncă
În abis și erupem vulcane.
La cerșetor suntem o stâncă,
Avuți; perversele-s sărmane!?
Suntem cu toții, gând în gând,
S-avem planeta pentru noi;
La fiecare, una!... Stând;
Să le fim altora nevoi!?
În mercantil lumea se moare...
Când nu va mai avea vreun preț!
Când toată va striga, c-o doare,
Pe-un epitaf... cu scris citeț!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre școală, poezii despre stânci sau poezii despre spovedanie
Ne-am
Ne-am mascat
Crezând că așa va fi mai bine
Ne-am uitat
Și vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înțeles
Sperănd că așa și este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu fețe.
Ne-am înstrăinat
Și vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuții, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.
poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie sau poezii despre măști
Pierduți
Tot mai reali în lumea virtuală
Și mai prezenți în propria absență,
Ne pierdem sensul într-o ireală
Trăire și-ntr-o falsă existență.
Nu mai vedem o zi fără tehnologie,
Ne-am rătăcit într-un sistem binar,
Realitatea noastră nu mai este vie
De când trăim într-un tărâm imaginar.
Ne-am lobotomizat de voie bună,
Ne bucurăm de tot ce este trivial,
Sărutul delicat sub clar de lună
Ne pare desuet, ridicol și banal.
Habar n-avem că ne-am pierdut menirea
Când simțurile noastre-au amorțit,
Că am uitat ce-nseamnă fericirea
De a ne bucura de-un simplu răsărit.
Ni-s degetele fără de amprente
Și ne-am pierdut de tot identitatea
Prin virtuale lumi "inteligente"
Pierzând contactul cu realitatea.
Ne-am exilat în lumea virtuală
Uitând să mai simțim că altă dat',
Am rătăcit emoția reală
Și bucuria de-a trăi cu-adevărat...
poezie de Florentina Mitrică (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andrei Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre tehnologie, poezii despre simțuri, poezii despre realitate, poezii despre inteligență sau poezii despre imaginație
Întrebare
De ce nu ne cunoaștem între noi?
De ce umblăm pe străzi fără salut?...
Chiar de suntem cu toți... "necunoscut"
Și ne-am dori să nu fim singuri, minim doi.
Avem doar gelozii, râvnim la altul,
Chiar lucrul bun, pretindem de greșit;
Mințim ușor, Satană-am devenit...
Nu credem în etern, valoare, ci instantul!
Acum, nici frați nu-și recunosc surori,
Se dușmănesc, pe averi din moștenire
Și alții decid tot; bani, viață, irosire...
Rămân, pământ și-o apă, sufletul datori!
E oare lumea întreagă o himeră?
Suntem doar indivizi cu atestat?
Nu credem că iubirea ne e un "dat"?
De ce ne transformăm planeta, într-o golașă sferă?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre moștenire, poezii despre greșeli, poezii despre gelozie sau poezii despre dușmănie
Tunet în nori
Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!
Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!
Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!
Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!
Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe să tune în... nori!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre infinit, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas
Ipostaze de Paște
Retrăim, din nou, pilda de două milenii
S-aflăm poate odată ce înseamnă pedeapsă,
Căci tot în greșeală purcedem cu ura
Să tot dușmănim... Dumnezeu ne e vedenii,
Că doar îl invocăm! Cum fitilul de capsă
Aprins să inflame, doar o noapte, Scriptura.
Deplângem mulțimi adunate-n biserici-
Pieirea de propriu, transpusă-n simbol,
Ca și cum Iisus nu e noi, e-o idee
Și nu suferim adevărul... Doar clerici
Vedem cu anafura, vinul din bol
Și urmăm în păcate... În bucate-i Iudee!?
E însă mai mult decât simplu o moarte
Pedeapsa în numele întregului, lume!
Nu-i doar răstignire, purtatul de cruce...
E întregul păcat adunat ca într-o carte,
Ce numai Hristos a legat-o c-un nume,
De Biblie Sfântă, ce suflet induce...
S-aprindem din inimi, în Vinerea Mare,
Luminile vieții din ceara topirii
Și iar să renaștem Christos într-un spirit...
Să fie înviere din tot ce ne doare,
Să-l ținem pe brațele tuturor, firii
Și, frunți să plecăm, umiliți într-un mirit!
Că doar poate așa, izbăviți spre iubire,
Se întoarce privirea, de-a Domnului Fiu,
Să facă din pizme ce dragoste naște,
Să fim toți la fel... Om cu Om Omenire
De azi, să ne încredem mai viu, tot mai viu,
Chiar dacă cu toți suntem mielul de Paște...
"Christos a înviat!", "Adevărat a înviat!"
Să ne fie un crez că o Lume renaște
Și, ce nu-i iubire să fie păcat...
Să știm că păcatul, de-i ură... ne paște!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 aprilie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre adevăr, poezii despre Biblie sau poezii despre vin
Ultima ieșire... de serviciu
E prea des moartea, omniprezență,
La fiecare în parte una,
Că-i ca o hidră... ca și Luna,
Cu-o parte ascunsă, în decadență...
... Căci e-n perpetuu anacronic,
Doar ea persistă într-un etern
De neschimbat, mai mult infern...
Că rai, se pare-i doar canonic.
Eu, am mai conversat cu ea,
În fond ea a monologat,
Să știu c-a fi nu-i doar distrat...
Să-mi dea semnal cât e de rea.
O văd, alăturea îmi merge,
Așa tacită, pe ascuns,
Ea, ce deține nepătruns
De firi și nume... ce tot șterge.
Fatal traseu e-n neclintire
De milioane de-ani, milenii,
Chiar rugi de-au fost, serale denii...
Stoic... prezentă-i la întâlnire.
Inconturnabila ieșire...
Ne... raționala-n timp, ivire.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre serviciu, poezii despre semnale sau poezii despre iad
Prenăscut
Am fost ouat în mai devreme
Și ce târziu realizez
Din obiceiul fără miez;
De-i adevărul puf, sau pene?!
Sărbătorim toți aberant
Venirea-n lume, delivrarea
Și nu-nceputul, procrearea...
Cum n-am fi noi cel important!?
Cât fals, e atâta nedreptate
Când m-am schimbat; întâi celulă
Și strugure, o libelulă
În cocon, un cerc c-un șir de spate...
Am fost o beluga, doar creier,
Cu membre ca de salamandre,
Un pic cățel, un șir de meandre
Până să-mi strig că sunt!... Cum greier!
Apoi, îs-o pierdere antumă
Că-n mare sunt cum am fost mic;
Doar lung și mai deștept un pic!...
Un fel de fel, sol de cutumă.
Revendic minim nouă luni
Ce-au fost cât o eternitate;
Un patern, nu paternitate,
Pe-un flux matern... clonând străbuni!
E drept am fost favorizat
De-o mamă, un tată cerți, reali
Cu gând să-i fac eu imortali!...
Căci ciclul nu mi-au avortat!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre sărbători, poezii despre struguri, poezii despre gânduri sau poezii despre câini
Cult... ură
Se plimbă uitarea prin minți dezgolite
De cultul de carte, de dorul de-a ști,
În frâu liber, d-avalma, l-adulți, la copii...
Regină-n câmpii-n cenușii-nămolite.
E ultimul strigăt, finală redută,
Nimic nu-i ia locul pe golul lăsat...
În neted de spațiu ce timp a plasat
Meniri de cumul se tot pierd în derută.
E-o liniște cruntă în mințile goale,
Nimic nu se mișcă-n canoane de creier;
Trăim toți în fabula furnicii cu greier
Ce cântă-n play back... Arta-i gustul de țoale.
Dansăm dând din mîini peste umeri și fese,
Concertu-i DJ, atheneu-i discotecă;
Limbaju-i la fel la Bambou, pe potecă...
Prostia s-adună și-ncepe s-apese.
Ferice de mințile goale, odihnite;
Nimic nu produc, 's în perpetuu relaș.
Se poartă-i, la modă, cu capul golaș
Pe-afară, înăuntru... De stat, sunt spetite.
Suntem călătorii mileniului trei...
Progresul e-un dat la o altă de lume.
Noi suntem doar heakeri cu minți de legume;
Diplomații din pile, copii de bani grei!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre odihnă sau poezii despre modă