Baladă contemporană
Dacă munții-ar avea gură
Să ne spună ce văzură,
Cum trăiau pe-aici bărbați
Viguroși, neînfricați,
Care se luptau cu ursul,
Care nu știau ce-i plânsul.
Dacă munții ar vorbi
Să ne spună într-o zi
Cum veneau dușmani călare
Să ne fure, să ne-omoare,
Însă noi ne adunam
Și pe toți îi alungam.
Dacă munții ar voi
Multe ne-ar destăinui
Ca aicea stăm din veac
Că noi suntem pui de dac
Și ne-am apărat moșia
Țara noastră, România.
Dacă munții ar putea
Sunt convins că ne-ar mustra
Că acum ne-am înmuiat,
Că toți ne-au încălecat:
Și lichelele din țară
Și străinii de afară.
Dacă munții n-ar tăcea
Sigur că ne-ar îndemna
Să ne regăsim mărirea
Să distrugem asuprirea
Să ajungem iar eroi
Să ne luăm țara înapoi.
poezie de Octavian Cocoș (19 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre urși
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre munți
- poezii despre gură
- poezii despre eroism
- poezii despre dușmănie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.