Trezeşte-te, române

Trezeşte-te, române,
Ia-ţi ţara în mâini curate
Şi scrie-i castul nume
Cu sânge de dreptate.

Păzeşte-i codrii iar
De cozi ce învârt topoare.
La mal, să-i fii un far...
Că d-eşuează, o doare.

Câmpiile să-i fie
De drept, din neam avute,
Să nu se întoarcă glie
Înapoi, la inimi slute.

Să crezi într-o credinţă
Egală tuturor;
Ce alină suferinţă...
Duşman, îl făcând amor.

Să ne unim toţi, fraţi
De cult, de aceeaşi limbă,
Pe poale de Carpaţi
Noi să fim cei ce schimbă...

... O lume, ce ne arată
De rău, cu arătător
Şi s-o uimim odată,
Cum din trecut de dor.

Trezeşte-te române,
Copii pe braţe îţi poartă
Şi le dă pâine, grâne
Mai mult, ferice soartă...

... Să ştii că vei fi veşnic
O pildă omenirii...
O lumânare în sfeşnic
Topindu-şi trup... iubirii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, române!

Deşteaptă-te, române, acum de ziua ta,
Şi schimbă imnul ţării, nu mai dormita.
Un imn nou pe care să-l cânţi cu mândrie,
Acest ''deşteaptă-te'' te-adoarme pe vecie!

Trezeşte-te române şi fă din imn o faimă,
Nu te mai stresa să cânţi acestă spaimă.
Fii mândru că pe aceste plaiuri locuieşti,
Gândeşte pozitiv, căci pui de dac tu eşti!

Ridică-te române din negura de vremi,
Şi trăieşte-ţi clipa în care acum sîntem.
Fă din prezent ceva bun pentru viitor,
Educă-ţi copiii, îngrijeşte-te de starea lor!

Dezgheaţă-te române, iubeşte până poţi,
Fă din iubire o artă, şi o hartă pentru toţi.
Fii bun cu tine însuţi, şi ai grijă de ţara ta,
Căci România de acum, nu-i patria altora!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 decembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemele Apocalipsei

-I-

Trezeşte-te Mamă
trezeşte-te Ţară
copiii te cheamă
ieşi Mamă afară

Trezeşte-te Ţară
trezeşte-te Neam
ce vremi de ocară
prieteni nu am

Trezeşte-te Neam
copiii te cheamă
un dor vai mai am
trezeşte-te Mamă

Trezeşte-te Ţară
şobolanii se cară

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 februarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proculegere

Să vă gândiţi, suflet curat,
La cei ce au pierit în an,
Ce nou venit n-au apucat
Şi-au vrut... Ajunşi etern alean!

Să vă iubiţi mai mult, imens,
Să uitaţi că există ură...
Doar un amor să fiţi, intens
Pân' la ultima... picătură!

Să fiţi mai drepţi, în tot oneşti,
La nimeni rană să nu fiţi...
Sursa de gânduri îngereşti
Şi pe duşmani să-i reuniţi!

Să fiţi o rază în culori,
Tristeţea să o înveseliţi...
Murdar să însămânţaţi cu flori
Şi fruct uman să răspândiţi!

Să ştiţi, să învăţaţi să daţi
Când o-ţi uita că e şi "nu-i"
Nu doar surorilor, la fraţi...
Să nu uitaţi cuvânt "oricui"!

Să nu uitaţi în veci credinţă,
Crezul că binele-i divin
Şi nume îşi schimbă suferinţă...
Doar s-o împărţim, câte puţin!

Să nu uitaţi vor fi ani, ani
Peste milenii, peste noi
Şi vor fi poate-n veci castani
Şi-n infinit spălat de ploi...

Să lăsaţi la copii avut,
Cum aţi avut tezaur pur
Şi, azi să fie un început
De-o lume nouă... Zi "Mă jur!"!!!

Suntem doar rând, al nostru tur...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

România Pitorească

România-i ţara noastră
A celor, ce sunt Români
Şi în veci va fi a voastră
Dragii noşti', Dacoromâni.

Astăzi, este ziua ta
Slavă ţie! ţară dragă
Noi cu drag te vom cânta
Ca să ştie o lumea întreagă.

Eşti ţara cea mai bogată
De aceea eşti râvnită
Te-ajutăm să fii,, bărbată,,
Să devii iar împlinită.

O ţară mai frumoasă, în lume nu există
Tu Românie, ţara mea de dor
Arată-ne, că eşti,, unionistă,,
Să fim cu toţi românii, un singur popor.

Întâi Decembrie, este ziua ta
Bogată ţară,,, dar săracă,,
Tu ai avut cumplita soartă
Aceea, de-a fi mereu furată.

Parveniţi făr' de origini
Aciuaţi, pe-aici vremelnic
Hrăpereţi far'de ruşine
Ne-au furat în mod sistemic.

Ţara noast' nu-i de vânzare
Cum vor unii ca s-o vândă
Să le spunem c-un glas tare
Nu mai staţi duşmani la pândă!

Bate vântul de unire
Dinspre Bucureşti spre Prut
E visul nost' de reîntregire
De toţi românii, acum cerut.

Acum mai mult ca întotdeauna
Să fim uniţi şi patrioţi
Din cele două ţări, să facem una
Haide Române! Că sigur o să poţi.

Dacă acum unirea nu o facem
Poate, mai târziu va fi mai greu
România Mare s-o refacem
Haideţi acum! Să ne urmăm acest traseu.

Români!, prin noi acelaşi sânge curge
De ne unim, vom fi mult mai puternici
Doar împreună vom putea învinge
Că doar uniţi, putem rămâne veşnici.

Din Chişinău şi Bucureşti
Să se audă tonul de unire
Române! De vrei într-adevăr să te uneşti
E necesară o scânteie, sa-avem acea pornire.

Românie! chiar de-ai fost de unii sărăcită
Să ştii că toţi românii te iubim
Astăzi de ziua ta, sa fii mai fericită
Nu e departe ziua, când noi vom izbuti.

La mulţi ani! România.
01.12. 2022
Angelin Leru

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Săraca mea ţară bogată
De mulţi... prea mulţi... ai fost prădată
Se zvârcolesc în morminte morţii
Te laşi prădată de toţi hoţii.

Române tu... din neam străbun
Cum poţi ca să mai rabzi acum
Să vezi copii cum îţi pleacă
Slugi la străini... fără de soartă.

Ajunge... atâta minciună
Românii iarăşi se adună
Vrem să trăim în ţara noastră
Să muncim glia strămoşească.

Se schimbă mereu prim miniştrii
Iar noi ne amăgim... ca proştii
Promit salarii..... pensii mărite
Dar la raft... toate-s iar scumpite.

Şi atunci nu avem altă salvare
Ieşiţi cu toţi cu mic cu mare
Repuneţi ţara pe picioare
Să aducem copii de peste hotare.

Haide, Moldovă... Bucovină
În ţară să facem lumină
Să punem ţara pe picioare
Nu să vărsăm lacrimi amare.

poezie de Mirela Tufişi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi, române

Române, tu să nu uiţi
că trunchiul ţării e poporul!
Aprig trebuie să lupţi
să-ţi aperi ramul şi izvorul.
Glia ţării e ogorul
unde noi cultivăm grâne.
Ne construim viitorul.
Asta să nu uiţi, române!
Azi duşmanii stau la pândă,
vor să curgă iarăşi sânge.
Tu te luptă, dă osândă
celor care viaţa-ţi frânge!
Arată că ai onoare,
că în lume tu contezi,
Că tot ce-i ROMÂN, nu piere,
că viţa neamului păstrezi.
Să-ţi fie dragă ţara
şi glia şi izvorul.
Păstrează-i primăvara,
să dăinuie POPORUL.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Române!

Române, niciodată nu uita patria ta,
Oriunde-n lume te-ai afla,
În Europa, Asia ori America
Fii mereu mândru că prin tine curge
Sânge de viţă veche, de arian,
De trac şi de geto-dac.

Române, vorbeşte-n limba păcii,
Căci aşa tu vei trezi raţiunea şi
Pacea din cei ce vor să te supună,
Cum de milenii mulţi au încercat,
Să stârpească naţia străbună.

Române, în apărarea ta, a neamului român,
Graiul dulce al doinei şi-al Baladei Mioriţa,
Să-ţi fie scut pe oriunde te vei duce
Să răsune –n lume şi să trâmbiţeze
Biruinţa câştigată-n lupte grele.

Române, fii dârz şi drept ca bradul
Că eşti înrudit încă din vremuri bune
Cu multe naţii, cu care cândva ai trăit ca fraţii,
Prieteni buni iarăşi să-ţi devină
Şi-n horă planetară să daţi mână cu mână.

Române, nu uita că în universul durerii
Te-ai călit precum oţelul din sabia
Lui Voievod Ştefan şi alte săbii,
Ce-au spulberat fără zăbavă,
Dorinţa-nversunată şi atroce
A celor care vrând să te supună
Şi vasal să fii şi să rămâi.

Române, ridică steagul pe catarg, cât mai sus,
Să fluture semeţ şi o lume-ntreagă să ştie
Că –i ţara ta în care te-ai născut, crescut
Şi-o aperi cu a ta fiinţă, cu destoinicie,
În rolul tău de ambasador în lume,
La rangul cel de sus, Tu s-o aduci.

Române, nu uita vreodată că-n
Straie româneşti cu ii, iţari, opinci
Ţăranii, de la munte şi câmpie se îmbracă,
Ei să demonstreze încă o dată,
Că talpa lor amprente multe lasă
Pe moşia noastră strămosească.
.

Române, ridică fruntea sus şi nu te injosi,
C-ai apărat cu preţul vieţii şi cu ai tăi fii,
Cu cutezanţă şi credinţa-ţi neînvinsă,
Glia ce de la geto -daci o moştenim,
Iar de gloria-ţi măreaţă, noi, toţi românii, ne mândrim,
Şi cu lauri te slăvim şi răsplătim.

poezie de Georgeta Ganea (3 septembrie 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Z: alegerea preşedintelui României

Trezeşte-te, române, şi schimbă-al tău destin,
Trezeşte-te, române, şi-n faţa ta mă-nclin;
Ai azi o mare şansă să-ţi faci o altă soartă,
Să scapi această ţară de soarta ei nedreaptă.

Veniţi "batalioane" române azi la vot,
Scăpaţi această ţară de falsul patriot.
Români din toată lumea, fiţi azi uniţi în cuget,
Să-ngheţe toţi duşmanii, să piară al lor rânjet.

Scăpaţi de-aceia care, c-un zâmbet ipocrit,
Le dau pomeni acelor ce ei i-au au sărăcit;
Scăpaţi de-aceia care, c-un zâmbet mafiot,
Pretind că vă ajută, şi-n fapt vă iau cam tot.

Scăpaţi de-acela care vă minte că uneşte,
Dar sub a lui domnie corupţia-nfloreşte.
De noi scăpăm de-acela ce astăzi ne divide,
Un drum de glorii pline în faţă se deschide.

poezie de George Budoi din Poezii (16 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie nu îţi e dor?

Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o ştiam,
Îmi e dor să fim iarăşi un neam.

Îmi e dor de acel curcubeu –
Ce-l priveam împreună, mereu –
Aşteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.

Îmi e dor de săgeţi din priviri,
Ce aveau ca ţintă simţiri,
Concepute să dăinuie veşnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.

Îmi e dor de bătrâni şi copii,
Eram mulţi pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduţe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...

Îmi e dor de voi toţi. Mă simţiţi?
Sau vă faceţi că nu auziţi
Tot ce sufletul ar vrea să ştiţi?!
Îmi e dor să fim iar întregiţi...

Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
Să mai pot înc-o dată să zbor –
Doar o clipă, pe urmă să mor...
Îmi e dor. Ţie, nu îţi e dor?

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caţavencilor parlamentari

Trezeşte-te, bătrâne Caragiale,
Şi vino cât mai grabnic printre noi;
Să vezi o lume plină de eroi,
Dar şi eroi ai zilelor matale.

Avem acuma caţavenci de soi,
Care se pierd în cuvântări banale.
Trezeşte-te, bătrâne Caragiale,
Şi vino cât mai grabnic printre noi.

Iar, de-o să vii, poate găseşti o cale
Sa îi aduni pe toţi c-un măturoi,
Şi să-i arunci la groapa de gunoi,
Ce încă mai există-n Haimanale.

Trezeşte-te, bătrâne Caragiale!

rondel de Virgil Petcu din revista "Rezon", nr. 2 (24 iunie 1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi limbă

De două mii de ani, aceeaşi limbă,
Vorbim noi, cei de-un sânge şi de-un neam,
Ca frunzele crescând pe-acelaşi ram,
Cum veacuri am văzut cum se preschimbă.

O altă lume, cu alţi fii, se tot plimbă
Şi altfel este acum de cum eram,
Dar limba ce ne poartă-acelaşi hram,
Ne-a tot legat prin veacuri ce se schimbă.

Cu mierea adunată în cuvinte
Şi-adânc înscrise în suflet românesc,
Uniţi în cuget, plini de învăţăminte,

La fel urmaşii, ca şi noi vorbesc,
Aceeaşi limbă. Drumuri înainte,
Care străbat pământul strămoşesc.

sonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ţară, pentru neam

De la daci, de la romani,
Am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie şi ram,
Şi ne-am zămislit ca neam.

Eşti dator să lupţi, române,
Pentru ţară, pentru neam.
Pentru glie, pentru grâne,
Pentru frunza de pe ram.

Să păstrezi ţara şi neamul!
Că sunt tot ce ai mai sfânt.
Aprig să înfrunţi duşmanul,
Când calcă al tău pamânt.

poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-ţi, române, fruntea

Ridică-ţi curajul din pământ, române
În flacără de lumânări străbune
Dacii nu s-au închinat pentru un colţ de pâine..

O viată de vrei să stai legat
Gândeşte-te dacă se merită
Să mănânci zoi de străini aruncat
În linguşiri de falsă politică...

De a sta îngenuncheat
La conducerea ce ne-a înfierat,
Pentru a lor bunăstare de neiertat
Din seva pământului sfânt

Unde a curs sânge mult
Să fim noi stăpâni...
Nu... în lanţuri câini!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere de propriu

Cât n-ai pierdut părinţi, bunici,
Eşti răsfăţat încă de soartă;
Singurătăţi nu-ţi bat la poartă...
Întreg eşti încă tot, pe aici...

Nu ştii ce-i încă suferinţă,
Când plaga, altora o credeai...
Ţi-e episod; când nu mai ai
Un lucru, poate nici credinţă...

... Ce-i caldul aşteptat acasă
-O mână în păr, un strâns la piept,
Un împrejur, bine- îs defect;
E-o lipsă în scaune la masă!

Când pierzi alăturea de sânge,
Îţi pierzi procent din tine, trup,
Gânduri; nu mai ai tot şi grup,
Mai puţin e... El, ce te-ar plânge!

Stai tot mai des îngândurat,
Te condamnând de bucurii
Ce-ai tăi, în ţarina fără vii,
Nu le mai au şi-l simţi... păcat!

Rămâi încet tot mai stingher,
Te cauţi parte-n noi copii...
Dar altfel sunt; în zbor, zglobii,
Până ce-i laşi... La rând, toţi pier!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

God bless you

Pentru tot ce-a trecut, va fi, posteritate,
Dorinţe mult visate şi amintiri de basm
Ce-ar merita popor pedepsit în marasm...
Să ne fiţi veşnic viu, iubită Majestate!

Pentru ce-a fost frumos, odată, libertate,
Ne-a îmbogăţit un neam pe frunte c-o coroană,
Aş vrea şi glas să-mi schimb; cu înaltul de-o soprană
Să strig din răsputeri... Trăiască Majestate!

Pentru iubita-mi ţară, a mea imensitate,
Ce ştiu cât o iubiţi mai sincer ca oricine
Să fie iar mândrie, să-i fie din nou bine...
God bess you, from my heart... La mulţi ani, Majestate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de România

Mi-e dor de România,
De ţara mea
Cum alta nu era.
Mi-e dor de Demnitatea
Neamului străbun.
Mi-e dor de-a lui Cinste şi Sinceritate,
Mi-e dor de tot ce-am moştenit
Mai bun,
Mi-e dor de-a sa Dreptate.

Mi-e dor de un Bălcescu,
Şi-un Mureşan,
De un Eminescu şi-un Cioran,
Mi-e dor de strigătele lor
Să le purtăm în noi, mi-e dor.

Îmi este dor mereu
De limba neamului meu,
Acea limbă română
Suavă şi genuină
Ce făcea să răsune,
Dincolo de Carpaţi,
Virtuţile române.

Mi-e dor de România mea
Să ţină fruntea sus în Europa
Ca o adevărată stea.
Mi-e dor să strălucească,
Peste zări,
Mi-e dor să fie cea mai iute
Dintre ţări.

poezie de Gheorghe Alionte (21 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai pune-te, române, cu burta şi pe carte!

(replică după "Deşteaptă-te, române")

Mai pune-te, române, cu burta şi pe carte,
Şi nu mai fi cu mintea la faimă şi la bani!
Renunţă la mândrie, acum când eşti pe moarte,
Priveşte-adânc în tine şi nu la alţi duşmani.

Acum ori niciodată, salvează al tău nume,
Ce se confundă-adesea cu nemuncitul ban,
Şi demonstrează-ţi ţie şi-apoi la-ntreaga lume,
Că ai şi-alte origini, de dac şi de roman!

Mai lasă celularul, de vrei să-ţi fie bine,
Învaţă şi munceşte, ai grijă de copii,
Iubeşte-i şi pe alţii cum te iubeşti pe tine
Şi zi-le vorbe bune cât încă mai sunt vii.

Respectă cu stricteţe preceptele divine,
Şi lasă moştenire credinţa la nepoţi,
Şi nu-ntreba adesea: la mine, Domnul, vine?
De ce nu am avere, să o împart cu toţi?

Mai lasă pizmuirea, barbara răutate,
Şi fii curat la suflet, la cer ca să răzbaţi,
Trăieşti într-o-nchisoare, iar sfânta libertate
O vei avea cinstindu-i pe toţi cei încercaţi.

O mamă ţi-a dat viaţă, un om cu suflet mare,
De ce nu eşti ca dânsa şi pe-alţii îi dobori?
Renunţă la blesteme, la neagra supărare,
Să-ţi iasă doar căldura din ochii zâmbitori.

Cuvintele să-ţi fie ca viaţa ta frumoasă,
Să-ţi fie bunătatea mereu pe primul loc,
Să-ţi fie ţara - mamă şi-ntotdeauna - casă,
Iar pentru toţi românii, să bagi şi mâna-n foc.

Pe-oriunde vei purcede, să faci doar fapte bune,
Să îţi deschidă poarta spre-un viitor sublim,
Şi dezlegat de rele, prin sfânta rugăciune,
Să vezi întreaga lume din zbor de heruvim.

Renunţă la negare, renunţă la trufie,
Acceptă transformarea, fii omul cel mai bun,
Pe toată seminţia din dulcea Românie,
Să o inviţi la masa de Paşte şi Crăciun.

Acum ori niciodată, nu o lăsa pe mâine,
Salvează al tău suflet, aşa vei fi erou,
Şi-mparte tuturora din codrul cald de pâine,
Fără s-aştepţi cerşirea sau falnicul ecou.

Mai pune-te, române, cu burta şi pe carte,
Şi nu mai fi cu mintea la faimă şi la bani!
Renunţă la mândrie, acum când eşti pe moarte,
Priveşte-adânc în tine şi nu la alţi duşmani.

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel limbii române

Limba dragă românească
Vreau în pace s-o asacult
Şi renumele să-i crească,
Vorbită fie cât mai mult,

Iar de Pronia cerească
Va creea în timp tumult,
Limba dragă românească
Vreau în pace s-o ascult.

Cel plecat să "rătăcească"
S-o ţină obiect de cult,
Iar de poate s-o vorbească
Aşa cum o făcea demult,

Limba dragă românească

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor e...

Atot ce-i şi de nu-i, nimic în veci n-ar fi,
Mai mult şi decât sânge, de părinţi şi de tine.
O oază de sublim, de dar peste ce-i bine...
Raza din negrul nopţii şi sorii toţi, din zi.

E tot; dorit, trăire, vis, dar, dor... e amor

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere în pretenţii

Cum s-o plăti, cum oare,
necesitatea, stare
de-a fi cinstiţi normali,
când alţii-s criminali
şi mame, taţi, copii
stau nopţi pe străzi, veghii
la bunul plac de-un monstru
incult, cu-averea-i rostu'
şi-alţi doi, scârnavi valeţi,
ce n-au-ndeajuns găleţi,
împart doar vorbe goale
şi-şi vor şi-alţi, puşlamale
să fie liberi, toţi
în hora lor de hoţi...
Ne ameninţă ce vine,
că ală, tu şi mine,
n-om mai avea pretenţii,
c-ai lor -proşti, repetenţii-
în loc de sârg, servicii,
ne-or fi sudalme, bicii,
scuipatul din ghişeu
şi pumnul să-ţi ia leu
şi, nu oricât, un pol...
te vrea otreapă, gol,
să-i dai tot ce mai ai
-cu legea-n mână, scai-
să nu mai scapi în veci
de sărăcii, poteci,
să-ţi iei din nou căruţă
să-ţi duci la târg drăguţă,
cum şi străbunii au fost...
că lor, ce-i neam... e-un prost!
Nu văd, ce tineri culţi,
cu fete, mame... mulţi
din case în prag de seară
vă strigă-n ger de-afară
că sunteţi mizerabili
în gând, abominabili
în fapt, nişte putori
ce ţara o vreţi comori,
doar pentru voi, o pleavă
ce dramă ne-o vreţi gravă...
să pierd onoare-n lume,
la ţară spurcaţi nume
să vă detest, canalii,
să vă fim noi şacalii
de ne-aţâţaţi... la sânge
pedepsele vom strânge
să ne plătiţi ruşine
şi, popor să se-nchine
să fiţi mai rău ca el,
să-i suportaţi măcel...
de-nvăţături, nu moarte,
că vă vrem parte, parte
s-aveţi de furt şi crimă...
Să ştiţi... ce e victimă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!