Mai pune-te, române, cu burta şi pe carte!

(replică după "Deşteaptă-te, române")

Mai pune-te, române, cu burta şi pe carte,
Şi nu mai fi cu mintea la faimă şi la bani!
Renunţă la mândrie, acum când eşti pe moarte,
Priveşte-adânc în tine şi nu la alţi duşmani.

Acum ori niciodată, salvează al tău nume,
Ce se confundă-adesea cu nemuncitul ban,
Şi demonstrează-ţi ţie şi-apoi la-ntreaga lume,
Că ai şi-alte origini, de dac şi de roman!

Mai lasă celularul, de vrei să-ţi fie bine,
Învaţă şi munceşte, ai grijă de copii,
Iubeşte-i şi pe alţii cum te iubeşti pe tine
Şi zi-le vorbe bune cât încă mai sunt vii.

Respectă cu stricteţe preceptele divine,
Şi lasă moştenire credinţa la nepoţi,
Şi nu-ntreba adesea: la mine, Domnul, vine?
De ce nu am avere, să o împart cu toţi?

Mai lasă pizmuirea, barbara răutate,
Şi fii curat la suflet, la cer ca să răzbaţi,
Trăieşti într-o-nchisoare, iar sfânta libertate
O vei avea cinstindu-i pe toţi cei încercaţi.

O mamă ţi-a dat viaţă, un om cu suflet mare,
De ce nu eşti ca dânsa şi pe-alţii îi dobori?
Renunţă la blesteme, la neagra supărare,
Să-ţi iasă doar căldura din ochii zâmbitori.

Cuvintele să-ţi fie ca viaţa ta frumoasă,
Să-ţi fie bunătatea mereu pe primul loc,
Să-ţi fie ţara - mamă şi-ntotdeauna - casă,
Iar pentru toţi românii, să bagi şi mâna-n foc.

Pe-oriunde vei purcede, să faci doar fapte bune,
Să îţi deschidă poarta spre-un viitor sublim,
Şi dezlegat de rele, prin sfânta rugăciune,
Să vezi întreaga lume din zbor de heruvim.

Renunţă la negare, renunţă la trufie,
Acceptă transformarea, fii omul cel mai bun,
Pe toată seminţia din dulcea Românie,
Să o inviţi la masa de Paşte şi Crăciun.

Acum ori niciodată, nu o lăsa pe mâine,
Salvează al tău suflet, aşa vei fi erou,
Şi-mparte tuturora din codrul cald de pâine,
Fără s-aştepţi cerşirea sau falnicul ecou.

Mai pune-te, române, cu burta şi pe carte,
Şi nu mai fi cu mintea la faimă şi la bani!
Renunţă la mândrie, acum când eşti pe moarte,
Priveşte-adânc în tine şi nu la alţi duşmani.

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, române!

Deşteaptă-te, române, acum de ziua ta,
Şi schimbă imnul ţării, nu mai dormita.
Un imn nou pe care să-l cânţi cu mândrie,
Acest ''deşteaptă-te'' te-adoarme pe vecie!

Trezeşte-te române şi fă din imn o faimă,
Nu te mai stresa să cânţi acestă spaimă.
Fii mândru că pe aceste plaiuri locuieşti,
Gândeşte pozitiv, căci pui de dac tu eşti!

Ridică-te române din negura de vremi,
Şi trăieşte-ţi clipa în care acum sîntem.
Fă din prezent ceva bun pentru viitor,
Educă-ţi copiii, îngrijeşte-te de starea lor!

Dezgheaţă-te române, iubeşte până poţi,
Fă din iubire o artă, şi o hartă pentru toţi.
Fii bun cu tine însuţi, şi ai grijă de ţara ta,
Căci România de acum, nu-i patria altora!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 decembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Române!

Române, niciodată nu uita patria ta,
Oriunde-n lume te-ai afla,
În Europa, Asia ori America
Fii mereu mândru că prin tine curge
Sânge de viţă veche, de arian,
De trac şi de geto-dac.

Române, vorbeşte-n limba păcii,
Căci aşa tu vei trezi raţiunea şi
Pacea din cei ce vor să te supună,
Cum de milenii mulţi au încercat,
Să stârpească naţia străbună.

Române, în apărarea ta, a neamului român,
Graiul dulce al doinei şi-al Baladei Mioriţa,
Să-ţi fie scut pe oriunde te vei duce
Să răsune –n lume şi să trâmbiţeze
Biruinţa câştigată-n lupte grele.

Române, fii dârz şi drept ca bradul
Că eşti înrudit încă din vremuri bune
Cu multe naţii, cu care cândva ai trăit ca fraţii,
Prieteni buni iarăşi să-ţi devină
Şi-n horă planetară să daţi mână cu mână.

Române, nu uita că în universul durerii
Te-ai călit precum oţelul din sabia
Lui Voievod Ştefan şi alte săbii,
Ce-au spulberat fără zăbavă,
Dorinţa-nversunată şi atroce
A celor care vrând să te supună
Şi vasal să fii şi să rămâi.

Române, ridică steagul pe catarg, cât mai sus,
Să fluture semeţ şi o lume-ntreagă să ştie
Că –i ţara ta în care te-ai născut, crescut
Şi-o aperi cu a ta fiinţă, cu destoinicie,
În rolul tău de ambasador în lume,
La rangul cel de sus, Tu s-o aduci.

Române, nu uita vreodată că-n
Straie româneşti cu ii, iţari, opinci
Ţăranii, de la munte şi câmpie se îmbracă,
Ei să demonstreze încă o dată,
Că talpa lor amprente multe lasă
Pe moşia noastră strămosească.
.

Române, ridică fruntea sus şi nu te injosi,
C-ai apărat cu preţul vieţii şi cu ai tăi fii,
Cu cutezanţă şi credinţa-ţi neînvinsă,
Glia ce de la geto -daci o moştenim,
Iar de gloria-ţi măreaţă, noi, toţi românii, ne mândrim,
Şi cu lauri te slăvim şi răsplătim.

poezie de Georgeta Ganea (3 septembrie 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţă ucenicului (2)

Şi te crezi tu ca ştii mai bine,
Un adevăr ce nu îl vezi...
Citind din cărţi şi pe reţele
Un adevăr ce nu-ntrevezi.

Şi te crezi mare mentor... Doamne!
E plină uliţa de proşti...!
Să-mi dai tu lecţiile-n parte,
Când nici pe sine nu-l cunoşti!

Şi ai idei fixe... ''bătrâne'',
Şi teorii varză în cap...
Te-ai rătăcit chiar şi de tine
Nici penele nu-ţi mai încap!

Refuzi să te smereşti la lume...
Smerit nu eşti la Dumnezeu,
Atunci când nu creezi un bine,
Care să dăinuie mereu!

Ia mai priveşte în oglindă!
Ia vezi-te aşa cum eşti...
Ieşi din mocirla folosită,
Şi fii curat, să înfloreşti!

Mai lasă standardele acasă!
Mai vezi ce laşi în urma ta...
Doar roadele ne sunt Mireasă,
Dar tu nu ai să intri-n Ea!

Renunţă să mai crezi ce vrei!
Mândria ştie să doboare!
Iubeşte sincer şi pe lei...
Şi-n suflet îţi va răsări o floare!

Nu pot iubi mândria ta!
Eşti un cules din întuneric...
Şi nu vrei să te rupi de ea
Şi să-ţi înfrângi spirit coleric!

Şi aş mai scrie despre tine...
În tine mulţi se regăsesc...!
Problema e... le e ruşine!
Şi de ruşine împietresc!

Revino iar la ascultare!
Revino bun şi mai curat...
Şi-atunci îţi afli o chemare,
De care sigur ai uitat!!!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai grijă, române

O, tu române, cel harnic şi cinstit
Aşa uşor, se pare, te laşi păcălit
Te mint, cu nesimţire, când îţi cer votul
Ajunşi iar la putere, ei uită totul.

Ai inima creştină şi încredere naivă
Visezi la trai mai bun, ei dimpotrivă
Devin budihace, ajunşi în Parlament
Îşi văd de interese, tu mergi la faliment.

Dar până când, române, atâta umilinţă
De ce să suferi tu, ce ai multă credinţă?
De ce ai tăi copii, să crească în sărăcie
Cum poţi tu suporta, aşa netrebnicie?

De la un an la altul, ciocoii se-nmulţesc
Iar la tine frate, doar taxele tot cresc!
De-ajungi la spital, jalea-i tot mai mare,
În întreg sistemul, e multă nepăsare

Mor oamenii cu zile, că sunt lipsuri multe
Medici mai puţini, cin' să te consulte?
Şcolile se pare, sunt tot mai neglijate
Tineri intră-n viaţă, cu mai puţină carte

Ai grijă române, ei au un concept
Să depinzi de stat şi să le fii adept
Tu însă vei lupta, dând tot ce-ai bun în tine
Să nu depinzi de nimeni, de vrei să-ţi fie bine.

poezie de Ionel Popa (14 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te, române!

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutor,
Şi blestemă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!

cântec, versuri de Andrei Mureşanu din Un răsunet (1842)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-se în tine un spirit viu de dac!...

Cât timp te mai apleci, române, între ciocan şi nicovală?
Trezeşte-i ţării glasul pentru mândria sa naţională!
Exişti doar în genunchi trăind printre ruine,
Iar ţara sângerează şi viaţă nu e-n tine.

De multă vreme rabzi umil şi aplecat –
Ridică-se în tine un spirit viu de dac!
S-au stins luminile în tine şi parcă eşti nimic –
De ce în vremea ta, române, te vrei aşa de mic?

Nu eşti al nimănui decât al Ţării Româneşti,
Pământul tău natal îţi cere să-l slujeşti;
Din ziduri prăbuşite ridică această ţară –
Aşa o cer strămoşii în vatra milenară!

Să fie ţara demnă sub noua înfăţişare;
A patriei cinstire – mândrie şi onoare!
Înţepenita piatră trezească-se odată,
Măreaţă Românie, să fii ce-ai fost odată!

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Viorel Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să fii puternic? Renunţă la tot ce ai! Vrei să fii mare? Fii smerit mai întâi! Vrei să fii bogat? Fii cel care îi ajută pe alţii să se îmbogăţească, nu neapărat financiar! Vrei să ai femei? Fii fericit în solitudine! Vrei să fii important? Acceptă că nu eşti cu nimic mai presus decât restul lumii şi viceversa. Vrei să fii fericit? Renunţă din când în când la minte şi fă ce simţi.

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune-mă în palma Ta

Doamne în Numele Tău

Vreau Isuse să trăiesc

Să-mi fii Domn şi Dumnezeu

Despărţit de orice rău

Viaţa eu să-ţi dăruiesc

.

Al Tău Nume Doamne vreau

Să îmi fie o cunună

Ţie dar să mă predau

Şi la masa Ta să stau

Până viaţa o să-mi apună

.

Numai Ţie o Isus

Vreau să-ţi dau a mea fiinţă

Rob să-ţi fiu — să-ţi fiu supus

Să-ţi cânt slava Ta de sus

Trăind dar sfânta credinţă

.

Pentru veci de veci eu vreau

Isuse să-mi fii stăpân

Ţie Însuţi să mă dau

Căci în Tine ochii mi-au

Găsit Doamne doar sprijin

.

Pune-mă în palma Ta

Viaţa Doamne să-mi trăiesc

Pe Tine a te avea

Isus în inima mea

Ţie numai să-ţi slujesc

.

Legământul Tău Divin

Să îmi fie o comoară

Eu de Tine să fiu plin

Şi cu sufletul senin

Să-ţi dau a mea inimioară

.

Pentru Tine dar să-mi bată

Inima Isus în piept

Viaţa mea în veci curată

Să mi-o faci Doamne îndată

Cu duhul mai înţelept

.

Pune-mă de acum să-ţi cânt

O Isus a Ta Fiinţă

Prin al Tău măreţ Cuvânt

Şi prin Duhul Tău Cel Sfânt

Ca să am dar biruinţă

.

Fă-mă să-ţi fiu o cântare

Uin imn Doamne pe vecie

Căci îmi eşti Isus cărare

Şi un munte de-ndurare

Slăvit Numele îţi fie

10-01-2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei

Unde eşti, Tu, mamă dragă?!
De nu vrei să ne vorbeşti,
Vei pleca-n curând în ceruri,
De-acolo să ne iubeşti.

Mi-ai dat viaţă, mi-ai pus nume,
Ai avut grijă de mine.
Sfaturi bune tu mi-ai dat,
Iar eu ţi-am făcut pe plac.

În tristeţea mea şi-n gând
Te am mamă... Stau şi plâng!
Mamă dragă, unde eşti?
Să spui la nepoţi poveşti...

Amândoi m-aţi condamnat,
Faceţi la nepoţi pe plac.
Nu mai sunt copilul vostru?!
Acum voi mă vedeţi monstru!

Mamă, sunt acum om mare,
Nu mă jucaţi în picioare!
Eu sunt rupt din trupul vostru,
Iar voi mă vedeţi un monstru!

Rana voastră... e şi-a mea
Mă veţi căuta cândva?!
Mamă, chipul tău îl port,
De tristeţea ta... sunt mort.

Vei muri! Eu, voi uita,
Toată bătrâneţea ta.
Dacă mori, mamă, de mâine,
Cine te plânge pe tine?!

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Pe un norişor tu, mamă dragă, te-ai înălţat
Spre un ţinut necunoscut, îndepărtat,
La îngeri şi la stele tu eşti acum
Plecând din astă viaţă pe ultimul tău drum.

Mama mea, la mine-n suflet ai rămas
Chiar de nu-ţi mai aud al tău glas,
Şi nu-ţi mai văd al tău chip frumos şi luminos,
O amintire vie pentru mine vei rămâne şi vei fi,
Cât şi eu în astă lume voi trăi.

Rămas bun iubită mamă ţi-ai luat,
De la a ta familie, de la casa ta şi de la oamenii din sat,
Te rog însă să iei aminte şi să ştii,
Că ai avut dragoste de la nepoţi, copii.
Te-am iubit, te-am respectat ca pe o regină,
Viaţa cu sentimente alese să-ţi fie plină.

Drum bun în lumină, iubită mamă
Şi de acolo de sus unde eşti, eu voi şti,
Că tu vei fi cu mine şi alături de-ai tăi copii,
Şi de rude dragi, prieteni şi cunoscuţi
Şi vei veghea neîncetat şi vei păzi, feri
Pe toţi pentru care aveai un cuvânt bun de spus.

De tine mă despart cu greu şi-mi va fi tare dor
De –a ta îmbrăţişare caldă, iubitoare,
Şi de cuvintele de îmbărbătare şi binecuvântare,
Pe care pregătite le aveai tot timpul la plecare.

Voi aştepta semne neîncetat de la tine
Şi-aş vrea să ştiu, că, acolo sus, îţi este bine
Şi-n acea lume străină în care te-ai dus
De noi, pământenii, de nepătruns,
Este ceva divin şi cu totul mai presus,
Decât putem noi visa sau spera.

Adio, iubită mamă, şi îţi mai spun
Că-n grădiniţa cu flori de la tine eu voi sădi
Şi un trandafir roşu ce l-am primit ca amintire
Şi-mi doresc ca acestă minunată şi catifelată floare
Să dăinuie, să-nflorească, niciodată să nu piară
Şi să-mi amintească –n fiece primăvară,
Că dragostea de mamă este nemuritoare.

O rugă voi înălţa şi un pios gând voi avea
Pentru memoria şi veşnicia ta,
Sărut mâna încă odată îţi spun acum
Când îţi iei de la cei dragi rămas bun
Şi pleci pentru totdeauna pe al tău lung drum.

poezie de Georgeta Ganea (16 martie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai încredere în Dumnezeu , dar şi în tine

Omule,
Când simţi că nu mai poţi, nu dispera. Închide ochii şi gând bun la Dumnezeu.
Dacă îl ai pe Dumnezeu în suflet, doar El îţi dă puterea să mergi mai departe. Mulţumeşte-i pentru viaţa ce ţi-a dat şi tot El îţi va arăta dragostea şi grija pentru sufletul tău. Îţi va oferi zile însorite atunci când în viaţa ta vei avea şi momente înnourate.
Cu încredere în Dumnezeu, dar şi în tine, lasă în urmă trecutul. Fii bucuros că ai îndrăzneala să mergi mai departe. Ai încredere şi în forţele tale.
Nu lăsa pe nimeni să-ţi omoare, sau să-ţi fure comorile sufletului. Ai încredere în ziua de mâine. Sigur vor veni şi zile care îţi vor deschide calea spre îndeplinirea celor ce-ţi doreşti. Atunci oamenii te vor preţui mai mult. Numai astfel vei simţi că eşti capabil să construieşti şi tu ceva. Nu uita că ai o importantă datorie faţă de lumea în care trăieşti, dar şi faţă de tine.
Fiind mai bun meriţi să fii fericit. Şi nu uita că în viaţă nu trebuie să fii copia nimănui. Este suficient să adaptezi totul la propria-ţi persoană.
Fii tu etalonul, nu clona altuia.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cafea

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cafea

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batman: Şi atunci de ce nu mă ucizi?
Jokerul (râde): Nu vreau să te ucid? Ce m-aş face fără tine? M-aş întoarce să fur de la traficanţi? Nu, nu, nu! Nu. Tu... Tu mă completezi.
Batman: Tu eşti un gunoi care ucide pentru bani.
Jokerul: Nu vorbi şi tu ca unul de-ai lor. Tu nu eşti ca ei! Chiar dacă ţi-ar plăcea asta. Pentru ei eşti doar un ciudat, la fel ca mine! Acum au nevoie de tine, dar când nu vor mai avea te vor alunga ca pe un lepros! Vezi tu, principiile şi moralitatea lor nu sunt decât nişte glume proaste. La cel mai mic semn că ceva nu e în regulă, renunţă la ele. Ei sunt îndeajuns de buni cât le permite restul lumii să fie. Să-ţi arăt. Atunci când nu va mai exista nicio miză, aceşti... aceşti oameni civilizaţi se vor mânca între ei. Vezi, nu sunt un monstru. Sunt doar înaintea curentului.

replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu vei trăi cu tine toată viaţa, indiferent cât de departe mergi în lume sau pe cine ai alături. Tu eşti primul tău partener de viaţă şi vei rămâne cu tine, garantat, pentru tot restul vieţii, aşa că ai face bine să devii cel mai bun partener al tău, să trezeşti la viaţă sufletul pereche din tine, adică partea adormită din sufletul tău care acum e doar pe jumătate trează.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne ajută

E plin de flori şi de culoare pe câmpuri şi în lumea toată,
Dar tu nu vezi decât un gri şi puţin verde, câteodată.
Eu ce să-ţi fac? Tu ai ales să îl iubeşti pe el. Îţi place.
Ţi-a spus de-atâtea ori să pleci, să-ţi vezi de drum, să îi dai pace.

Nu înţelegi că-n viaţa asta, nu toţi sunt cum ai vrea să fie?
Că dacă scrii din când în când câte un vers, nu faci din ele-o poezie.
Îţi trebuie şi ritm si rimă, mai multe strofe ca să ai succes.
Cu el, nu vei putea vreodată să faci asta. N-ai de-ales.

Va trebui s-asculţi ce-ţi spune, să renunţi.
Tu vrei să muţi din loc un lucru, dar sunt munţi.
Nu e nici deal şi nici câmpie, n-ai cum să reuşeşti.
Acceptă. Mai bine fugi si lasă-l. Îl iubeşti?

Atunci să-ţi dea Dumnezeu bine, să te păzească, roagă-l tu,
Că mintea ta deşi îţi spune să m-asculţi, inima nu.
Şi tu cu sufletul trăieşti mai mult, gândeşti puţin.
Mai sunt minuni pe lumea asta. Doamne ajută. Mă închin.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ziua Schimbării la Faţă

Doamne!...
Lasă-mă să stau de vorbă cu Tine,
Nu fi Tată vitreg cu copilul Tău,
Care n-a făcut în viaţă decât bine
Şi n-a fost plătit în schimb decât cu rău...

Lasă-mă să-Ţi spun că nu se poate
Să rămâi mereu aşa cum eşti,
Când puterea Ta se-ntinde peste toate
Şi când toate sunt aşa precum voieşti...

Lasă-mă să-Ţi spun c-alcătuirea
Celor ce le crezi fără prihană
A-nceput să răzvrătească omenirea,
Dornică de-o viaţă mai umană...

Fă să fie-aşa precum se spune
C-ai fi vrut să fii cu lumea toată -
Rău cu cele rele,
Bun cu cele bune -
Fii măcar acum ce n-ai fost niciodată...

Fă să fie bine pentru bine
Şi, la fel, frumos pentru frumos
Şi să fim şi noi la fel cu Tine -
Cel de Sus la fel cu cei de jos.

rugăciune de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 9 (septembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce-o să te faci atunci când o să mor
Şi nici în tine n-o să mă găseşti?
Nu vei mai şti nici să-ţi mai fie dor
Şi nici - ca şi acum - să mai trăieşti...

Ce-o să te faci când Eu - în altă lume -
Mă voi renaşte în acelaşi Eu,
Purtând o altă haină şi-un alt nume
Şi-o să mă vezi trecând pe cer mereu?

Ce-o să te faci când va ploua cu mine?
Şi-n ploaia aia cu fioruri reci,
Vei fi nebună, căutând în tine
O poartă către mine... ca să treci...

poezie de Alexandru Mogoşeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mamă! Alfabetul vieţii mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viaţă.
Şi ne creşti, cum doar tu ştii,
Cu iubire şi dulceaţă!
Tu îmi eşti iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu eşti cartea vieţii mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Şi acum tu, unde eşti?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuţă,
Ca şi la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinţi şi casa părintească!
Viaţa ni-i scurtă şi ştiu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Şi mai ştiu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Aşa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ şi-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Şi nutrim speranţa regăsirii ce ne întinereşte,
Că vom rămâne etern împreună.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare românească

"Ce–ţi doresc eu ţie"
Biată Românie,
Ţară strămoşească,
Cu glie bogată,
În lacrimi scăldată,
Leagăn de cântec,
De jale şi dor,
Fii-ţi rătăciţi
Ce scutecu-ţi poartă,
Să-ţi revină acasă,
Românie mamă,
Orfană rămasă
De cei mai buni fii.

Biată Românie,
Gloria-ţi străbună,
În lupte purtată
De eroii ţării,
La ce ţi-a folosit?
Când ţara mai toată,
Ce are mai bun,
Străinilor pe tavă,
Tu le-ai oferit.

Ce-ţi doresc eu ţie!
Biată Românie,
Să ţi se-ntregească
Neamul românesc,
Să-ţi aduni toţi fiii
Rătăciţi prin lume,
Românie mamă,
S-asculţi în urale,
Mamă am venit!
Să te vindecăm
Şi să-ţi ştergem,
Plânsul suferinţei tale

poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!