Cerere în pretenţii

Cum s-o plăti, cum oare,
necesitatea, stare
de-a fi cinstiţi normali,
când alţii-s criminali
şi mame, taţi, copii
stau nopţi pe străzi, veghii
la bunul plac de-un monstru
incult, cu-averea-i rostu'
şi-alţi doi, scârnavi valeţi,
ce n-au-ndeajuns găleţi,
împart doar vorbe goale
şi-şi vor şi-alţi, puşlamale
să fie liberi, toţi
în hora lor de hoţi...
Ne ameninţă ce vine,
că ală, tu şi mine,
n-om mai avea pretenţii,
c-ai lor -proşti, repetenţii-
în loc de sârg, servicii,
ne-or fi sudalme, bicii,
scuipatul din ghişeu
şi pumnul să-ţi ia leu
şi, nu oricât, un pol...
te vrea otreapă, gol,
să-i dai tot ce mai ai
-cu legea-n mână, scai-
să nu mai scapi în veci
de sărăcii, poteci,
să-ţi iei din nou căruţă
să-ţi duci la târg drăguţă,
cum şi străbunii au fost...
că lor, ce-i neam... e-un prost!
Nu văd, ce tineri culţi,
cu fete, mame... mulţi
din case în prag de seară
vă strigă-n ger de-afară
că sunteţi mizerabili
în gând, abominabili
în fapt, nişte putori
ce ţara o vreţi comori,
doar pentru voi, o pleavă
ce dramă ne-o vreţi gravă...
să pierd onoare-n lume,
la ţară spurcaţi nume
să vă detest, canalii,
să vă fim noi şacalii
de ne-aţâţaţi... la sânge
pedepsele vom strânge
să ne plătiţi ruşine
şi, popor să se-nchine
să fiţi mai rău ca el,
să-i suportaţi măcel...
de-nvăţături, nu moarte,
că vă vrem parte, parte
s-aveţi de furt şi crimă...
Să ştiţi... ce e victimă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă jur, foc să vă ardă!!!

Mă jur să vă blestem, pungaşi,
Mă jur pe tată, mamă,
Să vă despoi de piele... Laşi,
Să-mi cereţi de pomană!
Mă jur să vă blestem copii,
Să n-aveţi noi urmaşi...
Să-i aveţi morţilor de vii
Doar leş, în ţeapă traşi!

Mă jur să n-aveţi nici mormânt,
Străbunii dezgropaţi
Să fie în câmp doar os mărunt
De-un neam huliţi, scuipaţi!

Mă jur, voi proştii în fruntea ţării,
S-ajungeţi blestemaţi
De-ai voştri, haite, de dihorii...
Ce azi îi aveţi fârtaţi!

Mă jur, arză-v-ar focu-n iad
Să fiţi de combustibil
Din creier dezlânat, beteag...
Să facem hâd vizibil!

Mă jur pe sfântul Dumnezeu
Să fiţi linşaţi de vii,
S-aveţi ştiutul cum e greu
Când îţi cerşesc copii!

Mă jur să muriţi sfârtecaţi
Pe drumuri desfundate,
Să n-aveţi parte să scăpaţi
Pân' ce n-o fi dreptate!

Mă jur spitalu' s-aveţi morgă
La tot ce-aveţi familii,
Şi ploşniţele s-aveţi ciorbă...
Pe şobolani vigilii!

Mă jur, curve ce sunteţi, hoţi,
Amante să vă îngroape
În sicrie... Să vă azvârle zloţi
Pe gură, să vă îndoape!

Mă jur şi pielea să vă întind,
Să vă prăjiţi la Soare,
Să rageţi când în cui vă prind
Pe Crucea de Înălţare!

Mă jur să n-aveţi bucurii,
Doar să urlaţi durere
De popor, sfâşiaţi de vii,
În haite de plăcere!

Mă jur pe ce-am mai sfânt pe lume
S-ajung să vă omor,
Să scap o ţară, neam anume
De-al vostru vorbitor!

Mă jur nici mâine s-apucaţi,
Să vă ia Dracu' noaptea,
Să fiţi pe străzi împieliţaţi,
Să fiţi Urgia a Şaptea!

Mă jur să vă luaţi singuri viaţa,
Să fie în Terra loc
De cinste, onoare... Dimineaţa,
S-o avem iar noroc!!!

Mă jur, vă blestem, vă urăsc,
Vă detest, scuip tâlhari,
Să scap o ţară ce-amărăsc
Ai voştri... Voi barbari!

Mă rog la întregul Univers,
Să fie alături toţi,
Să pieriţi hoarde-n rând, din mers
Arză-v-ar focul... HOŢI!!!

Cu toţi prostime, ce v-aleg, cretini la fel, netoţi...

*PS
Juraţi-vă odat' cu mine,
Popor nedesluşit,
Că singur doar vă faceţi bine
Din cinste, onor... citit!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte 2012

Memoriile de-un neam, ferice-n rămas treze
Sub mâlul mocirlit de orăcăit de broaşte, hoaşte
Râind juma' de secol pe suflete viteze,
Mijesc din nou cum mielul, ce-i pur şi alb, de Paşte.

Câtă credinţă a fost în noi, bunici şi mame
Să ţină firu-ntins pe hău ce sta să caşte,
Să-nfrângă minţi bolânde, visul să nu destrame
Şi să fim azi iar pui de-o zi, de-un ou de Paşte.

Sângele-n roşu vin de har împărtăşeşte
Cum şi alcool din clocot se-nalţă dintre boaşte
Să lase zbor spre ceruri cu înger ce păşeşte
Din fiecare noi, în răstigniri de Paşte.

Ieşiţi în mai puţini de omăt şi ger abrupt,
Ne ningem parfumaţi de dorul de-a renaşte
Cum flori cad în petale să lase loc de fruct
Şi în genunchi, covor ne facem iarăşi, Paşte.

Şi din arar uitat aprindem lumânare
Către cei ce au fost şi le suntem noi moaşte
Din osul lor de vechi ce ne-a lăsat cărare
Să ştim novici că drumul ne poartă-n etern Paşte.

Să fim, am vrea cu toţii, Hristoşii răbdători,
Să dăm din ce-am primit, ştiind bine că ne paşte
O zi când ne vom trece... Măcar să fim fiori
În gânduri ce vor fi de secole iar Paşte.

E poate simbol doar, ce-ngenunchează o lume
Să celebreze sfânt, dorind frumos de-a naşte
Cu castul de iertare, de dragoste antume
Ce în postum vor trece, cu noi... şi-alţi noi, de Paşte.........

PS
Mă minunez în gând, am inima o dană
Cu porţi cât de-o ecluză râvnind vapoare vaşte
Cu mii şi mii de oameni ce-au ura, de duşmană...
Şi ce-i aştept prieteni... cum voi, o zi de Paşte!

Joyeuses Pâques, Happy Eastern, Paşte fericit!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbufnire

Vă uitaţi zilnic ca şi mine spre infern,
Vă vedeţi singuri c-aţi ales minţitul tern
Înfăşurat cu fular alb pe gât de stârvuri
Ce vă înşeală, vă tot fură, vând în târguri!?

Vă îngroziţi de măcelarii "doctori" ciocli
Ce vă omoară mame, fii şi ca şi popii
Se întreţin "nevinovaţi" în găşti scârnave
Doar să vă-ngroape; sunteţi piedici vii, bolnave!?

V-au transformat în delatori, turme de oi
Ce se tot tund până la zero, proşti puhoi
Ce staţi la cozi să vă plătiţi dări aberante
Lor cu palat, "popor" ce-şi zic, de averi tentante!

V-au făcut "stat", plini de poliţii, bodyguarzi,
Nu să v-ajute, să vă ardă, foc, bastarzi
Că nu de-ai lor sunteţi, că cinstea-i o prostie
Şi nu vă pot avea de sfat pentru hoţie!

Nu vedeţi, orbi, cum Premier de-un fund de ţară
Plânge de dor pe-un infractor că-l vrea "afară",
În loc poporul să-l slujească, el cel furat,
Să-şi "strângă inima"; că-i condamnat nevinovat?

Chiar de-s plecat mi-e iris lacrimi pe ecrane
Pierzându-mi timp, că-s în zadar, Marin, Ioane;
Chiar dacă spun să vă luaţi soarta-n mâini muncite,
Să fiţi pe străzi strigând "vrem alţii, minţi citite!"!

Ah, ce-aş mai sta să împărtăşesc cum văd eu ţara,
Dar nu citiţi, sau şi mai rău întindeţi gheara
Să-mi sugrumaţi glas pur ce strigă, vă vrea bine...
Că "ştiţi voi tot, n-aveţi nevoie de alţi ca mine!"!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înjurământ

Ce ştiţi voi muritorilor perverşi
Pe cine pierdeţi azi definitiv
Când aţi avut sinceritate ca-n poveşti
Într-un gigant ce rejetaţi fără motiv.

Uitaţi-vă-ndobitociţi măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veţi mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?

Din mintea neagră, ce-o purtaţi uşoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiţi un politician, aşa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???

Îl meritaţi oare, voi laşii necitiţi
Să-aveţi aşa valoare, chiar postum
Slugi şi dezbinători în fond nefericiţi
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.

Vă-njur să fiţi cu toţii blestemaţi
Orbiţilor lipsiţi de minţi, de carte,
Lui Păunescu doar prin moarte să-i urmaţi,
Să pierdeţi trup şi suflet, de nimic să n-aveţi parte!

Şi vă blestem profund de mii de ori
Să n-aveţi parte de copii, de mame, taţi
Să fiţi pe veci doar victime de orori
Pe viitor!... Neîntrerupt stigmatizaţi!

Vă plâng nenorociţilor de-o blasfemie
Ce-o promovaţi într-o mulţime de prostie
Mă închin să nu puteţi să mi-o mânjiţi şi mie
Prin graţia lui Dumnezeu, hulită seminţie...

Sunt un fugit, cum şi mulţi alţii au plecat
De frica voastră frunţi golite de lozinci
Mă-nchin din nou la Dumnezeu, v-am denigrat
Fărâmă de popor rămaşi cum v-am lăsat...
... La stadiul, minţi şi suflet de opinci!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băi!

Băi, ţara vă-i ca şi vândută
Şi prime luaţi de murături
Toţi ce-i cu palma nebătută,
Manifestanţi... de înjurături!

Băi, ţara-i toată o hârtoapă
Şi porcul vi-l tăiaţi din primă,
Orbi vă săpând, orbeşte, groapă,
Uitând că tot trăiţi din crimă!

Băi, ţara moare, e tot mai rară,
Vă premiind cu miel de Paşte
Şi nu vă paşte gând c-afară
Fugind munciţii, gol se naşte!

Băi, pute ţara de putoare,
Ce vrem ca alţii să ne-o spele,
Din bănci luând bani pentru mâncare...
Nu din ce facem; bune-n rele!

Băi, ţara este fără spor
De-un car de ani şi tot luaţi sporuri,
Până ce-o fi "mall"-un decor,
Ca altădată plin, cu... goluri!

Băi, tot crăpăm şi nu vin alţii
În loc, că şcoala-i discotecă;
Plină cu ai noştri, premianţii...
De lemn, ce-l cred... bibliotecă!

Băi, cum ca draci, munciţi afară
Şi nu opt ore -ăi de muncă-
Şi-n ţară doar furaţi, comoară
Crezând-o a voastră... Neam de... şuncă!

Băi, v-aţi făcut religioşi,
Făcând calendar onomastic,
Sărbătorind în păcătoşi
Şi sfinţii... din butoi de plastic!

Băi, vă luaţi la orice un spor,
Ca din butoiul fără fund!
Vă tăiaţi craca sub picior,
Vă războind vizi, furibund!...

... Băi, ştiţi, o lume vă priveşte
Şi voi îi faceţi analize...
Ca ombilice atot terestre,
Trăind pe spatele-i, des,... crize!

Băi, ca să fiţi la fel, s-aveţi,
Faceţi profesii din conştiinţă;
Nu doar femei, de frumuseţi,
Că lumea-i plină... de-aşa ştiinţă!...

Băi, umpleţi ţara de palate,
Din bani cinstiţi faceţi maşini
Şi străzi... fiţi sarea din bucate!
La codrii, le fiţi leac, răşini!

Băi, învăţaţi să respectaţi
Democraţie şi contracte,
Nu doar când luaţi... şi atunci când daţi!
Nedrepţi, orbiţi de cataracte!

Băi, nu sunt alţii vinovaţi;
Voi şi copii, ce-i creşteţi iară
Din neamuri dezrădăcinaţi...
Fiţi moşii... ce ne-au lăsat ţară!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atentat la popor

Azi ţara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?

Şi haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascaţi oneşti, din ce-s... orori!

Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiţi
din nespălaţi, în preamăriţi
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!

Toţi fără carte, huligani,
sau diplomaţi prin alţi parşivi
la fel de lepre... inventivi
şi-au reclădit moral... pe bani!...

... Bani luaţi din gura celor mulţi,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caşti, oneşti, cu multă carte
să ţină leneşii cu burţi?!?

Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând naţie cu ham,
s-o ducă-n hăţ... către mezat?!

Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?

Ne-au făcut legi, făr' să dea seamă,
să fure ei nestingheriţi!
Cu barda au dat în necăjiţi,
să n-avem drept la ţara mamă!!!

Ne vor pe toţi, ca mine, afară,
să fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
şi-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!

Câţi "proşti" om fi, cum ne cred ei,
dar mulţi, mai mulţi suntem şi, buni
să strângem cloaca de nebuni...
Să întemniţăm pe derbedei!!!

Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinţi,
să ne-adunăm şi muşchi şi minţi...
să jugulăm hoţi, cretinism!!!

Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
şi noi, poporul, ca un val
să nimicim zoaia de himere!!!...

... Să-i punem pe parşivi la zid,
la hoţi să le luăm ce-au furat!!!
Să fim, de ambiţii, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...

... Al celor mulţi, cu cultul legii
crescuţi toţi şapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
să stârpim hienele fărădelegii!

Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!

Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, să aibă foc s-aţâţe!
Tot neamul lor din lei, în mâţe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!

Că morţii mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!

Of, ţara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aş vrea să mor,
protest doar să rămân, un dor...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei... Gheorghe

Avem toţi proprii Dumnezei,
Aşa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic... Gheorghe Andrei!

N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ştoarfe, false din popor-
Să-şi ia cu barda, cu topor
Ascuţit spirit... de-un Andrei!

Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un "fake"... ţara lu' Andrei!

Există, să ştiţi, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!

Nu va mai fi uşor să iei
Adevăr pur în palme sparte
Şi să-l arunci 'nspre feţe moarte...
Să stropeşti falşii... cum Andrei?!

De azi vor fi doar derbedei
Mai mulţi, din adevăr să fure
Şi, mai puţini oneşti să înjure
Meschini şi hoţi... Era Andrei!

Ce rară-i lumea de idei
Şi va fi tot mai rar, mai rară
Să ţină sincer la a mea ţară,
Cum Gheorghe... Prenumit Andrei!

Mă închin la spirit de holtei
În gând şi în fizic, în credinţă,
Cum încă îl am, Gheorghe, conştiinţă
De-un neam... Ce l-aş vrea tot, Andrei!!!

Te salutăm cu toţii, ai mei...
Vă rog să-l plângem, 'n suflet grei!!!

In aeternum memoriam, Gheorghe... Andrei,
Un jurnalist, un om!!!... Sunt Zei?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi... vrem copii?

Faceţi rugă la stat pentru bani de copii,
Nu mai ştiţi nici ce înseamnă pe lume să vii,
Calculaţi matematic nevoi de valori,
Nu mai ştiţi care-i rostul să naşti, sau omori.
Sunteţi bandă rulantă în pornire nebună
Spre o lume de a cere averi şi pe Lună.
Nu contează dorinţa, nevoia, plăcerea
Aţi ajuns doar să credeţi că mică-i averea.
Vindeţi case, pământuri, trăiţi cât mai bine,
Fără a avea şi dorinţa a celui ce vine.
Faceţi credite multe, vreţi salarii mai mari,
Nu le ştiţi datoria, nu creaţi cărturari.
Aveţi bani să plătiţi, cumpăraţi aparate
Nu gândiţi viitor ce de prunc vă desparte.
Mame sunt doar femeie, nu mai dau ca să sugă
Nu ascultă de plânset, nu înţeleg nici de rugă.
Nu îngrijiţi de nimic, daţi copiii la doici,
Sunteţi demni de ruşine ca bietele scoici
Fără ochi, fără suflet cu minţile gherle
Să producă mai mult, să se umple de perle.

Va veni însă ziua când totul expiră
Şi copilul uitat..., nu va plânge de milă.
Şi asemeni va fi cu ambiţii deşarte
Fără pic de... plecare spre-o crâncenă moarte.
Insensibili produşi ai materii vii,
Ce nu ştiu de vreodată... fost-au voştrii copii.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cele mai gingaşe mame...

Voi femeile înainte să fiţi doamne,
Voi sunteţi pentru noi mame.
O viaţă primiţi şi o viaţă daţi,
Tot cei mai scump voi meritaţi.
Din buchetul de flori
Tu eşti cea mai frumoasă floare
Şi azi pentru tine e sărbătoare,
Vreau să-ţi urez sănătate,
Şi ani frumoşi cât se poate,
Fericirea aş vrea să vă fie,
În sufletul tău cu bucurie,
Trandafiri cu miresme să primiţi,
S-aveţi anii fericiţi!
La mulţi ani, pentru ale noastre mame,
Voi rămâneţi şi veţi fi,
Cele mai mai gingaşe doamne.

poezie de Eugenia Calancea (8 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poli... tic-uri

Ce extaz novator moşteniţi din "politici"?
Pragmatism e, de fapte, ori deliru-n idei?
Cum un ieftin spectacol îl plătiţi ca fanatici;
Când tot voi sunteţi gluma, cât şi sursa... de lei!?

Care-i baza de calcul, dacă nu-i axiomă?
Cine-i face mai buni, mai deştepţi, creatori?
Care-i şcoala, sau ştiinţa; vorbitori fără noimă?
Cum pot ei să conducă; fără a fi... conductori?

Cine plata o face, pentru timpuri pierdute
În palavre, de-a spune, doar la alţii să facă?
Cum de ştiu spovedanii-n testări, ne avute?
Căci la muncă-s doar vorbe, claca lor e să... tacă.

Sunt cu sutele, mii, îmbrăcaţi peste poate.
Se aplaudă singuri, din cântări îşi fac imnuri.
Stau cu luni, spilcuiţi, purtători de cravate,
Înjurându-se într-una; confundând, ţel cu... şpiluri.

Nu îi doare de alţii, doar ai lor au "spitale"...
Nu de leacuri e vorba, căci în ele sunt neamuri,
Ce conduc peste tot. Pentru voi, sunt parale
Pentru şpăgi şi injurii. Şi plecări reci, traşi de hamuri.

N-au nimic din părinţi, sau câştig din breslaş.
S-au ajuns prin minciuni ticluite-n cuvinte.
Doar împart ce trimite-ţi şi când ceri, fug în laş!
Nu întreba ce-a promis, căci oricum, tot te minte.

Şi de bani şi de vise... onirisme promise!
Tu, ce tragi, ca să faci zi de zi, cu efort,
Ei împart tot "en gros"; ţie îţi dau ceva fise...
Telefon să plăteşti; să-i anunţi... de eşti mort.

Şi te îndeamnă,- frumoşi, căci stau zilnic, sunt sticlă,
Toţi curaţi, impecabili, în maşini fumurii-
Să pui deget pe foaie, să-i alegi,"tembelică";
Că te vinzi să munceşti pentru ei... nu copii!?

Ne înţeles este omul, ce-a învăţat tot prin ştiinţă
Să devină în priceperi, mândru, totul să facă.
Nu relicvă de slugă, acceptând neputinţă;
Când putea să-şi conducă, singur, ţara ce-i dată.

Nici nu ştii- ce uşor e să-ţi pui învăţatul
Cel din şcoli ce-ai tocit şi-i plătit de părinţi-
Să produci colectiv, tu să fii acceptatul...
Să te dai celor mulţi, să-i ajuţi, nu să-i minţi.

Doar voinţa lipseşte, ori curajul minor
De vorbit împreună, cei cu şcoli... şi cinstiţi.
Să produceţi schimbări- cu efectul major
Material şi moral- în fericiţi, şi plătiţi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidul Român

Vă chem către suprema raţiune
Să vă lăsaţi de oarba vanitate,
Să fiţi faptul ce sunteţi, naţiune
Ne împărţită pe vendete... Integritate.

Vă chem unirea s-o restabiliţi
Eliminând pe diabolici cu ambiţii.
Precum anceştrii, caşti din nou să vreţi să fiţi;
Căci suntem ei, ori dispărem nefericiţii.

Vă chem să fim cu toţi o-ntregă fiinţă
Şi să primim pe-oricine ne vrea bine;
Chiar de-s străini, să le-acordăm, de vor, căinţă,
Ne-ncununând pe tine şi pe mine...

Vă chem românii-mprăştiaţi în pretutindeni
Să vă luaţi timp să fim cu toţii din nou fraţi
-Ce-i refuzaţi şi obligaţi în timp la vinderi-
Să nu mai vrem, de hoţi şi proşti încolonaţi.

Vă chem cu mine să mă luaţi o mică parte,
Să credem şansa ce-o avem în viitor
Să trăim bine... Din oneşti cu multă carte
Şi cu credinţă să fim iarăşi un popor.

Vă chem reînoire-n unica partidă
Ce-a naturală ce-o avem un drept comun
Al nostru... Şi-o Planetă să devină avidă...
O lume-ntreagă să se vrea... Partid Român!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nespuse

Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în faţa Ta.
Aş vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din fiinţa mea.

Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc şi văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.

Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzleţe şi neînţelese.
Nici în mine să sădeşti un dor, să mă dori
În freamăt şi-n cuvinte nespuse.

Nu mai vreau doar sa te vreau
Şi-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ţi fiu trunchi şi tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înfloreşte din mine.

Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoţeşti doar prin vise.
Prin nopţi şi prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi uitaţi

Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufleteşti.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Şi să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Şi ochii nu se mai întâlnesc.
Şi ai vrea să simţi durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ţi spună din nou poveşti,
Să-ţi creezi din nou iluzii,
Că în conştiinţa lor, trăieşti.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.

poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou, La Mulţi Ani!

Mă rog eu, pentru voi, s-aveţi un an cu bani,
şi sănătate multă, pentru un LA MULŢI ANI!

Vă rog să fiţi aproape prietenilor fani,
să-i aveţi ca pe fraţi şi, acum... şi LA MULŢI ANI!

Îi rog pe cei ce uită de voi bogaţi, sărmani,
să-şi readucă aminte şi azi... şi LA MULŢI ANI!

Rugaţi-vă o secundă să fim din nou umani,
că aşa perpetuu OM fi, MAI MULŢI şi LA MULŢI ANI!

Să ne rugăm la morţi, noi, cei contemporani,
că aşa o zi şi alţii ne vor ura... LA MULŢI ANI!

Eu vă iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoţesc... de-mi uraţi LA MULŢI ANI!!!

Să fiţi etern iubiţi, iubind azi, "LA MULŢI ANI!"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

#Strada

Era, până ieri, traseul la muncă,
Ieşirea de mână în decor, libertate,
Dar şi furnizorul de comă adâncă
Sub scrâşnet de frâne... O moarte, pe roate!

A fost siluire cu steag, defilare,
Ocheadă în treacăt, privirea-n vitrine,
Dar şi sfârtecări în moral, degradare
De-un bitum gropar... E dutele-vine!

Era întâlnirea-ntre două, un colţ,
Speranţa găsirii cu-o nouă iubire,
Dar şi loc de ură, de şiş, pentru glonţ,
De bâte, mineri, "agenturi"... Răstignire!

Era, dar schimbată-i, nu mai este comună,
E-un nou nume propriu, o ebluisantă,
Prezenţa de nou! E cum zâna bună,
Numită idee, un popor... Epatantă!

E #Strada, un principiu, de viaţă model
De tineri, femei, chiar copii... Pentru toţi
E #Strada un miting, cu onoarea drept ţel,
Că o lume renaşte... Şi judecă hoţi!

E #Strada luminii, a ştiinţei de sine,
Stradal şevalet pentru corpuri drapel!
E #Strada o mândrie la timpul ce vine!
E #Strada mea ţară, poporul... Şi el!

E azi #Strada Lumii, e lumii principiu,
Făcut din oneste prezenţe... El, tu!
"Victoria Square" e minciunii ospiciu!
La Terra nou drum e!... Călăilor, nu!

Un nou exemplar, etalon democratic la viciu,
La clan, ipocriţi, impostori... ancestral déjà vu!

E #Strada, de azi, o renaştere-n neam,
E ea, ce va fi loc şi nume al voinţei,
Căci suntem alţi noi, îngropând ce eram...
"#Strada"-i Ţară, Popor... Viitor al Conştiinţei!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vrem pământ!

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divină

Oriunde gând mi-absoarbe trup
Şi ochi, din trupu-mi, iau lumină,
Eşti numai tu! Timp ce-am, mi-l rup
Să-ţi fac eternul dar... Divină!

În visul zilei te am sor
Şi-n nopţi, lunatic, stau planton
Să-ţi fiu de scut şi eu să mor...
Să te apăr, chiar de rău-i zvon.

Sunt tot un cald fluid, mă curg
De mintea mi te dă adiere.
M-aş face cum pământ în amurg;
Să mă arzi, soare, de plăcere!

Doar rază de ţi-ai îndrepta
Din mijlocul caldului iris,
Pe veci aprins m-aş aluma...
Mi-ai fi eternul, din vis... Vis!

De ce oare exişti, din cine
Te-ai pogorât ca o cometă
Şi cum de eşti al lumii bine
Doar tu... şi singura-n planetă?

Mă rog la îngeri să-ţi păzească
Sufletul şi timp să-ţi ţină
În puful lor; să nu-l rănească
Nici secole trecând... Divină!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutare de popor

... Oare de unde mi se trage neamul prost,
fără mândrie, nici morală, toate-n post,
ţinute exces, nu-n folosinţă în orice zi;
eveniment doar, să se ştie că ar fi...
cum şi proverbul vechi, cu capra, se explică;
de n-o ai tu, e-a altuia, râioasă-i cică,
să o otrăvim, aşa să moară şi stăpân,
că Dumnezeu nu s-a uitat la cine-i bun
şi, chiar de eşti umflat de toate, nu se cade
să te arăţi, cu mâini întinse... rău ţi-ar şade,
nu mai poţi cere vreo pomană să înfuleci,
nici de obraz, cu mort, ce n-ai, nu poţi să-ntuneci,
iară să vrei să ai mai mulţi nu-i o ruşine,
chiar de-ai palat, eşti plin de aur... ia ce-ţi ţine,
lasă-i pe proşti, ce au muncit, să-ţi dea mâncare,
doar tu "stăteai", 'n a lui cuptor, să-i ţii pe-ogoare,
tu, plin de grade şi ei arşi şi-acum, la bani,
ce-i meriţi tu, cu haine gratis, ei ciobani...
e plină ţara de valori, zise elite,
ce şi-azi din vorbe în lozinci sunt poleite,
nu cei cu carte... cei ce-aveau odat' carnete
cu roş' ciocan şi secera de epitete...
ce-ţi ţineau urma, să se ştie tu ce faci,
ei doar contabili la ce zici, să ştii să taci...
tot paraziţi, cum tenia ce-n lung se-ntinde,
să-ţi lase şansa să poţi lua "ceva" merinde...
da-s mulţi prostimea, ce-i hidoasa moştenită
şi-i iar o Mare Adunare, Stat numită;
că-s parlament, guvern, de tineri tot din lepre,
născuţi din ăi ce-au reînnoit moarte carnete!?!...
doar că furat e-acum virtute; ce pârnaie?...
şcoala-i, de azi, să te afirmi cum se jupoaie
şi chiar de tot, se ştie bine, nu e bai,
că neamu' dracu' nu va piere, mai rău, vai,
de încerci să spui că sunt o masă din prostie...
Dar nu mă doare, de vor proşti, aşa să fie!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proculegere

Să vă gândiţi, suflet curat,
La cei ce au pierit în an,
Ce nou venit n-au apucat
Şi-au vrut... Ajunşi etern alean!

Să vă iubiţi mai mult, imens,
Să uitaţi că există ură...
Doar un amor să fiţi, intens
Pân' la ultima... picătură!

Să fiţi mai drepţi, în tot oneşti,
La nimeni rană să nu fiţi...
Sursa de gânduri îngereşti
Şi pe duşmani să-i reuniţi!

Să fiţi o rază în culori,
Tristeţea să o înveseliţi...
Murdar să însămânţaţi cu flori
Şi fruct uman să răspândiţi!

Să ştiţi, să învăţaţi să daţi
Când o-ţi uita că e şi "nu-i"
Nu doar surorilor, la fraţi...
Să nu uitaţi cuvânt "oricui"!

Să nu uitaţi în veci credinţă,
Crezul că binele-i divin
Şi nume îşi schimbă suferinţă...
Doar s-o împărţim, câte puţin!

Să nu uitaţi vor fi ani, ani
Peste milenii, peste noi
Şi vor fi poate-n veci castani
Şi-n infinit spălat de ploi...

Să lăsaţi la copii avut,
Cum aţi avut tezaur pur
Şi, azi să fie un început
De-o lume nouă... Zi "Mă jur!"!!!

Suntem doar rând, al nostru tur...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest de voinţă, în replay

Să realizăm, pe "găşti", avut
Din meserii, bresle, profesii!
Politicii, să-i fim dispersii;
Să ne conducem din ştiut!

Să nu dăm vot din interese;
Pe Rege să-l avem, oh, pururi!
Să nu mai cheltuim pe "tururi"
Şi competenţi să fim, pe-alese!

Să desfinţăm parlamentari
Ce ne fac legile-n prostie;
Impostori ce nu ştiu să scrie!...
Sfat noi să fim, din cărturari!

Intrigi să nu ne mai plătim;
Contradictoriu arbitrar,
Doar de-a fi "NU", fără habar...
Un tot întreg, din nou să fim!

De ce ne-ar trebui perversul,
Minciuna şi promisiunea?
De ce s-avem delaţiunea
Doar de-a obţine interesul?

Străbuni, am cultivat ogor
Şi-acum doar promiscuitate,
Făcând partizanerii... dreptate?!?
Credeţi politica... popor?

De ce ne-nscriem pe "partide";
Găşti programându-se-n orgii,
Mimându-şi ideologii...
Le lepădând... de-i loc de-a vinde?

De ce nu vrem s-avem iar "Sfat
Din Înţelepţi" cu multe şcoli,
Fără salarii... Benevoli;
Ce-şi iau câştig muncind, nu-n... Stat?!?

De ce n-avem deloc curaj;
Ne vrem în faţă... pe la spate?!?
Nu putem fi integritate
Şi s-avem ţara apanaj???

Vă rog, vă conjur, fiţi din nou
Cum am avut bunici, părinţi;
Să fim, la rând, veneraţi sfinţi!
O generaţie.. erou!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!