Cerere în pretenții
Cum s-o plăti, cum oare,
necesitatea, stare
de-a fi cinstiți normali,
când alții-s criminali
și mame, tați, copii
stau nopți pe străzi, veghii
la bunul plac de-un monstru
incult, cu-averea-i rostu'
și-alți doi, scârnavi valeți,
ce n-au-ndeajuns găleți,
împart doar vorbe goale
și-și vor și-alți, pușlamale
să fie liberi, toți
în hora lor de hoți...
Ne amenință ce vine,
că ală, tu și mine,
n-om mai avea pretenții,
c-ai lor -proști, repetenții-
în loc de sârg, servicii,
ne-or fi sudalme, bicii,
scuipatul din ghișeu
și pumnul să-ți ia leu
și, nu oricât, un pol...
te vrea otreapă, gol,
să-i dai tot ce mai ai
-cu legea-n mână, scai-
să nu mai scapi în veci
de sărăcii, poteci,
să-ți iei din nou căruță
să-ți duci la târg drăguță,
cum și străbunii au fost...
că lor, ce-i neam... e-un prost!
Nu văd, ce tineri culți,
cu fete, mame... mulți
din case în prag de seară
vă strigă-n ger de-afară
că sunteți mizerabili
în gând, abominabili
în fapt, niște putori
ce țara o vreți comori,
doar pentru voi, o pleavă
ce dramă ne-o vreți gravă...
să pierd onoare-n lume,
la țară spurcați nume
să vă detest, canalii,
să vă fim noi șacalii
de ne-ațâțați... la sânge
pedepsele vom strânge
să ne plătiți rușine
și, popor să se-nchine
să fiți mai rău ca el,
să-i suportați măcel...
de-nvățături, nu moarte,
că vă vrem parte, parte
s-aveți de furt și crimă...
Să știți... ce e victimă!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plată
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre rușine
- poezii despre prostie
- poezii despre noapte
Citate similare
Mă jur, foc să vă ardă!!!
Mă jur să vă blestem, pungași,
Mă jur pe tată, mamă,
Să vă despoi de piele... Lași,
Să-mi cereți de pomană!
Mă jur să vă blestem copii,
Să n-aveți noi urmași...
Să-i aveți morților de vii
Doar leș, în țeapă trași!
Mă jur să n-aveți nici mormânt,
Străbunii dezgropați
Să fie în câmp doar os mărunt
De-un neam huliți, scuipați!
Mă jur, voi proștii în fruntea țării,
S-ajungeți blestemați
De-ai voștri, haite, de dihorii...
Ce azi îi aveți fârtați!
Mă jur, arză-v-ar focu-n iad
Să fiți de combustibil
Din creier dezlânat, beteag...
Să facem hâd vizibil!
Mă jur pe sfântul Dumnezeu
Să fiți linșați de vii,
S-aveți știutul cum e greu
Când îți cerșesc copii!
Mă jur să muriți sfârtecați
Pe drumuri desfundate,
Să n-aveți parte să scăpați
Pân' ce n-o fi dreptate!
Mă jur spitalu' s-aveți morgă
La tot ce-aveți familii,
Și ploșnițele s-aveți ciorbă...
Pe șobolani vigilii!
Mă jur, curve ce sunteți, hoți,
Amante să vă îngroape
În sicrie... Să vă azvârle zloți
Pe gură, să vă îndoape!
Mă jur și pielea să vă întind,
Să vă prăjiți la Soare,
Să rageți când în cui vă prind
Pe Crucea de Înălțare!
Mă jur să n-aveți bucurii,
Doar să urlați durere
De popor, sfâșiați de vii,
În haite de plăcere!
Mă jur pe ce-am mai sfânt pe lume
S-ajung să vă omor,
Să scap o țară, neam anume
De-al vostru vorbitor!
Mă jur nici mâine s-apucați,
Să vă ia Dracu' noaptea,
Să fiți pe străzi împielițați,
Să fiți Urgia a Șaptea!
Mă jur să vă luați singuri viața,
Să fie în Terra loc
De cinste, onoare... Dimineața,
S-o avem iar noroc!!!
Mă jur, vă blestem, vă urăsc,
Vă detest, scuip tâlhari,
Să scap o țară ce-amărăsc
Ai voștri... Voi barbari!
Mă rog la întregul Univers,
Să fie alături toți,
Să pieriți hoarde-n rând, din mers
Arză-v-ar focul... HOȚI!!!
Cu toți prostime, ce v-aleg, cretini la fel, netoți...
*PS
Jurați-vă odat' cu mine,
Popor nedeslușit,
Că singur doar vă faceți bine
Din cinste, onor... citit!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre foc
- poezii despre draci
- poezii despre însănătoșire
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
Paște 2012
Memoriile de-un neam, ferice-n rămas treze
Sub mâlul mocirlit de orăcăit de broaște, hoaște
Râind juma' de secol pe suflete viteze,
Mijesc din nou cum mielul, ce-i pur și alb, de Paște.
Câtă credință a fost în noi, bunici și mame
Să țină firu-ntins pe hău ce sta să caște,
Să-nfrângă minți bolânde, visul să nu destrame
Și să fim azi iar pui de-o zi, de-un ou de Paște.
Sângele-n roșu vin de har împărtășește
Cum și alcool din clocot se-nalță dintre boaște
Să lase zbor spre ceruri cu înger ce pășește
Din fiecare noi, în răstigniri de Paște.
Ieșiți în mai puțini de omăt și ger abrupt,
Ne ningem parfumați de dorul de-a renaște
Cum flori cad în petale să lase loc de fruct
Și în genunchi, covor ne facem iarăși, Paște.
Și din arar uitat aprindem lumânare
Către cei ce au fost și le suntem noi moaște
Din osul lor de vechi ce ne-a lăsat cărare
Să știm novici că drumul ne poartă-n etern Paște.
Să fim, am vrea cu toții, Hristoșii răbdători,
Să dăm din ce-am primit, știind bine că ne paște
O zi când ne vom trece... Măcar să fim fiori
În gânduri ce vor fi de secole iar Paște.
E poate simbol doar, ce-ngenunchează o lume
Să celebreze sfânt, dorind frumos de-a naște
Cu castul de iertare, de dragoste antume
Ce în postum vor trece, cu noi... și-alți noi, de Paște.........
PS
Mă minunez în gând, am inima o dană
Cu porți cât de-o ecluză râvnind vapoare vaște
Cu mii și mii de oameni ce-au ura, de dușmană...
Și ce-i aștept prieteni... cum voi, o zi de Paște!
Joyeuses Pâques, Happy Eastern, Paște fericit!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre gânduri, poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre viteză, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Răbufnire
Vă uitați zilnic ca și mine spre infern,
Vă vedeți singuri c-ați ales mințitul tern
Înfășurat cu fular alb pe gât de stârvuri
Ce vă înșeală, vă tot fură, vând în târguri!?
Vă îngroziți de măcelarii "doctori" ciocli
Ce vă omoară mame, fii și ca și popii
Se întrețin "nevinovați" în găști scârnave
Doar să vă-ngroape; sunteți piedici vii, bolnave!?
V-au transformat în delatori, turme de oi
Ce se tot tund până la zero, proști puhoi
Ce stați la cozi să vă plătiți dări aberante
Lor cu palat, "popor" ce-și zic, de averi tentante!
V-au făcut "stat", plini de poliții, bodyguarzi,
Nu să v-ajute, să vă ardă, foc, bastarzi
Că nu de-ai lor sunteți, că cinstea-i o prostie
Și nu vă pot avea de sfat pentru hoție!
Nu vedeți, orbi, cum Premier de-un fund de țară
Plânge de dor pe-un infractor că-l vrea "afară",
În loc poporul să-l slujească, el cel furat,
Să-și "strângă inima"; că-i condamnat nevinovat?
Chiar de-s plecat mi-e iris lacrimi pe ecrane
Pierzându-mi timp, că-s în zadar, Marin, Ioane;
Chiar dacă spun să vă luați soarta-n mâini muncite,
Să fiți pe străzi strigând "vrem alții, minți citite!"!
Ah, ce-aș mai sta să împărtășesc cum văd eu țara,
Dar nu citiți, sau și mai rău întindeți gheara
Să-mi sugrumați glas pur ce strigă, vă vrea bine...
Că "știți voi tot, n-aveți nevoie de alți ca mine!"!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre nevinovăție, poezii despre tuns, poezii despre sfaturi, poezii despre prim-ministru sau poezii despre plâns
Înjurământ
Ce știți voi muritorilor perverși
Pe cine pierdeți azi definitiv
Când ați avut sinceritate ca-n povești
Într-un gigant ce rejetați fără motiv.
Uitați-vă-ndobitociți măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veți mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?
Din mintea neagră, ce-o purtați ușoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiți un politician, așa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???
Îl meritați oare, voi lașii necitiți
Să-aveți așa valoare, chiar postum
Slugi și dezbinători în fond nefericiți
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.
Vă-njur să fiți cu toții blestemați
Orbiților lipsiți de minți, de carte,
Lui Păunescu doar prin moarte să-i urmați,
Să pierdeți trup și suflet, de nimic să n-aveți parte!
Și vă blestem profund de mii de ori
Să n-aveți parte de copii, de mame, tați
Să fiți pe veci doar victime de orori
Pe viitor!... Neîntrerupt stigmatizați!
Vă plâng nenorociților de-o blasfemie
Ce-o promovați într-o mulțime de prostie
Mă închin să nu puteți să mi-o mânjiți și mie
Prin grația lui Dumnezeu, hulită seminție...
Sunt un fugit, cum și mulți alții au plecat
De frica voastră frunți golite de lozinci
Mă-nchin din nou la Dumnezeu, v-am denigrat
Fărâmă de popor rămași cum v-am lăsat...
... La stadiul, minți și suflet de opinci!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre valoare, poezii despre trup și suflet sau poezii despre prezent
Băi!
Băi, țara vă-i ca și vândută
Și prime luați de murături
Toți ce-i cu palma nebătută,
Manifestanți... de înjurături!
Băi, țara-i toată o hârtoapă
Și porcul vi-l tăiați din primă,
Orbi vă săpând, orbește, groapă,
Uitând că tot trăiți din crimă!
Băi, țara moare, e tot mai rară,
Vă premiind cu miel de Paște
Și nu vă paște gând c-afară
Fugind munciții, gol se naște!
Băi, pute țara de putoare,
Ce vrem ca alții să ne-o spele,
Din bănci luând bani pentru mâncare...
Nu din ce facem; bune-n rele!
Băi, țara este fără spor
De-un car de ani și tot luați sporuri,
Până ce-o fi "mall"-un decor,
Ca altădată plin, cu... goluri!
Băi, tot crăpăm și nu vin alții
În loc, că școala-i discotecă;
Plină cu ai noștri, premianții...
De lemn, ce-l cred... bibliotecă!
Băi, cum ca draci, munciți afară
Și nu opt ore -ăi de muncă-
Și-n țară doar furați, comoară
Crezând-o a voastră... Neam de... șuncă!
Băi, v-ați făcut religioși,
Făcând calendar onomastic,
Sărbătorind în păcătoși
Și sfinții... din butoi de plastic!
Băi, vă luați la orice un spor,
Ca din butoiul fără fund!
Vă tăiați craca sub picior,
Vă războind vizi, furibund!...
... Băi, știți, o lume vă privește
Și voi îi faceți analize...
Ca ombilice atot terestre,
Trăind pe spatele-i, des,... crize!
Băi, ca să fiți la fel, s-aveți,
Faceți profesii din conștiință;
Nu doar femei, de frumuseți,
Că lumea-i plină... de-așa știință!...
Băi, umpleți țara de palate,
Din bani cinstiți faceți mașini
Și străzi... fiți sarea din bucate!
La codrii, le fiți leac, rășini!
Băi, învățați să respectați
Democrație și contracte,
Nu doar când luați... și atunci când dați!
Nedrepți, orbiți de cataracte!
Băi, nu sunt alții vinovați;
Voi și copii, ce-i creșteți iară
Din neamuri dezrădăcinați...
Fiți moșii... ce ne-au lăsat țară!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre învățătură, poezii despre știință, poezii despre vinovăție sau poezii despre păduri
Atentat la popor
Azi țara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?
Și haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascați onești, din ce-s... orori!
Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiți
din nespălați, în preamăriți
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!
Toți fără carte, huligani,
sau diplomați prin alți parșivi
la fel de lepre... inventivi
și-au reclădit moral... pe bani!...
... Bani luați din gura celor mulți,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caști, onești, cu multă carte
să țină leneșii cu burți?!?
Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând nație cu ham,
s-o ducă-n hăț... către mezat?!
Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?
Ne-au făcut legi, făr' să dea seamă,
să fure ei nestingheriți!
Cu barda au dat în necăjiți,
să n-avem drept la țara mamă!!!
Ne vor pe toți, ca mine, afară,
să fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
și-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!
Câți "proști" om fi, cum ne cred ei,
dar mulți, mai mulți suntem și, buni
să strângem cloaca de nebuni...
Să întemnițăm pe derbedei!!!
Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinți,
să ne-adunăm și mușchi și minți...
să jugulăm hoți, cretinism!!!
Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
și noi, poporul, ca un val
să nimicim zoaia de himere!!!...
... Să-i punem pe parșivi la zid,
la hoți să le luăm ce-au furat!!!
Să fim, de ambiții, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...
... Al celor mulți, cu cultul legii
crescuți toți șapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
să stârpim hienele fărădelegii!
Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!
Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, să aibă foc s-ațâțe!
Tot neamul lor din lei, în mâțe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!
Că morții mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!
Of, țara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aș vrea să mor,
protest doar să rămân, un dor...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre minciună, poezii despre legi, poezii despre țări sau poezii despre sărăcie
Andrei... Gheorghe
Avem toți proprii Dumnezei,
Așa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic... Gheorghe Andrei!
N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ștoarfe, false din popor-
Să-și ia cu barda, cu topor
Ascuțit spirit... de-un Andrei!
Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un "fake"... țara lu' Andrei!
Există, să știți, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!
Nu va mai fi ușor să iei
Adevăr pur în palme sparte
Și să-l arunci 'nspre fețe moarte...
Să stropești falșii... cum Andrei?!
De azi vor fi doar derbedei
Mai mulți, din adevăr să fure
Și, mai puțini onești să înjure
Meschini și hoți... Era Andrei!
Ce rară-i lumea de idei
Și va fi tot mai rar, mai rară
Să țină sincer la a mea țară,
Cum Gheorghe... Prenumit Andrei!
Mă închin la spirit de holtei
În gând și în fizic, în credință,
Cum încă îl am, Gheorghe, conștiință
De-un neam... Ce l-aș vrea tot, Andrei!!!
Te salutăm cu toții, ai mei...
Vă rog să-l plângem, 'n suflet grei!!!
In aeternum memoriam, Gheorghe... Andrei,
Un jurnalist, un om!!!... Sunt Zei?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre porumbei
Noi... vrem copii?
Faceți rugă la stat pentru bani de copii,
Nu mai știți nici ce înseamnă pe lume să vii,
Calculați matematic nevoi de valori,
Nu mai știți care-i rostul să naști, sau omori.
Sunteți bandă rulantă în pornire nebună
Spre o lume de a cere averi și pe Lună.
Nu contează dorința, nevoia, plăcerea
Ați ajuns doar să credeți că mică-i averea.
Vindeți case, pământuri, trăiți cât mai bine,
Fără a avea și dorința a celui ce vine.
Faceți credite multe, vreți salarii mai mari,
Nu le știți datoria, nu creați cărturari.
Aveți bani să plătiți, cumpărați aparate
Nu gândiți viitor ce de prunc vă desparte.
Mame sunt doar femeie, nu mai dau ca să sugă
Nu ascultă de plânset, nu înțeleg nici de rugă.
Nu îngrijiți de nimic, dați copiii la doici,
Sunteți demni de rușine ca bietele scoici
Fără ochi, fără suflet cu mințile gherle
Să producă mai mult, să se umple de perle.
Va veni însă ziua când totul expiră
Și copilul uitat..., nu va plânge de milă.
Și asemeni va fi cu ambiții deșarte
Fără pic de... plecare spre-o crâncenă moarte.
Insensibili produși ai materii vii,
Ce nu știu de vreodată... fost-au voștrii copii.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre avere
Pentru cele mai gingașe mame...
Voi femeile înainte să fiți doamne,
Voi sunteți pentru noi mame.
O viață primiți și o viață dați,
Tot cei mai scump voi meritați.
Din buchetul de flori
Tu ești cea mai frumoasă floare
Și azi pentru tine e sărbătoare,
Vreau să-ți urez sănătate,
Și ani frumoși cât se poate,
Fericirea aș vrea să vă fie,
În sufletul tău cu bucurie,
Trandafiri cu miresme să primiți,
S-aveți anii fericiți!
La mulți ani, pentru ale noastre mame,
Voi rămâneți și veți fi,
Cele mai mai gingașe doamne.
poezie de Eugenia Calancea (8 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre fericire, poezii despre urări, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători sau poezii despre sănătate
Poli... tic-uri
Ce extaz novator moșteniți din "politici"?
Pragmatism e, de fapte, ori deliru-n idei?
Cum un ieftin spectacol îl plătiți ca fanatici;
Când tot voi sunteți gluma, cât și sursa... de lei!?
Care-i baza de calcul, dacă nu-i axiomă?
Cine-i face mai buni, mai deștepți, creatori?
Care-i școala, sau știința; vorbitori fără noimă?
Cum pot ei să conducă; fără a fi... conductori?
Cine plata o face, pentru timpuri pierdute
În palavre, de-a spune, doar la alții să facă?
Cum de știu spovedanii-n testări, ne avute?
Căci la muncă-s doar vorbe, claca lor e să... tacă.
Sunt cu sutele, mii, îmbrăcați peste poate.
Se aplaudă singuri, din cântări își fac imnuri.
Stau cu luni, spilcuiți, purtători de cravate,
Înjurându-se într-una; confundând, țel cu... șpiluri.
Nu îi doare de alții, doar ai lor au "spitale"...
Nu de leacuri e vorba, căci în ele sunt neamuri,
Ce conduc peste tot. Pentru voi, sunt parale
Pentru șpăgi și injurii. Și plecări reci, trași de hamuri.
N-au nimic din părinți, sau câștig din breslaș.
S-au ajuns prin minciuni ticluite-n cuvinte.
Doar împart ce trimite-ți și când ceri, fug în laș!
Nu întreba ce-a promis, căci oricum, tot te minte.
Și de bani și de vise... onirisme promise!
Tu, ce tragi, ca să faci zi de zi, cu efort,
Ei împart tot "en gros"; ție îți dau ceva fise...
Telefon să plătești; să-i anunți... de ești mort.
Și te îndeamnă,- frumoși, căci stau zilnic, sunt sticlă,
Toți curați, impecabili, în mașini fumurii-
Să pui deget pe foaie, să-i alegi,"tembelică";
Că te vinzi să muncești pentru ei... nu copii!?
Ne înțeles este omul, ce-a învățat tot prin știință
Să devină în priceperi, mândru, totul să facă.
Nu relicvă de slugă, acceptând neputință;
Când putea să-și conducă, singur, țara ce-i dată.
Nici nu știi- ce ușor e să-ți pui învățatul
Cel din școli ce-ai tocit și-i plătit de părinți-
Să produci colectiv, tu să fii acceptatul...
Să te dai celor mulți, să-i ajuți, nu să-i minți.
Doar voința lipsește, ori curajul minor
De vorbit împreună, cei cu școli... și cinstiți.
Să produceți schimbări- cu efectul major
Material și moral- în fericiți, și plătiți!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre promisiuni sau poezii despre vorbire
Partidul Român
Vă chem către suprema rațiune
Să vă lăsați de oarba vanitate,
Să fiți faptul ce sunteți, națiune
Ne împărțită pe vendete... Integritate.
Vă chem unirea s-o restabiliți
Eliminând pe diabolici cu ambiții.
Precum anceștrii, caști din nou să vreți să fiți;
Căci suntem ei, ori dispărem nefericiții.
Vă chem să fim cu toți o-ntregă ființă
Și să primim pe-oricine ne vrea bine;
Chiar de-s străini, să le-acordăm, de vor, căință,
Ne-ncununând pe tine și pe mine...
Vă chem românii-mprăștiați în pretutindeni
Să vă luați timp să fim cu toții din nou frați
-Ce-i refuzați și obligați în timp la vinderi-
Să nu mai vrem, de hoți și proști încolonați.
Vă chem cu mine să mă luați o mică parte,
Să credem șansa ce-o avem în viitor
Să trăim bine... Din onești cu multă carte
Și cu credință să fim iarăși un popor.
Vă chem reînoire-n unica partidă
Ce-a naturală ce-o avem un drept comun
Al nostru... Și-o Planetă să devină avidă...
O lume-ntreagă să se vrea... Partid Român!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre partide, poezii despre unire, poezii despre planete sau poezii despre națiuni
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre ochi sau poezii despre dorințe
Ochi uitați
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufletești.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Și să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Și ochii nu se mai întâlnesc.
Și ai vrea să simți durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ți spună din nou povești,
Să-ți creezi din nou iluzii,
Că în conștiința lor, trăiești.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.
poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre durere, poezii despre conștiință sau poezii despre albastru
Nou, La Mulți Ani!
Mă rog eu, pentru voi, s-aveți un an cu bani,
și sănătate multă, pentru un LA MULȚI ANI!
Vă rog să fiți aproape prietenilor fani,
să-i aveți ca pe frați și, acum... și LA MULȚI ANI!
Îi rog pe cei ce uită de voi bogați, sărmani,
să-și readucă aminte și azi... și LA MULȚI ANI!
Rugați-vă o secundă să fim din nou umani,
că așa perpetuu OM fi, MAI MULȚI și LA MULȚI ANI!
Să ne rugăm la morți, noi, cei contemporani,
că așa o zi și alții ne vor ura... LA MULȚI ANI!
Eu vă iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoțesc... de-mi urați LA MULȚI ANI!!!
Să fiți etern iubiți, iubind azi, "LA MULȚI ANI!"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre secunde sau poezii despre prietenie
#Strada
Era, până ieri, traseul la muncă,
Ieșirea de mână în decor, libertate,
Dar și furnizorul de comă adâncă
Sub scrâșnet de frâne... O moarte, pe roate!
A fost siluire cu steag, defilare,
Ocheadă în treacăt, privirea-n vitrine,
Dar și sfârtecări în moral, degradare
De-un bitum gropar... E dutele-vine!
Era întâlnirea-ntre două, un colț,
Speranța găsirii cu-o nouă iubire,
Dar și loc de ură, de șiș, pentru glonț,
De bâte, mineri, "agenturi"... Răstignire!
Era, dar schimbată-i, nu mai este comună,
E-un nou nume propriu, o ebluisantă,
Prezența de nou! E cum zâna bună,
Numită idee, un popor... Epatantă!
E #Strada, un principiu, de viață model
De tineri, femei, chiar copii... Pentru toți
E #Strada un miting, cu onoarea drept țel,
Că o lume renaște... Și judecă hoți!
E #Strada luminii, a științei de sine,
Stradal șevalet pentru corpuri drapel!
E #Strada o mândrie la timpul ce vine!
E #Strada mea țară, poporul... Și el!
E azi #Strada Lumii, e lumii principiu,
Făcut din oneste prezențe... El, tu!
"Victoria Square" e minciunii ospiciu!
La Terra nou drum e!... Călăilor, nu!
Un nou exemplar, etalon democratic la viciu,
La clan, ipocriți, impostori... ancestral déjà vu!
E #Strada, de azi, o renaștere-n neam,
E ea, ce va fi loc și nume al voinței,
Căci suntem alți noi, îngropând ce eram...
"#Strada"-i Țară, Popor... Viitor al Conștiinței!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drapel, poezii despre victorie sau poezii despre principii
Noi vrem pământ!
Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor -
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceți lan, noi, boi în jug.
Și-n urma lacomului plug
Ies oase și-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos
Din case goi, în ger și-n vânt,
Ne-ați scos și morții din mormânt; -
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!
Și-am vrea și noi, și noi să știm
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-și vor bate-ai voștri joc
De noi, dacă murim.
Orfani și cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or ști-n care șanț zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - și noi creștini suntem!
Și vrem pământ!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!
Ați pus cu toții jurământ
Să n-avem drepturi și cuvânt;
Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm
Că vrem pământ!
Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoși și tați
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump și sfânt,
Că el ni-e leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!
N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini sau poezii despre vânt
Divină
Oriunde gând mi-absoarbe trup
Și ochi, din trupu-mi, iau lumină,
Ești numai tu! Timp ce-am, mi-l rup
Să-ți fac eternul dar... Divină!
În visul zilei te am sor
Și-n nopți, lunatic, stau planton
Să-ți fiu de scut și eu să mor...
Să te apăr, chiar de rău-i zvon.
Sunt tot un cald fluid, mă curg
De mintea mi te dă adiere.
M-aș face cum pământ în amurg;
Să mă arzi, soare, de plăcere!
Doar rază de ți-ai îndrepta
Din mijlocul caldului iris,
Pe veci aprins m-aș aluma...
Mi-ai fi eternul, din vis... Vis!
De ce oare exiști, din cine
Te-ai pogorât ca o cometă
Și cum de ești al lumii bine
Doar tu... și singura-n planetă?
Mă rog la îngeri să-ți păzească
Sufletul și timp să-ți țină
În puful lor; să nu-l rănească
Nici secole trecând... Divină!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere
În căutare de popor
... Oare de unde mi se trage neamul prost,
fără mândrie, nici morală, toate-n post,
ținute exces, nu-n folosință în orice zi;
eveniment doar, să se știe că ar fi...
cum și proverbul vechi, cu capra, se explică;
de n-o ai tu, e-a altuia, râioasă-i cică,
să o otrăvim, așa să moară și stăpân,
că Dumnezeu nu s-a uitat la cine-i bun
și, chiar de ești umflat de toate, nu se cade
să te arăți, cu mâini întinse... rău ți-ar șade,
nu mai poți cere vreo pomană să înfuleci,
nici de obraz, cu mort, ce n-ai, nu poți să-ntuneci,
iară să vrei să ai mai mulți nu-i o rușine,
chiar de-ai palat, ești plin de aur... ia ce-ți ține,
lasă-i pe proști, ce au muncit, să-ți dea mâncare,
doar tu "stăteai", 'n a lui cuptor, să-i ții pe-ogoare,
tu, plin de grade și ei arși și-acum, la bani,
ce-i meriți tu, cu haine gratis, ei ciobani...
e plină țara de valori, zise elite,
ce și-azi din vorbe în lozinci sunt poleite,
nu cei cu carte... cei ce-aveau odat' carnete
cu roș' ciocan și secera de epitete...
ce-ți țineau urma, să se știe tu ce faci,
ei doar contabili la ce zici, să știi să taci...
tot paraziți, cum tenia ce-n lung se-ntinde,
să-ți lase șansa să poți lua "ceva" merinde...
da-s mulți prostimea, ce-i hidoasa moștenită
și-i iar o Mare Adunare, Stat numită;
că-s parlament, guvern, de tineri tot din lepre,
născuți din ăi ce-au reînnoit moarte carnete!?!...
doar că furat e-acum virtute; ce pârnaie?...
școala-i, de azi, să te afirmi cum se jupoaie
și chiar de tot, se știe bine, nu e bai,
că neamu' dracu' nu va piere, mai rău, vai,
de încerci să spui că sunt o masă din prostie...
Dar nu mă doare, de vor proști, așa să fie!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație
Proculegere
Să vă gândiți, suflet curat,
La cei ce au pierit în an,
Ce nou venit n-au apucat
Și-au vrut... Ajunși etern alean!
Să vă iubiți mai mult, imens,
Să uitați că există ură...
Doar un amor să fiți, intens
Pân' la ultima... picătură!
Să fiți mai drepți, în tot onești,
La nimeni rană să nu fiți...
Sursa de gânduri îngerești
Și pe dușmani să-i reuniți!
Să fiți o rază în culori,
Tristețea să o înveseliți...
Murdar să însămânțați cu flori
Și fruct uman să răspândiți!
Să știți, să învățați să dați
Când o-ți uita că e și "nu-i"
Nu doar surorilor, la frați...
Să nu uitați cuvânt "oricui"!
Să nu uitați în veci credință,
Crezul că binele-i divin
Și nume își schimbă suferință...
Doar s-o împărțim, câte puțin!
Să nu uitați vor fi ani, ani
Peste milenii, peste noi
Și vor fi poate-n veci castani
Și-n infinit spălat de ploi...
Să lăsați la copii avut,
Cum ați avut tezaur pur
Și, azi să fie un început
De-o lume nouă... Zi "Mă jur!"!!!
Suntem doar rând, al nostru tur...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tezaur, poezii despre suferință sau poezii despre schimbare
Manifest de voință, în replay
Să realizăm, pe "găști", avut
Din meserii, bresle, profesii!
Politicii, să-i fim dispersii;
Să ne conducem din știut!
Să nu dăm vot din interese;
Pe Rege să-l avem, oh, pururi!
Să nu mai cheltuim pe "tururi"
Și competenți să fim, pe-alese!
Să desfințăm parlamentari
Ce ne fac legile-n prostie;
Impostori ce nu știu să scrie!...
Sfat noi să fim, din cărturari!
Intrigi să nu ne mai plătim;
Contradictoriu arbitrar,
Doar de-a fi "NU", fără habar...
Un tot întreg, din nou să fim!
De ce ne-ar trebui perversul,
Minciuna și promisiunea?
De ce s-avem delațiunea
Doar de-a obține interesul?
Străbuni, am cultivat ogor
Și-acum doar promiscuitate,
Făcând partizanerii... dreptate?!?
Credeți politica... popor?
De ce ne-nscriem pe "partide";
Găști programându-se-n orgii,
Mimându-și ideologii...
Le lepădând... de-i loc de-a vinde?
De ce nu vrem s-avem iar "Sfat
Din Înțelepți" cu multe școli,
Fără salarii... Benevoli;
Ce-și iau câștig muncind, nu-n... Stat?!?
De ce n-avem deloc curaj;
Ne vrem în față... pe la spate?!?
Nu putem fi integritate
Și s-avem țara apanaj???
Vă rog, vă conjur, fiți din nou
Cum am avut bunici, părinți;
Să fim, la rând, venerați sfinți!
O generație.. erou!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre politică, poezii despre înțelepciune, poezii despre votare, poezii despre sfințenie sau poezii despre salariu