Aceeaşi limbă

De două mii de ani, aceeaşi limbă,
Vorbim noi, cei de-un sânge şi de-un neam,
Ca frunzele crescând pe-acelaşi ram,
Cum veacuri am văzut cum se preschimbă.

O altă lume, cu alţi fii, se tot plimbă
Şi altfel este acum de cum eram,
Dar limba ce ne poartă-acelaşi hram,
Ne-a tot legat prin veacuri ce se schimbă.

Cu mierea adunată în cuvinte
Şi-adânc înscrise în suflet românesc,
Uniţi în cuget, plini de învăţăminte,

La fel urmaşii, ca şi noi vorbesc,
Aceeaşi limbă. Drumuri înainte,
Care străbat pământul strămoşesc.

sonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem

Noi suntem neam de Ion, Mărin şi Petre,
Ori alte nume date de bătrâni,
Sunt scrise în ceasloave sau pe pietre
Şi-arată veşnicia la români.

Născuţi pe vatră şi aci rămaşi,
Păstrând cu grijă glia strămoşească,
Urmaşii au lăsat-o la urmaşi,
Cu testament de limbă românească.

Cu sfatul cum să crească pe ea pâine,
Pe care-o dă cu dragtoste pământul,
Să fie hrana zilelor de mâine,
A celor ce păstrează legământul.

S-o apere în vitejeasca luptă,
De vor veni duşmanii peste noi,
Că vatra noastră-i neîntreruptă,
Având pe ea şi pace şi război.

Noi suntem neam de oameni înţelepţi
Şi paşnici suntem, prea cinstiţi şi drepţi.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă

Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Şi vorbim o limbă sfântă.
Şi nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.

Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingaşă şi frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrăţit poporul dac cu cel roman!

Limba noastră, e o limbă divină.
Aşa a fost şi va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar şi de bunul Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrie ne este limba...

Când din lanţuri se ridică un popor strigând u n i r e,
Nicio rugă nu-l ajunge invocând dumnezeire.
Şi nici ceruri furtunoase nu se dreg cu stele albe,
Cum nici pruncii nu îndură întunericul să-i scalde.

Patrioţi împrumutaţi au venit aici cu vântul;
Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Ţara Românească ce-i de-un neam - şi este una.

Neamul nostru moldovean e un munte nalt şi verde,
Care urcă în Ardeal şi pe veac de piatră şede.
Trunchiul nostru-i şir de veacuri: şi cum neamul să-l desfaci
Când grăim aceeaşi limbă şi strămoşii ne sunt daci?

Nu sunt ape curgătoare sângele de neam să-l spele,
Cum nici graiul sângelui, românismul nu-l va piere.
Oltul, doina întregeşte în ţarina oltenească
Şi-i de vatră, de-o sămânţă, cu ţărâna ardelenească.

Patrie ne este limba care-n vântul nevăzut
Se aude româneşte - şi aici şi peste Prut.
Patrie ne este doina, Prutule dulce-amar,
Care-ţi umblă peste apă şi n-are niciun hotar.

Patria se oglindeşte în ape nemuritoare:
Oltul, Mureş – fraţi cu Prutul.
Pretutindeni românească este limba şi p ă m â n t u l...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea este singura limbă universală atunci când am impresia că vorbesc o limbă străină cu fiinţe care vorbesc aceeaşi limbă cu mine.

Martin Page în O perfectă zi perfectă
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar aparent

Doar aparent, câte ceva se schimbă.
De mii de ani suntem la fel, îţi spun,
Doi ochi privind cum Soarele se plimbă,
Acelaşi trai, cu ambalaj mai bun.

Mai inventăm câte un tip de rană
Şi parca doare altfel, mai modern,
Sofisticată, noua noastră hrană,
Pavează drumul neted, spre infern.

Tot singuri ne uităm cum fluviul,
Se scurge. Trage după el încet,
Regretul, disperarea, dubiul.
Pluteşte arogant pe el, un pet.

Ne ninge rar, de obicei în marte.
Parcă avem un singur anotimp.
Greşeli mai vechi, aceleaşi şoapte,
Ce-au amăgit părinţii-n al lor timp.

Iubirea este tot mai efemeră,
Transformă bunicuţii în amanţi.
E demodat să faci copii, dar carieră,
Încep de tinere nepoatele-n colanţi.

Şosele cresc, se nasc şi crapă,
Iar banii nevăzuţi se varsă-n cont.
Se plimba în maşini cu trapă,
Ignobilă, o şefa şi-al ei tont.

"Azi" este tot. Speranţa se amână
De ce să mai privim în zori, în sus?
Când ceasul sună, îl luăm în mână
Şi aşteptăm un altfel de apus.

Doar aparent, câte ceva se schimbă,
Iar dezbinarea-i altfel când "unire"
Se cheamă când vorbim aceeaşi limbă,
Păşind cu tocul cui peste iubire.

poezie de Gabriel Pădure (22 decembrie 2018)
Adăugat de Padure Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o fugă

E viaţa ca o fugă neîntreruptă,
Dar oare până unde alergăm?
E-aceiaşi veche şi eternă luptă
Şi greu tribut va trebui să-i dăm.

Că este aşa şi altfel nu se poate,
O ştim de mult, din veacuri ancestrale,
Rămase-n noi şi în eternitate,
Ca nişte judecăţi sacerdotale.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba poeţilor

vino şi vezi
e ziua în care se prăbuşeşte o limbă
poate cea de pe urmă
e limba poeţilor
pe sub dărâmături strigătul căutându-şi cuvintele
ca o mamă copiii
de acum
nestăvilită e durerea
de neconceput e iubirea
ca şi cum s-ar fi dezvelit deodată tot urâtul din lume
vino şi vezi
e limba poeţilor
sau limba în care
oamenii au învăţat pentru prima dată să moară
în depărtare
poeţii chemând poezia pe nume
ca şi când în deşert s-ar ruga pentru ploaie
vino şi vezi
se prăbuşeşte o limbă
cum nu va mai fi niciodată
cum nu s-a mai prăbuşit niciodată
e limba poeţilor
limba în care m-am născut prima dată

poezie de Bogdan Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de citire

O carte de citire e vatra strămoşească,
În care dorm de veacuri strămoşii, în morminte,
Citind, tot nu mă satur de slova românească,
În care-s încrustate aducerile-aminte.

Din Sarmisegetusa ajunge pânʼ la mine,
Emoţia întreagă a Daciei ferice,
Cu slovele de sânge, din vale de Rovine
Şi din Vaslui, din Putna, un clopot vorba zice.

Şi-au scris mereu viaţa cu fapte vitejeşti,
Strămoşii mei de veacuri, cei păstrători de vatră,
Ei sunt Călugărenii şi zid la Mărăşeşti,
Erau ciopliţi de vremuri, în amintiri şi-n piatră.

O carte de citire e vatra strămoşească,
În care dorm de veacuri străbunii în morminte,
Ce-aduc până la mine, prin slova-i românească,
Îndemnuri şi temeiuri, aducerile-aminte.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kogălniceanu vorbindu-i domnitorului Alexandru Ioan Cuza

«Vorbesc, Mărite Doamne, în numele-Adunării,
Acum, când pentru noi e sfântă sărbătoare,
Vei lua destine-n mâini, vei da voinţă Ţării
Şi stai pe-acelaşi scaun ce-a stat Ştefan cel Mare.

Să se împlinească visul dorinţelor de bine,
Ce l-au purtat în inimi strămoşii noştri-n veacuri,
Din tată-n fiu păstrat, să-ajungă pânʼ la Tine,
Ca liberi toţi să fim şi pace în cerdacuri.

O, Doamne! Misiunea-ţi e mare şi frumoasă,
Tu, fă ca legea Ţării să n-aibă nedreptăţi,
Ca fiecare om şi fiecare casă
Să poarte doar cununa scumpei libertăţi.

Domnia Ta să fie în linişte şi pace,
Să nu ne-ntunece Ţara vreo umbră de război,
Fă ca ale noastre patimi să poată să se-mpace
Şi-alungă în pustiuri ce-i ură între noi.

Măria Ta, fii simplu, cum suntem noi din fire,
Urechea Ta să-ţi fie la adevăr deschisă,
Iar la minciună, Doamne, ca şi la linguşire,
Să-ţi fie întotdeauna urechea Ta închisă.

Fii bun, Măria Ta, fii Domn şi cetăţean
Şi-adu pe-aceste locuri doar zările senine,
Să nu uiţi pe Moş Ion Roată şi neamul său ţăran,
Ce-şi pun a lor speranţe şi-a lor credinţă-n Tine,

Sădeşte-n noi de-a pururi frăţia strămoşească,
Ca-n veci de veci în suflet şi-n inimi să ne stea,
Tot scumpă să ne fie Unirea românească,
Iar Tu, să ne trăieşti mulţi ani, Măria Ta!»

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor românesc, mari învăţături îţi dă ţie această întâmplare! Dacă fii tăi ar fi fost uniţi totdeauna atunci şi pământul tău strămoşesc rămânea unul şi nedespărţit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au dus la slăbiciune, te-au dus să-ţi vezi ruşinea cu ochii!

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul Mioritic

De stai s-asculţi în taină a neamului durere,
Auzi cum din adâncuri se-nalţă către noi,
Strigăt de iubire de neam ce-ţi dă putere,
Pământul ce ne ţine ascunde mulţi eroi.

De stai s-asculţi în munte a codrilor poveste,
Ai să auzi în şoaptă legende cu haiduci,
Ce stăpâneau Carpaţii şi falnicele creste,
Şi se-adunau în cete la umbra de sub nuci.

De stai s-asculţi cum marea la Pontul Euxin,
Îmbrăţişează ţărmul de veacuri neştiute,
Ai să auzi în valuri a neamului suspin
Şi cântecul sirenei ce varsă lacrimi multe.

De stai s-asculţi adâncul din spaţiul mioritic,
Auzi cum plâng străbunii în somnul zbuciumat,
Că ne-am pierdut iubirea de neam şi de mirific,
Şi ne-am vândut pământul şi ne-am înstrăinat.

De stai s-asculţi la Ţebea gorunul cum foşneşte,
Ai să-l auzi pe Iancu cum strigă către noi:
-Vă duşmăniţi voi fraţii? Duşmanul vă-ncolţeşte!
Vorbiţi aceeaşi limbă! Nu faceţi război!
.
De stai s-asculţi cum Oltul la Cozia izbeşte,
Zidul Mănăstirii să-l scoale pe Bătrân,
Ai să-l auzi pe Mircea din somn cum ne grăieşte:
De ce vindeţi pământul? E Sufletul Străbun!

De stai s-asculţi la Putna, Slujba Învierii,
Ai să auzi cum Ştefan se roagă pentru neam,
Să piară pe vecie blestemul trădării,
Să nu mai fie-n ţară nici urmă de orfan.

De stai s-asculţi cum vântul şuieră-n Carpaţi,
Ai să auzi cum Lupul lui Decebal ne cheamă,
Să-nfăptuim Unirea şi pacea între fraţi.
Dacia Străbună la toţi ne este mamă.

De stai s-asculţi văzduhul pe culmea caraimană,
Ai să auzi cum cântă Pasărea Măiastră,
Şi ai s-auzi în trilu-i duios pe daca mamă,
Ce-alină de milenii toată durerea noastră.

poezie de Ştefan Silva
Adăugat de Ştefan Silva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vorbim româneşte

Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsaţi dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.

Când românul se-ndârjeşte
Din ţărână când mi-l scoţi,
El îţi toarnă româneşte
Un blestem de şapte coţi,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbeşte lin şi blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.

Niciodată altă limbă,
De pre buze româneşti,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândeşti.

La mânie, la iubire,
La suspin şi chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.

La iubire, la mânie,
La chiot şi la suspin,
România-i România
Cu fagur şi cu pelin.

Sucind limba românească,
Stricând graiul strămoşesc,
După moda franţuzească,
Sau cu modul latinesc,

Ne-am strâns minţile cu fracul
Şi simţul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii şi-a înţărcat.

Românimea cât trăieşte
Graiul nu şi-l va lăsa;
Să vorbim dar româneşte.
Orice neam în limba sa!

poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată,
Ce străluceşte făr᾽ să dea căldură,
E frumuseţe fără de măsură,
Dar nu încălzeşte-un suflet vreodată.

Te tot privesc de fiecare dată
Cu dragoste, iar uneori cu ură,
Căci vraja ta doar liniştea mi-o fură
Şi nu mi se întoarce niciodată.

Eşti steaua care-n veci lumini trimite,
De mii de ani să-ajungă pân-la mine,
Prin spaţii întinse şi nebănuite,

Ca depărtarea cumva să ne-aline,
În urma ei, doar veacuri risipite,
Ca şi-ale mele gânduri către tine!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de veacuri

Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Ţara Românească ce-i de-un neam - şi este una.

tristih de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de Patriotism - Revista Constelaţii Diamantine, martie 2018
Adăugat de Gigi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada reîntoarcerii în copilărie

iubite,
vom avea bani de caleaşcă
şi ne vom înhăma la ea cai înaripaţi
să retrăim copilăria pierdută
să ne prindă copilăria laolaltă,
cred că acum ni se-ndemână
să retrăim frumos
şi să schimbăm imposibilul
în posibil
doar inima trebuie să ne urmeze,
să cânte şi să danseze gavota,
să nu ni se-mpietrească.
(vom vorbi doar în limba poezească
şi în limba gândurilor noastre)
o să ne simtă doar copiii
că vorbim aceeaşi limbă a copilăriei,
ba, chiar, vom vorbi aceeaşi limbă
acasă şi pe oriunde,
o să ne deschidă morţii noştri
uşa grea a copilăriei
să ne sărute pe frunte.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale.

citat din Miceal Ledwith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicul oftalmolog punându-i pacientului câteva picături în ochi

"Ai să simţi, rog să mă crezi,
Că nu mai e cum a fost.
Spune, acuma cum mă vezi?"
"Păi cum să vă văd? Tot... prost."

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În limba ta

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.

Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, române

Trezeşte-te, române,
Ia-ţi ţara în mâini curate
Şi scrie-i castul nume
Cu sânge de dreptate.

Păzeşte-i codrii iar
De cozi ce învârt topoare.
La mal, să-i fii un far...
Că d-eşuează, o doare.

Câmpiile să-i fie
De drept, din neam avute,
Să nu se întoarcă glie
Înapoi, la inimi slute.

Să crezi într-o credinţă
Egală tuturor;
Ce alină suferinţă...
Duşman, îl făcând amor.

Să ne unim toţi, fraţi
De cult, de aceeaşi limbă,
Pe poale de Carpaţi
Noi să fim cei ce schimbă...

... O lume, ce ne arată
De rău, cu arătător
Şi s-o uimim odată,
Cum din trecut de dor.

Trezeşte-te române,
Copii pe braţe îţi poartă
Şi le dă pâine, grâne
Mai mult, ferice soartă...

... Să ştii că vei fi veşnic
O pildă omenirii...
O lumânare în sfeşnic
Topindu-şi trup... iubirii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străvechea mea cetate de pe Jiu

(omagiu Craiovei – Cetate a Banilor Olteni)

Străvechea mea cetate de pe Jiu
Ţi-aduc pios umila mea cinstire,
Cu anii ce mi-ai dat de găzduire
Îngăduie-mi, să mă consider fiu.

Aşa frumos aş vrea să te descriu,
Că-ţi port doar sentimente de iubire,
Legat de tine sunt prin mii de fire
Şi am trăit pe vatră şi te ştiu.

Atăţia ani de tine ce mă leagă,
Se-adună acum în stol şi mă-nfierbântă
Şi te-oi simţi în mine-o viaţă întreagă

Cetatea mea de vremuri neînfrântă,
Prefaceri noi mi te-au făcut mai dragă,
Înscrise în istoria prea sfântă.

sonet de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!