Luna răsare în barbă

Lucrurile se alungesc
Deformând ochiul,
Prin fluturii lui
Domnul ghidează zborul.

Duhul se topeşte,
Cerul coboară,
Lâna stelară-i
Arcuş la vioară.

Luna răsare în barbă,
Universul miroase
A iarbă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Lup

Marele Lup s-a făcut
Râu cu solzi de frunze,
Prin sângele meu
Plutesc maci şi meduze.

Pe ţigla iubirii
Răsare un astru,
Vorbele decapitează
Cerul albastru.

Tifonul sânilor tăi
Rana-nfăşoară,
Marele Lup trece,
Miroase a ceară!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tresărire

Când inima-şi pierde iubirea
Lacrimi prelungi ne-nconjoară,
Devenim trestia timpului
În sarcofag de vioară.

Icoana mănăstirii din deal
Mângâie imaginea-ntâmplării
Şi-n rugăciunea lacrimilor
Arde flacăra-ntristării.

Iubeşte! Porunca-i: iubeşte!
Dumnezeu rânduieşte
Cerul ce peste noi coboară
Pe sânge incolor de vioară.

Viaţa devine unduitoare,
Soarele se-ndulceşte din alt soare,
Lumina din a Lui lumină,
Noi tresărim pe-o lacrimă de smirnă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul Pitic

Universul Pitic se roteşte-n celulele noastre,
Sângele-i oceanul în care se scaldă,
Gândurile sunt stele de suflet albastre
Ieşite din neuronii în formă de glastră.

Când fluturii bat din aripi în mişcare vioaie,
Universul se trezeşte în pragul iubirii,
Aleargă-n spaţiul infinit, electrizant îndoaie
Norul lui Oort şi-l toarnă în cupele-nnoirii.

Fericirea mi s-aşază la piept şi s-aprinde
Când tu-ţi speli sufletul în sângele meu,
Fulgerul gândului zâmbind mă surprinde,
Te ridic în braţe, te duc spre Dumnezeu.

Universul Pitic intră-n implozii fascinante,
Se aşază în lumânare sub crucea veghetoare,
Visul seducerii, patul nupţial îl asaltă, îl împarte,
Lăsând fluturii liberi, peste noi să zboare.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubindu-L pe Domnul, iubeşti aproapele!

Iubeşte, iubeşte aproapele
Cum cerul munţii şi apele,
Iubeşte mama şi fraţii, iubeşte
Sufletul ce creşte româneşte.

Iubeşte înotul şi zborul înalt,
Iubeşte măreţia oricărui bărbat,
Iubeşte copilul ce creşte-ntre flori
Purtând în credinţă ecoul din zori.

Iubeşte şi floarea ce creşte-ntre spini,
Istoria păstrată în moloz şi tăciuni,
Iubeşte credinţa primită ca dar
De la Sfântul Iisus prin cuie şi har.

Iubeşte şi hoţul, nu faptele lui,
Lasă-i nimicnicia în grija Domnului,
Îmbrăţişează doar faptele bune,
Cu inima curată aleargă prin lume.

Rosteşte: " Hristos a înviat!",
Prin Limba română fii binecuvântat,
Aşa vei limpezi munţii şi apele,
Iubindu-L pe Domnul, iubeşti aproapele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caruselul de păpădie

Caruselul de păpădie cu raze stelare
Se-nvârte în spaţiul turnat între noi,
Merele rumene cad în palmele mele
Ascunse în iarba poveştilor cu ploi.

Inima răvăşită îmi toarnă pornirea
În visătoare, mocnite, săruturi fierbinţi
Prin sânii durdulii de nectar ai luminii
Străpung telegrame transmise de sfinţi.

Sunt lunecos arcuş pe gât de vioară,
Pe-aripile nopţii şterg cerul de ceaţă,
Prin mine trece, săgeată, trenul iubirii
Cu fiecare petală şi muguri de viaţă.

O batistă agăţ în curcubeul din zare
Să-ntâmpin triburi de umbră sudată
De tălpile moi mocirlind caruselul
Plantat pe vecie, la mine-n ogradă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând spărtura sa pot intra în rai

Pasărea de iarbă răguşeşte-n mine,
Gâtu-i ars de stele, trupul de rubine,
Norii-n curcubeie penele-i pictează,
Ochii în otravă fluturii visează.

Se înalţă-n sfera răsucită-n grai
Oscior de taină la porţile de rai,
Se aude Domnul injectat de haos
În linişte păşind în dulcele pronaos.

Îngerii pun aripi la sfinţii păpuşari
Care ştiu să pună căpăstrul la măgari,
Pe care, în boccele, Iisus îşi poartă iarba
Iertării împărţite sub cruce cu Baraba.

Pasărea s-avântă în calea lor spre stele, –
Cântă universul în visurile mele
Şi mi se răsuceşte inima în grai
Căutând spărtura să pot intra în rai!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răcorire

Câmpiile îşi răcoresc în mine
Rodiile puse-n ochi flămând
Prin care luna a trecut în mare
Şi soarele în vise şi în gând.

În coaja-mi de stejar aşează vremea
Valsul ei de lacrimi şi frământ,
Doi porumbei sunt sânii tăi de aur
Din care sug lagunele pământ.
Statuile se lasă-ades purtate
Pe aripă de fluture în zbor,
Câmpiile se răcoresc în mine,
În sângele cuvintelor ce dor.

Rotund mi-e gândul de viaţă,
Aş vrea să fiu aripă-n nalt,
Prin zborul meu să treacă universul
Şi tu, iubire, poezie-n salt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg sentimental

Stând pe un picior de neagră erată
Îngerii ling sare din cerul de vată.

Fluturii zboară în ochi de porumbei,
Lupii se ascund în cetele de miei.

Din furtuni coboară fulgere puhoi,
Pe câmpul de răbdare lilieci-s goi.

Vise dulci culeg, devin sentimental,
În ascuns amurg sub nechezat de cal.

Şeaua lunecă-n costelive priviri,
Dansez pe coapsa noilor iubiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre seara vieţii

Spre seara vieţii miroase a pustiu,
Cerul nu mai vede prin pupila soare,
Genele s-ascund în păsări călătoare,
Spuma din valul mării trece în târziu.

În seara vieţii noastre depărtarea creşte,
Dealul nu ne urcă peste coama sa,
Steaua plină-n visuri nu mai are şa,
Umbra de sub noi, subţire, se topeşte.

Asta-i seara vieţii searbădă, amară,
Totul e fărâmă, chiar munţii au apus,
Doar adâncimea creşte în braţele de urs
Ce-aşteaptă-n sânul lui o căprioară.

Mă doare ceasul serii ce scârţie în timp
Rupând altoiul dulce ce-a fost între noi,
Până plecăm în noapte mai aşteptăm vioi
Să dăruim viaţa pe-un mugure în schimb!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disecarea clipei fericite

În mine azi roiesc toţi fluturii iubirii,
Zboară prin stomac şi mă colindă,
Cu zborul lor atât de mătăsos
Te-aduc în vraja mea şi te alintă.

Se scaldă-n sânge poezia lor,
Tu o reciţi în farmecul de lună,
O rază îţi pătrunde-n sân timid,
Cu vicleşug mă prinzi de mână.

Mă trezesc în visele cu mere coapte
Sub streşina privirilor de foc,
În jurul nostru-s roiurile de fluturi,
Zborul de rutină vine cu noroc.

Şi ochii tăi sunt aripi colorate,
Unduie în ei cerul masiv de stele,
Paşii sar din cărărui înguste,
Ne ascund în ierburi de vâlcele.

Suntem doi fluturi în stomacul vieţii,
Măcinăm înalturi fericite,
Într-o vrajă luminând misterul
Disecăm iubirea clipei potrivite.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Noaptea mă ascunde
O insectă,
Elitrele îmi cuprind
Zborul în implozia
Închipuirii.

Culorile dizolvă
Fericirea,
Insecta zboară
Peste haloul paşilor.

Plasticul miroase
A levănţică,
Cafeaua deschide
Fereastra,
Tu scurgi
Zgârciurile curcubeului
Ce traversează strada.

Eu semnez
Renaşterea buricelor
Aducând speranţă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortina

Fă-mi cu ochiul şi mă-mpinge
Spre culmea fericirii-nalte
Unde amândoi vom fi
Spălaţi de îngeri şi păcate.

Vom fi stăpâni peste pârleazul
Întins de mâini necunoscute,
Cu inima vom privi cerul
Lăsându-l ca să ne sărute.

În culmea fericirii noastre
S-atingem raiul cu lumina
Unde doar Domnul peste clipe
Lasă uşor, uşor cortina!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proteza de vise

M-am rezemat de semeţul stejar,
Purta şi purtam cerul în spate,
M-am lăsat în genunchi, ca un dar,
Am adormit în a frunzelor şoapte.

Când m-am trezit, înaltul de stele
Număra stejărişul crescut mătăsos
Prin trupul, prin gândurile mele,
Cerul era verde şi soarele frumos.

Urma viselor trecuse prin iarbă,
O ciocârlie a spălat-o cu rouă,
A pus-o în ibricul poeziei să fiarbă,
În zbor se înălţa o melodie nouă.

Partitura era proteza de vise
Şi cerul purtat cu dibăcie în spate,
M-am lăsat în genunchi, mă cuprinse
Dorul de stejar cu stele-ncătuşate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprindem universuri, iubirii

Cea mai frumoasă,
Cea mai plăcută,
Cea mai dichisită,
Cea mai superbă
Este...

Streaşina privirii sub care
Îngeri cu pene de soare,
Mângâie vântul
Din cuibul norilor.

Arcuş şi vioară
Ating
Inima împodobită
Cu trecerea amintirii
În frumoasa poveste
În care
Împreună aprindem
Universuri, iubirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca firul de iarbă

Viaţa trece ca firul de iarbă prin ac.
După ce trece, pune în ştreang
Propria moarte.
Moartea vrea să scape oricum
Din fluierul sângelui.

Nu se mai poate rotunji.
Îngenunchează,
Duhneşte a umbră.

Viaţa trece firul de iarbă
Mai departe
Numărând ştreangurile crude!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător prin cerul meu

nu mai pot să scriu şi pace
mâna mea-n durere zace,
îmi flutură braţul întins
pe lampadarul ce s-a stins.
văd madone-n faetoane,
trecând prin doruri iluzorii
cu ora, ziua, săptămâna
şi, de dispar, rămâne luna.

se rupe totul în adânc,
cad fluturii încet pe jos,
doi derbedei se joacă stos,
de undeva, de-acolo sus,
de pe spinarea lui isus
coboară cerul peste mine
cu darurile lui divine,
de unde îngerii şi sfinţii
au înfipt în mine dinţii
şi-am visat că se va face
între mine şi ei pace.

pe deasupra mea un nor
a trecut uşor în zbor
şi m-a dus lungit în cer,
luându-mă prizonier,
şi m-a luat domnul la rost
pe unde-am umblat şi fost,
unde-am fost cu săptămâna,
seara, cînd răsare luna.

ore albe şi albastre
mă plimbau frumos prin astre
şi acolo nimfa mea
s-a ivit, doamna, pe-o stea.
Eu, speriat şi livid,
am căzut uşor vid,
sângerând cu gura moartă,
domnul m-a băgat pe-o poartă,
peste nişte vinuri grele
puse toate în ulcele...

printre stele mă preling
şi încet-încet mă sting,
doamne, stelelor piezişe,
cu isus pe cruci crucişe,
lângă mine, lângă, lângă
se-aşeză mândra bolângă,
şi ş-a-ntins corpul de nea
pe sub plăpomioara mea.

ce tăcere, ce tăcere,
cu asemenea muiere,
se-aşezase aşa întinsă
ca o monaliză ninsă
scăpărând numai scântei
peste şolduleţul ei.
..............................
când m-am deşteptat în frig,
doamne, am început s-o strig.
...........................
pe fundal de cer albastru
am fost meteor şi astru
ca în viaţa mea subţire,
să am parte de iubire,
bine-ar fi să fiu fiind
să visez aşa murind...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul albeşte lista cu pete de păcate

Iubire este atunci când din nimic spui totul,
Mintea coboară în inima fierbinte de emoţii,
Glasul tăcerii se ascunde în mrejele nopţii,
Pe-oceanul de-ntuneric începe ceru-notul.

Întorci privirea dulce-n tremurătoare stele,
Te cuprind zâmbind la pieptu-mi doritor,
Înflorim curând câmpia cu gându-n viitor
Însemnăm cu aripi nesfârşite săruturile rebele.

Luna prin nori liturgici, frumos, ne spionează
Punând la adăpostu-i împletituri de raze,
Suntem în viaţa asta un fel de-ascunse oaze
La care orişicine s-ajungă mult visează.

Iubirea noastră-i definită-n nimic şi în toate,
Mintea revine în locul ei de neînvinsă fală,
Inima bate pentru-mpliniri de gir universală,
Domnul albeşte lista cu pete de păcate.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul şi omul

Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.

Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ţinut de hăţuri de-o mână de oase.

Copacul şi omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemere

Universul învârte roata timpului
Pe inelarul străpuns de lumină,
Pasul meu fierbinte sare din mers,
Din pielea îngerilor curge rugină.

Fiecare ins radiază în faţa oricui,
Chiar şi moartea prin moarte călcând,
Firul de iarbă pe buzele vântului
Creşte ciocârliei note noi de cânt.

Flutură hainele hăului peste-nălţimi,
Pegaşii nechează prin caii putere,
Gheţarii sufletului se scaldă-n câtimea
Veştilor ce se nasc în drum efemere.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă cu poteci în cer

Văluri de lumină sfinţesc poteci în cer,
Pe ele umblă Domnul în clipe de eter.

Noi, îngerii iubirii privim în duhul său
Spre floarea fericirii ce-o dorim mereu.

Se deschid altare în biserici nalte,
De-am greşit vreodată păcatele-s iertate.

Noi nu greşim în rugă, găsim sprijin în cer
Pe unde umblă Domnul în clipe de eter!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!