Copacul și omul
Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.
Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ținut de hățuri de-o mână de oase.
Copacul și omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre cai
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Tresărire
Când inima-și pierde iubirea
Lacrimi prelungi ne-nconjoară,
Devenim trestia timpului
În sarcofag de vioară.
Icoana mănăstirii din deal
Mângâie imaginea-ntâmplării
Și-n rugăciunea lacrimilor
Arde flacăra-ntristării.
Iubește! Porunca-i: iubește!
Dumnezeu rânduiește
Cerul ce peste noi coboară
Pe sânge incolor de vioară.
Viața devine unduitoare,
Soarele se-ndulcește din alt soare,
Lumina din a Lui lumină,
Noi tresărim pe-o lacrimă de smirnă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre iubire, poezii despre devenire, poezii despre Soare, poezii despre vioară, poezii despre viață sau poezii despre sânge
Orologiul tăcerii
Orologiu trezește iarba potecilor,
Pline de spice de pini, neumblate
E dimineață în toate, în lumină.
Gândul dorește a naște alt orizont
Lângă izvor se naște spicul de grâu
Prin adormire pe cer o linie albă
Tot crește în formă de pasăre
Vântul își țese o poveste
Stau lângă tine - teiul tăcerii,
Umbra cu lumina alături
În hore dansează glasul mierlelor argintii
Nu doarme nimeni!
Razele lunii trec prin geamul geamiei
Luna aurie se apleacă peste valurile mării
Vise se pierd în bucuria vieții.
Într-un poem al eternității.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tei sau poezii despre păsări
La umbra unui om și-a unui câine
M-am chircit lângă un om și-un câine,
La umbra lor era un pic mai bine,
Încât zâmbea în lacrimi cerul
Ascunzând de prefăcuți misterul.
Se curbau în mine oasele tăcerii,
Clipa deznădejdii și-a plăcerii,
Se mistuia sub frunzele din zare
Viața care mișca în aripi trecătoare.
M-am visat la umbră și am stat
Cu mâinile de un vârtej legat,
M-am trezit apoi și cum să fie bine?
Omul m-a mușcat în lacrimă de câine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre mâini, poezii despre frunze, poezii despre câini sau poezii despre aripi
În degete-nflorite
În degete-nflorite copacul vestejit
Își desenează cerul în care a iubit,
E libertatea aspră strânsă-n crengi
De-a zgâria în coajă ne-nțelese legi.
Nu-i târg în colțul gurii ce freamătă-nfundat,
El este-n mii de rosturi demult încarcerat,
Doar degete ce mai zvâcnesc spre cer
În răsărit de veac se scaldă în mister.
Stau și mă-ntreb: iubirea germinează oare
În palida lumină spre ultima chemare?
Zâmbește-mi alipind șoapte de șoaptă
În care-nțelepciunea e muză-ncoronată.
La mine, la fereastra inimii deschise
Sângele zvâcnește femeilor promise,
Nu are adversar să zacă-n sentimente,
Nu-i muc de lumânare să ardă în regrete.
E floare-nfometată în degete de iască
Unde nemurirea coboară ca să pască,
E libertatea strânsă în aripi sufocate
Ce-mprăștie iubirea în miere și în lapte.
Am fost, voi fi copacul ce zvâcâie în trepte,
Nescrise legi cândva dori-voi să mă ierte,
În trupul meu vulcanic de tine iubitor
Genunile mai mușcă din unghiurile-n zbor.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre prăpăstii, poezii despre promisiuni, poezii despre miere sau poezii despre lumânări
Bărbatul
Peste iarbă și prin oase
Trec numai lumini de coase
Și prin gene de izvor
Trec numai bărbați de zbor...
Peste fum și nopți de scrum
Trec numai lumini de fum,
Peste trecere de sapă
Trec numai lumini de apă,
Tremurânde, tremurând
Ca lumina de pa gând,
Tremurânde, tremurat
Ca lumina de bărbat...
Și la moară și la plug
Trec numai bărbați de rug...
Și pe zări și pe sub zări
Trec numai bărbați călări,
Și pe mări și pe sub mări
Trec bărbsați de luminări...
Când se crapă noaptea-n două,
Trec numai bărbați de rouă...
Bărbătosul vin e vin
Când bărbatul brea senin
Și la toamnă de bărbat
Cad femei de sărutat
Peste iarbă și prin oase
Trec numai bărbați de coase
Și pe Dunăre de fum,
Trec numai bărbați de drum...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre rouă, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Noaptea tăcerii
Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topește prin întunericul
străpuns de stele aprinse.
Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.
Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în brațele apelor mari.
Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineții.
Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.
Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre voce, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre stele
Eu nu mai știu...
Eu nu mai știu ce e iubirea,
A trecut zarea printre nori,
S-a subțiat pe plajă lumii
Căzându-i din orbite flori.
Eu nu mai știu ce e durerea
Din clipa neagră-a despărțirii,
Iau dorul ca pe-un tratament
Resuscitând morbul iubirii.
Eu nu mai știu dacă exiști
Sub cerul înecat de aștri,
Nici locul unde ai ascuns
Lumina ochilor albaștri.
Eu nu mai știu ce e iubirea,
Eu nu mai știu ce e durerea,
Eu nu mai știu dacă exiști,
Știu c-a intrat în zbor, tăcerea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre plajă, poezii despre ochi albaștri sau poezii despre nori
Răbdarea cerului furată
La ora x de după x
Cad stelele din cer la fix,
O floare moare și-ncă una
Când noaptea miluiește luna.
La ora fix și-ncă ceva
Nimic nu stă în calea mea,
Pierdut în vise și în dor
Cu steaua ta în brațe mor.
Surâde lumea natural,
Un înger mângâie un cal
Și trece prin inima lui
Precum în coaste vechiul cui.
Nu te-ntreba, nu mă-ntreba
O aripă de va bătea,
Voi fi supus sclav al iubirii
Sau un surâs al despărțirii?
La ora x de după x
Mor stelele din cer la fix,
A mea trecut-a mai demult
În floarea răsucită-n lut.
Ea are freamătul tăcerii,
Vârtej de fagure și miere,
Eu am doar dăruirea toată
Răbdarea cerului furată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre apicultură, poezii despre îngeri sau poezii despre sclavie
Maratonul Marelui Olimp
După treizeci și trei ani și ceva timp
Am ieșit din Maratonul Marelui Olimp,
Tu învingătoare cu gura la urechi,
Eu învins de lipsa unei noi perechi.
Megafonul stării crește în neștire,
În mine sapă-adânc o vastă amintire,
Inima iubirii a devenit povară,
Își trage răsuflarea-n necunoscută gară.
După o viață frumoasă de vis,
Maratonul Olimpului s-a-nchis,
Tu mergi cu flacăra aprinsă mai departe,
Eu închid vecia într-o nouă carte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Olimp, poezii despre victorie, poezii despre urechi, poezii despre inimă sau poezii despre gări
Olimp
Politica de datorii și cadre,
Mă suge aspru și mă duce-n parc,
M-aprind și ard ca un electric arc,
Și țip la nori "Ajută-mă tu Padre!"
Prin viață-mi trec femeile hoinare,
Și vreau să scap urgent de caldarâmuri.
Fecioare blânde din alte tărâmuri,
Fac dragoste în plina lor splendoare.
Ca trupul de copac pierdut în timp,
Mă-ntorc și ies ușor dintr-o păstaie,
Vântu-mi trântește-n cap o vânătaie.
Sunt doar pământ, nu-s aur, nici Olimp.
poezie de Mihai Rădoi din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre politică, poezii despre parcuri, poezii despre femei, poezii despre electricitate sau poezii despre copaci
Durerea urlă în hățuri de sânge
Pentru carnea de om sfârtecată
Asfaltul și macadamul latră,
Durerea urlă în hățuri de sânge,
Lacrimi îngheață, ochiul se stinge.
Aripa morții atârnă-n neștire
În firave statui albind de uimire,
Europa cu bunătatea-i măreață
Primește reculul cuvântului viață.
Aleargă pe-ascuns hainul, atacă
Prin propria-i făptură și pleacă
Fără iertare, fără omenie, oricând
Cu sufletul negru în cuib de pământ.
Europa cu bunătatea-i măreață
Primește reculul cuvântului viață,
Durerea urlă în hățuri de sânge,
Pacea renaște, pacea învinge!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre pace sau poezii despre negru
Noaptea
Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume și sate
Prin vreme și flori, pe nori și terase
Se împleteștentruna, se coase.
Fără ace și lână și fire, fără mâini și degete dibace
Fără de sunet coboarăn uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară și trece...
Liniștită cu mantia târâș
Peste lună
Își adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniștita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Și-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de țară.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sunet, poezii despre seară, poezii despre sat sau poezii despre patriotism
În grădină
în grădina efemeră
cântă moartea menuete,
joacă iele despuiete,
totul pare o himeră...
trec prin față vechi icoane,
pe sub arcuri și coloane,
vechi statui negre de lut,
ce se-afundă în trecut.
figuri de femei frumoase,
înșirate numai oase,
se aud călcând în șoapte,
dănțuind în miez de noapte.
trec prin gându-mi doar vestale,
chipuri triste, figuri pale,
trec în muzici triumfale,
cu parfum de-nmormântare.
zboară zânele frumoase,
însirate numai oase,
se tot duc, pierdute-n timp,
spre eternul din Olimp.
în grădina efemeră,
primăvara prinde vise,
totul pare o himeră
cu poveștile închise.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre primăvară
Spre Olimp
Bătrân și-n criză azi de timp,
Mi-e greu urcușul spre Olimp,
De-ajung cumva și-i prea târziu,
Să mă certați de-oi mai fi viu.
epigramă de Vasile Moșneanu din Între coasă și floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre prezent, epigrame despre criză, epigrame despre ceartă, epigrame despre bătrânețe sau epigrame despre Olimp
Copacul, sub nori de fum
Copacul singur stă în zare
Pe culmea unde luna urcă
Și razele fierbinți de soare
Presimt că viața se usucă.
Din oasele prinse cu sânge
Desprinse-s frunzele pe rând,
Coaja striată jalnic plânge
Când vârful cade la pământ.
Își face crucea din vârtejuri,
Din trăsnetele fără drum,
Zarea-l ascunde printre franjuri,
Adoarme dus, sub nori de fum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre fum sau poezii despre cruce
Undeva prin șoapte
Undeva departe s-a născut iubirea
Într-o revărsare fără de egal,
Undeva anume simt cum fericirea
Se înalță-n mine precum deal cu deal,
Poate chiar în gara unde-a nins în noapte
Sau în vârf de munte la izvor de timp,
Cărarea tresare la a noastre șoapte
Când seara se lasă peste-un vechi Olimp,
Tremură pădurea când pășesc timid
Printre frunze moarte către luminiș,
Într-un cânt de păsări drumuri noi deschid
Și zidesc cetate peste lăstăriș,
Am găsit izvorul care ne-a robit
Ciutele s-adapă la ceasuri târzii,
Timpul prins în scoarță nu se dă scobit
Și revarsă clipe peste vechi câmpii,
Undeva iubirea și-a făcut sălaș
Leac să fie urii care ne-a cuprins,
Pentru o vecie m-a făcut părtaș
Să-nfloresc câmpia unde-acum a nins.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre ninsoare, poezii despre naștere sau poezii despre munți
Cu gândul la Olimp
În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naște, altul moare,
Toți se nasc și mor pe rând.
Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.
Ca și omul, mai dispare
Tot ce crește pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veșmânt.
Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.
poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre natură, poezii despre creștere sau poezii despre bătrânețe
Peste vreme - lui Mihai Eminescu
Pe lângă plopii fără soț,
Când trec seară de seară,
Îmi pun în buzunarul stâng
O floare - albastră, rară,
Iar blânda lună, peste deal
Așterne umbre fine
Tot repetând iubirii-n șoaptă:
"Rămâi, rămâi la mine!"
Și dacă stele bat în lac,
Lumina lor mă arde.
Pe lespezi triste de pământ,
Un suflet întins șade...
Adânc, în codrii de aramă
Aud glasu-ți divin.
Ești tu oare? Nu ești tu.
E umbra lui Călin...
Cutreier prin pădurea toată.
Aștept, dar nu mai vine!
Luceafăr blând, nemuritor,
Coboară tu la mine!
Și umple-mi de lumină viața,
Pe deal, seara când lasă
Iubirea să îmbrace-ncet,
A lunii grea mătasă!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț
Flacăra din sânge
În inima iubirii e-nfiletat un bec,
Dumnezeu a dăruit energia cerească,
Un porumbel interior zboară în cerc
Pictând îngeri de speța omenească.
În exterior lumina are umbra nocturnă,
Sabia vieții pictată iese din teacă,
Îngerii adună cenușa crucii în urnă,
Flacăra din sânge cu lacrimi s-o șteargă!
Punct în răsăritul propriului apus
Între răsărit și îngenuncheatul apus
Creștetul meu desenează un semicerc.
Între apus și-ndepărtatul răsărit
Umbra mea desenează cercul întreg.
Ce punct e-n răsăritul propriului apus?
Nici duhul Unirii nu are răspuns!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre porumbei sau poezii despre pictură
Lumina chioară
Unghiile simt rodul durerii,
Orice sperietoare îngheață în fața plăcerii,
Răni usturătoare țin de cuvinte,
Umerii coboară sub greutăți tocite.
Mierea degetelor au semne-n buric,
Teama are gloria oricărui șiretlic,
Incredibil, corbul din zbor coboară
Lăsând lumina de lumină chioară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre frică, poezii despre durere, poezii despre degete sau poezii despre cuvinte