Călător prin cerul meu
nu mai pot să scriu și pace
mâna mea-n durere zace,
îmi flutură brațul întins
pe lampadarul ce s-a stins.
văd madone-n faetoane,
trecând prin doruri iluzorii
cu ora, ziua, săptămâna
și, de dispar, rămâne luna.
se rupe totul în adânc,
cad fluturii încet pe jos,
doi derbedei se joacă stos,
de undeva, de-acolo sus,
de pe spinarea lui isus
coboară cerul peste mine
cu darurile lui divine,
de unde îngerii și sfinții
au înfipt în mine dinții
și-am visat că se va face
între mine și ei pace.
pe deasupra mea un nor
a trecut ușor în zbor
și m-a dus lungit în cer,
luându-mă prizonier,
și m-a luat domnul la rost
pe unde-am umblat și fost,
unde-am fost cu săptămâna,
seara, cînd răsare luna.
ore albe și albastre
mă plimbau frumos prin astre
și acolo nimfa mea
s-a ivit, doamna, pe-o stea.
Eu, speriat și livid,
am căzut ușor vid,
sângerând cu gura moartă,
domnul m-a băgat pe-o poartă,
peste niște vinuri grele
puse toate în ulcele...
printre stele mă preling
și încet-încet mă sting,
doamne, stelelor piezișe,
cu isus pe cruci crucișe,
lângă mine, lângă, lângă
se-așeză mândra bolângă,
și ș-a-ntins corpul de nea
pe sub plăpomioara mea.
ce tăcere, ce tăcere,
cu asemenea muiere,
se-așezase așa întinsă
ca o monaliză ninsă
scăpărând numai scântei
peste șoldulețul ei.
..............................
când m-am deșteptat în frig,
doamne, am început s-o strig.
...........................
pe fundal de cer albastru
am fost meteor și astru
ca în viața mea subțire,
să am parte de iubire,
bine-ar fi să fiu fiind
să visez așa murind...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre ore
- poezii despre astre
- poezii despre albastru
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre vin
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Tu ești Domnul meu
Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.
Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre înfrângere
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
Domni și doamne
Doamne, domnul Cer coboară
Stelele pe câmp să-și pască
Lângă sfânta lui comoară
Doamna Limbă Românească!
Doamne, trece doamna Artă
Peste domnul Labirint...
Domnul Râu, pe doamna Hartă,
Face tumbe de argint.
Domnul Dor, crescut departe,
Taie domnul Timp în două,
Doamna Carte-mi ține parte,
Când mă ninge doamna Rouă.
Doamne, doamna Gladiolă
Îmi irigă domnul Sânge,
Domnul Gând mă dă-n gondolă,
Domnul Nor în palme-mi plânge.
Doamna Ploaie-i rugăciune
Peste domnul Spic de rasă,
Doamna Ramură ne pune
Domnul Măr pe doamna Masă.
Peste veri și peste toamne,
Domnul Clopot bate iarăși...
Domnii-acești și-aceste doamne
Sunt eternii mei tovarăși!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vară, poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre râuri sau poezii despre rouă
Mama
Când eu am venit pe lume,
nu aveam încă un nume.
Cineva ma luat în brațe.
Mai târziu eu am aflat
că aceea era mama.
Când e lângă mine,
totul e ușor.
Știu, pot să visez.
Pot chiar și să zbor.
Îmi imaginez
că plutesc pe-un nor.
Într-o seară, mama m-a luat de mână.
M-a dus la fereastră, s-a uitat la mine
și mi-a spus zâmbind:
-Vezi Steaua Albastră?... Este Steaua noastră.
Chiar dacă în viață sunt momente grele,
tu, copilul meu, vei găsi ușor
drumul către stele.
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre seară, poezii despre mamă, poezii despre imaginație sau poezii despre copilărie
Chipul ei - o arătare
cu mirosul tău de lapte
m-am culcat cu el azi noapte
și-n velința-n care dorm,
n-am avut un pic de somn.
blestemat de-atâta lume,
cu norocul meu anume,
ce-i drept era cam puținel,
ți-am pus în deget un inel.
și cum lucea luna cea brună
o sfântă lebădă nebună,
eu te vedeam ușor zâmbind,
prin ceața nopții de argint.
venea spre mine, plânsu-mi-se
după ce mândra mă iubise,
era în pielea dumisale
un fel de mândră arătare.
vreau să dorm, lumină sting,
ochii ei mi se preling
peste ochii mei cruciși
și pe veci se lasă-nvinși...
și-n această grea tăcere,
chipul ei dispare, piere,
se adună și se pierde
pe-un tăpșan de iarbă verde.
unde ești, unde te-ai dus,
parcă ai zburat în sus,
ai fost meteor sau astru
de-ai zburat în cer albastru?
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre mândrie, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre prezent
Plângerile lui Ieremia
Eu sunt acela ce-a văzut
Durerea, ca și suferința
Când cu nuiaua mi-a bătut
Și cu urgia Lui ființa.
În întuneric m-a mânat,
M-a dus departe de lumină
Doar împotriva mea a stat
Și numai eu am fost de vină...
Întreaga noapte-ntreaga zi
M-a tot ținut sub apăsare
Să nu mai pot nădăjdui
Că voi scăpa din închisoare.
În lanțuri m-a legat apoi
Să-mi ardă carnea de durere
Să gem plângând cu ochii goi
Și ajutor să nu pot cere.
M-a-nchis în spaimă și în frig,
Un zid a pus să mă-nconjoare
Și ca să nu mai pot să strig
M-a rătăcit și pe cărare.
Degeaba-aș încerca să-I spun
Că rugăciunea n-o primește
Și Dumnezeul meu cel bun
E ca un leu ce mă pândește.
Pa vârf de munți m-a prigonit
Și-a-nfipt săgețile în mine
M-a pustiit, m-a nimicit,
M-a dat cu totul de rușine.
Cu pietre dinții mi-a sfărmat
O, Doamne, pacea, fericirea,
Pe toate Tu mi le-ai luat
Și mi-ai desăvârșit pieirea.
Dar totuși bunătatea Ta
Nu s-a sfârșit, nu-i dusă încă
Că Tu ești, Doamne, partea mea
De moștenire și o stâncă.
De adăpost când nu mai pot
Și însetat vin și n-am apă
Când mort mă vad și mă socot
Tot Tu ești Cel care mă scapă...
poezie de Adriana Cristea (15 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre suferință, poezii despre stânci, poezii despre spaimă, poezii despre sfârșit sau poezii despre rușine
De ce?
de ce să plâng eu, de ce să plângi tu
regretând trecutul,
s-a rupt totul, adânc,
a căzut ca o furtună,
doar inimile noastre mai șoptesc
adevărul
care flutură netulburat
peste fruntea mea, peste părul tău,
cuvintele goale
se târăsc pe secunde
și coboară pe mormintele iluzorii
ale poemelor nescrise.
de ce să ne mai îmbrățișăm
să ne amestecăm
să murim
înveninați de șerpi
care ne umblă prin suflete.
zidul dintre noi
nu mai are ferestre,
nu mai are cer
nu mai are aer
cine știe, cine știe
poate vom învăța
că pe sub tavanul lui
răsare luna,
acum în toiul înfloririi
teiului eminescian.
poate vom poposi odată
la umbra lui
să ne citim pe tăcute poemele
reflectate în privirea ta,
în marea de albastru a ochilor tăi.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre învățătură, poezii despre șerpi, poezii despre trecut sau poezii despre tei
* * *
Cu pași repezi, de gând... trecu pe lângă mine...
Cu marginea veșmântului sufletului lui, m-a atins ușor, și cald, și viu..
Iar inima mea a străfulgerat
de viață...
Era vie...
O, Doamne... l-am recunoscut...
Și din adâncurile acelui suflet răzbi peste mine un suflu cald, ademenitor, văratec,
o fâlfâire și-o atingere mângâietoare de-aripă... ruptă parcă din mine, de demult...
Mă netezește lin și apoi dispăru-ntr-o clipă... ca o petală fragedă de floare...
ce-o rupe și-o învolbură o boare...
Căzu pe inima-mi ca un suspin... ce s-a-mpletit în mine lin...
Și m-a trezit ușor din amorțire ca după o lungă adormire... Al pașilor lui foșnet m-a cutremurat... și i-am urmat... O șoaptă moale, înmiresmată cu dor și foc arzător al inimii sale... a curs în mine... umplându-mă de Cer și lumină... De-atunci, alunec către niciunde, cu șoapta lui de dor în brațe... urmându-l...
Împlinească-se...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre foc, poezii despre flori sau poezii despre dor
Am pășit în noul an
Am pășit în noul an, ajutat de Dumnezeu,
El m-a ținut sănătos, Lui Îi mulțumesc mereu.
Am pășit cu bucurie, ancorat de-al meu Isus,
Cu El sunt în siguranță, pace sfântă mi-a adus.
Pace sfântă, bucurie, mângâiere și alin,
M-a condus cu a Sa mână, El a fost al meu sprijin.
Noul an e pentru mine, tainic și necunoscut,
Ce va fi? Doar Domnul știe, căci El toate le-a făcut.
În acest an, prin credință vreau să merg cu Domnul meu,
Să înaintez întruna, chiar dacă urcușu-i greu.
Vreau să urc treaptă cu treaptă, spre cerul Său glorios,
Și să-I fiu plăcut în toate, Domnului Isus Hristos.
Mi-am propus să fiu mai bun, plin de Duh Sfânt și Cuvânt,
Să-mi păstrez curat veșmântul, cât voi trăi pe pământ.
Acum, la-nceput de an vreau să stau în odăiță,
Domnului, plecat să-I spun, dorul meu și-a mea dorință.
Numai Tu poți să-mi ajuți, Doamne Dumnezeul meu,
Să împlinesc ce mi-am propus, și să fiu pe placul Tău.
Vreau să fie un an în care, tot mai mult să Îți slujesc,
Prin trăirea mea curată, vreau să Te mărturisesc.
Amin
poezie de Ica Drăgoi (3 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curățenie, poezii despre creștinism, poezii despre ajutor, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sănătate sau poezii despre siguranță
Toate trec pe lângă mine
toate trec pe lângă mine
ca un râu leneș printre coline,
lună și stele, soare și cer, toamne și primăveri,
a trecut și iubita pe lângă mine ca o fata morgana,
parcă era de porțelan,
avea ochii pictați în albastru,
gura ferecată, închisă cu un fermoar,
corpul rupt dintr-un grup statuar
și-mi făcea semne cu mâna stângă,
îmi chema sufletul lângă ea
să mi-l tortureze,
dă-mi mâna, mireasa mea, să fugim undeva,
ea tăcea și ofta,
fă-mi un semn ca să te inventez,
să trec marea cu tine spre malta,
să ieșim din mitul acesta
spre antichitatea greco-latină
să citim din poemele lui lucrețiu.
toate trec pe lângă mine,
am trăit într-un secol nenăscut,
câmpiile elizee erau undeva departe,
nu mă mai interesa dulcea mea antichitate,
mă spălam cu apă dintr-un fraget nor,
peste mine plonjau capete de morți
din cruciadele care căutaseră crucea lui Cristos,
o țeastă de om era a lui Shakespeare,
am văzut prin ea otrava îndoielii lui otello,
am văzut-o pe desdemona pe catafalc
și pe iago rânjind ca un deavol de bucurie,
apoi mi-a apărut bătrânul rege lear fugind pe câmp,
înnebunit de durere, cu cadavrul fiicei în brațe,
după care danemarca, hamlet, a fi sau... anu fi...
să mori, să dormi, să dormi poate visând,
ce vise-n somnul morții poți visa?
toate trec pe lângă mine
ca niște evantaie străine care-mi mângâie fața,
parcă nunta mea cu iubita s-a petrecut undeva în somn,
toți erau treji și jucau,
numai eu cu ea dormeam,
pe perini de nori, pe aripi de cocori,
ne azvârleam trupurile fragede în tenebre,
mai întâi mâinile, apoi ochii, picioarele, sentimentele,
rămâneam imponderabili fără corpuri,
amorfi ca niște duhuri albastre care ucideau liniștea,
cerul în jurul nostru se ilumina,
linia orizontului era dreaptă și curgea împotriva timpului,
nu mai era doar un univers, erau multiuniversuri
prin care se plimbau nave galactice ce duceau cu ele
plânsul lui baudelaire cu toți corbii lui edgard poe
și cu dramele lui shakespeare.
toate trec pe lângă mine,
viața cu colții rânjiți care încearcă să muște din sentimente,
să dărâme echilibrul dintre inimă și rațiune,
care încearcă să ne transforme în niște mimi banali,
ce joacă în acest circ în care fiecare crede că e primadonă.
acest poem plânge c-un ochi și râde c-un ochi
cu lacrimile mânjite de duhul neputinței,
se rostogolește tăcând și tace plângând,
lăcrimează ca o amforă uitată prin nisipurile vremii.
ochiul care plânge e adânc ca o fântână,
ochiul care râde e parșiv și plin de răutăți,
sărută din tine, iubito, sternul
și cu chipul tău cel drag străbate într-o clipă eternul.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre somn, poezii despre râs sau poezii despre nuntă
Te-am visat...
te-am visat, mândro, visat
că eram la noi în sat
te culcam pe mâna stângă
că dreapta mi-era nătângă.
te culcam pe iarba verde,
unde dorul ni se pierde,
ce iubire, ce tăcere
ce dulceață de muiere...
eu puțin aerian,
nu te văzusem de-un an,
pe fundal de cer albastru,
mi-ai căzut precum un astru.
ce incest, frumos, prea cast,
în acel albastru vast,
tu din ochi mă sorbi, mă sorbi,
în timp ce noi eram doi orbi.
cănd o fi să fii fiind,
să mă-nveti cum sânt murind
în acest strigăt de iubire
să nu mă scoți și tu din fire.
să nu mă dai pe ușă-afară
că te-am iubit și eu o vară
și când o fi să-mi fie rău,
să mă agăți de șoldul tău.
cu trupul meu uracat pe cruce,
să fiu acela care-ți duce
păcatele la cerul sur
că n-ai avut niciun cusur.
cu ochii tăi închiși, enormi,
privesc la tine cum mai dormi,
iar eu din cer îți dau semnale
privind la corpul dumitale.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre semnale, poezii despre sat sau poezii despre mâini
Bat clopote
E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.
Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-și desface
Pânza de foc și lumini.
Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac și ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat liniștit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.
E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună și mor.
Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.
Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisus, în inima mea
Ieri, când priveam soarele,
(tare mult îmi place răsăritul său!),
m-a bătut pe umăr
una cu o coasă,
îmbrăcată în negru,
(ciudat, zic, pe căldura asta, în negru?)
mi-a zâmbit sardonic
și i-am retezat-o scurt,
într-o oltenească naturală:
"tu ce vrei, fă!"
"bă, zice, ai grijă,
toti treceți pe la mine,
cu voia dar mai ales
fără voia voastră!".
Am privit ușor
în stânga
lângă inimă
și l-am văzut pe Iisus,
îmi zâmbea părintește
și-am simțit că nu sunt singur,
m-a cuprins o siguranță totală!
După care, s-a dus,
cum, cine?
aia cu coasa!
Iisus a rămas lângă mine,
în veci, ca să zic așa.
poezie de Ion Țoanță din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre Soare sau poezii despre Oltenia
Gânduri de Crăciun
Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se așează peste muguri
De tăceri care îngân
E doar liniște, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.
Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzlețe și sunt toate
Ale mele și-au văpăi.
Cad așa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus și sunt departe,
Cad arzând și-apoi se sting.
Caut prin casă și cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.
Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun sau poezii despre muguri
A luat pedeapsa lumii
A murit Isus pe cruce
De ostașii Romei răstignit
El lumina ce străluce
Și viața ce-o aduce
Căci păcatul ne-a plătit
A fost dat Isus la moarte
Să plătească al nost" păcat
Vina noastră să o poarte
Cu toții să avem parte
Sus în cerul minunat
A purtat Isus ocara
Dat la moarte biciuit
Și-a luat pe veci povoara
Și pedeapsa mea amara
Pe Golgota răstignit
Pentru mine pentru tine
Morții Domnul s-a lăsat
Fiul Sfânt din slăvi senine
Și-a dat viața pentru mine
Eu să fiu nevinovat
El păcatul ne-a plătit
A luat pedeapsa lumii
Când pe Golgot-a pășit
Și pe cruce a murit
Ca fiul deșărtăciunii
Fără pată fără vină
Isus viața Lui și-a dat
Căci era din veci Lumină
Însă dat i-a fost să vină
Omul pentru a fi răscumpărat
Isus este Adevărul
E Viața și cărarea
Oamenilor le e țelul
Rămânând El singur felul
Să ofere îndurarea
Prin Isus doar se mai poate
Ca să ieși biruitor
Numai El hrana ne-mparte
Până dincolo de moarte
Căci e Domnul domnilor
poezie de Ioan Daniel Bălan (26 aprilie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre nevinovăție sau poezii despre crucificare
Îngeri cerești
Afară ninge așa frumos
Și totul parcă e ca-n rai,
Tu înspre mine vii
Cu chipul tău gingaș și bălai.
Fulgii cad peste ochii tăi,
Peste gura ta cea dulce,
Hai vino lângă mine,
Și de lângă mine nu te duce.
Tu lângă mine vii
Și cu dulce vorbe îmi șoptești:
Să ne iubim, iubite,
Sub acești îngeri cerești.
poezie de Vladimir Potlog (15 noiembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre păr blond, poezii despre ochi, poezii despre ninsoare, poezii despre gură sau poezii despre frumusețe
Doamne, Tu ești totul...
Fără margini mi-este dragostea de Tine
Orișiunde-aș merge Tu ești Domnul meu
Mă-nfior și tremur când Te simt în mine
Unde ești Tu, Doamne, vreau să fiu și eu.
Nu mai pot departe să Te știu, mi-e teamă -
Viața fără Tine-i ca și cum n-ar fi -
Stele mii să moară, nu le bag în seamă
Tu ești ceru-n care iar le vei zidi.
Ce ești, Doamne sfinte, de rămân pierdută
Când Te văd pe gânduri și-n tăcere stai,
Ochii plâng cu ceață, vorba mi-este mută,
Mâinile-s întinse după Tine-n rai.
Și mă sui pe-o rază gingașă de lună
Să Te văd când, Doamne, mă aștepți în prag,
Pentru Tine, Doamne, mi-am dorit cunună
Mi-e și frică, Doamne, cât îmi ești de drag.
Doamne, Tu ești totul până peste moarte
Ai crescut în mine veșnic Dumnezeu,
Îngerii din ceruri vin și-o să mă poarte
Și cu Tine-n slavă am să fiu și eu...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică
Rămâi lângă mine...
Rămâi lângă mine, Isuse
Mi-e toamnă cu frunzele-n crâng
La Tine se-nchină supuse
Cuvintele mele și plâng.
Povara de lacrimi mi-e vina
Când ochii spre Tine-i îndrept
Din Tine să vină lumina
Să-mi prindă o salbă la piept.
Cu frică și tremur 'nainte
Mă plec și Te rog, Dumnezeu
Atinge-mi cu mâinile sfinte
Durerea din sufletul meu.
Și du-mi-o la cruce, o pune
Pe lemn răstignită să stea
Când luna din cer va apune
Să moară odată cu ea.
Rămâi lângă mine, o, Doamne,
În ruga fierbinte Te chem
Și plângă o mie de toamne
În suflet eu nu mă mai tem...
Ajută-mă, stai și veghează
De-acolo din ceruri de sus
Cu mintea și inima trează
Să cânt pentru Tine, Isus.
Întinde-Ți cu dragoste mana,
Atinge-mă, Doamne, cu ea
Cu picuri de aur fântâna
Să umple și inima mea...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea iertării
Hristos pe umeri a purtat
Pe crucea grea al meu păcat
Dar chiar și-atuncea răstignit
El m-a iubit!
Eu n-am știut să-L prețuiesc
Ori dragoste să-I dăruiesc...
El chiar și moartea-a biruit,
Căci m-a iubit!
Pe crucea ridicată sus
Am fost odată cu Isus,
Dar astăzi știu că-s mântuit,
Căci m-a iubit!
Nu meritam să fiu salvat
Din lumea plină de păcat,
Dar Însuși Domnul S-a jertfit,
Deci m-a iubit!
Și dacă El, pe crucea grea,
S-a răstignit cu firea mea
Nu-nseamnă, oare, înmiit
Că m-a iubit?
Pot, oare, să Te părăsesc?
O, Doamne, nu, căci Te iubesc!
Știu că un loc mi-ai pregătit,
Isus iubit.
poezie de Dorel Puchea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre mântuire, poezii despre jertfă, poezii despre iertare sau poezii despre declarații de dragoste
Dor de țară în țara mea
Un bătrân călător pe drum de seară
Trecea străin pe strada mea.
Îl tot vedeam și-am îndrăznit a-l întreba:
- De unde vii și cine ești, bătrâne?
Era-ntristat și suspina.
Cu glasul stins el mi-a răspuns:
- De unde vin? Nu întreba
Plecat am fost din țara mea
Dar peste tot unde-am umblat
În suflet țara mi-am păstrat
Și m-am întors
Aici, unde-i pământul sfânt
Unit cu el prin legământ.
Cu glasul blând și coborât
- O, Doamne - se rugă bătrânul -
Mai ține-mă în viață cât
S-apuc să văd zâmbind românul!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre patrie sau poezii despre România
Viața mea a renăscut...
Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine și trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
să plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că știe să-mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar și mai mult,
iar viața este și mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
și îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care mă invadează,
speranța că totul va fi și mai frumos.
Îmi place când mă privește
atunci când dorm și îmi sărută mâna
când vrea să-mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără ușor
și este înțelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
și când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveștile lui și este în centrul atenției.
Îmi place că are încredere în mine,
mă respectă pentru că îl susțin în ceea ce face
și că îi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
și viața mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.
poezie de Eugenia Calancea (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre încredere, poezii despre sărut sau poezii despre supărare