Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adina-Cristinela Ghinescu

Revelație

Celula adormită pe corpul meu apus
Trezindu-mă la viață, departe de-ntuneric,
Îmi odihnesc lacrima din orizont himeric
Și tot de Sus se lasă-n Jos mereu... și ce-am de spus?

Nimic din ce n-am scris se scrie peste mine
Privesc înlănțuită la astrul din înalt,
Ce pare a fi hăul, ori poate fi un salt
Spre dorurile ascunse pe chipuri în ruine.

Aer străin să împresoare trupul meu cel strâns;
Să vină marmura celestă pe fața mea cea rece,
Căldura mult mă doare, deși n-aș vrea să plece
Ea duce-n depărtare un zâmbet pal și plâns.

Să strig?... Să mă opresc?...
Cuvinte ce nu-s ale mele,
Se scaldă-n albia de stele... și
Tac în vorbe albe. Privesc, cânt, mocnesc.

Să stau și să aștept câte-or să mai vină,
Să râd plângând ca toți acei din jurul meu?...
Sau să adun fărâme și să clădesc un eu
Respingându-mi viața asta prea haină?

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Adina-Cristinela Ghinescu

Învățături cu voce fără glas

Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge,
Tăcerea n-are nume și nici vârstă...
Inima e cea care le strânge,
Iar trupul e cel care le gustă.

Roade-nveșmântate în pământ murdar,
Cerul mi le-a dat să mă hrănească...
Și a curs un timp pân' am ajuns la dar
Și-am înțeles apoi că el o să mă crească.

Am fost o vină dintr-un neam nebun
Și ispășit-am vremuri infernale...
Dar dintr-un rău, Bine-am știut s-adun
Scriindu- prin ale vieți jurnale.

Tăcerea mea e moartă când n-au rămas cuvinte
Și trupul îmi vorbește când vocea n-are glas...
Fost-am peste viață de nunți și de morminte
Și-am ajuns în ceasul care-a mai rămas.

Alerg spre sentimente și ele doboară...
Sunt eu inveterată, sau ele prea haine,
lasă fără haine și-apoi îmi râd și zboară...
Și-am înțeles atunci, că nu-s decât decât ruine.

Chemat îmi aducă o apă rece, grea
Duhul meu se-ntoarse rănit de omenesc...
Și iar înțelesesem că n-am fost decât rea,
Tocmai pe el uitasem hrănesc.

Durerea naște vină, dar vina este Viață
Numai așa te-apropii de Adevăr...
Ucide-ți mândria trufașă și semeață
Și vei gusta din al Vieții măr.

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Rană

Nu voi găsi cuvinte când simt brațele tale
Că vin încet spre mine dezmierdând,
Unghiuri rătăcite din lumile-mi ovale
Tăcere a cuprins inima oftând.

De afla cum să mă apăr când leii vor muște
fi acum departe, departe de unde sunt...
Jalnicul meu suflet impulsiv guste,
O viață de senin odat' pe-acest pământ.

Plânsul meu se scrie în cărți ce nu le văd,
doare în adânc când singură aflu...
Și privesc la mine, ochi lăcrimați revăd
Și un suflu cald luptând în rece sacru.

Te-ntrebi vreodat' cum rănești și mă tai pe suflet?!
Dureri se înmulțesc atunci când nici nu știi...
Eu așa înaltă... voi, prea mici în cuget
Nu pot schimba destinul a trei oameni vii.

Lucrurile bune vin și din căi greșite;
Asta învățat-am în viață pân' acum...
Faptele nedrepte sunt îndreptățite,
Când e îngăduit de Cerul mult prea bun.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

O mie de mine... (transcendent)

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Privesc la o străină... un străin...
Pe un fundal ce n-arată senin.

Mii de priviri se-aruncă asupra mea,
Și toate ale mele... despre ea;
Niciuna nu m-alege exist...
Și plâng... și râd... și nu mai rezist!

Cumplite simțăminte s-aleg dintre trăiri,
Și mă privesc în una... cum respiri;
Și stai și te privești a te găsi...
Dorind intri în puterea lui A FI.

Mii de oglinzi taie cu ochi mulți...
îmi vorbesc, când tu nu știi s-asculți...?
Nu știu care din ele sunt din mine,
Zăresc doar străluciri divine.

Mii de cuvinte le-aud cum numesc...
Și strigă nume noi, ce nu le deslușesc.
Așa de tulburată aflu eu cu mine,
Atât de împărțită între oglinzi străine...

Cobor spre sine întru a mă pătrunde,
Găsesc doar lumină, întuneric... unde
Speram fie una care să-mi zâmbească,
Pe chipul ei lumina să se nască!

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Mă aflu-n fața ei... stau în fața mea...
Și m-a ars durerea coborând în ea!

S-a spus povestea doar în parte...
Și pagini tot se-adună... într-o carte;
Rămâne un sfârșit pe care-l scriu acum...
Și-apoi închid final vechiul album.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Eminescu

Rasai asupra mea...

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!

Speranța mea tu n-o lăsa moară
Deși al meu e un noian de vină;
Privirea ta, de milă caldă plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toți, pierdut în suferința
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.

Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința
Și reapari din cerul tău de stele
Ca te-ador de-acum pe veci, Marie!

1879

poezie celebră de
Adăugat de Andra IosifanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Oglinda neamului Lumină - "Tu te numești Annai!"

La viață este dată o singură moarte.
Nu toți croit-am drum înspre cetăți...
Calvarul crucii taină, prins în spate,
Îți alege un întreg din părți.

Comorile din lume sunt lăsate
pribegească pe drum fără Lumină...
Sunt luminate suflete mușcate,
Acele ce-au răspuns prezent la vină.

Ochii Lui în soare privesc necontenit,
La câte-or să mai vină... suflete cernut,
Din prea multă Lumină, fost-ai neprivit
Și strivit sub talpă, din setea ce-ai avut.

Gustat-am lacom înc-o vară din nămeții
Razelor sortite-a da Lumină...
Adusem cu căldură acestui punct al vieții
Luminarea sacră în care fost-am plină.

Plânsete pe geamuri, crude, iar mocnind,
Dorului de jale, lunecă spre mine...
Fost-am lângă tine și m-ai văzut murind,
Împietrit și rece, privind fără suspine!

Ieri, am secat în ape, recunoscându-mi setea,
Ce-a fost al meu dispare în zarea fără nume...
Fost-am o poveste dulce ca și mierea,
Dar amară-i ea, când e spusă-n lume.

Ce am chemat, fie! Izbăvitor sihastru...
Nu te cunosc pe Tine, cei neiertați și cruzi,
După al meu neam, datu-m-ai albastru,
Deși numai alb, fost-am printre surzi.

Rătăcind prin 'nalturi, al sufletului miez
Străbate-o cale lungă pân' s-ajungă aici...
Ajuns-am chiar de ieri, ori poate doar visez,
Sunt parte peste tot, printre firești și mistici.

Din toate "numele" ce-am strâns,
Nici unul n-are nume...
Fost-au țesute doar din plâns,
Născând secret prenume.

Și când crezut-am că îl știu...
Am auzit o șoaptă: "... numele acesta nu îl ai..."
Și-apoi uimit, vedeam cum scriu:
"Tu te numești Annai!"

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de ACGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Culoare

Culoare e în jurul meu,
Culoare si în suflete
Unde privesc văd tot mereu
Doar culori colorate.

În creion schitat sunt eu,
Mâine fac retușuri,
Stau ca o apă în vârf de deal,
Vin pe-alunecușuri.

Persoanele din jurul meu
Frumos stau colorate,
Numai eu parcă aș fi
Făcut pe jumătate.

Ca notele din portativ
Stau ele adunate
Conturate în nuanțe vii
De mine parcă uitate.

La izvorul cel din deal
Șoptesc una cu alta
Eu le privesc mai din aval
Inima îmi exaltă.

poezie de din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia IgnatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Plâns lăuntric

Mă dezbrăcase iarna de multă pasiune,
Ce o simțeam adesea, când gândul mi-l furai...
Dragostea mi-era un aprins cărbune,
Și în adânc purtată și prin sus, prin Rai.

Și însetată de iubire, ți-am dăruit sublimul meu...
Iar tu ca vipera șireată,
M-ai tot rănit mereu... mereu!
Dar, pentru toate este-o plată!

Și strig în sus, la Dumnezeu...
Să vină iarăși cu dreptate!
Din inima ta de ateu,
te lucreze parte cu parte.

Și vine vara... timpul trece...
Eu tot aștept să te trezești...
Inima mintea o întrece,
Când tu te-ai accepta ce ești!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Predestinat

Patimi reunite într-un nor de ceară
Topit-au sămânța unei iubiri ingrate,
Am privit jos, la planurile sparte
Și mai apoi, privesc în sus... ca să mă doară.

Voiam merg prin viață așa cum vrea oricine...
N-am reușit decât să mă rănesc;
Al meu scop de viață nu s-a vrut pământesc,
Veleitățile-au fost date a fi divine.

Cu cât -mpotriveam a fi ce mi s-a dat,
Cu-atât istoveam în boală și căință...
Pân' ce-am pierdut lupta și cu a mea voință,
Primind fiu ce fost-am destinat.

Soartă sau destin, viață sau trăire,
Cu toții le avem; le prețuim divers.
Vrem sau nu a crede despre al lor mers,
El nu ne aparține și nici a noastră fire!

Dragostea celestă vine din iubire...
Dată te-nvețe te cunoști mai bine,
Voiajul tău de viață sunt treptele divine
Pe care le străbați întru nemurire.

poezie de din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Jertfă pentru duhul meu

Așchii din vântul de gheață
Într-o pădure înghețată în foc,
Simțeam cum se frânge o viață,
Într-un alt trup din veșnicul loc.

Și m-a cuprins pe neștiute,
Acea otravă, morbid...
Atât de multe vieți pierdute,
Pentru-a ieși din negrul cel vid!

Și i-am simțit pe toți murind
Și i-am purtat pe toți în mine...
Mi-au fost trimiși numai fiind
Vechi păzitori cetății divine.

M-am zvârcolit până la lună,
Știam că mori și tu-n locul meu...
A te salva din inima bună,
A fost tot ce-am vrut, dar mult prea greu...

Brațe de plumb, picioare zidite,
Cu trupul în lanțuri, tot te simțeam!
Și m-aș fi dat morții grăbite,
te salvez, căci... te iubeam!

Tot ce-ai simțit atunci când mureai
În locul meu... sacrificiu suprem...
Și eu simțeam, având ce aveai!
Păzitor sfânt al duhului meu...

Lacrimi pierdut-am demult pe obraz,
Chiar de în suflet, mai picură ele...
Destinul mi-a fost ultimul caz,
Ultima treaptă, începând de la stele...

Toți împreună ce-au fost pentru mine
Și au luptat ca eu să fiu...
În zile ce n-au fost senine,
Mă vor vedea până viu.

M-arunc la picioarele Tale,
Atât m-ai iubit, de n-am știut!...
Că trimițind ființele Tale,
Le vei jertfi... atât Tu m-ai vrut!

Din întuneric răzbate o mână,
Mă ține strâns, mă vrea tot mai sus...
Cele din jur strigă: stăpână!
Și zâmbesc Vieții fără apus...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căldură

doare trupul amorțit
Stând în cavoul alb și rece,
Dar tu, bărbatul hărăzit,
Cuprinde-mă și îmi va trece!

Cuprins-am fost de-o iarnă lungă,
Trozneau în jurul meu tăceri
Și nu credeam să mai ajungă
La mine-n suflet primăveri!

Deci suflă-ți peste mine focul
-ți simt dogoarea din privire
Și poate voi avea norocul
trec cu tine-n-nemurire!

Sărutul tău să mă topească
Cu o răbdare caldă, blândă,
Iar lacrima să mi-o zbicească
Iubirea-ți lacomă, flămândă!

Prin vene-mi sânge iar curgă
Fierbinte și clocotitor,
Ca trupul meu să nu ajungă
fie hrana corbilor!

Mă strânge-n brațe cu iubire,
Șoptește-mi vorbe de amor,
Ca trupul meu în amorțire,
ia mireasma florilor!

Îmbată-te cu corpul meu,
În mine dragostea renască,
Iubirea ta, mereu, mereu,
Fă ochii mei oglindească...
Flori M. Flori
19.11.2016

poezie de (19 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Scris fără cuvinte

Pe lacrima de suflet
O inimă s-a stins...
Este simțământul
Ca flacăra nestinsă,
Ce vine ca furtuna
Peste chipul nins
Afară dintr-un spirit
Cu dragoste încinsă.

Pe un portret din veac trecut
Sclipește o lumină,
Vin îngeri albi și nevăzuți –
Paznici de văzduh...
Se năpustesc pe trupul rece
Cu inimă divină,
Renăscând la viață
Pe cel murit în duh.

Sunt mult prea multe fără glas
În viața asta mică...
Omul grăbit și amorțit,
Nu vede și nu simte!
Dintre luminile ce dor,
Dar care te ridică
Duhul tău trăiește
Scris fără cuvinte.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

O lume ruginește azi

Singurătate albă din negru infinit,
te strivesc în palmă, stingându-te tacit,
Să mă ajung din urmă, pe drum fără cărări
Uitarea îmi alungă ale vieții mări.

Streașină curată din al meu hotar,
Stă împodobită ca falnicul stejar;
E puntea mea de lacrimi, ea a curățat
Viața plină-n patimi ce am îngropat.

Rosturi regăsite prin clipe ferecate
În neputințe duse azi undeva departe,
Înmiresmat-au orele care mi-au vărsat
Cascadele saline ce le-am înstrăinat.

Azi, nu așa departe, o lume ruginește,
Din mine nu e parte când ea nu se sfințește...
Înecată-n vină, această lume-n chin
Nu vrea a-și recunoaște iubirea ca un spin.

Dureri ce o străbat, iar eu mă uit cum moare...
Nu dureri o înving, ci bucurii avare!
Iar eu tot mai privesc cum lumea se scufundă,
În veselii de-o clipă ce veșnicul afundă.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Despre soartă

Tristețe apasă atunci când uit de tine,
Privire infinită și apusă...
A ta iubire doare, dar las pătrunsă,
Și tot atunci o simt c-ar vrea să mă aline.

E tot ce știu... și tot ce știu voi tace...
N-am să ajung o stâncă fără sânge!
Chiar de vânt puternic astăzi înfrânge,
Tăcerea mea va tulbura suflete sărace.

Despărțirea vine în ceasul cel mai dulce,
Rămas bun spune vântul prin culori...
Și ploaia cu safire, pădurea ce adori,
Cu ele și iubirea și însăți a ta cruce.

O altă viață așteaptă înceapă acum,
Altundeva departe, unde-i doar dreptate...
O viață cu o lume perfectă întru toate,
Unde-i numai ziuă, noapte nicidecum!

doare gândul meu ce vrea a sta la tine,
Cu cât clipe scurgând trăirea pe pământ,
Așa de mult iubesc tăcerea din cuvânt
Ce-l voi rosti în toamna regină în suspine.

Și aș zbura spre răsărit afli și tu despre zbor...
Ce soartă duse-ntru sfârșit dorința cea mai mare
Și puse semnătură peste a mea ardoare?...
fiu și să fii, prinzându-mă în dor!

Nepotolit se-aruncă înspre mine înverșunat,
Cel care m-a dorit cândva o sclavă...
Dar privesc la el... față lăcrimată cu privire gravă,
Și cu zbucium rece pe chipu-i însetat.

Rostesc o rugăciune alin durerea-i
Și apele-mi sărate, pe-obraz răsar neașteptat...
Ah, fericire... vină tu la mine s-aduci ce am sperat,
Iar tu, ducând cu tine și purtând averea-i.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Reproș

Nu te mai rog, Doamne, nu te rog nimic,
las în voia ta timpul meu strivit,
nu te mai rog, Doamne, prea mult te-am rugat
râd și plâng, visez, cum m-ai depărtat.!

Nu te mai rog Doamne, nu stau în genunchi,
n-aprind lumânarea, nu mă-nchin la cruci,
tu n-ai timp de mine, ești prea important
și ești mult prea mare vezi din înalt!

Fă Doamne cum vrei, aștept trist în noapte
clipa ta celestă, clipa de dreptate,
o aștept tăcut poate prea gândită,
o aștept să știi până-i plămădită!

Nu te mai rog, Doamne, stau și eu la rând,
poate-mi vine timpul până sunt mormânt,
poate am norocul auzi ce spun,
poate vezi cu ochii și omul cel bun!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Florile verzi

doare al meu sine care suspină mult
Am obosit -l văd și tot să îl ascult…
M-am plictisit de el…să plece de la mine!
Nu vreau tovărășia prezenței lui străine.

Nu mai doresc caut un leac sau alinare,
Tot ce doresc e ziua ce văd că nu apare…
M-am săturat caut ce nu cunosc că știu
Taine și legende din al meu suflet viu.

Ascunsă-i o comoară a sufletului meu
Prin lupte de credință ajung fiu doar EU…
Zăpada se topește, răsar florile verzi,
Ce-n suflet mi se-așeză arzându-mi din zăpezi.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Restaurare

În somnul meu căzută înfloresc,
Așteptam cu teamă ceasul îngeresc…
Și la fereastra mea s-apară stele luminoase,
Luminile divine, străluciri mieroase.

Priveam cum zorile afară în mine se topeau
Și-atunci pe loc o lacrimă ele îmi slăveau…
Lumini -mpresurară să-mi cânte la ureche
Sanctificându-mi lacrima cea fără de pereche.

Rece ca oceanul simțeam prezența mea,
Pe un pământ fierbinte fără nici o stea;
Și-atunci priveam spre cer și aruncam cuvinte
Să-mi fie auzite și-ntoarse înmiite.

Iar anotimpuri au trecut pe veșnicul meu cer
Și mă pierdeam necunoscut fără să mai sper…
Dar auzită a mea strigare, veșnic și mereu,
Mi-a dăruit nădejdea bucurii în greu.

Acum ajunsă e regină, inima voioasă
Desăvârșită-n timp, albă ca o mireasă…
Din somn reînviată viața cu-al său drum,
Acum restaurată, din ce-a fost în fum.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Aștept. Aștepți?

Stau. Aștept.
O rană-n al meu piept
Cântă prin fior
Dragostea-ți prinsă-n zbor
Atunci și acum. Iarăși ascult,
Deși, vreau te uit. Mult.
Chem îmi vii. Aștept.
Poate n-o fii. E drept?
Ți-am dat jumătăți de lună
Cu inimă bună,
Iar tu... doar faimos nimic
Mi-ai dăruit. Atât de mic!
privim la stele. Acum. Aici. Amândoi.
Două modele sunt. Suntem noi.
Aștepți. Cauți. Îngheți.
La infinit te repeți.
E viața ta. Mi-ai luat-o pe-a mea.
Ce faci cu ea?
Aștepți?...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Amurg cu Dumnezeu

Stau la pervaz, privesc în zare,
Miracol cum Tu Te numești...
O adiere îmi apare,
Primită-n vântul care ești.

Un cer senin și fără jale
Găsesc uitându-mă de-aici...
Cristal curat cu pietre rare
Se oglindește-n ochii mici.

De la fereastra mea îți cânt
Vorbe ce vin în a mea minte,
Atât tânjesc ca să Te simt
Și pentru asta nu-s cuvinte!...

Noaptea se lasă-ncet de sus
Și se coboară peste lume,
De am vedea mult mai presus
De un amurg în al său nume.

Vântul mângâie ușor
simt că ești și mă asculți...
De dragoste înfior,
Căci Te iubesc atât de mult!

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de CorneliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Sine alambicat

Motto:

Te reclădesc dintre priviri,
Te văd cum stai și cum te miri...
Aceea pe care o pierzi,
Este aceeași ce-o visezi.

Potecile goale pe unde tălpile-au umblat,
Mă strigă înspre ele printr-un sunet plat
Trezindu-mă din prag de vise, ajunsă
În gerul unei realități pătrunsă.

Viitor de stele, de trecut prezent,
Într-a mea viață, fost mult timp absent...
Ce n-aș căuta fiu în al meu rost...!
De unde n-am plecat, dar nici nu am fost.

Ajung acasă și mă ascund în gând,
Versul se fărâmă în rând după rând...
Atât strânge focul care îmi dă lacrimi,
Încât nu recunosc decât dureri și patimi.

Ce știi tu străine ce-i în pieptul meu?...
Mă vezi ori habotnic, ori mă crezi ateu!
Astăzi pe sfârșite... o eră la final,
Mult ne pustiește în suflet și carnal.

Blestemate timpuri! Ne încolțesc rânjind...
Ne alintăm cu vorbe de adevăr mințind;
Mă privesc pe mine și văd o lume-ntreagă,
Ca și mine luptă, confuză aleagă.

Curge peste mine culoare și lumină,
Peste care vine o muzică divină...
Dintr-al meu suflu țipă lung vocale
Într-o simetrie cu-a trupului petale.

Oare știi cum este? Te-ai simțit cum mori?...
Ai reînviat asemeni unei flori?
Doar lumina curge prin corpurile noastre
Ținându-ne în viața trăirilor albastre.

Nu știi ce e viața și nici nu-ți bate capul...
Oricum n-o vei pricepe, chiar de-ai semnat contractul;
Doar o misiune cu toții o avem:
aparținem Vieții, nu unui blestem!

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Marica

* * *

Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca și cum m-,, dezbrăca,, de...
De toate dorințele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viață,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ și cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopți efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!

Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt și de pustiul din gând!

Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine și de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinși,
Pictez cuvinte și dorințe pierdute,
Valul și țărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook