Amurg cu Dumnezeu
Stau la pervaz, privesc în zare,
Miracol cum Tu Te numești...
O adiere îmi apare,
Primită-n vântul care ești.
Un cer senin și fără jale
Găsesc uitându-mă de-aici...
Cristal curat cu pietre rare
Se oglindește-n ochii mici.
De la fereastra mea îți cânt
Vorbe ce vin în a mea minte,
Atât tânjesc ca să Te simt
Și pentru asta nu-s cuvinte!...
Noaptea se lasă-ncet de sus
Și se coboară peste lume,
De am vedea mult mai presus
De un amurg în al său nume.
Vântul mă mângâie ușor
Să simt că ești și mă asculți...
De dragoste mă înfior,
Căci Te iubesc atât de mult!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre cuvinte
- poezii despre curățenie
- poezii despre Dumnezeu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Adina-Cristinela Ghinescu [autorul] a spus pe 17 octombrie 2016: |
Versiunea audio-video la această poezie: |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.