Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adina-Cristinela Ghinescu

Rană

Nu voi găsi cuvinte când simt brațele tale
Că vin încet spre mine dezmierdând,
Unghiuri rătăcite din lumile-mi ovale
Tăcere a cuprins inima oftând.

De aș afla cum să mă apăr când leii vor să muște
Aș fi acum departe, departe de unde sunt...
Jalnicul meu suflet impulsiv să guste,
O viață de senin odat' pe-acest pământ.

Plânsul meu se scrie în cărți ce nu le văd,
Mă doare în adânc când singură mă aflu...
Și privesc la mine, ochi lăcrimați revăd
Și un suflu cald luptând în rece sacru.

Te-ntrebi vreodat' cum mă rănești și mă tai pe suflet?!
Dureri se înmulțesc atunci când nici nu știi...
Eu așa înaltă... voi, prea mici în cuget
Nu pot schimba destinul a trei oameni vii.

Lucrurile bune vin și din căi greșite;
Asta învățat-am în viață pân' acum...
Faptele nedrepte sunt îndreptățite,
Când e îngăduit de Cerul mult prea bun.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Adina-Cristinela Ghinescu

Ne împotrivim (soartă rebelă)

Când te gândești la mine, te simt... și încet vibrez...
Ești jumătatea care întregește;
Să fii cu mine, mult prea mult visez...
Însă, iubirea mult mai amăgește...

Și suntem două jumătăți rebele...
Parte din întregul zbuciumat...
Amândoi, cu destine bune, dar și rele,
Am ajuns acum la rezumat.

Și cum luna apare și străluce...
Așa și eu gândesc la tine.
Dragostea ce-o vreau de mi-ar aduce,
Să faci din nou parte din mine.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Și nimeni...

Și nimeni nu mă vede când eu tac...
Și nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit și mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...

Și nimeni nu cunoaște ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Și-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce știe ofere...

Și nimeni nu alege își tacă
Plânsul tăcut, așa cum eu aleg...
Las zile câte una ca treacă,
Și-aștept comoara să-mi culeg.

Și nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simțăminte.
Nimeni nu vrea să-și urce munți, coline
Și-au încălcat chiar proprii jurăminte.

Sunt într-o lume oarbă, mult prea rece...
Sunt ce nu poți afli când nu vezi...
Inima mea, pe toți ea vă întrece,
Sunt mult prea mult, ca să mă crezi...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Dependență de NOI

luminez când mă gândesc la tine...
Oglinzile din jur îmi sunt străine.
Nu mă am pe mine întru sine,
Când nu ești infiltrat în mine.

Și mă apucă așa un dor de jale,
Când străzile străbat pe unde-am fost...
Și-mi simt ființa cum tremură moale,
tot ce-a fost, n-a fost sortit cu rost.

Și te surprind confuz și derutat...
Nu știi ce simți și nici ce vrei cu mine;
Destinul parcă este acuma plat,
Și parcă nici de NOI nu-ți mai convine...

Mă simt pierdută când nu mă iubești.
Și uneori te simt... ții departe!
Și-n inimă și-n minte gonești...
Și-atunci simt parcă mor încă o moarte...

Și totul pare șters când nu-i în doi...
Și viața fadă și fără vreun răsfăț.
Știi? Eu mult am tot luptat pentru-a fi NOI
Ca te uit și să nu te învăț!

Raze de lună învelesc iar cu visare...
Și ne revăd pe NOI... iubind la fel.
Dar mai există acea iubire, oare,
Când tu lupți contra ei ca un rebel...?

Nu știu ce simte inima când tace.
Nu știu de-a fost vreun adevăr în ce ai spus;
Știu doar că sentimentele-s opace,
Când sunt captive la polul opus.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gânduri negre

Când privesc în urmă
La toate câte am trăit,
Gânduri negre-mi scurmă
Chipul meu îmbătrânit.

Acum e toamnă-n viața mea,
Dar în curând va ninge.
Voi adormi în iarnă grea,
Și cerul va plânge.

Îmi este scris de Dumnezeu,
Atunci când mă voi duce,
nu am la capul meu
Decât o sfântă cruce.

Prin ea voi dăinui mai mult
În mintea semenilor mei.
Copiii ce i-am crescut
Mă vor jeli în anii grei.

Acum mă aflu la zenit,
Dar în curând am să cobor,
Și-n drumul meu spre asfințit,
Încet, încet, sting și mor.

poezie de (ianuarie 2009)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

O mie de mine... (transcendent)

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Privesc la o străină... un străin...
Pe un fundal ce n-arată senin.

Mii de priviri se-aruncă asupra mea,
Și toate ale mele... despre ea;
Niciuna nu m-alege exist...
Și plâng... și râd... și nu mai rezist!

Cumplite simțăminte s-aleg dintre trăiri,
Și mă privesc în una... cum respiri;
Și stai și te privești a te găsi...
Dorind intri în puterea lui A FI.

Mii de oglinzi taie cu ochi mulți...
Să îmi vorbesc, când tu nu știi s-asculți...?
Nu știu care din ele sunt din mine,
Zăresc doar străluciri divine.

Mii de cuvinte le-aud cum mă numesc...
Și strigă nume noi, ce nu le deslușesc.
Așa de tulburată mă aflu eu cu mine,
Atât de împărțită între oglinzi străine...

Cobor spre sine întru a mă pătrunde,
Găsesc doar lumină, întuneric... unde
Speram fie una care să-mi zâmbească,
Pe chipul ei lumina să se nască!

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Mă aflu-n fața ei... stau în fața mea...
Și m-a ars durerea coborând în ea!

S-a spus povestea doar în parte...
Și pagini tot se-adună... într-o carte;
Rămâne un sfârșit pe care-l scriu acum...
Și-apoi închid final vechiul album.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Respinsă

Am fost chemată din adânc să vin să te răpesc,
O frunză-mi cântă doina de durere...
Eu am venit a te răpi din raiul tău lumesc
În care zaci murind fără nici o vrere.

O ușă stă să se închidă…risc a mă rătăci...
Venisem numai pentru tine întru preschimbare,
Dar din a mea iubire pot a sărăci
Și rămânând veșnic în uitare.

Ai fost, am fost, predestinați -nvingem;
Destinul aspru ridicase furtună între noi,
Nu pot s-ajung la tine capcanele învingem
Și să ne regăsim, de-ar fi chiar și în ploi.

Doar eu simt o povară a muntelui căință,
Și urc, tot urc mai sus…mai este pân’ ajung?...
Mi-e foame și mi-e sete, flămândă-n biruință,
Luptă este-n mine, dar lupt o alung.

Nu simți mereu ca mine și nu știi cine ești,
Confuz, înspăimântat, deseori te-ntorci
La locul tău comod, nevrând te grăbești
Dar eu merg mai departe, sângerând pe roci.

Una-i diferența atunci când vine greul;
Tu te retragi fii cum îți era mai bine.
La mine nu e bine când aproape-i leul,
Dorind să mă robească, cum te-a robit pe tine.

E oboseală și mă doare…sângerez din plâns…
O viață pe acest pământ mi-e dată o port;
Așa cum e: covârșitor amar și câte alte-am strâns,
Dar eu nu fac ca tine, trăind de fapt ca mort.

Nu doar pe tine te iubesc, ci pe toți ce-s orbi,
Irosindu-și clipa pe efemer ambalat strident ca atragă...
Dar ce-i aici nu ne-aparține, vom fi mâncați de corbi
De vrem de unii singuri punem în desagă.

Și tot aș scrie pentru ei, acei nebuni de oameni
Ce vor să creadă că sunt regii acestor lumi și văi,
Dar ele vor să vină …tornade-n ploi de lacrimi
A încercui ca haita de dulăi.

Privesc ultima dată înapoi, uitându-mă de tine...
Nu ești... și nu te văd să fii ce spui lumii că ești.
Poate găsit-ai altul, alt drum…dar nu spre mine,
E drumul raiului vremelnic prin care te robești.

poezie de din Să ai ce să pierzi...
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 14 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Suflet, trup și cuget

Murim în doruri multe în fiecare zi
Prin teama garnisită în inima de suflet…
Așa poftă de sete înspre a Te iubi,
Cum dor neîmplinit ascunde al meu sunet.

Ce păcătoasă lume prin judecăți nedrepte,
Atacă personalități ce nu-s ca ale lor!
Obligă mințile a deveni „corecte”
Criticând Designerul ce ne-a dat așa zbor.

Atunci când o croială a unui om nu-ți place,
Nu este un păcat că nu o îndrăgești…
Dar, te va bate Cerul când în design pui ace,
Căci tu judeci pe Cel ce te-a creat cum ești.

N-am fost lăsați la fel și asta este taina…
A nu ne-mpotrivi când altul simte acum,
Ce tu vei simți poate, în vara ori în toamna
Altui an ce vine spulberând din fum.

Pătrunzătoare clipe în tainic de demult
Mi-au fost descoperite prin acte de spectacol…
Și m-a durut carnal și-am plâns cu mult mai mult,
Cu cât am înțeles că se numea miracol.

Nu țineți întristarea captivă în voi, care
Nu acceptați ce sunteți, cu mai puțin ce-s alții…!
Gândind că e greșit s-ai foc în exprimare,
Vă înșelați că-i bine a fi precum soldații.

Rostindu-ți cugetarea, așa cum ești creat,
Domnu-ți va zâmbi, tu ieși din ipocrit…
Diverse simțăminte și tot ce ai, El ți-a lăsat
Și le cunoaște toate, căci și El le-a trăit.

Și a murit pe Cruce și pentru a-l tău păcat,
Acolo El simțind tot ce simțim noi azi…
Cunoaște și te simte, căzut sau ridicat
Și plânge odat’ cu tine când te lovești și cazi.

Domnul meu e mare, gigantic în iubire,
Iertare dăruind, doar îL chemi cu suflet…
Mâhnire și durere voiește aline,
Să-ți curețe trupul și furtunosul cuget.

În suflet, trup și cuget să strălucim mereu!
Eu nu scriu din povești sau reproduc pe unii…
Știu doar c-am fost atinsă adânc de Dumnezeu
Și mi-a lăsat poruncă a învăța nebunii.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 11 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Revelație

Celula adormită pe corpul meu apus
Trezindu-mă la viață, departe de-ntuneric,
Îmi odihnesc lacrima din orizont himeric
Și tot de Sus se lasă-n Jos mereu... și ce-am de spus?

Nimic din ce n-am scris se scrie peste mine
Privesc înlănțuită la astrul din înalt,
Ce pare a fi hăul, ori poate fi un salt
Spre dorurile ascunse pe chipuri în ruine.

Aer străin împresoare trupul meu cel strâns;
Să vină marmura celestă pe fața mea cea rece,
Căldura mult mă doare, deși n- vrea plece
Ea duce-n depărtare un zâmbet pal și plâns.

Să strig?... Să opresc?...
Cuvinte ce nu-s ale mele,
Se scaldă-n albia de stele... și
Tac în vorbe albe. Privesc, cânt, mocnesc.

Să stau și să aștept câte-or mai vină,
Să râd plângând ca toți acei din jurul meu?...
Sau adun fărâme și să clădesc un eu
Respingându-mi viața asta prea haină?

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Te vreau acum

Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
nu mă pierd pe căi nevrut greșite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.

Secătuit de-arșiță pân' la scrum,
Într-un deșert din mine, caut tau de munte
Și nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.

Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.

Când și-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-oprește când te văd,
Mi-ești lațul retezat scăpat de eșafod...
Te vreau acum, acum, acum.

Și-am încă gust de lume o îndrum,
În juru-mi să mi-o fac inel, corolă,
Să-ți fiu cadoul de polen, nectar... O benevolă
Te vreau acum, acum, acum.

Te vreau, căci cred că de pleci oarecum,
Aș fi cum trenul într-o gară fără șine;
Prelung și gol, stând cu biletu-n mână cu tăiate vine...
Te vreau acum, acum, acum.

poezie de (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pământ

Ce știi tu?...
Eu știu...
ai pe frunte
Sărutul meu de seară
Și-n păr
O urmă veche
A degetelor reci
Ce vor îmbrățișare...

Ce știi tu?
Eu știu...
sufletul ți-e cald
Când se deschide-n tremur
zâmbetu-i timid
Și vorbele se-adună,
Greu,
Să spulbere tăcerea
Ce curge a absență...

Ce știi tu?...
Eu știu...
vrei să nu vrei astăzi,
spui ca să nu spui,
simți cum trece timpul
În suflet și
Râzi rece,
Când clipele se pierd...

Ce știi tu?...
Eu știu...
tu-mi ești plus din minus
dorul mi-e dușman
ploaia mi te fură
În vis și
Somn absent,
vreau vreau
Și simt cum simt,
Din suflet cum se scurge
Ce sunt:
Pâmânt, umbre, pământ...

poezie de (9 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adina-Cristinela Ghinescu

Iubirea mea s-a stins

pentru Bianca

Lacrimi nu mai am, când te privesc zăcând neînsuflețită....
În agonii și suferințe te-am privit zvâcnind...
O singură dorință aveam a-mi fi împlinită...
Ca tu, te mai bucuri... prin viață tot trăind....

Nu poate nici cuvânt, și nici lacrimi amare,
Să stingă cea durere ce-o simt în piept arzând...
Mi-ai fost copilul dulce, ce m-alinta c-o floare,
Iar eu... fără de tine, mă văd ușor căzând...

Și te-am iubit, cum nu se scrie-n cărți...!
Și mi-ai fost în suflet... tu mult m-ai alinat...!
Poate mai treacă încă zece vieți...
Eu nu am să te uit, copil mult adorat!

Bianca, te iubesc! Tu ești acum plecată...
M-ai părăsit și tu... cu mult, mult prea devreme...!
Și trebuie s-accept soarta... deși, neresemnată...
Primisem despre tine, atât de multe semne!

Nu pot eu fără tine! Copil celest ce-ai fost...
Sufletul mi-e spart în cioburi răsfirate...
Voi înțelege poate, că totul are-un rost...
Deși, prin agonii plutesc acum în toate!

Mă doare și mă probușesc de a ta plecare...
Ai fost prea tânără, când tu m-ai părăsit...!
Acum am o nevoie aprig de-o schimbare,
Am inimă zdrăbită și suflet pustiit!

Oh, te iubesc atât! Iubesc spre veșnicie...!
Și ne vom revedea... atunci când ceasul vine.
Tot ce-a fost dat să am, mi-a fost luat să-mi fie...
Dar ne vom întâlni... pe plaiuri verzi, divine.


Tu, suflete curat... să știi cât te-am iubit!
N-aș fi crezut vreo clipă... mori în locul meu...!
M-aș fi sacrificat... și iar m-aș fi zidit...
Și ți-aș fi luat durerea și tot ce ți-a fost greu.

Și la final am înțeles: noi nu putem alege!
Destinul este scris cu mult timp de am fi...
Acela ce iubește... doar bucurii culege,
Nimic din ce-ți propui... nimic nu vei primi!


Pentru aleșii Domnului...
Dedicație specială pentru fiica mea, plecată prematur către cele sfinte...
R. I. P. BIANCA - 3 februarie 2000 - 22 mai 2017

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Eu n-am drept să nu...

N-am dreptul să nu știu de tine,
Lucid când pășesc și-ajung iar la mine.
Când mint prin uitare beția-mi totală,
Sublime iluzii ce ies la iveală.
N-am dreptul să nu-aștern în cuvinte,
Eternul de după și cel dinainte.
Așa cum e el - când zâmbetu-mi minte...
Așa cum e el - doar acum,
și-nainte.
N-am dreptul să nu strâng iubire-mi,
pe toată.
În rime uzate, în foi laolaltă,
În galbenul toamnei - cu suflet murdar,
de-atâta speranță...
Renunț la amar.
Lumina e dulce,
N-am dreptul să nu,
nu te privesc așa cum ești tu.
Așa cum suntem - doar acum,
fiecare...
Departe de vise, aproape de Soare.

poezie de
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

E-n doi December

culmi domoale în văi de amintiri și-n timpuri
săpate-n adânc de mine, fum spre cer încet ridică
zidul sufletului meu, umed de lacrimi
trist și-n rece alb și-n vânturi, strigă
ascult-!
te caut și ard în albastru tău și-n gânduri
ard în taciuni, ard în clipe și rup bucăți din viață
te caut în trecut, te caut în ghem trecut de ață
ard pe cer, ca stea ce-n jos privește printre nouri
ard ascuns în amintiri, ard în grele doruri
ascultă-mi te rog, inima cum strigă
tu cer!
nu pune bată niciodată vântul, ca spulbere
amintirea mea și gândul nimănui
nu arunca privirea, nici trecutul, nici cuvăntul
lasă-le-ncetate, lasă-le-ntre noi
iar voi!
aburi de cețuri, nu lipiți lutul greu de pașii mei
iar tu december, să știi, bucur
ca ai venit prin ziua cea din-tâi

aștept tu stea, nestemată-n fulg de nea bătută
să vii încet din cer, albastră-albă și te rog
fii cu mine blândă
încet să cazi și să oftezi văzduhuri
să-mi spui din drumul tău, povești din începuturi
căci pentru tine astăzi, este zi de doi
iar eu mereu te văd prin gânduri
și-o viața ce-ași dori, fie întrupat㠖n noi

vino încet și poposește pe-a mea frunte
acolo mă doare și mă alină prin cuvinte
pentru că eu, mereu
te văd, spic galben de grâu rătăcit și îndoit
te văd-n pâinea de pe masă și-n gust mereu te simt
te văd-n macul petală ce-mi zvâcnește-n roșu tâmplă
în muntele în fața căruia, cerul abătut se-avantă
te văd în mine, în multe primăveri dorite
în turn de nea-n december și-n iernile trecute
te văd...
când răscolesc printre amintiri, tu rătăcită-n gânduri
atunci când chipul tău, alb, străin și singur
eu l-am găsit, find suflet, departe printre grinduri
acum de vrei, doresc sigur să știi, că astăzi
pentru tine, după zi de-ntâi nu am uitat să știi
că este ziuă de December, pentru tine doi
și urmează doresc să știi, și-o zi de trei
...

poezie de (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu mă condamnați!

nu mă condamnați atunci când plâng,
Când uneori mai cad pe-al vieții drum...
Voi nu-nțelegeți cât de tare doare
Atunci când visul se transformă-n scrum...

nu mă condamnați atunci când tac
Căci vorbele pot fi de nu gândești
O armă ce-i perfidă și ucide
Încrederea când sincer mai iubești...

nu priviți la mine-ntrebători
Când voi căuta răspunsuri printre stele...
Simt inima în piept căutând ceva
Și voi găsi Lumina printre ele...

Iar dacă nu puteți să mă-nțelegeți
Cândprivesc cu ochi înrourați
Crezând în pace, dragoste și viață
Să m-acceptați dar... nu mă condamnați!!!

poezie de
Adăugat de Theo van BeckSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Salvează-mă!

Salvează-mă să pot ca mai apoi -ți cânt
Și scapă-mă de focul greu!...
Cum strigătul lui David, parcă ar fi fost al meu,
Rugându-Te cu lacrimi -i dai ce este sfânt.

Salvează-mă să pot să-ți spun cuvinte alese într-o rimă
Să-ți scriu sonete și scenarii cu tot ce am, ce am primit
Cu tot ce sunt... și sunt sortit
Să te iubesc pătrunzător cu dragoste sublimă.

Salvează-mă să te slăvesc prin rugi fierbinți și fapte bune,
Din întuneric strigă Leul, voiește robească...
Însă cu Tine e învins, credința-i dată rodească
Când lângă tine ai pe Fiu și-ncredințări srăbune.

Salvează-mă să-ncep -i caut pe rătăciții ce-i iubești
Și dăruiește-mi liniștire în inimă, la trup și cuget...
Numai să pot, și cu mult suflet
Aduc pe ei să se adune și Tu -i curățești.

Salvează- Doamne că doare și alții nu pot să cuprindă,
Cu a lor minte pământească tortura necuvântătoare;
Tu mi-ai rămas îmi asculți lacrima grea dintr-o scrisoare
Și o trimit Ție acum prin vântul care colindă.

Salvează-știi cum simt, cum mă opresc și cad plângând
Cred că nu-mi este dat și-atât, să am o viață pe pământ...
Și mă cufund în agonii, menite a zidi spre sfânt...
Și știu, dar nu pot să opresc când vipera mușcă râzând.

Salvează Doamne, căci Tu dai pacea din misticele chinuri,
Chiar și pe-aceia ce-au uitat că Tu exiști și-ai existat...
Totul a fost aievea! Tu milă ești și minunat
Și din spurcat Tu faci curat și din goluri, plinuri.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Pe valuri de iubire

Din mine se revarsă valuri de iubire
Și nu pot să le-mpart; sunt ei mult prea puțini,
Aceia ce rămași merite-mplinire
Sunt oamenii mici, prea goi și nu prea plini.

Lumină ascultată cum te reverși din mine,
Așa fiu ca luna în ziua cea mai clară!
Nu aș lua de eu plec, decât poate ruine
Căci pe pământ aici, e doar floare amară.

Potopul dinspre sine - renunțări și zbateri;
Te afli într-o lume crezând că te iubește,
Dar de iubit iubește doar Unul când abateri
Pe drumul tău ivite te încolțesc robește.

Așa de mult să las din cuget să se-adune!...
Ar deveni pastel întreaga-mi existență!
Așa multe culori pot străluci-n cunune,
Și împletite toate cu lacrimi din esență.

Pe valuri de iubire născut-am un serai,
Atingeri…of atingeri, de pace și candoare…
Minunea nevăzută, deși o stăpâneai…
Nu și-a lăsat misterul decât într-o mirare.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Vorbesc cu cerul... (întru toate)

Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Și mă trezesc că-ți desenez
Profilul tău... ca pe un mire.

Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reușesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viața doar fiind.

Atunci când nu mai știu de tine...
Vorbesc cu cerul și îl rog,
Să-mi dea curând veștile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.

Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
scald în întrebări de ape,
Când ești cu mine... sunt întru toate.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Să învăț despre mine

Să-nvăț uitând număr zilele ce trec,
Inima s-opresc din ploi, atunci când sec
Lângă o ființă la care- vrea stau
În inimă și suflet, dau și nu să iau!

Să-nvăț uit scriu ce aș citi mereu,
Să scriu ce aș vorbi despre Dumnezeu,
O piatră de suflare mi-ar fi un vânt nebun
Pe care l- închide într-un vechi album.

Să-nvăț să nu mai lupt atunci când nu-i ușor
eliberez prin boală și să zbor,
Unde o ploaie rece m-așteaptă trâmbițat
trezească sumbru din visul de păcat.

Să-nvăț să simt când doare o faptă virtuoasă,
O Dunăre sărată, răsplată tenebroasă,
Pe lacrima ce curge din trup neîmpăcat...
Eu nu pot să mă iert, mai mult de am iertat.

Să-nvăț să văd o lume care nu mă vede
Și să percep un lanț în câmpul cel mai verde,
O piedică de viață oprindu-mă din mers
Răpește tinerețea, dar strălucește-n vers...

Să-nvăț să mă ascult când alții îmi vorbesc,
S-aud ce îmi ascund atunci când îmi șoptesc,
Lângă un pian și-o lumânare aprinsă
Îmi cânt durerea arsă și nicicând nestinsă.

Să-nvăț te ascult, când taci tot mai mereu,
Ar fi dorința ta, dar n-ar fi felul meu,
Cum soarele străbate pe fața ta zâmbind,
Așa vrea -ți fiu, tăcerea risipind.

Să-nvăț te iubesc când te retragi sfios,
Să-nvăț să nu se nască orgoliul păcătos,
Însă iubirea-ți curge prin trupul adormit...
De ce noi am opri-o dintr-un bun sfârșit?...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cine sunt eu

Cine sunt eu? Eu sunt un om!
Un om cu suflet (dăruit mai mult altora decât mie însămi);
cu ochi (mai mult pentru cei din jurul meu decât pentru mine);
cu mâini muncite zi și noapte
(mai cu spor pentru ceilalți oameni, decât pentru mine)...
Cu nume concret, strădui, viabil (mie și celorlalți oameni),
pentru ca ceilalți oameni să știe că asta de-aici și de oriunde,
cea de-acum și dintotdeauna, am fost, sunt și voi rămâne, eu!!

Cine sunt eu? Eu sunt asta de-aici, care n-a putut rezista, niciodată,
dorințelor celor din jur! Și, fiindcă n-a rezistat și, acum trei mii de ani,
când, câțiva oameni au vrut-o îndrăgostită de un poet,
ea s-a" îndrăgostit"... de poet!
Apoi, ei au vrut ca ea -i dedice versuri poetului și să devină poetă!
Și ea i-a dedicat versuri poetului și a devenit poetă! Poetă adevărată!

Cine sunt eu? Eu sunt un om care și-a pus inima pe tavă,
pentru ca oamenii facă din ea, ce vor...
Și apoi facă parte din tot ce eu, cea care sunt,
voi fi putut agonisi efemerității:
deznădăjduire și speranță, durere și bucurie suferință și iubire!

Poate a venit vremea să-mi iau inima înapoi (cât va mai fi rămas din ea),
cu ei cu tot, cei care vor face parte din dreptul meu la eternitate!
S-o iau înapoi, acum când sunt aici, pentru atunci, când nu voi mai fi, aici!

Cine sunt eu, cine ești tu, cine e dânsul... Oare ce mai contează?
Până la urmă, nu mai contează!
Dar contează ne bucurăm de o clipă, de o zi, de o șansă!
De lumina zilei și de întunericul nopții;
de albastru cerului și de scânteierea stelelor;
de luceafărul dimineții și de luna înserării!
De iubire! De fericire! De ceilalți oameni!
De bucuria de a fi pe Pământ!

Pentru că aveți un chip, un nume, un suflet;
pentru că sunteți sănătoși, frumoși, buni;
pentru că puteți dori, dărui, iubi;
pentru toate acestea, bucurați-vă..., prieteni...!

poezie de (20 aprilie 2015)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!