Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adina-Cristinela Ghinescu

Scris fara cuvinte

Pe lacrima de suflet
O inimă s-a stins…
Este simțământul
Ca flacăra nestinsă,
Ce vine ca furtuna
Peste chipul nins
Afară dintr-un spirit
Cu dragoste încinsă.

Pe un portret din veac trecut
Sclipește o lumină,
Vin îngeri albi și nevăzuți –
Paznici de văzduh...
Se năpustesc pe trupul rece
Cu inimă divină,
Renăscând la viață
Pe cel murit în duh.

Sunt mult prea multe fără glas
În viața asta mică...
Omul grăbit și amorțit,
Nu vede și nu simte!
Dintre luminile ce dor,
Dar care te ridică
Duhul tău trăiește
Scris fără cuvinte.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Adina-Cristinela Ghinescu

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Din inimă

în foșnetul de cifre să dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viața ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârșește din durere.

"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
și de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.

tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieții, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.

n-am vrut să știe cât eu l-am iubit,
inconștiența doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.

întinde-mă pe cerul care te cunoaște,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaște,
învățând să îți iubești vrerea.

azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... și îl aștept să vină
să-mi dăruiască partea de care-mi este dor...

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Învățături cu voce fără glas

Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge,
Tăcerea n-are nume și nici vârstă...
Inima e cea care le strânge,
Iar trupul e cel care le gustă.

Roade-nveșmântate în pământ murdar,
Cerul mi le-a dat să mă hrănească...
Și a curs un timp pân' am ajuns la dar
Și-am înțeles apoi că el o să mă crească.

Am fost o vină dintr-un neam nebun
Și ispășit-am vremuri infernale...
Dar dintr-un rău, Bine-am știut s-adun
Scriindu-mă prin ale vieți jurnale.

Tăcerea mea e moartă când n-au rămas cuvinte
Și trupul îmi vorbește când vocea n-are glas...
Fost-am peste viață de nunți și de morminte
Și-am ajuns în ceasul care-a mai rămas.

Alerg spre sentimente și ele mă doboară...
Sunt eu inveterată, sau ele prea haine,
Mă lasă fără haine și-apoi îmi râd și zboară...
Și-am înțeles atunci, că nu-s decât decât ruine.

Chemat să îmi aducă o apă rece, grea
Duhul meu se-ntoarse rănit de omenesc...
Și iar înțelesesem că n-am fost decât rea,
Tocmai pe el uitasem să hrănesc.

Durerea naște vină, dar vina este Viață
Numai așa te-apropii de Adevăr...
Ucide-ți mândria trufașă și semeață
Și vei gusta din al Vieții măr.

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

NU există Dragoste Adevărată fără dor, ceva gelozie... perpeleală, fluturi în stomac, PASIUNE... sau FAPTE! Restul este VRĂJEALĂ și atât! Din fericire... vrăjeala ține o vreme... însă ce este curat, din inimă și adevărat... NU are termen de expirare! Mai ales când ne referim la dragostea adevărată (neprefăcută)...!

aforism de din Pentru suflet - Colecție de citate și aforisme
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Adina-Cristinela Ghinescu

Indulgență divină

Mă mint să văd în mine ce nu-i adevărat...
Mamona nu stă-n casă cinând cu Dumnezeu...
Mă mint c-aș fi aleasă pe drumul cel curat,
Dar adevăr, e numai orgoliu-n apogeu.

Sunt mult prea multe taine ce eu am cunoscut...
Așa multe mistere pătruns-au prea adânc...
De la-nceput mi-a dat multe de avut...
Cărând neîncetat din timpul meu de prunc...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Nu pot fără Dumnezeu!

Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!

Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
nu ne-mpotmolim ca niște tonți...

Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.

În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!

Și mă iubești când mă răstesc la Tine,
Când viața mi-a mai dat încă o rană...
Tu înțelegi poverile străine
Și inima-Ți nu se preface-n stană...

Atât de multă răbdare ai avut...!
Ne îmblânzești leii din fiecare...
Cu Tine Doamne, niciun ceas pierdut,
Ești tot numai sublim și încântare!

Iubesc modulul Tău de Infinit...
Iubesc așa cum Tu iubești pe lume...
Fără prejudecăți și neîngrădit
Și-as scrie desprea asta în albume.

Iubesc că ai macheta vieții șlefuită
Și pentru fiecare ai un rost...
Și chiar și-atunci când mă găsești grăbită,
Îmi amintești de dragoste și post.

M-ai învățat să simt cu cel ce simte...
Și mi-ai dat numai daruri... dedor!...
Aș mai avea totuși o rugăminte...
Când trebuie să plec... să nu mai mor!

Și mi-ai șoptit despre răbdare că-i virtute...
Și nu prea mulți o înțeleg pe ea;
Cu mai puțin, de evlavie să asculte,
Căci, cine-o are... moartea nu va vedea.

Mă mângâi uneori cu palme grele...
Ești Cel care încearcă răbdarea-n orice dar;
Ești Cel care rupe și leagă zăbrele...
Ești Cel care încearcă inima-n amar.

Ne vrei curați la minte, trup și suflet...
Ne vrei neînfricați și luptători!
Lumină noi să fim toți într-un cuget,
Să dăruim din ce ne-ai dat, să fim iar flori!


Tuturor celor care iubesc Lumina Divină...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Revelație

Celula adormită pe corpul meu apus
Trezindu-mă la viață, departe de-ntuneric,
Îmi odihnesc lacrima din orizont himeric
Și tot de Sus se lasă-n Jos mereu... și ce-am de spus?

Nimic din ce n-am scris se scrie peste mine
Privesc înlănțuită la astrul din înalt,
Ce pare a fi hăul, ori poate fi un salt
Spre dorurile ascunse pe chipuri în ruine.

Aer străin să împresoare trupul meu cel strâns;
Să vină marmura celestă pe fața mea cea rece,
Căldura mult mă doare, deși n-aș vrea să plece
Ea duce-n depărtare un zâmbet pal și plâns.

Să strig?... Să mă opresc?...
Cuvinte ce nu-s ale mele,
Se scaldă-n albia de stele... și
Tac în vorbe albe. Privesc, cânt, mocnesc.

Să stau și să aștept câte-or să mai vină,
Să râd plângând ca toți acei din jurul meu?...
Sau să adun fărâme și să clădesc un eu
Respingându-mi viața asta prea haină?

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Restaurare

În somnul meu căzută înfloresc,
Așteptam cu teamă ceasul îngeresc…
Și la fereastra mea s-apară stele luminoase,
Luminile divine, străluciri mieroase.

Priveam cum zorile afară în mine se topeau
Și-atunci pe loc o lacrimă ele îmi slăveau…
Lumini mă-mpresurară să-mi cânte la ureche
Sanctificându-mi lacrima cea fără de pereche.

Rece ca oceanul simțeam prezența mea,
Pe un pământ fierbinte fără nici o stea;
Și-atunci priveam spre cer și aruncam cuvinte
Să-mi fie auzite și-ntoarse înmiite.

Iar anotimpuri au trecut pe veșnicul meu cer
Și mă pierdeam necunoscut fără să mai sper…
Dar auzită a mea strigare, veșnic și mereu,
Mi-a dăruit nădejdea bucurii în greu.

Acum ajunsă e regină, inima voioasă
Desăvârșită-n timp, albă ca o mireasă…
Din somn reînviată viața cu-al său drum,
Acum restaurată, din ce-a fost în fum.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
David Boia

Sugestiv

Sugerând ce ar mai fi zis
Nichita în versuri
Pe urme virtuale
Căutând potențiale virtuți
Și cuvinte care ar da viață
Versuri rulând ascuțite
Înainte și înapoi
Până sus în nori albi
Ar fi continuat semnele
Mult peste cinci
Inimă bătând cu emoții
Toamnă după toamnă
Punctul lui extins
Cât univers uriaș
Cuvinte renăscând din mare
Prefacere în dragoste imensă.

poezie de (4 martie 2017)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Nu pot fără Dumnezeu!

Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!

Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
nu ne-mpotmolim ca niște tonți...

Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.

În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!

Și mă iubești când mă răstesc la Tine,
Cânt viața mi-a mai dat încă o rană...
Tu înțelegi poverile străine
Și inima-Ți nu se preface-n stană...

Atât de multă răbdare ai avut...!
Ne îmblânzești leii din fiecare...
Cu Tine Doamne, niciun ceas pierdut,
Ești tot numai sublim și încântare!

Iubesc modulul Tău de Infinit...
Iubesc așa cum Tu iubești pe lume...
Fără prejudecăți și neîngrădit
Și-as scrie desprea asta în albume.

Iubesc că ai macheta vieții șlefuită
Și pentru fiecare ai un rost...
Și chiar și-atunci când mă găsești grăbită,
Îmi amintești de dragoste și post.

M-ai învățat să simt cu cel ce simte...
Și mi-ai dat numai daruri... dedor!...
Aș mai avea totuși o rugăminte...
Când trebuie să plec... să nu mai mor!

Și mi-ai șoptit despre răbdarea că-i virtute...
Și nu prea mulți o înțeleg pe ea;
Cu mai puțin, de evlavie să asculte,
Căci, cine-o are... moartea nu va vedea.

Mă mângâi uneori cu palme grele...
Ești Cel care încearcă răbdarea-n orice dar;
Ești Cel care rupe și leagă zăbrele...
Ești Cel care încearcă inima-n amar.

Ne vrei curați la minte, trup și suflet...
Ne vrei neînfricați și luptători!
Lumină noi să fim toți într-un cuget,
Să dăruim din ce ne-ai dat, să fim iar flori!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Fără oprire...!

Când sufletul îți plânge, bag de seamă,
Că nimeni și nimic nu-ți este bun...
Trăiești anxietate și în teamă
Și pe alocuri te crezi chiar și nebun...!

Când zâmbetul nu se mai naște pe-a ta față...
În inimă ai cioburi și ești frânt!
Iar viața ta, subțire ca o ață,
Simți că este ca o frunză-n vânt...

Și în final, totul e despre iubire...
Nu te numești om de nu iubești!
Rămâi praf, nisip și amintire
De nu ai depășit ceea ce ești!

Și sunt îndrăgostită și mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...

Aș vrea să fiu iubită cât iubesc...!
Așa eu definesc o fericire,
Pe care tot visez s-o întâlnesc...
Și doar așa e viață cu împlinire!...

Și sunt evoluată întru toate...!
Și mult crescută în toleranță și iubire,
Aș vrea să vezi și tu asta, poate...
Și-atunci mă vei iubi fără oprire...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vladimir Potlog

Îngeri albi

Ninge cu îngerii albi,
Peste chipul tău, peste chipul meu,
Parcă au fost trimiși din cer de Dumnezeu.
Se topesc în palma mea, în palma ta,
Acești îngeri albi cu sufletul de catifea.
Ei tot pământul îl învelesc cu un covor alb nepământesc.
Se bucură mic și mare de această magie, de această splendoare,
Adusă pe pământ de acești îngeri gingași fără aripioare.

poezie de (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Bine ai venit acasă, suflete al meu

pentru Annai

Bine-ai venit acasă, suflete al meu...
Un dor mi-a fost de tine, suflet luminat,
Din prea multă lumină fost-ai lovit mereu,
Dar azi, bine-ai venit... Domnul mi te-a dat.

Bine-ai venit acasă, nume nedorit...
Particulă din mine, jumate alungată,
Astăzi te întâmpin cu zâmbet împlinit,
Lipește-te de mine, să închegăm o soartă.

Bine-ai venit acasă, suflete al meu...
Duh dintr-o Lumină ce m-a lăsat să vin,
Acuma sunt întregul și sufletul sunt eu...
M-am adunat în mine și sunt în toate plin.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Omul cu inima largă oferă și din ceea ce nu are... oferindu-se pe sine cu tot al său... pe când omul cu inimă mică... nici din multul pe care-l deține, nu poate oferi nimic și tot ție îți va cere! (de la valori morale, trăiri și sentimente și până la lucruri materiale!).

aforism de din Pentru suflet - Colecție de citate și aforisme
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

O inimă de mister

În doruri multe, cristaline
Venit-am ca să mă îngrop,
Cu al meu tril să se îngâne
Durerea dintr-al meu potop.

Astăzi a curs lacrima rece
Dintr-a cântatului ecou,
Născut în mine să îmi sece
Dorința de a fi erou.

Beatitudini milenare furau înverșunat
Doruri curate și amare,
Dintr-un trecut prea tulburat
Cu clipe fără de savoare.

În ceasul care cântă clipa
Mă plâng în jalnic regăsit...
Și chiar de mi-am găsit aripa,
N-am să mai zbor spre asfințit.

Culoare dulce și opac㠖
Așa se-arată acum destinul –
Nu știu de-i cineva să-i placă,
Cum mi-a plăcut mie pelinul.

Am adorat să plâng în mine...
Și-atunci esența mea spălată,
Se definea să mă aline,
Precum și soarta-mi iritantă.

Cu cât mulțime mă-nconjoară,
Cu-atât sunt eu însingurată...
Cu cât ajung singură-n seară
Din dimineața resemnată.

Am fost în chinuri de vecie,
Dar zăbovit-au efemer...
Acum eman doar bucurie,
Dar inima mi-e un mister...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Socrate

Durerea și veselia nu se exclud una pe alta. Grija serioasă și veselia – sunt cele două jumătăți ale inimii. Fără seriozitate, omul devine capricios, ușuratic, superficial, iar fără veselie, acru, neîntreprinzător, sever și neîncrezător în viață. Să porți flacăra eternă de la oracolul lui Zeus din Dodona la jocurile de la Olimpia, nu-i chiar atât de greu – deși distanța e mare – și asta pentru simplul motiv că alergătorii se schimbă pe parcurs. Dar să poarte flacăra eternă din veac în veac și peste veacuri, asta poate s-o facă numai acel în a cărui inimă sălășluiește echilibrul. Așa că, prețuiți-vă râsul. Căci râsul nu e niciodată de prisos pe această lume. Iar proverbul spune: de te vei lăsa călăuzit de corbul croncănitor, la hoituri vei ajunge!

citat clasic din
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Numai maturitatea spirituală îți poate dicta cel mai bun drum în viață, povățuindu-te de la inimă și până la minte...

aforism de din Pentru suflet - Colecție de citate și aforisme
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Nedrept... (Cu inimă curată...!)

Nimic nu e întâmplător sub soare,
Pe cine am cunoscut, sau am iubit...
Viața nu este-o întâmplare,
Și nu trăiești doar să fii împlinit!

Nimic din ce trăiești nu este
Lipsit de sens, fără un scop sau drum...
Ceața, elementul ce viața definește,
Și uneori te simți pierdut în fum...

Și unii vin și alții pleacă...
Așa a fost dintotdeauna, chin...
Viața mereu a fost nedreaptă,
Și recompense ce-ai meritat... nu vin.

Și totul este totuși despre tine...
Și câte lecții mai ai să mai înveți,
Viața te poate duce la ruine,
Dar tu ridică-te și mergi printre corecți!

Și multe pietre se nasc într-un destin,
Capcane și vipere în chip de oaie...
Paharul uneori nu-l mai vezi plin,
Și credința începe să se-nmoaie.

Dar cei puternici au rănile pe ei...
Și nu se-opresc din mers ei niciodată!
Curajul nu poți nicicând să-l iei,
Celor drepți, cu inimă curată...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Cel impresionat ușor este receptiv, iar receptiv nu poți fi decât dacă ești cu mult mai curat la inimă ca alții...

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Să învăț despre mine

Să-nvăț uitând să număr zilele ce trec,
Inima s-opresc din ploi, atunci când sec
Lângă o ființă la care-aș vrea să stau
În inimă și suflet, să dau și nu să iau!

Să-nvăț să uit să scriu ce aș citi mereu,
Să scriu ce aș vorbi despre Dumnezeu,
O piatră de suflare mi-ar fi un vânt nebun
Pe care l-aș închide într-un vechi album.

Să-nvăț să nu mai lupt atunci când nu-i ușor
Să mă eliberez prin boală și să zbor,
Unde o ploaie rece m-așteaptă trâmbițat
Să mă trezească sumbru din visul de păcat.

Să-nvăț să simt când doare o faptă virtuoasă,
O Dunăre sărată, răsplată tenebroasă,
Pe lacrima ce curge din trup neîmpăcat...
Eu nu pot să mă iert, mai mult de am iertat.

Să-nvăț să văd o lume care nuvede
Și să percep un lanț în câmpul cel mai verde,
O piedică de viață oprindu-mă din mers
Răpește tinerețea, dar strălucește-n vers...

Să-nvăț să mă ascult când alții îmi vorbesc,
S-aud ce îmi ascund atunci când îmi șoptesc,
Lângă un pian și-o lumânare aprinsă
Îmi cânt durerea arsă și nicicând nestinsă.

Să-nvăț să te ascult, când taci tot mai mereu,
Ar fi dorința ta, dar n-ar fi felul meu,
Cum soarele străbate pe fața ta zâmbind,
Așa aș vrea să-ți fiu, tăcerea risipind.

Să-nvăț să te iubesc când te retragi sfios,
Să-nvăț să nu se nască orgoliul păcătos,
Însă iubirea-ți curge prin trupul adormit...
De ce noi am opri-o dintr-un bun sfârșit?...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cine a scris citatul "să-mi judeci viața atunci când tu vei fi perfect"? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!