Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adina-Cristinela Ghinescu

Predestinat

Patimi reunite într-un nor de ceară
Topit-au sămânța unei iubiri ingrate,
Am privit jos, la planurile sparte
Și mai apoi, privesc în sus... ca să mă doară.

Voiam să merg prin viață așa cum vrea oricine...
N-am reușit decât să mă rănesc;
Al meu scop de viață nu s-a vrut pământesc,
Veleitățile-au fost date a fi divine.

Cu cât mă-mpotriveam a fi ce mi s-a dat,
Cu-atât mă istoveam în boală și căință...
Pân' ce-am pierdut lupta și cu a mea voință,
Primind să fiu ce fost-am destinat.

Soartă sau destin, viață sau trăire,
Cu toții le avem; le prețuim divers.
Vrem sau nu a crede despre al lor mers,
El nu ne aparține și nici a noastră fire!

Dragostea celestă vine din iubire...
Dată să te-nvețe să te cunoști mai bine,
Voiajul tău de viață sunt treptele divine
Pe care le străbați întru nemurire.

poezie de din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Adina-Cristinela Ghinescu

Balada unuia ca tine

Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit și nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roșcat, brunet, sau poate blond.

Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos și blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut și dulci și-amare.

N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteț pe cât am fost de bleg,
Printre bogați și printre săraci.

N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Și am trecut prin viețile a mulți...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuți
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.

Nu sunt iubirea cuiva, cum n-am iubire...
Nu caut să mă vezi, sau să mă șterg.
Nu stau... dar poate nici nu merg,
La fel ca toți și unic prin trăire.

Mă poți cunoaște dacă te uiți în tine.
Sunt genul cel iubit și cel respins...
Pe cât de intangibil, cât cuprins,
Ascuns, sau la vedere, întru sine.

poezie de din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Iubire divină

Trecea un dor pe lângă mine și l-am privit cum trece,
Sădind în inimă suspine ca și oceanul rece...
Uitasem despre ce-ai promis, când țineai de mână,
Și mă predasem unui vis, ce-am vrut ca să rămână.

Nu înțelegeai în vise, ori poate nici n-ai vrut...
Doar jurăminte ce-au fost stinse, când nici n-au început.
Adoarme vuietul de jale în temeri de ascuns...
Când îmi citeam povești astrale, ce-au fost de nepătruns.

Mintea, m-am duelat cu ea... doar inimii eu slugă,
Strident durerera chema, dar n-am dorit s-ajungă...
Și m-ai învăluit cu vorbe... și eu iar am crezut,
Suav iubirea ta din dogme, simțeam cum a scăzut.

Așa de mult prea însetată, cu aripi fără zbor...!
În firea ce-mi era setată din dragoste mor...
Și s-a schimbat totul deodată, doar tu m-ai preschimbat,
Trecutul, depășita soartă... un alt final mi-a dat.

A ne iubi cu frenezie, cu dragostea dintâi...
Mereu așa am vrut să fie... cu mine rămâi!
Povestea nu s-a încheiat, deși cunosc ce vine...
Căci tu nu știi, nu ai aflat... despre iubiri divine.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Interzis la dragoste?

Motto: "Nu e nimic mai trist decât tristețea unui om vesel."(Armando Palatio Valdes)

De ce n-am înțeles...? Îți este interzis să mă iubești...
Astre, spirite divine sau cele pământești,
Nu m-au lăsat să te ating,
Deși, atât de aproape, pe lângă mine
Tu treceai zâmbind...
De ce n-am înțeles că dintr-o durere
Primești doar migrene și a lor avere
Iar din oceanele și mările ce-am strâns
Sufletul se stinge cu râsete de plâns...?
De ce n-am înțeles eu că o privire,
Nu valorează decât o rătăcire
Venită pe moment neinspirat,
Și zugrăvită-n minte să doară intenționat...?
N-am înțeles cum muguri de iubire
Păstrează parfum neconsumat în amintire,
Oricâtă viață trece, sau anii se adună,
Nicicând nu poți ascunde o dragoste nebună!
Oricât te-ndepărtezi spre a uita,
Cu-atât te-nnobilezi și crești odat' cu ea...
De ce n-am înțeles...? Îți este interzis să mă iubești...
Poate acum, aș fi zâmbit ca tine,
Trecând pe lângă mine
Fără nimic: gol, rece și sec... așa ca tine,
Puteam fi oricine și orice s-aleg!
De-aș fi-nțeles atunci, cumva... totuși,
iubești, îți este interzis...
Zadarnic încercam îmi opresc
Dragostea curată ce a fost un vis,
Dintr-un destin ars, acum rămasă e iubirea
Chemându-ne pe-același drum slăvind regăsirea.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Neiubită...

Nici sufletu-mi nu l-ai iubit, sau doar un pic...
Pe mine? N-ai avut răbdare să mă fi descoperit...!
Dintr-un scenariu mare, se-arată unul mic,
Și uite așa, se scrie destin neîmplinit.

Și tot ce-am vrut a fost iarăși IUBIRE...
Și n-am știut dau decât ce vine tot din ea...
Și iarăși m-am ales cu o dezamăgire,
Ce n-aș fi vrut să fie, să fi fost... Ah, durea!

Și m-ai ținut în jocuri de-așteptare...
Tot ce-ai dorit a fost mereu la fel...!
fi zâmbit și de la o plimbare...
De mi-ai fi dăruit cu suflet... un inel...

În a mea viață... cuvântul nu există...
Decât atunci când fapta îl urmează și-au tangență!...
Fără dragoste, nimic nu-i trainic și rezistă,
Ne ofilim fără iubire și dăm o repetență!

N-am cunoscut pe cineva ca tine... vreau știi!
M-ai preschimbat din ce uram... acum iubesc!
Doar dragostea transformă... și-acum îți sunt... Să-mi fii!
Este o dragoste peste un plai lumesc!

vrea să cred că sunt totuși iubită; că n-ai mințit și doar atât!
O oră mi se pare veacul ce să treacă...
Iar faptele-ți se transpună din cuvânt!
Plânge o inimă tăcut... pe zi, tot devenind mai seacă.

Neiubită...? Poate! Sau, nu știu...
Am vrut eu a le ști pe toate...!
Dar... n-aș mai fi ce sunt să fiu...
Și nici surprinsă n-aș mai fi fost... poate!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Scrisoare într-un tablou

Așa voiam simt fiorul cel mai moale,
Cum dragostea timid simțeam că dă târcoale,
Voiam să pot avea zâmbet curat,
fiu iubită angelic, venerat.

fi dorit simt valuri stelare,
Atunci când inimi dansează cu ardoare;
Să pot dăruiesc atât cât am,
fi primit ce eu nu mai aveam.

Așa voiam simt viața într-o privire!
am curajul să-mi lepăd a mea fire,
fiu o alta pe care s-o iubești
Să-ți satur setea, să nu te plictisești.

fi dorit pot să mă imprim în mintea ta,
fi rămas la infinit doar eu în ea...
fiu comoara după care alergi,
descoperi și să nu mă negi...

Așa voiam ca ploaia vină să mă ude,
Atunci când lacrima în zâmbet se ascunde...!
fiu visul atunci când tu adormi,
Și razele de soare jucându-se prin pomi.

fi dorit -nvăț fericirea pe care o scriam,
fi uitat durerea, atunci când îți zâmbeam;
Dar iată, am aflat prin tine trăiesc din nou...
Pictând a mea viață într-un alt tablou.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de CorneliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Dragoste cu valori divine

lui M. C.

Rostită din adânc a fost iubirea mea,
Și am cântat-o prin versuri de iubire...
Riposta ta, fost-a mult prea rea,
Și-apoi m-am cufundat în amăgire.

Deschis ca pasărea ce zboară libertin
Așa și dragostea ce ți-am purtat odinioară...
Și mult am plâns la al meu destin,
Să îmi răspunzi cu gesturi ce-nfioară.

Nu știu de m-ai iubit precum mi-ai spus...
Nu știu de te-ai găsit prin mine;
Însă, ți-am oferit și ți-am adus
Dragostea cu valori divine.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Moartea ne-a dat o viață nouă

Petalelor de roze de azur
Doine și balade fost-au mirii,
Regina inimii - sufletul pur
Și dragostea dintâi a firii.

Rodul iubirilor de soare,
Printre furtuni și crivăț dintre noi,
S-a recules o soartă, care...
Se curățase de noroi.

Viață supusă intangibil
A suscitat la bănuială...
Destinul nostru reversibil
S-a reclădit în strai de gală.

Și mic și mare vin vadă
Minunea sufletelor două
Ucisă de-a credinței spadă,
Moartea ne-a dat o viață nouă.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Revelație

Celula adormită pe corpul meu apus
Trezindu-mă la viață, departe de-ntuneric,
Îmi odihnesc lacrima din orizont himeric
Și tot de Sus se lasă-n Jos mereu... și ce-am de spus?

Nimic din ce n-am scris se scrie peste mine
Privesc înlănțuită la astrul din înalt,
Ce pare a fi hăul, ori poate fi un salt
Spre dorurile ascunse pe chipuri în ruine.

Aer străin împresoare trupul meu cel strâns;
Să vină marmura celestă pe fața mea cea rece,
Căldura mult doare, deși n-aș vrea să plece
Ea duce-n depărtare un zâmbet pal și plâns.

Să strig?... Să opresc?...
Cuvinte ce nu-s ale mele,
Se scaldă-n albia de stele... și
Tac în vorbe albe. Privesc, cânt, mocnesc.

Să stau și să aștept câte-or să mai vină,
Să râd plângând ca toți acei din jurul meu?...
Sau adun fărâme și să clădesc un eu
Respingându-mi viața asta prea haină?

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Învățături cu voce fără glas

Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge,
Tăcerea n-are nume și nici vârstă...
Inima e cea care le strânge,
Iar trupul e cel care le gustă.

Roade-nveșmântate în pământ murdar,
Cerul mi le-a dat să mă hrănească...
Și a curs un timp pân' am ajuns la dar
Și-am înțeles apoi că el o să mă crească.

Am fost o vină dintr-un neam nebun
Și ispășit-am vremuri infernale...
Dar dintr-un rău, Bine-am știut s-adun
Scriindu-mă prin ale vieți jurnale.

Tăcerea mea e moartă când n-au rămas cuvinte
Și trupul îmi vorbește când vocea n-are glas...
Fost-am peste viață de nunți și de morminte
Și-am ajuns în ceasul care-a mai rămas.

Alerg spre sentimente și ele doboară...
Sunt eu inveterată, sau ele prea haine,
Mă lasă fără haine și-apoi îmi râd și zboară...
Și-am înțeles atunci, că nu-s decât decât ruine.

Chemat îmi aducă o apă rece, grea
Duhul meu se-ntoarse rănit de omenesc...
Și iar înțelesesem că n-am fost decât rea,
Tocmai pe el uitasem hrănesc.

Durerea naște vină, dar vina este Viață
Numai așa te-apropii de Adevăr...
Ucide-ți mândria trufașă și semeață
Și vei gusta din al Vieții măr.

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Nu-ți aparține soarta!

Mințită a fost iubirea mea pe când iubeam...
Cântau cocori și corbi sub cerul moale;
M-am dăruit apoi spre siderale,
Din grija ce o resimțeam.

N-am fost să trec decât pe unde plânge vara,
Din griurile de pe paleta de culori
Răzbit-au ochi pătrunzători,
Pictați numai când vine seara.

Nu am ales pe cineva anume special...
Mi-a fost ales pentru-a-nvăța iubirea.
Nici ochii și nici mintea nu uită amintirea,
Nici spiritul, de-ar fi chiar glacial.

Când ți-e permis pe el ca să iubești,
Nu poți negocia, sau cere altul...
Nu poți rezilia sau arde pactul,
Pe care vrei aici -nlocuiești.

Îți este dat ca să iubești și-atât.
Tu n-ai puterea hotărăști pe cine...
Nu poți opri, sau ignora pe-acel ce vine,
Fie frumos, sau poate chiar urât.

Schema ta de viață nu e planul real.
Tu l-ai uitat când ai venit pe lume;
Zadarnic îți pui soarta în albume,
Doar unul e autentic și legal.

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mai mult decât viață decentă

Eu am trăit întreaga viață
cu pasul lent, sau mai grăbit.
Eram mânat de o speranță
că pot trăi mai fericit.

Mai mult decât viață decentă,
oricât am vrut, n-am reușit.
Prin muncă mi-am creat o rentă
și-acum îs tare mulțumit.

Lumea din jur respectă.
Mă acceptă-așa cum sunt.
Deși viața nu-i perfectă,
călcăm toți acest pământ.

poezie de (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Prietenia care m-a ucis

Legea inimii e scrisă în ființă;
Am învățat prin veacuri aștept...
Rămas este un dor, o ultimă dorință,
înalț în timp și să învăț sper.

Acum ascult pe tine cum mi te povestești,
Nu este loc fie și vocea mea acolo
În locul unde zaci, unde te poticnești...
În inima pătrunsă de mult prea multe goluri.

Iată-mă din nou, singură pe-alee...
Unul a plecat... altul a venit...
Alții or vină, intre, dar n-au cheie,
În inima care, cândva te-a găzduit.

Viață între scheme fără nici un sens!
Un pahar de griji pe care îl bei singur...
Ai un plan dai... mai șters, sau mai dens,
Ești regină viață! Regină în nimicuri!

Nu te întreb ce-are fie,
Sau cine ești... ce vrei cu mine...
Doar să-mi vorbești de nebunie,
Căci o cunoști atât de bine!...

Să n-ai un scop, sau... infinite
Așa ca tine, cum tu ești...
Tu viață, tu – planuri sortite –
Când ne urăști, când ne iubești.

Știu cine m-a ucis! Eu nu credeam în moarte!
Dar în prietenie, mult am crezut în ea...
Cea care am iubit-o și-am sprijinit-o în toate,
Nu a dorit decât, viața îmi ia!...

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Domnul meu

Prietenului meu veșnic și Tatălui Ceresc, în semn de mulțumire pentru minunatele Sale daruri oferite dinaintea venirii mele...

Pașii mei se grăbesc a urca spre Tine,
Domnul meu...
mi-ai fost în mintea-mi nărăvașă și-n clipele saline
mereu...
când se sfârșea o treaptă, alta-mi ofereai... și eu,
neînțelegând, zbăteam plângând
și-atunci pe miez de noapte când era mai greu,
veneai aproape pe mine susținând...
a fost o dramă ascunzând o veste bună,
Domnul meu...
și ce este la urmă contează rămână
al meu...
așa aflasem cum este taina aceluia salvat
numai prin durere...
când răni înmuguresc, iubindu-le poți fi iertat,
dobândind avere...
dragostea-mi uriașă urcă înspre Tine,
Domnul meu...
Și mângâierea Ta atinge cu iertări divine,
vătămatul eu...
Fost-am o comoară ce se aglomerase-n praf și fum,
m-ai renăscut din dragoste celestă...
și nu mai rătăcesc și nu mă pierd de pe-al Vieții drum,
trăind viață onestă...
îți mulțumesc că eu exist, că Tu mi-ai dat salvare,
O, Domnul meu, Domnul meu...
Minune veșnică în milă, iubire și iertare,
Același mereu Dumnezeu...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Despre soartă

Tristețe apasă atunci când uit de tine,
Privire infinită și apusă...
A ta iubire doare, dar las pătrunsă,
Și tot atunci o simt c-ar vrea să mă aline.

E tot ce știu... și tot ce știu voi tace...
N-am să ajung o stâncă fără sânge!
Chiar de vânt puternic astăzi înfrânge,
Tăcerea mea va tulbura suflete sărace.

Despărțirea vine în ceasul cel mai dulce,
Rămas bun spune vântul prin culori...
Și ploaia cu safire, pădurea ce adori,
Cu ele și iubirea și însăți a ta cruce.

O altă viață așteaptă înceapă acum,
Altundeva departe, unde-i doar dreptate...
O viață cu o lume perfectă întru toate,
Unde-i numai ziuă, noapte nicidecum!

Mă doare gândul meu ce vrea a sta la tine,
Cu cât clipe scurgând trăirea pe pământ,
Așa de mult iubesc tăcerea din cuvânt
Ce-l voi rosti în toamna regină în suspine.

Și aș zbura spre răsărit afli și tu despre zbor...
Ce soartă duse-ntru sfârșit dorința cea mai mare
Și puse semnătură peste a mea ardoare?...
fiu și să fii, prinzându-mă în dor!

Nepotolit se-aruncă înspre mine înverșunat,
Cel care m-a dorit cândva o sclavă...
Dar privesc la el... față lăcrimată cu privire gravă,
Și cu zbucium rece pe chipu-i însetat.

Rostesc o rugăciune alin durerea-i
Și apele-mi sărate, pe-obraz răsar neașteptat...
Ah, fericire... vină tu la mine s-aduci ce am sperat,
Iar tu, ducând cu tine și purtând averea-i.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Focar de străluciri obscure

Strânsă într-un pumn, o viață,
Începe-n timp a dezvolta
Făclii de soare și de gheață,
Trezit, un cuget medita.

Tangențiale simțăminte, trezite și ele,
Din iubiri lirice despărțite
Mai apoi reunite ca-ntr-un pastel de-acuarele
Mocnesc în renașteri înăbușite.

Îngustitate de factură egolatră,
Pe lângă care a venit indiferența
În lumea noastră mare în inimă de piatră,
Unde mentalul a cules doar corijența.

Să fii un om într-un nimic,
Ar fi să fii om mare...
Cum etichetă mare în produsul mic,
Oferă strălucire, dar fără valoare.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Focar de straluciri obscure

Strânsă într-un pumn, o viață,
Începe-n timp a dezvolta
Făclii de soare și de gheață,
Trezit, un cuget medita.

Tangențiale simțăminte, trezite și ele,
Din iubiri lirice despărțite
Mai apoi reunite ca-ntr-un pastel de-acuarele
Mocnesc în renașteri înăbușite.

Îngustitate de factură egolatră,
Pe lângă care a venit indiferența
În lumea noastră mare în inimă de piatră,
Unde mentalul a cules numai corijența.

Să fii un om într-un nimic,
Ar fi să fii om mare…
Cum etichetă mare în produsul mic,
Oferă strălucire, dar fără valoare.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Și... (despre noi)

Motto:

Pierdut e trenul ce l-ai pierdut spre mine,
Asemeni unei ploi de care fugi...
Și dintre toate iubirile-ți străine,
Eu fost-am autentică de-atunci...

Și nu ți-a dispărut nici dorul... deși, ești mândru să mă suni...
Și ceas de ceas gândești amorul... ce doar cu mine știi s-aduni.
Și te gândești clipă de clipă... ce mai fac eu și cum îmi e...
De dragoste, plânge-o aripă... și inima-ți întreabă: "ce?"

Și mă dorești -ți fi aproape... deși te-ngreunezi greșind...
Că poate, poate, totuși poate... eu am să vin, gonind, venind...
Și te întrebi de simt ca tine... oare și eu la fel tânjesc...?
N-am să te las știi de mine... deși la fel perpelesc!

Și totul are timpul său... când sita cerne și s-alege,
Ori de e bine, sau de-i rău... ori de se-oprește, sau mai merge...
Când tu îți simți inima plină... de-nțepături și apăsare,
Să știi că nu sunt în lumină... și te visez cu o chemare.

Nu pot să fiu eu fără tine... nu mă-ntregesc așa cum sunt...
Dorințele îmi sunt divine... și te iubesc peste pământ!
Sper îmi simți inima caldă... ce arde tot mai nelumesc...
Să-ndepărtezi gândirea fadă... simți ce dragoste-ți nutresc!

Și vine totuși și finalul... îl tot aștept vină acum!
Vreau înving și s-ating malul... nimic să nu fi fost doar fum!
Și te iubesc fără vreau... așa cum mi-a fost scris fie...
Clipe din ieri, ce doar erau... să mi le dai de-acum doar mie!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Pentru mine e iubire...

Nu te cunosc de multă vreme...
Dar te iubesc cum n-am crezut!
Studiat prin grafic, scheme...
Te-ai dovedit a fi ce-am vrut.

Și n-ai făcut nimic fie,
Chemarea mea către iubire...
Te-am pus în ramă aurie,
Și-n inimă, în nemurire.

Nu tot ce simți... și înțelegi...
Nu ce-ți dorești, va fi să ai.
Sunt taine care le culegi,
Și lucruri care le chemai.

Și totul mult prea încâlcit...
Cum n-aș fi vrut acum fim!
Dar, ți-am dat timp cât ai dorit,
Și că vom fi... că ne dorim.

Și cică dragoste învinge...
Și se mai spune că triumfă!
Dorul din urmă ajunge,
Mă domini dur ca o poruncă.

Așa iubire n-am avut...
Așa intens n-a fost să-mi fie!...
Credeam că totul e pierdut,
Dar tu... m-ai scos din colivie!

Și m-ai eliberat în toate...
Și nici nu știi ce mult însemni!...
Destinul ce e scris în acte,
Ne-ndrumă-n inimi fim demni!

Și îți mai spun un "te iubesc"...
Pe care nu-l rostesc oricum...!
Dragoste sinceră-mpletesc,
Sperând să nu rămână scrum.

E tot ce simt și tot ce am.
M-am dat pe mine cu ce sunt...
Ce ai simțit și ce simteam...
S-atingă un deznodământ.

Acolo unde e iubire,
Cântă și soarele prin stele...
Să fie finala regăsire,
Iar eu s-aleg dintre inele...

Nimic nu-i greu când știi ce simți...
Nimic nu te împovărează!
Nimic nu are cuie, zimți...
Totul e clar și doar vibrează!

Și pentru mine e iubire...
E dragostea ce-am tot sperat!...
Sper să nu fi fost risipire,
Ce-am dăruit și-am așteptat...


Poemă dedicată tuturor îndrăgostiților cu inima frumoasă...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iubiri

Tot felul de iubiri
ca la tarabă
pentru toate gusturile
mirosurile
hai n-o mai lungesc.
Iubiri de-o clipă
și iubiri de-o viață
dar cine mai știe cât e clipa
sau cât a durat viața?
Iubiri mai lungi
sau mai scurte
de la cer la pământ
de aici până la vecinul de alături.
Iubiri pasionale
iubiri frigide
așa precum este
și omul care se încumetă
să le trăiască.
Iubiri interzise
de lege
de fire
sau de specie.
Poate fie și extraterestru
aș încerca câteva iubiri
chiar și cu un marțian.

poezie de din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

A învăța să mori...

Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Așa să fiu, ca luna în mister...
Plânge cu zâmbete saline,
Dragostea la care tot mai sper...

Durere dulce, ce te reverși în soare,
De m-ai atinge, când nu am să mai fiu...
Să-mi las toate frustrările zboare,
Ce mult suspin în cuget rubiniu!...

Și cevrea acum -ți fiu aproape!...
Dar, m-ai îndepărtat... deși iubești...
Credința mea celestă să îngroape,
Orgoliul la care mult cerșești!...

Lumină neagră, în ziua cea albastră!...
M-ai contopit, rănind sufletul meu...
Viață nici pământeană, nici sihastră,
Am existat, înaintând mereu...

Mâhnire bipolară ce mă taie...
Așa doream să mă primești la tine...!
În inima-ți subțire ca o foaie,
fi iubit și chiar ce nu-ți convine!

Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Am început încet să te ador...
Să văd și strălucire în ruine,
Chiar dacă simt în fiecare zi că mor...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde a fost descoperit prima dată trandafirul? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!