Apoi, crescând mai mare, le-am dat lor, celor ce mă priveau de după gard, sufletul meu. Iar ei îl dădeau de-a dura prin colbul vieții și mi-l înapoiau strivit, lovit și fără de viață. Trist, îmi luăm propriul suflet în brațe și-l mângâiam. Apoi, când se refăcea, mă părăsea zâmbind și se arunca naiv în brațele pofticioase ale celor din jur. Și din nou, zdrobit de valurile vesele dar necunoscute ale vieții, se-ntindea obosit la picioarele mele, spunându-mi că este pentru ultima oară. De atunci îmi îngrop și dezgrop propriul zbor sufletesc ca pe un blestem.
Dan Puric în Fii demn!
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre suflet
- citate de Dan Puric despre suflet
- citate despre zbor
- citate despre viață
- citate de Dan Puric despre viață
- citate despre tristețe
- citate despre promisiuni
- citate despre picioare
- citate despre naivitate
Citate similare
Puterea mării
Vezi cum marea se sparge-n bucățele lovind
insulelele,
dar în necuprinsul ei rămâne intactă?
Am prins eu vreodată din mare
cu brațele mele mareea
care se strecoară prin golfurile de la încheieturile mâinilor
și curge
pe întinsul palmelor mele ca valurile printre stâncile
realității?
Oare tamburii mării
coboară pe coapsele mele
către insulițele subacvatice ale genunchilor
cu toată puterea lor,
puterea mării,
pentru a se sparge apoi, ajunse la fund,
în recurente talazuri la picioarele mele?
Și oare este oceanul trupului meu ocean
a cărui forță aleargă spre țărmuri de-a lungul brațelor mele
pentru a se sparge în palme înspumate puterea care coboară
și se îndreptă spre valurile albe ale celor două tălpi de sare?
Eu sunt marea, eu sunt marea!
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ocean, poezii despre stânci, poezii despre realitate, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre forță sau poezii despre alb
Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o ucid? Nu-mi reproșa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca și cum îmi dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a desenat pe moviliță o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul ei. Murea specia din mine și se năștea omul. De atunci, sufletului meu îi este hărăzit să cânte și să zboare, dar să și fie lovit de moarte. De atunci îmi îngrop veșnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta, cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine.
Dan Puric în Fii demn!, Vrăbiuța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- citate despre moarte
- citate despre vânătoare
- citate despre visare
- citate despre tinerețe
- citate despre sărut
- citate despre păsări
- citate despre nevinovăție
- citate despre mâini
Permiteți!
este voie pe pământ?
cerul este plin de griji
de grijile tuturor
ale celor care plâng cu sufletul
ale celor ce mărșăluiesc spre lumină
dați-mi voie să mă întind
tendoanele mele au obosit în zbor
simt că voi muri în valuri
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre moarte sau poezii despre lumină
A nins în părul meu...
A nins în părul meu cu ghiocei
Și iarna vieții își arată blana,
Eu o sfidez trăind din amintiri,
Care îmi completează zilnic hrana.
Nu vreau să îmbătrânesc precum copacii,
Ca obrajii să mi se asemene cu scoarța lor,
Dar recunosc că toate oasele mă dor
Și asta mă disperă, ca și anii.
A nins în părul meu cu ghiocei
Și rău îmi pare că îmbătrânesc,
Dar ciclul vieții e normal, firesc,
Degeaba contra timpului mă răzvrătesc.
Voi face și eu ce face toată lumea veche,
Mă voi plimbe pe-alei fără pereche...
Cu traista amintirilor la purtător,
Ca să închei frumos ultimii ani sau clipe.
Nici să trăiesc prea mult n-aș vrea,
Să fiu povară celor dragi din jur,
Bătrânețea haină veche, grea,
Aș vrea s-o port cu demnitate, nu s-o îndur.
De moarte nu îmi este frică,
Simt că sfârșitul este un nou început,
Sufletul îmi spune că voi fi fericită,
Dincolo de bariera vieții, în necunoscut.
Avere n-am, să las în urma mea,
Decât cuvintele sfătoase pe care le-am primit...
Și cuprinsul poveștilor trăite,
În preajma celor ce m-au cunoscut.
Așta e viața, un balansoar cu fapte,
Iubiri frumoase fără acte...
Un amalgam de sentimente și trăiri,
Înțelepțiri de viitor pentru nepoate.
Viață, vector către necunoscut,
Iubești doar țintele înalte.
poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre amintiri, poezii despre înălțime, poezii despre început, poezii despre viitor, poezii despre vestimentație sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Faptul că pot să ascult muzică este una din cele mai mari bucurii ale vieții mele. Dar eu ascult muzică și în interiorul meu. Mie îmi cântă tot timpul ceva, îmi umblă muzica prin cap.
Dan Grigore în interviu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate despre timp, citate despre superlative sau citate despre bucurie
Zbor. O frunză de toamnă ruginie se naște în primăvară, trece prin vara vieții, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieții și parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima și ultima oară!".
Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre toamnă, citate despre primăvară, citate despre naștere, citate despre frunze, citate despre frumusețe sau citate despre copaci
Nimic din ce am nu este al meu, totul îmi poate fi luat oricând; singurul lucru ce îmi aparține este sufletul meu și atitudinea cu care aleg să întâmpin marile necunoscute ale vieții. Mi se întâmplă lucruri nasoale? Din când în când, sigur. Însă ele nu fac decât să îmi aducă aminte că greutățile depășite până acum au fost infinit mai mari și că nu există probleme, decât provocări. Cea mai importantă este atitudinea noastră față de ce ni se întâmplă.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre infinit, citate despre existență sau citate despre depășire
Valoarea supremă este ajutorarea noastră și a celor din jur. Banii sunt doar una din multele forme secundare prin care valoarea se manifestă, ca o consecință și dacă ratăm esența misiunii și ne focusăm prima oară pe bani sau orice altceva, ratăm înțelegerea legilor fundamentale ale vieții. Demonstrația: ce înseamnă banii fără oamenii din jur? Dacă ești singur pe insulă, ce rol au banii? Ce sens are orice, fără oamenii din jur? Cum ne mai putem descoperi pe noi fără cei din jur ca oglinzi și parteneri? Ce suntem noi când nu avem cui să dăruim?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bani, citate despre valoare, citate despre legi, citate despre insule, citate despre cadouri sau citate despre ajutor
Una dintre marile dorințe ale vieții mele a fost întotdeauna să călătoresc. Să văd și să pășesc prin țări necunoscute, să înot în mări necunoscute, să străbat lumea, să văd, să privesc cu o sete nepotolită tărâmuri noi, mări, oameni, idei, privind totul ca pentru întâia și pentru ultima oară, să mă uit lung la toate, apoi să închid ochii și să simt comorile adunate în mine, calme sau tulburătoare, așa cum mi-au apărut, până când timpul le va cerne și va reține esența bucuriilor și tristeților - această alchimie a inimii este, cred eu, o imensă delectare demnă de om.
Nikos Kazantzakis în Raport catre El Greco
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre înot, citate despre ochi, citate despre inimă, citate despre idei sau citate despre dorințe
Răsăritul
Sunt pe malul marii
aștept răsăritul tău Soare
din adâncul cerului și al mării
apoi apari strălucind ca un zeu ce ești,
deasupra apei
ești vis, ești Dumnezeu ești Soare
ești vis, ești Lumină,
ești totul pe Pământ
te cânt, iubite Soare, și îți sărut razele
cu care cuprinzi marea
mă las mângâiat de raza ta divină
de picătura de rouă ce se scurge
din sufletul tău divin
te prind în brațe plutind
pe Marea Neagră din care ies pomii
care înfloresc la ivirea ta
desenează, te rog, surâsul vieții tala
aicea pe Pământ
o dată cu apariția ta înflorește viața
ce zboară pe valurile armoniei,
armonizând viitorul
mă contopesc cu tine,
te aduc în brațele mele mici și firave
te iubesc Soare, te admir
și îți mulțumesc
divinul din tine prinț al veșniciei
încălzește eternul
plutesc pe-o aripă de pescăruși în zbor
merg pe ape agățată de razele tale
neprețuit ești datatorule de viață
te iubesc Soare
și te dezmierda cu puterea mea
eu sunt aici pentru că vreau
să te primesc în brațele mele
izvorâte din adâncul Mării Neagre
așteptând vaporul vieții
să mă înalțe la tine și la Liana,
apoi tu zână a vieții mele
tu fiu rupt din inele divine
dăinui Universul nostru terestru,
te iubesc Soare, îți simt pulsul eternității
precum aud cântul marii
care te primește
în fiecare dimineață cu imnul iubirii
ce iese din adâncul albastru
ești vis, ești realitate, ești totul
cuvântul tău ce dezvelește marea
purtat în sufletul meu
și al vietuițoarelor marii
intensitatea flacarii vieții apare
mă înfioară și îmi dă curaj
că nu sunt singură ci cu tine,
cu ai mei ce mă strâng în brațe
Lumină din Lumină te iubesc.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre apă, poezii despre visare sau poezii despre sărut
Noiembrie... din nou
mi-ai strigat în fugă ''long life''
și mi-ai lăsat ultimul sărut pe ultima frunză a unei toamne bezmetice ce-mi arunca cu furie tristețea peste ochi
un câine îmi lingea picioarele vlăguite de fuga după tine
gustul coclit al fumului de țigară mi-a rămas pe buze ca un blestem ( de obicei mi-l anihilai tu cu un sărut de ''mărășești'')
ploaia mușcă din trotuare și din mine
tună și fulgeră în noiembrie
''long life'' fără tine e ca o batjocură ce se hlizește pe umerii mei
abia de-ți mai zăresc amintirile
cum să te smulg din brațele morții
când ai chemat-o în genunchi ca pe o binecuvântare
și eu pe unde să mai calc când pașii tăi
nu se mai aud
doar marea mai oftează cu numele tău printre talazuri
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre ploaie, poezii despre furie, poezii despre fum sau poezii despre frunze
Greșelile soțiilor, copiilor, ale servitorilor, ale celor slabi, ale celor săraci și ale celor neștiutori sunt greșeala soților, a părinților, a stăpânilor, a celor tari, a celor bogați și a celor învățați.
citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre greșeli, citate despre căsătorie, citate despre învățătură, citate despre sărăcie, citate despre soție, citate despre soț, citate despre ignoranță, citate despre copilărie sau citate despre bogăție
Între alb și negru
Albă mi-a fost chemarea,
deschiderea mea spre viață,
alb mi-a fost și destinul
trăindu-l sfios dar pur
printre oameni și clipe,
dorind mereu
să las în urma mea
tot ce am mai bun.
Albă îmi era și trăirea,
suflet deschis spre iubire
trasformat în negru cărbune
după ce dezamăgirile vieții
l-au ars din temelii,
căutăndu-i rămășițele apoi
prin cenușa și scrum....
Apoi o lupta acerbă
între alb și negru mereu,
puritate și vise curate
zdruncinate de negrul din viață
lăsând în urmă un alb obosit
sângerând pe drumul vieții
care este atât de greu.
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre cenușă, poezii despre cărbune sau poezii despre curățenie
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...
Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,
oameni, care se mulțumesc doar cu sinteza de suprafață a lucrurilor
și mai puțin cu motivația sau profunzimea lor.
Astfel, am învățat să-mi pansez singură sufletul,
învelindu-i rănile cu balsam creștin.
Așa am reușit să-mi stăpânesc de multe ori, puhoiul lacrimilor amare,
gata oricând să se reverse, la cea mai mică slăbiciune a mea
și am înțeles, că sunt lecțiile mele de viață,
care mă ajută să mă înțelepțesc mai repede,
pentru că nimic pe lume nu e întâmplător.
Toate lucrurile au un scop precis, care anume, e greu de ghicit...
Așternându-mi pe hârtie, cu sinceritate, toate gândurile bune sau rele
mi-am ușurat sufletul împovărat de toate greutățile vieții.
Ea, hârtia, mi-a suportat astfel
toate bâlbele scrise cu emoție sau agramat,
pe când majoritatea oamenilor îmi vânează doar greșelile făcute
și mai puțin conținutul sau tensiunea adevărată a cuvintelor sau a faptelor.
În scris stângaci și în muțenia gândului
mi-am găsit un refugiu față de cei din jur,
care nu-mi suportau liniștea enigmatică dobândită cu mare trudă,
dar nici frumusețea interioară câștigată în timp,
care-mi luminează sufletul și fața cu lumina ei discretă,
ascunzându-mi sensibilitatea firii.
Punându-mi deseori ca scut de apărare un comportament jovial,
am scăpat de iscoadele rele gata să-și devoreze prada,
asemenea peștilor Pirania, pentru a compara răutăcios coeficientul de nefericire a lor cu al meu sau cu al celor din jur.
Și vai de acei oameni pe care nefericiții îi vor simții fericiți...
Eu nu am strigat în gura mare, frustrările vieții mele sau bucuriile ei,
eu le-am imortalizat modest, în scris,
pentru că ele, bucuriile și durerile mi-au șlefuit latent caracterul
și m-au înălțat spiritual, pentru oamenii dragi, din jurul meu.
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...,
numai ce am trăit și simțit cu adevărat,
pentru că eu mi-am descoperit un alt capriciu al firii mele
mult mai frumos și mai înălțător
decât toate celelalte lăsate în urmă,
credința în Dumnezeu,
ocrotitorul și puterea oamenilor sinceri, cinstiți
și a celor care cred cu adevărat în El.
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre sinceritate, poezii despre hârtie, poezii despre gânduri, poezii despre fericire sau lecții de engleză
Celor ce scriu
Celor ce scriu mă închin, îmi sunt frați,
Multe orașe sunt neasaltate,
Din turn rotiți privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
Mă închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumusețea, spaima, totul.
Nicio simțire nu-i prea departe.
Celor care își dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelație,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-și mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuți, lunecători"?
O, nu. Prin viață nu vom trece nerăniți.
Iar uneori mai învățăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se șopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu și eu", ce vis, ce amăgire.
Ai să lași în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?
Între Nimic și Dumnezeu
Este doar o diferență de nuanță.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trandafiri, poezii despre spaimă, poezii despre religie, poezii despre oraș sau poezii despre ochi
Poemul vieții mele
Eu sunt precum o frunză în toamna deghizată,
Sunt o poveste rară în veac sau poate-un mit,
Îmi curg prin vene rânduri și doruri îndrăznețe,
Iar sus pe Dealul Negru bat clopote la schit.
Și în amurgul zilei lăsând în urmă calea,
Pădurea mă invită să stau la adăpost,
Plătesc tribut trei versuri ce le-am adus cu mine,
Când pașii mi se-adapă din lutul fără rost.
În sânge simt cum urcă trăiri din Testament,
Esențe de lumină izvorând din ceață,
Cuvintele m-apasă cu ritmuri de blestem
Și dorul lor mă arde până dimineață.
Le-am recitat în șoaptă, iar cerul cocoșat
De ultimele stele parcă îmi răspunde:
" Tu, te-ai născut din lutul pădurii pe-nserat.
Nu rătăci acum când dorul te pătrunde! "
Astăzi îi dedic toamnei poemul vieții mele,
Trăiri îmi dau binețe și curg necontenit,
La geam aștept tăcută și cercetând iar dealul,
Nu mai aud bătând clopote-n vechiul schit.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre poezie, poezii despre dor, poezii despre versuri, poezii despre tăcere sau poezii despre sânge
O frunză de toamnă ruginie se naște în primăvară, trece prin vara vieții, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieții și parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima și ultima oară!".
Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să faci totul ca pentru ultima oară. Și cerul, și pământul, și ochii celor dragi, și zâmbetele, și tristețile lor să le privești ca pentru ultima oară. La sfârșitul zilei să privești apusul soarelui ca pentru ultima oară și, adormind, să crezi că o faci pentru totdeauna. Iar dimineața, dacă te mai trezești, s-o iei de la început, făcându-le pe toate ca pentru ultima oară, dar cu o înnoită disperare.
citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre zâmbet, citate despre sfârșit, citate despre dimineață, citate despre Soare sau citate despre Pământ
Sufletul mi-e trist ...
Sufletul mi-e trist
Și fără mângâiere
Și inima mă doare
De nu mai am putere
Putere să trăiesc
Fără iubirea ta
Fără de sărutări
Și mângâierea ta
Iubitul meu acum
Când norii ne apasă
În inimă și-n suflet
Eu simt un mare gol
Aș vrea să fiu acum
La tine iar în brațe
Să-ți simt din nou parfumul
Cum o făceam mereu
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Loredana Visovan despre suflet, citate de Loredana Visovan despre iubire, poezii despre inimă sau poezii despre nori
Slash. poem în care îngrop tot
îmi îngrop poemele în slash-uri / linii care ar trebui să
delimiteze forța mea vitala de restul lumii
azi cerul este opac ca o grindă ce stă să cadă peste orașul muribund
// îmi aud de fiecare dată pașii uscați pe caldarâm//
în drum spre tine am remarcat
mama a încetat să mai țipe ca și cum ar avea un niqab peste gură
tata a încetat să mai respire / unele respirații dor ca și cum ai fi vinovat de ceva
dar nu știi de ce anume
soră-mea s-a urcat pe umerii mei și acum mă apasă fiecare mișcare a ei/ i-am spus mori sau va trebui
să te îngrop așa de vie cu tot cu păpușile tale și rochițele cu volănașe
îmi îngrop poemele în cuvinte tari acide care să doară / astfel suprapun
și controlez mai bine durerile / ca și cum aș avea un ac înfipt într-o venă / apoi mi-l scot
și frica de ace dispare
dar nu dispare tristețea/ ea e prezentă ca un element chimic al vieții mele
fără ea nu aș mai putea să mai îngrop nimic
pe trecerea de pietoni trece o fată care seamăna cu mine
atunci cand beau multă vodkă ca să uit / asa cum a uitat și ea să se uite la culoarea semaforului
și nu a văzut că este roșu
//
inima tânără încă vibrează/ îmi afund pașii în betonul cald
pentru că între timp a venit vara / iar soarele acesta
se umple încet, încet de teamă/ /îmi afund corpul în beton
și acum nu mai aud țipetele/ respirațiile/ mișcările lor /
e atât de bine/ când îmi îngrop toate poemele în fumul țigărilor de contrabandă/ și nimeni nu-mi spune hai ieși de acolo / nu e vară / e primăvară și
toți ghioceii vor răsări din pământ pentru tine.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mișcare, poezii despre frică, poezii despre vinovăție, poezii despre tinerețe sau poezii despre tată