Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Iubire – țel de neatins

Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie și muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simți doar din privire, ah, cât de mult te plac.

Le simți înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă și trupul meu asudă...
Aș vrea întreaga viață s-o iau de la-nceput!

Pe sânii existenței mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în brațe, se scutură salcâmii
Și plouă cu mireasmă pe trupurile ude...

Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mișcare, un braț și încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Și-ți tremură de doruri și-nsingurare sânul.

În rochie de valuri de jad, se mai strecoară,
Lumina umbrei tale, tu, muză și poveste...
Vreau să te țin de mână în fiecare seară,
Să-ți pun în podul palmei iubirile celeste!

Dar se desface gândul și visul se sfărâmă...
Te mai păstrez în gânduri și plâng, ah, dulce vis.
Aș da să fie-o noapte de-acum, întreaga viață
Dar astrele, lumină, în viață, mi-au decis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Iubire - țel de neatins

Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie și muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simți doar din privire, ah, cât de mult te plac.

Le simți înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă și trupul meu asudă...
Aș vrea întreaga viață s-o iau de la-nceput!

Pe sânii existenței mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în brațe, se scutură salcâmii
Și plouă c mireasmă pe trupurile ude...

Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mișcare, un braț și încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Și-ți tremură de doruri și-nsingurare sânul.

În rochie de valuri de jad, se mai strecoară,
Lumina umbrei tale, tu, muză și poveste...
Vreau să te țin de mână în fiecare seară,
Să-ți pun în podul palmei iubirile celeste!

Dar se desface gândul și visul se sfărâmă...
Te mai păstrez în gânduri și plâng, ah, dulce vis.
Aș da să fie-o noapte de-acum, întreaga viață
Dar astrele, lumină, în viață, mi-au decis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Gânduri șoptite

Căutam să-ți prind privirea într-o plasă de albastru,
-i simt zbaterea în brațe de alinturi ce scânteie
Într-o odă-a bucuriei ridicată dintr-un castru
Care,-n pieptul meu, pulsează pentru-o singură femeie.

Încercam să-mi pun opreliști la îndemnurile care
Îmi cereau să-ți prind o mână, s-o sărut, s-o țin închisă
În căușul mâinii mele, în dorita ei strânsoare,
fac liniile vieții una în cealaltă scrisă.

fi vrut, cu tine-n brațe, dincolo de lumea toată,
mă pierd ca noaptea-n ziuă, dispar ca ziua-n noapte,
Să-ți fiu Soare ce răsare, să-mi fii Luna ce se-arată
Îmbătată de lumină și lumina mea în fapte.

fi vrut, dar cum poți, oare, ajungi ca, de prin visuri,
culegi și să-ți rămână florile de-acolo-n viață?
Sunt doar gânduri care-ncearcă pătrundă-n paradisuri
Și se pierd în umbra nopții. Tu-mi zâmbești. E dimineață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Femeia din gânduri

Femeia din gânduri
se desface pe dinăuntru,
mă uit la ea, o despic cu privirea,
o învălui într-un cearșaf de umbre
nu este femeia mea și mă culc singur.

Vreau să-i văd acel ceva ascuns
ridică din umeri, nu spune nimic,
trupul ei devine o coloană de aer
prin care se scurge nisipul.

Sunt uluit de atâta nepăsare,
de golul din sufletul ei zâmbitor
și vreau să o mîngâi pe genunchi
dar alunecă jos pe podele
întinsă ca un vânat jupuit,
la care mă sperie doar ochii umbriți
de patimi descărnate de întuneric.

poezie de (30 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mandat pentru arest apocaliptic

Mandat pentru arest apocaliptic,
Când diavoli vin înfierbântați și goi
În dansul lor, alene și eliptic,
tulbure lumina dintre noi.

Simt că mă-ndragostesc (a câta oară?!)
De patima iubirii simt că dor!
Și îngenunchi... și-o dulce-nfiorare
Îmi face semn din ceruri cobor.

Genunchi răniți în drum spre mântuire,
Voința transcendent însângerată
Alunecă sub pleoapă... și-n privire
Alți îngeri de sărut mi se arată.

Și tremură pe coapsele-mpietrite
Sărutul unui evadat uman...
Cum?! Plâng în noi aducerile-aminte?!
Tu ma iubești asemeni iar si iar?!

Pe sânii goi s-a-ntunecat deodată
Și simt aceeași patimă carnală.
Aceeași sunt – străină evadată...
Înger de foc, revin seară de seară.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Se-ascunde soarele în mare

Se-ascunde soarele în mare,
La ceas de taină și ispită
Când liniștea-i... înlocuită
Cu enigmatice... vapoare.

Se-ascunde ușurat de haine,
În adâncimi protocolare
Redefinind, imensa zare,
Ca pe-o iubită... fară taine.

Se-ascunde liber de păcate
În valuri, ca o blândă vrajă
Ce-aruncă veșnic, pe o plajă
Vise din viață... decupate.

Se-ascunde soarele în mare,
Când vine vremea să se culce
Îmbrățișat, de-o muză dulce
Sedusă de... a lui chemare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Suferință infinită

Se scutură flori albe de cais
Pe trupuri prelungindu-se în noapte
Se pierd mereu cu fiecare vis,
Tăcut, printre morminte, lacrimi, șoapte...

I-adăpostește doar frunzișul verde?
Ei au speranțe, dar și suferință
Însă tu nici nu vrei măcar -i crezi
De ce? Când toți avem aceiași ființă?

Toți suntem frați creați de aceiași mamă
De aceea-n sânul ei ne-adăpostim
De ce-aveți voi mai mult noroc în viață?
Iar noi făcuți suntem, suferim?

Iată lumina, dulce sărut
Lume de vise, culori și iubirea.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aceasta nu-i o declarație de iubire

Aceasta nu-i o declarație de iubire
Nu-ți spun nimic, doar mă uit
Peste umărul tău
Și-ți sărut de departe
Cu buze de ceață
Zulufii somnoroși de pe ceafă
Nu, nu-i o declarație de iubire
Îți mângâi doar cu palme de fum
Fruntea plecată pe file
Îți ating neștiut genele întoarse
Și prind în căuș libelula de smalț
A privirilor tale
Nu-i o declarație de iubire
Aș vrea doar să-mi pun ca în vis -
Pecete pe gură -
Mâna-ți nervoasă cu degete lungi
Aș vrea să-ți simt
Cu obrazul, sfioasă
Tremurul sângelui
Pulsând lângă ureche
Nu-i o declarație de iubire
Doar te aștept cu sânii zvâcnind
Să te cuprind pe de-a-ntregul,
Tandră, vicleană
Ca o iederă caldă de noapte
Tresărind pielea dulce
S-o gust pe-ndelete
Ca pe-un fruct parfumat
Aceasta nu-i o declarație de iubire
Doar îmi deschid trupul
Grădină cu porțile rupte -
Pasului tău hotărât
S-o stropescă, s-o ude
S-o plouă cu dragoste,
S-o ucidă de tot
S-o învie

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă oceanică

Sirenă cu sânii de jad
Și părul de jar – un vulcan,
Spre soare se-nalță și ard
Vlăstari din copacul-amnar.
În valul de timp sugrumat
Dorm pești de rubin și smarald
Și timpul în noi s-a-ngropat...
Oceanu-i pădure de brad.

Sirenă cu sânii de jad
Și părul de valuri de vis,
La glezna-ți arzândă eu cad
Și plajă să-ți fiu m-am decis.
Ți-aduc coliere de stânci,
Cu alge eu trupu-ți măsor,
Ne-ascundem în cute adânci,
Ne strângem în brațe de dor.

Și părul de jar – un vulcan,
În zări, răvășit curcubeu,
Sub ploi de mesteacăn te am
Aceeași dorință mereu.
Furtună ți-e trupul căzut,
Ocean ți-este trupul... și vis...
O lume de dor te-ai vândut,
O poartă spre cer te-ai deschis.

Spre soare se-nalță și ard
Răniți pescăruși de tăceri...
Se-nalță spre cer și recad
Suave apusuri de seri.
Doar vântul cu glas dantelat
Te-atinge, briză dulceagă.
Eu vreau să te iau de bărbat
Căci îți sunt atâta de dragă.

Vlăstari din copacul-amnar,
Clepsidră de treceri târzii,
O arcă spre marele far,
Lumină din zorii de zi.
Altar de spirale la mal,
Din alge-mpletit și din scoici,
Eu far peste timpuri te am,
Surâsul eternelor doici.

În valul de timp sugrumat
Te am fracțiune de ceas,
De tine, ereu ascultam...
O șoaptă de-atunci am rămas.
Sălbatic sărut ne-a unit,
În zboruri convexe ne-am frânt.
Cu tine, mereu fericiți,
Vom fii și aici, pe pământ.

Dorm pești de rubin și smarald
Pe alb așternut de mătasă
Și-n suflete focuri mai ard...
Lumini ne întoarcem acasă.
Oh, câți mateloți s-au pierdut,
Etern dăruindu-ți iubire.
Tu, mare de foc, nu i-ai vrut.
Mă chemi și mă vrei doar pe mine.

Și timpul în noi s-a-ngropat,
De-acu marea e sângerie,
O lume de vis te-a furat
Și marea-i de tine pustie.
Un clopot îmi bate în gând,
Mi-e inima clopot de vis,
Eu încă mai sunt pe pământ
Etern, pescărușul ucis.

Oceanu-i pădure de brad
Și brazii de-odată cu el
Se pierd în apusuri și ard,
Lumină și focuri pe cer.
Mi-e trupul devreme ciuntit,
Mi-e timpul apus și concav...
Oceanul de jad?! L-am iubit
Mi-e gândul de dânsul bolnav.

Oceanu-i pădure de brad
Și timpul în noi s-a-ngropat,
Dorm pești de rubin și smarald,
În valul de timp sugrumat.
Vlăstari din copacul-amnar
Spre soare se-nalță și ard
Și părul de jad – un vulcan,
Sirenă cu sânii de jad...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Nu mai vreau

Trăim de-un timp în vremuri diferite...
Inconștient, arar ne eclipsăm.
Tu ești (contest!), buchet de stalactite
Și-n râul tău de lacrimi evadăm.

Eu caut să-ți alung îmbrățișarea
De-ntunecare și de umbre reci...
Alunec spre vulcanul de lumină,
Dar nici atunci nu poți mă-nțelegi.

Sunt matematic axa ta solară,
Unindu-ți emisfera cu-n sărut...
Dar cât de aspru doare depărtarea!
Și nu mai vreau s-o iau de la-nceput.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Te dezbrac cu privirea

Te dezbrac cu privirea
De fiecare celulă.
Trec prin lavă de sânge...
Îți prind sângeri de mână.
Trandafiri în privire,
Ca un vis încolțesc.
Ești lumină și înger!
Oh, ce mult te iubesc!
Te îmbrac în privirea-mi
Și cu ea te sărut,
Catifea de lumină,
Din lumină-ai crescut.
Trec săruturi spre mâine...
Un sărut te-am aflat.
Sufletu-ți, far în noapte,
Noaptea mi-a luminat.
Trec quasari prinprejuru-mi,
Nemilos mă lovesc.
Prin furtuni, trec lumină...
Tot mai mult te iubesc!

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Se scurură salcâmii

Te-aștept și-acum, în fiecare seară,
deși-nțeleg că nu mai poți -ajungi –
pe-aleia ta au înflorit salcâmii,
n-aș vrea, gândindu-te la ei, plângi!

Dar cât de lungă-mi pare așteptarea,
tăcerea grea se-așterne între noi –
ce-a fost rămâne doar o amintire,
se scutură salcâmii de atâtea ploi...!

Rămâne doru-n cuget, ca o umbră,
iar chipul tău se-așterne peste ea –
încerc îl aduc cât mai aproape,
dar amintirea parcă nu mai vrea...!

Încep pierd a timpului măsură,
regretele din gânduri mă-ncolțesc,
privesc uimit la chipul din oglindă,
pe zi ce trece văd că-mbătrânesc!

poezie de din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Fluturi în noapte

te-am așteptat o viață, femeie
scrijelind orizontul cu pana
scriam poem după poem
căutând veșnicia chemării
striveam umbrele serii
visam zbor cu aripi de soare
vrea să fiu în noapte un sărut
cu buzele de foc
m-ai învățat zbor spre necuprins
vrea să scriu pe trupul tău cu spuma mării
în zori, să te îmbrac în valuri
atingeam taina cu buzele
căutănd adâncimea unui vis
visam fiu o liră a iubirii
cânt, să-ți cânt
împletind amurgul cu oceanul de gânduri
m-am oprit pe sânul tău mângâind neștiutul
te dezbrăcam de păcate până la limita cărnii
așteptând zorii de apă
țeseam din valuri o îmbrățișare
femeie, fluture în noapte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dor de mamă

Ți-ar închina poeți, poeme, mii și sute...
Dar sufletu-ți de mamă, o rugă vrea s-asculte,
O voce vrea s-audă, în suflet îngropată...
"Mi-e dor de tine, mamă! Stai! Nu pleca! M-așteaptă!"

Spre tine duce dorul, în evantai de stele,
Un evantai de gânduri... Ești înger vieții mele!
Se-nalță din privire lumini în stol de lacrimi...
Pleoapa-mi e doar o umbră... Tu-n umbra ei te clatini...

Din depărtarea aspră mă-ntorc... Te port icoană,
În suflet, din pruncie, căci dragostea de mamă
E legea ce te prinde în vraja existenței,
E dulce mângâiere, e roua dimineții...

Oh, cât ești de frumoasă, măicuța mea, ști bine!
Ninsori s-au prins în păru-ți bătătorit de timp.
În suflet port un suflet... Rămâi, râmâi cu mine!
Rămâi măcar o clipă, să-ți spun cât te-am iubit!

Rămâi să-ți sprijini pașii spre diincolo,-n tăcere,
De brațul meu... și-n pașii-ți, n-ai să mai simți durere...
Mi-aplec genunchii mamă și simt... mă pierd cu firea...
Am rătăcit în lume... și crudă-i omenirea!

Acum tu pleci departe... Te vei întoarce-n vise
Și vei găsi-n odaie luminile aprinse...
Pe scaun, lângă sobă, plâng eu, cu capu-n palme...
Nimic nu-i mai puternic ca dragostea de mame.

În candelă mai arde o flacără firavă...
Oare ți-am spus, măicuță, vreodată, că mi-ești dragă?!
Acu ce rost mai are?! Mă mai auzi tu oare?!
Mă-ntorc în timp cu gândul și vreau să-mi cer iertare...

Acum tu pleci departe... Mă tem că te voi pierde!
Un licăr de speranță în suflet se mai vede...
Un licăr de speranță... Nu-ți alunga feciorul!...
În gânduri lasă-i umbra... în suflet lasă-i dorul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Întors în gânduri de iarnă

asfințitul pogoară-ncet în vale
un copac dezgolit încă mai suspină printr-o frunză
se aude susurul unei ape
un pleosc tulbură liniștea
e lacul, e unda ce mă răscolește

o potecă strecoară-n pădure drumul ei
pași și foșnet, crengi ce suspină
un alb fugărit de lumină îmi amăgește privirea
este ea, iubirea pierdută

sărut cerul și număr gânduri pe un nor
inima-mi bate-n clopot
biserica din trupul vieții mă logodește
cu tine, te caut
răsună glasuri, un cor de copii

afară este iarnă, bate vântul, ninge câte un fulg
amintirea ta din vară îmi mai stăruie în minte
vreau înapoi sărutul umed al buzelor încă
nedeschise
vreau mă auzi, vreau mă știi din nou
sunt aici
te țin imaginar de mână
port în suflet încă trupul tău
mă auzi?
nu mă lăsa strig în noapte
unde ești, te vreau,
te vreau înapoi

poezie de (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Poemul iubirii eterne

Iubirea ta mi-e cunoscută! Nu pot și nu vreau s-o contest.
Te am în gândul meu recrută, izvoarele îmi șușotesc.

Eu m-am aprins, în dar de nuntă, pe drumul vieții să te am,
Mireasă, spre dumnezeire... Și flori de măr să-ți prind în ram.

Te voi iubi ca-ntotdeauna, vulcanic, simplu, dar și cast...
Fii vânt și-nalță-mă cu Luna! Doar tu, acum, mi-ai mai rămas.

lua din nuferii albaștri înțelepciunea... Și ți-aș da
O sărutare de lumină, dacă vei vrea să fii a mea.

Apusul ți-a ascuns privirea și vântul pașii ți-a furat.
Hai s-adunăm nemărginirea pe care-n noapte am călcat!

Mi-am prins copacii de aripa acelui vis ce ne-a unit
Și uite! Azi îmi caut clipa când dintre îngeri te-ai ivit...

Am strâns inele de lumină, în lumea mea să te zidesc,
Dar tu, mireasa mea virgină, te-ai smuls din raiul cel lumesc.

Am strâns inele de lumină, pe deget să ți le-nfășor,
Dar tu-mi ești încă rădăcină și sânii tăi pe piept, mă dor.

Voal gri din umbrele uitării coboară peste chipul tău.
Te-ai smuls din valurile mării, iar eu te voi iubi mereu.

Cearșafuri reci ne înfioară iubirea care ne-a rămas,
Când te sărut întâia oară pe sâni, pe buze... pe obraz.

În gând de ploi se nasc deșerturi și depărtarea-i tot mai grea.
Sunt tot mai des hoinar, iubito! Mă tem că nu te pot avea...

Sunt frunza tălpilor de sticlă ce-n visele-ți se-nghesuiesc.
Vino și trupul mi-l ridică! Tu nici nu știi cât te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Visele din viața iubitoare

Însă, în adâncuri stranii
Mai simți lacrima cum pică
Și cum trec în grabă anii
Sub a timpului aripă.

Săgetând se-ndreaptă seva
Trupului, spre nemurire
Și-n vulcani, mocnește lava
Transformându-se-n iubire

Vântu-a nopții sărutare
Risipește-n valuri gândul
Și de vis și de-ntristare
E cuprins întreg pământul...

Încă, genele cuprinde
Într-o horă, ca-ntr-o plasă
Retrăiesc atâtea vise
Într-o viață mai frumoasă.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Re-naștere

Mai naște-mă odată și-nc-o dată!
Nu pot trăi în ură și-n păcat!
Căci de păcat mi-e inima-ntinată
Și sufletul îmi e întunecat.

Și de voi fi un fulger în furtună,
Ori avalanșă, vaiet ori vulcan,
simt eliberarea, vreau, în urmă,
Căci de iubirea vieții simt alean.

Poate că n-am știut strâng lumină
În pumnul fraged, de păcat umbrit.
Poate furtuni m-au smuls din rădăcină
Și renăscând, abia m-am mântuit.

Dar eu îți cer: mai naște-mă odată!
Un zâmbet vreau fiu acum... atât!
Poate că de tăceri sunt vinovată,
Dar vreau pot s-o iau de la-nceput.

Cerșesc, străin, la porți, o alinare,
Devin de-acum copacul fără umbră
Și nimeni nu-mi mai calcă la piciare
Și lumi de pace-n mine se surupă.

O vrajă în neant se risipește,
O lume nouă-n mine-a evadat,
Mai naște-mă odată! Și păzește,
nu mă pot simți... ne-vinovat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iubire rătăcită

Tu nu mai simți sărutul, sărutul dulce-amar,
Alunecând pe buze, pe gât, pe sâni, pe coapse?!
Nu simți arzând în tine, dorința iar și iar,
Nu te înalți, tu, înger, spre zările albastre?

Nu simți vibrând iubirea-n cuvintele ascunse?
Nici freamătul din mine nu-l simți? Căci el pătrunse
În mângâierea mâinii pe coapsa-ncovoiată,
De zbateri și dorința, în noaptea-ntunecată...

Zeiță a luminii, arcașul lumii tale,
Ți-a risipit iubirea în cântece de jale...
Înmormântate lacrimi, sub talpa ta se sfarmă
Și plângi nefericirea pe gene de vioară.

Te-mbrățișez cu ploaia... Sub fulgere albastre,
Privirea-ți se ridică, se-nalță către cer...
Din nou ești fericfire, ești curcubeu, fecioară,
Lumină, libertate și rază de mister.

În dedublarea ființei ești umbră și tăcere,
În tine pendulează speranța și cuvântul...
Alunecă pe buze funeste și stinghere,
Arzând de-atâtea doruri, dorința și sărutul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeie

Femeie,
De pe trupul tău versurile-mi curg
Și se revarsă peste tot într-o clipită,
Transform și diminețile-n amurg
Ca îmi fii a nopților ispită.

Femeie,
De pe pe trupul tău culeg cuvinte,
Le fac mănunchi, în vise le-nfășor,
Nu vreau de-altcineva să fie atinse,
Și-am le cos c-o lacrimă de dor.

Femeie,
De pe trupul tău mi-adun privirea,
Pierdută atunci când nu eram atent,
O simt cum rătăcește încă aiurea
Si ziua doarme pe zâmbetul absent.

Femeie,
De pe trupul tău cântecul îmi vine,
Ești o serenadă ce o cânt mereu,
Fiecare nota poartă-un dor de tine,
Și-o-mpreun în cânt cu dorul meu.

Femeie,
De pe trupul tău îmi iau lumina
S-o răspândesc în lumea noastră,
Vreau să împart cu infinitul vina,
Că vreau am o zi mereu albastră.

Femeie,
La câte-mi ești tu mie, e prea puțin,
Oricât am să te cânt, loc mai este,
Rapsod rămân, la tine mă închin,
Iubire-mi ești și-o filă de poveste.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevar si lumina

Privirea și gândul
năluce aleargă
prin spații și-n timp,
cândva,
doar de zei vizitate,
și-ades încărcate
cu patimi, cu doruri…

Privirea-mi senină
absoarbe lumină
și gândul străbate
milenii și fapte,
mă plimbă prin noapte
cu pași de lumină
și zboruri de taină,
cu buze flămânde
și trupul arzând de dorință,
cu vise ce-aleargă spre tine
cerșind,
doar adevăr și lumină!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook