Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Femeia din gânduri

Femeia din gânduri
se desface pe dinăuntru,
mă uit la ea, o despic cu privirea,
o învălui într-un cearșaf de umbre
nu este femeia mea și mă culc singur.

Vreau să-i văd acel ceva ascuns
ridică din umeri, nu spune nimic,
trupul ei devine o coloană de aer
prin care se scurge nisipul.

Sunt uluit de atâta nepăsare,
de golul din sufletul ei zâmbitor
și vreau să o mîngâi pe genunchi
dar alunecă jos pe podele
întinsă ca un vânat jupuit,
la care mă sperie doar ochii umbriți
de patimi descărnate de întuneric.

poezie de (30 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nu sunt femeia rea

În gândul tău eu sunt femeia rea,
Dar tu ești bărbatul bun din viața mea,
Ce fac ca din drum eu te-opresc
Că viața mea eu vreau să-ți dăruiesc.
Voi spera și vreau să îndrăznesc,
Să fac lumină-n sufletul tău și să te iubesc.
Vreau să-mi spui draga mea sau scumpa mea
Și să nu mă poți uita.
Am lacrimi de durere că-mi este destul de rău,
Dar tu ești în gândul meu mereu
Și nu vreau să ai sufletul trist,
Că eu nu sunt femeia rea și-n durere eu încă exist

poezie de (10 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Părăsit de femeia de ploaie

Am fost părăsit de femeia de ploaie,
am așteptat-o îndelung fără umbrelă,
n-a mai venit până am răcit.
Doresc să-i dăruiesc din temperatură
măcar câteva grade din speranță
și o îmbăiere în flori de fân copt
să mă țină minte.

Noaptea m-a sfătuit renunț,
dar nu prea-mi convine
vreau să adorm în damf de țuică fiartă
și să-mi transpir părăsirea
ca un copil uitat în leagănul primăverii
cu ochii după păsări cântătoare.

Îmbrățișat de gânduri de dragoste
m-am trezit fericit în beția de lumină
și privesc umbra ploii în depărtare.

Neîntâlnită de nimeni femeia de ploaie
așteaptă și ea clipe de răsfăț
și căldură de vară.

Văd pe cineva cu umbrelă de ploaie
și femeia la braț,
pot fiu chiar eu neașteptatul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu aripi de aer

în balsamul acestei nopți hrănită cu întuneric
într-un ocol al pierzaniei
se rup
părți din gândurile puse pe fugă
spre lumi necunoscute din cauza noastră
în care întâmplările se sparg de pereții incolori
prin care nu pot trece
și se opresc în trupul unor coincidențe stranii
vulnerabile până la urmă
ca și noi oamenii la timpul invulnerabil

cred că sunt doar un aspirant silitor
care-și poartă bagajul cu el prin mijloacele de transport
și stă cu ochii pe el să nu dispară
și se bucură -l poarte-n spate prin orașele îndepărtate
ca pe un suport al existenței reale
în care păstrează neatinse visele tale de iubire
înspicate cu ale mele

rămâi ca o mireasă a sunetelor din silabele melodioase
pe care inima mea o poartă
lângă apa din bidonul militar verde
pe care are grije să o împrospăteze din când în când
și să surâdă singur
ca o pasăre ce-și învață puii zboare
și ei zboară
cu aripi de aer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Fiecare pasiune naște un vis

nu-i nimeni
a fost o părere că cineva bate la geam
dar nu sunt geamuri
într-o lume închisă
lumina pătrunde prin tavan
ca o cădere a cerului pe acoperiș

odihna trupului este obligatorie
în acest spațiu redus la tăcere
în care nu se spune nimic se acceptă
cu o bunăvoință de iubire

moartea și viața sunt dincolo de pereți
nu este îngrijorare nu se simte
se citește prin gânduri trăirea
pofta de aer și de priviri

fiecare pasiune naște un vis
ascuns în sufletul înverzit
din care crește arborele vieții
cu ramuri nemărginite

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Femeia din hamac

Păsările se hârjonesc pe ramurile acestui poem
sub care își pune femeia hamacul la umbră.
În vara noastră aerul arde pe margini,
insectele sosesc în excursii de grup
și femeia se apără zâmbind la frunze.
Cu plăcerea cuprinsă în trupul ei cafeniu
și insolența multor cuvinte în care credea
fruntea ei cu nervuri florale se încrețește de patimă
sânii somnoroși cad nevinovați afară,
sărută marginea aspră de pânză verde
și se retrag.
Pe când păsările ciugulesc silabe din cuvinte
femeia pleacă din leagănul serii
în poemul nescris al nopții.

poezie de (21 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Femeia

Femeia este un gest prin care Dumnezeu
a lăsat moștenire frumusețea pe pământ
fără nemulțumească florile
și cu izbânda crezului în iubitorii de noblețe.

Ea nu se pune-n lumină ca femelă,
ci arată mai mult decât se poate vedea,
nu o sperie nicio înfrângere
puterea i se multiplică din mers.

Femeia își găsește ținta ca pasărea-n zbor
din instinct întotdeaua la timp,
devotamentul ei cast înalță dragostea
pe culmile venerației divine.

Numai cea cu virtute răspândește evlavia
și se urcă-n jilțul de regină,
restul nu-și pun infinitul în iubire
și devin sclavele rațiunii pure.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia este Lumină și Întuneric! Este înger și demon! Te aduce pe lume; îți netezește calea pașilor; te ridică și te mângâie, când viața te lovește; preia povara zilelor negre pe ai săi umeri și uită a fi femeie, după ce devine mamă. Femeia te învață Arta Sacrificiului Suprem, atunci când în ea predomină partea luminoasă. Și tot femeia este cea ce te determină te lași pradă instinctelor primare, atunci când Întunericul îi este Călăuza Sufetului. Femeia este Yin și Yang, însă doar ea știe care îi sunt proporțiile acestei dualități.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lacrimă de crin

Ori de câte ori mi se fură gândul
cuvintele îl aduc înapoi.

Imaginația îl îmbracă de sărbătoare,
îl lasă zboare prin culori,
visez femeia din cearcănul stelei
care-i respiră vorbele subțire
și le topește-n unghiul fericirii,
lacrimă de crin
căzută pe obrazul dimineții.

Uneori sunt și capcane crude
pe care le sar cu privirea și uit
de curbele visului în care mă aflu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Femeia a trecut singură

Dacă voi mai vâsli pe fluviu
se răzbună apele
cu bancuri de pești argintii,
voi înnebuni de bucurie
și nu voi prinde niciunul.

În brațele pline cu bulgări de lună,
pe țărm, așteaptă femeia.
Noaptea urmărește cu umbre,
supărată, îmi așază fluturi pe creștet
și pleacă mai departe-n întuneric.

Ninge cu flori în pădurile de castan,
nu se vede nicio cărare
pe care să vină femeia zâmbind.
Steaua ei fuge luminoasă spre apus,
magii își odihnesc caii,
ferestrele aprinse și ieslea sunt departe.
Totul se schimbă pe altceva;
pe hrană, pe smirnă, pe aur,
numai eu nu mă schimb pe nimic;
doar anii și drumul schimbă.

Femeia a trecut singură;
nu m-a recunoscut,
caută.

poezie de (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În jurul meu

Vreau să mă uit în sus.
Pentru bucuria de a te alege pe tine.
Vreau să fie fericire între noi
pentru momentele viitoare ale vieții.
Vreau să mă uit la ochii tăi,
Urmărind infinitul și sinceritatea din ei.
Mă simt plină de energie
ca într-un cerc de lumină,
Ca un reflector pe o scenă.
În jurul meu se învârte totul
Ochii prietenilor din întuneric
privesc și vorbesc din umbră.
În jurul acestui cerc se formează
emoții frumoase, de nedescris
pe care le acoperă întunericul.

poezie de (4 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Noaptea cuprinsă de hazard

Noaptea cuprinsă de hazard fuge dezbrăcată,
uit pentru ce am intrat în ea
copil timid în vâltoarea apucăturilor lumești
nepovestite la nimeni de rușine,
imagine furată din cărțile de povești.

Mă priveam ca pe un obiect de folosință,
dar am răspuns fericit la toate întrebările
până la căderea în capcanele temerii.

Îmi văd sufletul prins între sunetele false
în care nu-mi vibrează cântecul așteptat
în muzica goală pe dinăuntru de cuvinte,
lăsată pradă unui tremur de voce stridentă
din care-mi străbate revolta sadică
a unui nebun
ce se ia în zeflemea și râde de el însuși.

Mă topesc fără pot spune,
nimic nu mă îndreptățește îndur
lumea plină de atâta praf și nisip
în care coboară deșertul și se așează comod
la marginea ființei mele îngândurate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau să fiu bun după moarte și amintirea mea nimic să nu ucidă. Numaidecât chemați femeia cu care m-am iubit; ea va ști închidă ochii mei toți, chiar și ochiul ascuns de care doar ea se simte privită.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Copiii razboiului" de Varujan Vosganian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -59.95- 44.99 lei.

Reverie

Zbor... zbor și dau de univers,
Acolo întâlnesc cu întunericul si misterul,
Ce afundă după 15 straturi de univers,
Într-un alt univers;
Acesta e făurit din gânduri călătoare
Uitate prin neant, peste tot și nicăieri;
Acesta e cuibul lor...
Un gând plânge că și-a pierdut iubitul,
Altul e un gând care aleargă într-un cerc continuu
Și spune că are de gând facă o sută de lucruri uimitoare
Pe care nu le face, doar aleargă în cerc...
Omul a murit de mult,
Dar visul neîmplinit încă duce o luptă în univers. Frica l-a oprit...
Merg mai departe de aceasta vale a plângerii
Și dau de gânduri visătoare, de gânduri de iubire,
De toate gândurile ce dansează și se creează nestingherite din capetele oamenilor,
Unele sunt mai ceva ca ciupercile, de cum se înmulțesc!
Eu plec pentru că nu vreau sa fiu pierdută-n gânduri...
Nu mă uit pe unde merg și cad din acest univers,
Mă las purtată de praful de stele până la Dumnezeu.
Acolo totul e lumină, dar nu arde.
Simt că sufletul meu devine una cu lumina, de parcă și-ar fi găsit puzzle-ul.
E un sentiment minunat!
Nu mai vreau să plec de aici...

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Într-un târziu

cu multe gânduri răvășite de iluzii
strâng în brațe dragostea rămasă
durerea rătăcirilor de drumurile știute
ce-mi rănesc adâncul inimii

locuiesc în cuvintele care mă mângâie
iartă de întuneric și neliniște
și-mi dau pacea rugăciunii

nu vreau să întâlnesc moartea
înainte de iertarea celor dragi
și după căderea din suflet
a pietrelor de moară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Portretul unei dame de companie

Zilele astea în care pictez o damă de companie
îmi aruncă timpul pe șevalet ca o ploaie
doresc ating modelul și nu mă lasă,
vreau sa plătesc și nu vrea nimic,
îmi plimbă dorințele pe neliniștea sânilor
și mă face să-i conturez nervos.

O așez la fereastră să-i pătrundă lumina prin păr
și aura ei mă arde la degete
trupul are ceva care-mi curbează liniile
ori le frânge și cuțitul scapă bucăți de culoare
pe unde abia trebuie ninse.

Se-nmulțesc nemulțumirile căderii umbrelor
modelul e scump și formele ei diafane
pot fi prinse când le pipăi, când le sorbi
ca pe o licoare devoratoare de simțuri
îi promit un tablou dar e prea puțin
pentru corpul ei sculptat în abanos.

Lumea întreabă de ceva nou
și umerii mei se ridică instantaneu
am degetele înghețate în plină vară
iar ochii alunecă pe corpul femeii
prindă încet esența unei dame de companie
să-i prindă poezia din mișcarea buzelor
așa cum îmblânzești o sălbăticiune în timp
și te bucuri ca un copil
căruia i s-a ridicat zmeul la cer.

De-acum locuiesc în atelier
cu umbra modelului pe pereți ca o stafie
aud podelele trosnind, cineva umblă la șevalet,
scapă tabloul jos.

Îmi vine dau foc la atelier și să fug în pădure
să mă spânzur de întâmplare, -mi dezaprob destinul
dar mor cu gândul la ziua de mâine
când trebuie -mi amestec culorile, -mi lovesc răbdarea
cu cuțitul și să tai în bucăți golul de pe pânză
-l umplu cu dracul ăsta de femeie neîmblânzită
sau îmblânzită foarte scump
cu ochii ei de viperă și veninul vărsat în vopsele
care abia surâde
din portretul neterminat.

poezie de (23 septembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iubire - țel de neatins

Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie și muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simți doar din privire, ah, cât de mult te plac.

Le simți înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă și trupul meu asudă...
Aș vrea întreaga viață s-o iau de la-nceput!

Pe sânii existenței mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în brațe, se scutură salcâmii
Și plouă c mireasmă pe trupurile ude...

Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mișcare, un braț și încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Și-ți tremură de doruri și-nsingurare sânul.

În rochie de valuri de jad, se mai strecoară,
Lumina umbrei tale, tu, muză și poveste...
Vreau să te țin de mână în fiecare seară,
Să-ți pun în podul palmei iubirile celeste!

Dar se desface gândul și visul se sfărâmă...
Te mai păstrez în gânduri și plâng, ah, dulce vis.
Aș da fie-o noapte de-acum, întreaga viață
Dar astrele, lumină, în viață, mi-au decis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iubire – țel de neatins

Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie și muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simți doar din privire, ah, cât de mult te plac.

Le simți înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă și trupul meu asudă...
Aș vrea întreaga viață s-o iau de la-nceput!

Pe sânii existenței mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în brațe, se scutură salcâmii
Și plouă cu mireasmă pe trupurile ude...

Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mișcare, un braț și încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Și-ți tremură de doruri și-nsingurare sânul.

În rochie de valuri de jad, se mai strecoară,
Lumina umbrei tale, tu, muză și poveste...
Vreau să te țin de mână în fiecare seară,
Să-ți pun în podul palmei iubirile celeste!

Dar se desface gândul și visul se sfărâmă...
Te mai păstrez în gânduri și plâng, ah, dulce vis.
Aș da fie-o noapte de-acum, întreaga viață
Dar astrele, lumină, în viață, mi-au decis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Noaptea de funingine

Din partea subterană a lumii
nu iese la suprafață lumina,
o alta călătoare trece pe deasupra
și norii vor să-i oprească privirea.

Simt cum valuri înconjoară,
timpul curge ca o mare-n univers
de-o vârstă cu stelele
cu staniu strălucitor pe raze,

de se nasc puii de aur
sub cloștile negăsite,

dar cine-i poate ocroti?

Noaptea de funingine cu sprâncene

veghează somnul căzut în hău,
de se sperie simțurile-n așteptare
și mă-nfășoară într-o pânză subțire
prin care se văd sporind
coapsele mândriei,

bruma mea de încredere,
rouă de adevăr
căzute din cer.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără rimă și silabe

Mi-aș spune ceva să îmi fugă noaptea,
îmi lase zorii, -mi gonească ceața,
-mi alunge toamna și liniștea mare,
m-aud râzând de-al meu gând, oricare.

Mi-aș spune ceva să mă simt un altul,
îmi beau cafeaua și să-mi fugă ceasul
în colțuri ascunse și necunoscute,
în colțuri umbroase rămase oculte.

Mi-aș spune ceva să îmi uit visarea,
îmi bucur ochii peste lunga-i zărea,
să mă uit pe mine și-ale mele gânduri
care uricioase duc în străfunduri.

Mi-aș spune ceva despre rădăcini,
îmi amintesc că îmi aparțin,
îmi amintească unde-i veselia
ce mi s-a ascuns cu toată zâmbirea.

Nu mă vreau în rima pusă-n poezie,
nu mă vreau silabic și nici pe-o hârtie,
vreau să fiu sălbatic cum au fost strămoșii
călcând libertatea până-n ceasul morții.

Nu mă vreau un critic și nici criticat,
vreau să fiu al meu unic împărat,
vreau să îți privesc ochii luminoși
cu frunze pălite, uneori colțoși.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Sclava enclava

nu vreau să văd america
vreau să locuiesc
într-o casă de americani
femeia
dominantă urce
peste emigrantul din estul
europei prea albe
(?!) - femeia
fie totuși o prietenă de de
mult citită prin cărțile mele
fie frumoasă fie
femeia
o superbă negresă cu părul
inele sau noduri
de circulație sanguină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook