Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Mandat pentru arest apocaliptic

Mandat pentru arest apocaliptic,
Când diavoli vin înfierbântați și goi
În dansul lor, alene și eliptic,
Să tulbure lumina dintre noi.

Simt că mă-ndragostesc (a câta oară?!)
De patima iubirii simt că dor!
Și îngenunchi... și-o dulce-nfiorare
Îmi face semn din ceruri să cobor.

Genunchi răniți în drum spre mântuire,
Voința transcendent însângerată
Alunecă sub pleoapă... și-n privire
Alți îngeri de sărut mi se arată.

Și tremură pe coapsele-mpietrite
Sărutul unui evadat uman...
Cum?! Plâng în noi aducerile-aminte?!
Tu ma iubești asemeni iar si iar?!

Pe sânii goi s-a-ntunecat deodată
Și simt aceeași patimă carnală.
Aceeași sunt – străină evadată...
Înger de foc, revin seară de seară.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Simț

Te simt când te gândești la mine
Și din mândrie nu chemi
Te simt când îți e rău și bine
Te simt când dormi și când te temi

fie totul din iubire
fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc fii cu mine
Și cum te chem din gând în gând

De te lovești cumva odată
Îți simt durerea pe-acel loc
Și încordat mă simt deodată
Și-mi simt același loc în foc

Te simt când te gândești la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ți ție
O simt curgându-mi și în somn

fie cerul legătura
O ață dură între noi
fie simțul o frântură
fie scris fim în doi

Te simt mereu și-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Și te visez în nopți la rând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

O seară ca oricare

O seară ca oricare...
Nu este ieșită din tipare.
A apărut din depărtare
cu-a ei magie de-nnoptare,
cu secretele în fașă
și-a lor privire trufașă,
cu neliniști fugare
și un dor care doare...
O seară ca oricare
își lasă umbra sa mare
peste a lumii mirare.
Gândul rău, gândul bun
își pregătesc de pe-acum,
a nopții cărare.
Se-aud clopotele, parcă, mai tare,
culorile au aceeași culoare,
iar eu mă simt ca oricare,
nici mai mic, nici mai mare...
O seară care pășește ușor,
alături de păsări în zbor,
alături de stele, de ceață,
de florile iernii de gheață...
O seară ca oricare,
ce-a apărut dintr-un nor
și-acum, în noapte dispare,
încetișor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Copacul iernii

Tremură în ramuri frunza...
Sufletul se risipește,
Plâng copaci.
Căutați lumina vieții,
Primavara rătăcită,
Ori un vraci!
S-a ascuns în noi lumina,
Noaptea-n unghiuri încolțește,
Oameni buni,
Trec secundele în timpuri
Și flămânde de iubire
Nasc furtuni.
Plânge clopotul a jale,
În biserici se slujește,
Păsări dorm...
Plâns de stele căzătoare,
Alb pe înghețata zare,
Tainic somn.
Îngeri – stele de zăpadă
În tăceri,
Cad cu fruzele deodată,
Cad ca ieri.
Sângerează amintirea,
Îngeri plâng,
Fericirea ni-i ascunsă în amurg.
Transcendent ne poartă noaptea
Pe poteci,
Tremură în ramuri frunza...
Iarn㠖 cataracta vremii,
Nu mai pleci?!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Privesc

Privesc prin fereastra deschisă
Cum se scurge lumina
În adâncul unui ochi de tăcere.
Părul albastru al cerului
Se unduie lin,
Dansul fotonilor
Prinde în vârtejuri de taină
Un zâmbet al unui copil
Care a descoperit un fluture alb.
Surâsul din noi a evadat,
Iar acum suntem un vulcan
În care a încolțit sămânța iubirii.
Curcubeul ascunde ca o sprânceană
Visele noastre,
Muguri și flori,
Flanchează altarul de stele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iubire – țel de neatins

Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie și muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simți doar din privire, ah, cât de mult te plac.

Le simți înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă și trupul meu asudă...
Aș vrea întreaga viață s-o iau de la-nceput!

Pe sânii existenței mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în brațe, se scutură salcâmii
Și plouă cu mireasmă pe trupurile ude...

Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mișcare, un braț și încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Și-ți tremură de doruri și-nsingurare sânul.

În rochie de valuri de jad, se mai strecoară,
Lumina umbrei tale, tu, muză și poveste...
Vreau te țin de mână în fiecare seară,
-ți pun în podul palmei iubirile celeste!

Dar se desface gândul și visul se sfărâmă...
Te mai păstrez în gânduri și plâng, ah, dulce vis.
Aș da fie-o noapte de-acum, întreaga viață
Dar astrele, lumină, în viață, mi-au decis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iubire - țel de neatins

Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie și muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simți doar din privire, ah, cât de mult te plac.

Le simți înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă și trupul meu asudă...
Aș vrea întreaga viață s-o iau de la-nceput!

Pe sânii existenței mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în brațe, se scutură salcâmii
Și plouă c mireasmă pe trupurile ude...

Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mișcare, un braț și încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Și-ți tremură de doruri și-nsingurare sânul.

În rochie de valuri de jad, se mai strecoară,
Lumina umbrei tale, tu, muză și poveste...
Vreau te țin de mână în fiecare seară,
-ți pun în podul palmei iubirile celeste!

Dar se desface gândul și visul se sfărâmă...
Te mai păstrez în gânduri și plâng, ah, dulce vis.
Aș da fie-o noapte de-acum, întreaga viață
Dar astrele, lumină, în viață, mi-au decis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Eternitate

Spre veșnicia fără de hotar
E-un drum tăcut, istovitor, amar...
sunt timpuri gri, sunt lacrimi, e durere
Hotar de vers, poeme austere...

Îngeri în negru, ne-nalțe, vin...
Parcă am și uitat suferim.
E lumea doar un petec de hârtie.
Stingheri plecăm... Așa a fost fie!

Miroase ceru-a smirnă și a toamnă...
Îngână, goi, copaci, un imn... Alarmă!
Copacul vieții istovit se-apleacă.
Maiieri se înălța spre ceruri parcă.

A milă-și plâng copacul (azi - o umbră)
Și alți copaci în urmă-i se surupă
În vidul dintre două veșnicii...
Alt drum copacul vieții-și va croi.

Ce sfânt miros! Ce vis! Eternitate...
E taina care a unit cu moarte
Vis, întuneric, tihnă și lumină,
Prin vrerea și prin facerea divină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Nemurire

Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieții.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul atrage
spre tine, fierbinte.

Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viața mie îmi duce puterea
și simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, eu duc golul tău
ce te împlinește.

Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
și mă prăbușește.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irișii tăi
tremurând în ei găsesc, valul, înălțimea.
Astfel aflăm cum ne duce, pe amândoi
spre adâncul din noi, iubirea.
Punem împreună din noi, câte un pic,
apoi ne gustăm mușcătura buzei sărate
și împărțim, printre încleștatele mâini,
încet spre viitor, nemurirea.

poezie de (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Un răspuns fudul doamnei Nuța Crăciun

Mă-ntrebi de frunzele din suflet,
Iubita mea, iubită doamnă
Și zilele-s ca înnorarea,
Ca ploaia asta de aramă...

Copacii goi, în nemișcarea
Atâtor veacuri, mor tăcut...
Dar ca o nimfă vor renaște...
Noi cum s-o luăm de la-nceput?!

Copacii dor?! În plâns de frunze
Își varsă lacrima și dorul...
Noi trecerilor noastre plânse
Nu le vedem nici viitorul...

Și dacă ochiu-i mănăstire
La care ne-nchinăm în noi
Când nu mai credem în iubire,
Cerând tăcut un alt altoi,

Și dacă toamnă după toamnă
Trec lent... și noi îmbătrânim,
E pentru că, iubită doamnă,
Pustiul vieții îl sorbim...

Sub pleoapa neînchisă încă,
La ușa sfântului altar,
Sărbătorim în nemișcare
Aceeași toamnă, iar și iar...

Îmbătrânim tăcut și cerul
Durerilor nespuse încă
-n mărturisiri de sacrificii,
E pentru alții doar o stâncă...

Ceruri de chihlimbar... și-n suflet
Atâtea albe minarete
Ce se înalță-n rugi creștine...
În rest, tăcere doar... poete!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Dependență de NOI

Mă luminez când gândesc la tine...
Oglinzile din jur îmi sunt străine.
Nu am pe mine întru sine,
Când nu ești infiltrat în mine.

Și mă apucă așa un dor de jale,
Când străzile străbat pe unde-am fost...
Și-mi simt ființa cum tremură moale,
Că tot ce-a fost, n-a fost sortit cu rost.

Și te surprind confuz și derutat...
Nu știi ce simți și nici ce vrei cu mine;
Destinul parcă este acuma plat,
Și parcă nici de NOI nu-ți mai convine...

simt pierdută când nu mă iubești.
Și uneori te simt... ții departe!
Și-n inimă și-n minte gonești...
Și-atunci simt parcă mor încă o moarte...

Și totul pare șters când nu-i în doi...
Și viața fadă și fără vreun răsfăț.
Știi? Eu mult am tot luptat pentru-a fi NOI
Ca te uit și să nu te învăț!

Raze de lună învelesc iar cu visare...
Și ne revăd pe NOI... iubind la fel.
Dar mai există acea iubire, oare,
Când tu lupți contra ei ca un rebel...?

Nu știu ce simte inima când tace.
Nu știu de-a fost vreun adevăr în ce ai spus;
Știu doar sentimentele-s opace,
Când sunt captive la polul opus.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru vremuri triste

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălțat nămeții înspre stele
Și stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Scumpă măicuță. Știu te-am pierdut.

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
-ți mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Și-am dus durerea morții după datini
Și doar în gânduri, mamă, te mai am.
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ți-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
Tu mi-ai îndoliat nemărginirea.
Eu îngenunchi de-acuma în zadar
Și rog la ceruri, mamă, îndurare,
Ciorchini de lacrimi azi îmi bat în geam,
Durerea mea e veșnică și mare.

S-a-ntunecat privirea ta divină,
Furtună e în cer și pe pământ,
A încolțit un sâmbur de lumină,
La cele sfinte. Dincolo de gând,
Când ard în mine litere de gheață,
Tu-ai te naști poem de catifea,
Căci vei zidi în noapte, ca și-n viață
Versuri de lacrimi și frânturi de stea.

Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
Și caut clipa revenirii tale,
Tu dormi, măicuță, nu te mai ridici
Spre cer înalți un zid de întristare.
Pe drumul tău, plecând, s-au arătat
Îngeri vuind de lacrimă și jale,
Te-ai adâncit în clopote deodat'
Și ne-ai lăsat cu sufletele goale.

S-au înălțat nămeții înspre cer
Și s-a zidit tăcere în morminte,
Iar eu aici sunt un străin stingher,
Rămas doar cu aducerile-aminte.
E pleoapa grea de plâns și-ndoliată,
Nici lacrimi nu mai am, măicuța mea,
Ești de plecarea asta vinovată
Și vânt de dorul meu vei suspina.

Și stelele din ceruri au căzut,
Nu-ți mai ridici privirea către mine,
Plecarea ta, măicuță, m-a durut...
Din lumea-aceea nimeni nu mai vine.
Și stelele pe cer se sting tăcut,
Te-ai dus în zbor de pasăre măiastră,
Măicuța mea, ce tare m-a durut
Că ai plecat, ai plecat de-acasă...

Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Și candela se stinge-n noi tăcut,
Mamă, s-a stins lumina vieții mele
Și să te am aproape n-am putut.
Ți-e trupul lut și te-a chemat destinul
mergi te-ntrupezi cu Dumnezeu,
Măicuță bună, prelungindu-ți chinul,
Poate aș fi suferit și eu.

Scumpă măicuță, știu te-am pierdut.
Te-ai rătăcit spre nicăieri în noapte
Și mângâierea-ți simt și te ascult
Strigându-, tu, înger, de departe.
Te-ai risipit în stele și în ploi,
În lacrimă de foc și în furtună,
Dar va veni un timp când amândoi
Destine frânte, fi-vom împreună.

Scumpă măicuță, știu te-am pierdut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele
Și stelele din ceruri au căzut,
S-au înălțat nămeții înspre stele.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici,
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De satul meu bătrân

De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.

De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.

Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...

Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.

Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.

Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!

Mă văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar mă simt român.

Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Lumina

Lumina s-a strâns în buchet de culori,
Aleargă spre mâine, din fragedul zori,
Cu brațe deschise, pe brațe de stele,
Aleargă mireasa prin râuri de miere.

Pe tălpile-amiezii presară cu jar...
E-n taină, în ceruri, al clipei amnar...
În falduri se-așaza pe umerii goi...
Își plânge pământul cu petale de ploi.

Vin îngeri, pe ceruri, aripile moi
În crema lăptoasă să-și moaie apoi...
E-atâta iubire, mister, peste toate!
Dar iată! Lumina se-ascunde în noapte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Acasă, la copilărie

Lumina curge în apusuri,
În noaptea neagră -nfășor,
Mă-ntorc copil, la începuturi,
De inocență mi-este dor

Îmi simt privirea tremurândă...
Călătoresc mărgăritare
În ochii plânși, de stea plăpândă...
Ascund emoții de cristale.

Surâs și tainică lumină,
Atâtea zeci de întrebări...
Mă duc spre veșnică odihnă!
Mă nasc străin în alte zări!

Aici mi-e timpul în cădere,
Clepsidra m-a ispitit...
Aici n-am nici o mângâiere...
Acolo-s îngeri de granit...

Sunt îngeri pe altar de stele,
Surâsuri pe cărări de dor...
Aici tristețe-i... și durere!
În lumea nopții mă cobor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu înălțimea e cea care sperie: înălțimea mă face să mă simt vie, energică, cu toate organele și vasele de sânge și mușchii din corp acordate la aceeași gamă. Deodată, îmi dau seama care e problema. El e. Ceva din el mă face să mă simt pe parcă aș fi pe cale cad. Sau să mă transform într-un lichid. Sau iau foc.

în Divergent (25 aprilie 2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Carve the Mark" de Veronica Roth este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -95.00- 37.99 lei.

Ultima clipă...

parcă toate s-au spus între noi
și s-au stins și s-au scurs ca o apă
pașii tăi obosiți și greoi
petrec, îi aud, înspre groapă

te-ntorci, te duci înapoi
pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă de drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
și alți pași ce petrec ca un jind
tot ce-a fost și n-a fost pân-la groapă

simt sărutul tău lin pe obraz
simt și lacrima ta, mai mioapă
și mai simt ca un ultim extaz
cum te-așterni între mine și groapă...

poezie de (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Pentru a nu știu câta oară

Pentru a nu știu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.

Pentru a nu știu câta oară
Ți-am supt sânii din iubire
Pentru a nu știu câta oară
Înviat spre nemurie.

Pentru a nu știu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Și de stele neperechi.

Pentru a nu știu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima clipă... (Varianta)

... parcă toate s-au spus între noi
și s-au stins și s-au scurs ca o apă
pașii tăi obosiți și greoi
petrec, îi aud, înspre groapă

te-ntorci, te duci înapoi
pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă, de drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
și alți pași ce petrec ca un jind
tot ce-a fost și n-a fost pân-la groapă

simt sărutul tău lin pe obraz
simt și lacrima ta, mai mioapă
și mai simt ca un ultim exstaz
cum te-așterni între mine și groapă

întuneric și liniști se lasă
peste lumea din mine și groapă
tu mai curgi ca nisipul spre casă
eu în luturi, senin ca o apă...

poezie de (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

La ceas de seară

La ceas de seară gândurile-mi fură
Și liniștea și clipa de tăcere...
Le simt precum un strop de cianură
Ascuns azi într-un fagure de miere...

Îmi amintesc copila de-altădată
Cu părul negru, lung și ondulat,
Cu zâmbet cast și ochi de ciocolată.
Dar timpul a trecut... Te-ai depărtat!

Îmi amintesc cum strângeai de mână.
Zburam spre stele și spre adevăr...
Azi timpul amintirile-mi sugrumă
Și de acel trecut îmi este dor.

Da, timpul a trecut. Ai fost mireasă...
Te-a dus un june mândru la altar.
Ce tânără ai fost și ce frumoasă!
Ne-am întâlnit pe drumul vieții iar...

Și viața ta a fost un câmp cu grâne.
Timpul s-a-ntors în palma noastră iar
Și nu-mi mai amintesc nici cum nume
Ne-am revăzut pe-al timpului altar.

Din cerul desfăcut ca o fântână,
Culegem astăzi, iarăși, amintiri.
Tu ești de-acum pe sufletu-ți stăpână,
Iar eu, oh, eu am lacrimi în priviri.

S-a strâns în noi, gol după gol, uitarea.
Din noi, mereu, tăceri s-au adăpat.
Ne este ca un haos depărtarea
Și ce străin ni-i drumul... Ce păcat!

N-avem fotografii, dar ne rămâne
Doar gândul bun trimis spre Dumnezeu
Și timpul petrecut în astă lume -
Un gol imens prins între tu și eu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima clipă...

... parcă toate s-au spus între noi
și s-au stins și s-au scurs ca o apă
pașii tăi obosiți și greoi
petrec, îi aud, înspre groapă

refren:

te-ntorci, te duci înapoi
pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă, pe drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
și alți pași ce petrec ca un jind
tot ce-a fost și n-a fost pân-la groapă

refren

simt sărutul tău lin pe obraz
simt și lacrima ta, mai mioapă
și mai simt ca un ultim extaz
cum te-așterni între mine și groapă

refren

cântec, versuri de (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook