Coloană infinită
Doar noi însingurați mai sprijinim un cer
Obositor de liber, ne-ngăduit de-nalt,
Cu ochi rostogoliți pe dale de infern
Trișăm îngrozitor unul cu celălalt,
Și rostuind prea zilnic amara irosire
Ne clătinăm pe trepte, ca-n orice început,
Un adevăr te minte și trece peste mine,
Mă-nșală viitorul, te vinde un trecut.
Nu știu din care unghi, e cerul mai aproape
E fruntea mai înaltă, cuvintele mai calde,
Mistificând aripa în piatră și săgeată
Trișăm spre mediocru, noi doi... cu Celălalte.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre început
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre mediocritate
- poezii despre iad
- poezii despre depășire
Citate similare
Hai atunci
Aproape unul de altul
Ne putem doar răni,
Departe unul de celălalt
Nu putem trăi...
Sentimentele ne sunt egale
Ca loviturile ce ni le dăruim,
Deopotrivă mortale
Atunci hai,
Învoiește-te la un joc
În care eu să-ți fiu
Putere și noroc,
Iar tu să-mi fii
Altarul și aripa
În care să-mi adun
Credința și risipa,
Atunci hai,
Ca-n fiece deschidere de floare
Să ne abandonăm sărutul
Cu buze ostenite și amare!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- citate de Virginia Radu Gavrilă despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre noroc
- poezii despre jocuri
- poezii despre flori
- poezii despre cadouri
- citate de Virginia Radu Gavrilă despre cadouri
- poezii despre aripi
- citate de Virginia Radu Gavrilă despre aripi
Elegie
Nu vreau
Să mă-nconvoaie cuvintele,
Urmele
Rămân atât de slabe
Și
Apoi,
Cine-și va mai aduce aminte
Că noi doi
Deși o singură floare
Ne-am născut din două
Rădăcini?!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre naștere sau poezii despre cuvinte
Complicitate inutilă
Demult,
Am înflorit în tine
Orhidee,
Sunt ofilită acum,
Dar...
Nu-ți măsura prea grabnic
Amara biruință ;
Dincolo de tine,
Am prins rădăcină
Copac!
...
Pentru unii dintre noi s-a făcut târziu.
Uitați-vă adânc în mine
Dar,
Nu zâmbiți complice.
Eu nu știu să măsluiesc cărțile
Vieții...
De-aceea poate,
Merg
În șir indian,
Singură!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre orhidee, poezii despre cărți, poezii despre copaci sau poezii despre India
Studiu
Sentimente ce se nasc pironite la țărm
Statornicii inutile, valențe obscene,
Pacea ciuruind porumbei măslinii
Cer liber doar în cărți și desene,
Ironia nebunului zăvorât în ospiciu
Adevăr hrănit de fixații,
Singurătatea în care speranța dezertează
Semnul biciuirii între constelații.
Lumina-n declin ordonează haotic
Universul de care mă lepăd într-una,
Din unele cuvinte am uitat să mai plec,
Din altele... am plecat. Pentru totdeuna
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre singurătate, poezii despre porumbei, poezii despre pace, poezii despre nebunie, poezii despre măslini sau poezii despre desen
Malaga
Fără bani...
Zadarnic!
Nimic întipărit pe retina inimii,
În Joia tineretului,
Când un pahar de Malaga
Și-un "Un, doi, trei, toți... Malaga!"
Pot spune mai mult decât
Te iubesc.
Mai adevărat și mai roșu
Ca oricare dintre noi!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre bani, poezii despre adevăr sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Împovărare
Când nu aștepți nimic
Renasc umbrele...
Cât prinos de hrană
Pentru congelatorul sufletului.
...
Am adâncit prea multe trepte
Pentru un singur cavou,
...
Spintecă!
Nu... e încă devreme,
Mai e atâta albastru în cer
Pentru voronețul sufletului.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre albastru
Timelapse
au aprins chibriturile / au dat foc mării de petrol
flăcările s-au extins peste pământul reavăn
raportul de forțe între dragoste și frică s-a echilibrat
un gondolier împreună cu iubita lui au ars / dar ce este asta decât o ardere încontinuu
ploaia n-a putut stinge focul
noi doi am rămas aproape unul de celălalt
muream încet aproape unul de celălalt
/
dar ce e moartea decât o dansatoare prin pădurile siberiei
care a început și ea să ardă
în retrovizoare vedeam animalele speriate traversând autostrăzile
rugându-se să nu se apese frânele
muream încetul cu încetul cu încetul
dar ce era mai frumos decât flăcările acelea orbitoare care ne înconjurau din toate părțile
pentru că noi trăiam pentru frumusețe
și frumusețea a venit sub forma unui timelapse continuu
ei aprinzând chibriturile
noi stingându-le / noi trăind în robie / într-un somn din care nu mai puteam ieși
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre foc, poezii despre zoologie, poezii despre sperieturi, poezii despre somn, poezii despre sclavie sau poezii despre păduri
Ce mai știi de mine...
ce mai știi de mine, iubito,
eu de tine nu mai știu nimic,
doar floarea care am sădit-o,
miroase ca și tine, pic cu pic
acum e mare și înaltă,
am îngrijit-o, tu să știi,
că i-am pus apă dimineață
sub mângâieri de raze vii
vorbesc cu ea și despre tine,
îi este dor și îmi e dor
de toate clipele sublime
pe care le-am trăit noi doi
s-a îmbrăcat cu mici petale,
poartă culoarea ta, de roz,
parfumul dinspre ea e moale,
îmbată clipele de mov
ce mai știi de mine iubito,
eu despre tine nu mai știu,
doar floarea care am sădit-o
mai dă culori de purpuriu
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre vorbire, poezii despre roz, poezii despre dor sau poezii despre dimineață
Întâmpinare
Am mers spre tine cu florile-n mâini,
Cum se duc copiii la prima înmormântare;
Ochii mei erau lumânarile ce le-aprind în altare
Cuvintele mele spre tine
Au fost asemenea rugăciune
Pe care în genunchi doar copii știu s-o îngâne...
Și merg spre tine
Cu visul alăturea
Ca spre singurul țărm
Ce m-ar putea păstra.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre copilărie
Scrisoare de bun rămas
Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric și de frig
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut și cine a câștigat
De toate înlănțuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin și prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre sfârșit, poezii despre scrisori, poezii despre ploaie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Geneză
Într-o lume mai nebună
decât mine, decât mulți,
vremea trece rea și bună
peste noi și-un cer de Sfinți.
Când e umbră cerul plânge
și plâng suflete în noi,
când e soare se prelinge
dragostea în flori... și-n noi.
E-o minune ce se-ntâmplă
din pământ dar și din cer,
lumea este doar adâncă
până-n mări e giuvaer.
O concluzie se trage
din frumosul viu și simți,
visele niște catarge
răscolind multiple minți.
Totul este cu măsură
și-acest tot e drămuit,
să ne dea o sinecură...
Cât de mult ne-a răsplătit!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre răsplată sau poezii despre minciună
De câți marinari e nevoie pentru un echipaj ?
Unul cu inima frântă
ca să umple ghiordelele cu lacrimi.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească marea.
Unul cu limba sărată
să se ia-n gură cu pirații.
Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.
Unul c-un picior de lemn
ca să danseze pe scara de-îmbarcare.
Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.
Straiul! Terțarola! Școta! Fă sartul ăla-ncoace!
Mola! Noi nu ne vom întoarce!
Unul care are pe biceps tatuată
o inimă-n străpunsă de săgeată.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Unul cu bonețică de sugar,
talisman să nu se-înece.
Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Unul cu o sticloanță de rom
să-și clătească gura-n miez de noapte.
Doi cu patru ochi negri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Straiul! Școta! Sartul! Terțarola!
La revedere țărm! Mola!
Unul cu un albatros
să-i inspire-o poezie.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească marea.
Unul cu o hartă secretă
ascunsă-n căptușeala hainei.
Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.
Unul cu o vioară din lemn de pin
cu care să scârțâie la un delfin.
Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.
Straiul! Terțarola! Sartul! Școta s-a întins cu brio!
Mola! Hei, ho! Adio!
Unul cu un sextant
să măsoare zarea.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Unul cu un metru de odgon
ca să prindă-n laț furtuna!
Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Unul cu inima grea
pentru-a înlocui ancora.
Doi cu ochii negri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Terțarola! Școta! Sartul! Ține de strai!
Mola! Am întârziat destul! Cu mareea, hai!
poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi negri, poezii despre vioară, poezii despre vestimentație, poezii despre verde, poezii despre poezie, poezii despre piraterie, poezii despre picioare, poezii despre ochi verzi sau poezii despre ochi căprui
Climate
Dezarmam cu libertatea,
Umileam prin sinceritate,
Uram din instinct,
Dar, mai ales...
Buzunăream viața.
...
Am dat buzna-n viață
Ca-n lanul cu grâu,
Frângerea nu o percepeam
Decât în joacă,
Asediată-s acum
De pâinile lipsă.
...
Prea târziu
Când îmi ridic privirea!
E deja toamnă
În sufletul ce-l mai doresc
Analfabet...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sinceritate, poezii despre pâine, poezii despre libertate, poezii despre instinct sau poezii despre dorințe
În genunchi în fața iubirii
Cândva eram foarte fericit
te iubeam pretutindeni
în orice spațiu
în orice gând
făceam dragoste sub duș
în parcuri și gări
țin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua și
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanți
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
ci doar un timp ce
ne asculta povestea
într-un oraș fără bariere
sunt sigur că Dumnezeu
a asistat la păcatul săvârșit
ca o împăcare
acum
mă plimb și las păsările
să ciugulească din mine până la răni
dar cu fiecare atingere
să știi că voi fi
tot mai aproape de tine
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre trenuri, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre sex
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...
Au trecut anii peste noi, străino...
Și, deși credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...
Au trecut anii, și-au trecut degeaba,
Cu investiții ce nu-și aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.
Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Și vor mai trece și-alții, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Și nu ne vom putea adăposti...
Vor trece ani punându-ne în față,
Tot ce a prins, urât, viața din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranță!
Vor trece ani și nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul și nici prostul.
Vor trece ani și își vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre prezent sau poezii despre iertare
Refluxul memoriei
Adevăr...
Sau poate sub fruntea trează
Îndoiala s-a iscat,
Iubire...
Sau poate tot ce-a fost
Doar am visat,
Uitare...
Dar nici nu-mi pare rău
Că ai uitat!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai trecut un an iubito
A mai trecut un an, iubito,
și am fost mereu uniți în tot,
cu-n zâmbet tist și lacrimi mute,
luptarăm zilnic prin noroi,
sătui de tot, plutind în vise,
am vrut să ajungem până-n cer,
și-am tot fugit, prin nori și stele
scăldați în infinitul gol.
A mai trecut un an iubito...
copacii iar vor înverzi,
și tot sătui de chipuri triste,
de păsări care trec în zbor,
vor amuți, scăldați de umbre,
și vom pieri și noi cu ei.
A mai trecut un an, iubito,
și vor mai trece atâtea veri,
și vom rămâne mereu singuri
bătuți de vânt, de ploi, de ger,
până când totul se va stinge,
doar noi, mereu, doar amândoi...
poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre vară, poezii despre tristețe sau poezii despre păsări
Reculegere
Ziua de azi pecetluiește amintiri,
Minim ieri
Maxim mâine
Și din nou răstălmăciri.
Ca să spulberi trebuie să iubești
Resemnarea scoicii devenită nisip,
Ca să reîntregești trebuie să crezi
În amfora devenită istorie;
Rămâi mai departe hohot
Foamea ce umple de nuanțe,
Treci mai departe din arc în săgeată,
Libertatea vindec-o de capricii,
Repaosul lasă-l zălog stâncii ;
Nici un toiag nu sprijină drumul,
Nici o treptă spre viață,
Nici una spre moarte.
E departe cine te cere,
Cine te caută...
E și mai departe!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre nisip
Atât de aproape și totuși departe
Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte
creștem, ne înălțăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...
Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit,
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme și gânduri!
Doar luna, rotunda lună,
se ivește printre norii răsfirați de vânt,
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor,
pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură,
Doar luna, rotunda lună, ne-ngână șoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.
Totul e soartă, totu-i suspin, clipă,
Totul e un început nesfârșit,
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi,
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
Atât de aproape și totuși departe,
Mă cauți, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi...
La capătul timpului
suntem noi -
Departe de zile,
Departe de luni,
Departe de ani,
Pe drumul înspre Lumina Veșnică.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zile, poezii despre râuri sau poezii despre nori
* * *
Când noi nu vom mai fi
De mult
Și șterse urmele vor fi
Pe unde am trecut
Noi doi,
Cei ce vor trece după noi
Vor tresări...
Vor crede că li s-a părut
C-aud ceva ce vine de demult,
Din veșnicie.
Și șterse urmele de-or fi
Pe unde am trecut
Noi doi,
Cei ce vor trece după noi
Se vor iubi...
poezie de Ernest Maftei
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!