Studiu

Sentimente ce se nasc pironite la ţărm
Statornicii inutile, valenţe obscene,
Pacea ciuruind porumbei măslinii
Cer liber doar în cărţi şi desene,
Ironia nebunului zăvorât în ospiciu
Adevăr hrănit de fixaţii,
Singurătatea în care speranţa dezertează
Semnul biciuirii între constelaţii.

Lumina-n declin ordonează haotic
Universul de care mă lepăd într-una,
Din unele cuvinte am uitat să mai plec,
Din altele... am plecat. Pentru totdeuna

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloană infinită

Doar noi însinguraţi mai sprijinim un cer
Obositor de liber, ne-ngăduit de-nalt,
Cu ochi rostogoliţi pe dale de infern
Trişăm îngrozitor unul cu celălalt,

Şi rostuind prea zilnic amara irosire
Ne clătinăm pe trepte, ca-n orice început,
Un adevăr te minte şi trece peste mine,
Mă-nşală viitorul, te vinde un trecut.

Nu ştiu din care unghi, e cerul mai aproape
E fruntea mai înaltă, cuvintele mai calde,
Mistificând aripa în piatră şi săgeată
Trişăm spre mediocru, noi doi... cu Celălalte.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaliu

Nimic de uitat
Din graiul şenilei
Din lumea întoarsă cu faţa spre sânge
Din buruiana semeaţă ce-acoperă ruina...

Nimic de uitat
Din trecut
Şi din cealaltă faţă,
A libertăţii!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refluxul memoriei

Adevăr...
Sau poate sub fruntea trează
Îndoiala s-a iscat,

Iubire...
Sau poate tot ce-a fost
Doar am visat,

Uitare...
Dar nici nu-mi pare rău
Că ai uitat!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picaj liber

Emigrarea din tine,
Detenţia pe viaţă între amintiri,
Excomunicarea printre Ceilalţi,
Party...
Ţigară...
Răsărit imposibil...
Glasul ce nu mai îndrăzneşte,
Gândul că am sugrumat
Vreau să vând Totul – Acum!
Zâmbesc fiindcă doare,
Pasărea se transformă în flaut
Şi fiecare anotimp cu rostul lui...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii din cer

Stau cu ochii la cer
Si-mi privesc gândurile:
Poezia este acel gând al meu
Care m-a parasit
Ca sa locuiasca în cuvinte.
Alte gânduri se desprind de mine
Si se ascund în culori.
Pe altele nu pot decât
Sa le las chiar eu libere,
Sa alerge prin paduri
Sau pe pajisti cu flori.
Unele gânduri sunt
Atât de legate de cifre
Ca numai între cifre se simt bine
Si au sens doar înghesuite
Intre hârtii, în dosarul cu sine.
Am si o multime de gânduri
Care se nasc si ramân în carti,
Se încolacesc pe gândurile autorilor
Si stau cuminti între coperti,
Reîntâlnindu-ne doar când le rasfoiesc
Stau cu ochii la cer
Si-mi privesc gândurile:
Le fortez defilarea chiar si celor
Care pot locui doar în mine,
Unele au propria lor stralucire
Si sunt înconjurate de aripi stravezii-
Efemeride ce se-aprind haotic
Si se topesc cât ai clipi,
Fara sa adauge o noua lumina,
Fara sa tulbure, fara sa aibe vreo vina.
Altele însa înnegresc cerul,
Stol de pasari în zig-zag, sfâsietoare,
Dar atât de ale mele si ele
Incât, daca nu l-as întelege, l-as urî
Pe vânatorul din mine
Care le curma zborul, de rusine.

Stau cu ochii la cer,
Incrâncenata în efortul
De a-mi privi gândurile,
Golita de gânduri înafara de unul,
Acela de a-mi privi gândurile: toate, toate.
Si încet, ochii mi se muta în cer
Iar de acolo, de sus,
Nu mai zaresc nimic decât o fila,
Desprinsa de vânt dintr-o carte:
Jumatate imaculata,
Scrijelita de gânduri-cuvinte cealalata jumatate.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem unic

Nu s-a schimbat nimic,
Doar... eu!
Anii din urmă
Au biruit,
Aş vrea să pot mulţumi
Pentru frumuseţe

Te-ai născut prea devreme
Tristeţe...

Doar, eu!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Credinţa e aparent singura care ne desparte
Şi poate... depărtarea,
Va muri o singură poveste
Când vei trece marea...

Voiam să-ţi spun că septembrie
Nu are sentimente,
Că înţelepciunea va veni prea târziu
Pentru a îndrepta paşii
Luxaţi între poteci

Şi voiam să-ţi mai spun că
Iubirile mele au fost
Sfortari atat de false incat
Trebuia
Sa iubesc
Macar o data
Cu inima!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimă

Voi alăpta doar copii din flori,
Doar ei îmi vor purta numele,
Zidind
Peste cenuşă
Oraşul,
Îi voi învăţa să păstreze curăţenie
Aruncându-te
La coşul cu gunoi.

...

Dimineaţa,
Gunoier anonim,
Adună prin cartier
Amăgirile...

N-am riscat să-i cer
Niciodată
Să te ia!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmpinare

Am mers spre tine cu florile-n mâini,
Cum se duc copiii la prima înmormântare;
Ochii mei erau lumânarile ce le-aprind în altare
Cuvintele mele spre tine
Au fost asemenea rugăciune
Pe care în genunchi doar copii ştiu s-o îngâne...

Şi merg spre tine
Cu visul alăturea
Ca spre singurul ţărm
Ce m-ar putea păstra.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împovărare

Când nu aştepţi nimic
Renasc umbrele...

Cât prinos de hrană
Pentru congelatorul sufletului.

...

Am adâncit prea multe trepte
Pentru un singur cavou,

...

Spintecă!
Nu... e încă devreme,
Mai e atâta albastru în cer
Pentru voroneţul sufletului.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu-ţi poţi imagina cu câtă frenezie răsfoiesc eu acele cărţi. Eu rămân acolo, înaintea şatrelor, cu picioarele împlântate, având cărţi în buzunare, cărţi sub braţul drept, cărţi sub braţul stâng, cărţi în ambele mâini şi încă ce cărţi!... Sunt pe care le iau pentru numele editorului, altele pentru formatul lor, altele pentru hârtia lor, altele pentru murdăria lor... Mă reîntorc acasă cu sarcina acestor orori pe care nu ştiu unde să le vâr şi care stau la înălţime de trei picioare în mijlocul camerei mele. Eu contemplu acest spectacol cu ruşine şi reîncep a doua zi.

citat din Louis Veuillot
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liftul cu sentimente

Am ramas blocat între două lifturi.
Unul urca la tine,
celălalt nu se mai întorcea.
Am aflat ca o să mă nasc prematur,
între etajele gândurilor tale!
O moaşă mi-a taiat ombilicul
şi au început să curgă cuvintele.
Oare, începusem să te scriu
în tine fiind!?
M-ai hrănit numai cu litere?
Ştii!!!
Parcă voiam şi o culoare,
aşa, de amorul artei,
să fiu pictura ta abstractă,
singura ta expoziţie de sentimente,
Tu, Phonixul poeziei mele,
renăscut din cenuşa
cuvintelor ce m-au creat.
Eu aş vrea să mă mai nasc o dată.
Tu, vrei să mă mai naşti?
Să fii creator şi creaţie în acelaşi timp?

poezie de Mihail Coandă (31 octombrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaculare

Linişte...
Dincolo de mine - Viaţa!
"Nici un copac nu creşte până la cer."
Unde să mă înalţ?

...

Când o să-mi arăţi lebăda
O să cred în nuferi
Şi n-o să mă mai tem să ating
Pământul
Cu gura!

...

A trebuit să suport mereu
Naşterea
Dansul suav,
Dezmăţul,
Moartea
Şi umbra
Cuvintelor
În care buze aprinse trec din credinţă
În decepţie.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solo

Nu a sosit clipa în care
Aş putea deschide porţile

Prea albe sunt zăpezile
Care sub zero absolut
Mă ţin prezonieră!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci din ecou

De ce să căutăm
În afara noastră
Şi de ce să găsim
Ceea ce nu există
Decât
În noi?...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărm devastat

Ţărmuri neutre ale mării
Insomnii trădate
Bucurii în care am fost
Provizoriu parte...

Se va naşte legenda
Căreia-i vom rămâne părtaşi
Amândoi,
Chiar dacă ochii pleacă
Fără a privi înapoi...

Amintirile se vor aşterne însângerate
Când mâinile ce ne-au scris
La lumina fulgerelor
Zac retezate!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donaţie anonimă

Mă poticnesc de cuvinte,
De treptele altarelor,
De voalul de mireasă ce mă va secera,
Când destinul mă strânge
Din ce în ce mai confuz
Sub lespedea sa...

Cu-aceste aripi, ieri mântuitoare
Azi ciuruite straniu de perfuzii,
Îmi voi dona, întregul arsenal galactic
Vieţii – această bancă de reziduri şi iluzii!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rost

Ca să te pot iubi
Trebuie
Să te fac să mă laşi
Să te mângâi doar eu,
Tu să stai numai
Şi
Să mă simţi...

poezie de Virginia Radu Gavrilă
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplări dinăuntru

Sunt lucruri pe care nu le spunem până la capăt, din lipsă de timp, din lipsă de curaj, din lipsă de noi înşine
Sunt lucruri care mor în noi de dimineaţa până seara şi habar nu avem ce sunt şi ce pierdem

Când dormi toate continentele de pe pieptul tău se apropie încet, încet, unul de altul
Ca în urma unui cutremur care are loc la mare adâncime şi care nu se resimte la suprafaţă
În corpul tău mor dinozauri, dispar specii, apar altele, toate fricile, toate iubirile se apropie
Unele de altele, îşi ramifică rădăcinile până cuprinde tot, se îmbină într-o formă de relief nouă
Privesc cum dormi dus departe şi totuşi atât de aproape încât îţi pot modifica cu degetele
Forma inima, forma gândurilor friabile prin mâna mea cleioasă ia fiinţă un vas de lut
În care îmi pot pune în siguranţă tăcerea şi mai ales iubirea, dau drumul iazurilor
Şi peştii îţi sar până aproape de tavan, liberi de ţărm, cumva fericirea izbucneşte
Dintr-o bucată de pâine pe care un câine o târăşte prin praf, e o nebunie de nedescris
Şi tu dormi, la toate răscrucile e pus semnul pericol de moarte, să-ţi ţină simţurile ascuţite
Niciodată nu eşti singur şopteşte semnul de fiecare dată când treci, de fiecare dată când trec
Toate săgeţile le pun în teacă, îmi fac loc în tine ca un copil fugit de acasă, liber de ţărm
Adorm şi eu în peştera asta rece unde se aude doar sângele picând din eprubetă

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnezie

Am făcut din mine sălbăticie
Dinainte de-a şti că mai târziu lanţul
Mă va zdrobi,

Am făcut din mine Altceva,
Am fost prieten cu viaţa,
Mână fericită să dea;

Doamne.. nu uita!
Eu nu-mi amintesc
Să mă fi născut vreodată
Pentru mine.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!