Împovărare

Când nu aştepţi nimic
Renasc umbrele...

Cât prinos de hrană
Pentru congelatorul sufletului.

...

Am adâncit prea multe trepte
Pentru un singur cavou,

...

Spintecă!
Nu... e încă devreme,
Mai e atâta albastru în cer
Pentru voroneţul sufletului.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem unic

Nu s-a schimbat nimic,
Doar... eu!
Anii din urmă
Au biruit,
Aş vrea să pot mulţumi
Pentru frumuseţe

Te-ai născut prea devreme
Tristeţe...

Doar, eu!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Cinică sunt
Când nu mai pot să sufăr.

Teamă mi-e
Că de va veni primăvara
Mă va invada prea multă iarbă,
Prea multe aripi
Îmi vor devasta amiaza
Şi prea puţin
Şi mult prea rar
Voi reuşi să cobor între
Anotimpurile triste!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Cerneala Sufletului Meu Se Usucă

Uneori, când cerneala sufletului meu se usucă,
când inima mea este prea rănită pentru a cânta,
cuvintele prea dureroase pentru a fi spuse,
atunci tăcerea este vocea mea, cerul albastru este speranţa mea,
oceanul este lacrima mea,
stelele sunt visele mele,
florile îmi sunt zâmbet, iar păsările libertate.
Pacea Ta se revarsă.
Frumuseţea fiecărei zile mă copleşeşte.

poezie de Marius Alexandru (ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există hrană, ca

Există hrană, ca
pâinea, care alimentează o parte

a vieţii tale şi hrană ca lumina pentru cealaltă parte.
Sunt multe reguli despre cum ar trebui să te abţii

de la prima parte, dar numai o regulă pentru a ultima,
Să nu te saturi niciodată. Mănâncă şi bea însăşi substanţa sufletului,

cum face candela cu uleiul pe care-l absoarbe.
Dăruieşte lumină celor printre care umbli.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment clinic

Pretutindeni contra-punct,
Pupile dilatate-a mirare,
Tunetul concentrat în geamăt,
Sudoarea şi lacrima scurse
În fiola cu ser tulburat,
Doză letală stabilită absurd
De un început vinovat.

Ca un fluture orb, cu aripi plesnite
Dureros mă las răsfăţată de vânt,
Nimic din ce-a fost nu mă cheamă-n putinţă,
Nimic nu mă-ndeamnă să trec în cuvânt...

Cu teamă prelinsă pe zidul din mine
De astăzi încă destinul m-agaţă,
Mă voi face frate de cruce cu noaptea,
Pentru încă o singură dimineaţă!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, putem!

Cred că nu se va uita prea curând
dimineaţa americană
când a învins visul anilor '60,
nimic poetic de altfel,
dar cine îşi va mai aminti
de noaptea cambodgiană
a anilor '70,
nimic poetic de altfel,
nimic poetic de altfel...

Noi sigur nu mai ştim
ce să ne amintim
despre anii '60,
câteva filme,
câteva melodii,
câţiva şi Nichita
Of! Nichita...

Noi sigur nu mai ştim
când să ne amintim
despre anii '00,
acei ani umbroşi,
acea negură
din care puţini au scăpat.
Atunci când multe drumuri
au coborât în valea plângerii...

Au coborât în mina sufletului
orbit de talazul mării!

Au făcut actul necesar
pentru orice fenix
care a stat prea mult timp
cenuşă...

Da, astăzi arcurile
s-au relaxat
de la atâta tăcere
în mijlocul pietonalei,
de la atât cuvânt
aruncat
ca o fiară
din cuşca buzelor.
Astăzi mânuşile de catifea
zac murdare
pe birou.
Astăzi zâmbetele evită
să se supere.
Astăzi lumina vine cu porţia
de la cine nu te aştepţi.
Astăzi fenixul îşi desface
aripile ca de păun,
coada ca de păun,
glasul ca de om,
pentru că
nimic nu mai e poetic
de altfel,
pentru că nicio vorbă
nu a încetat
să ne lase
puterea
de a ne urca
spre cer, fluidul nepătruns
al mantiei lumii.

Da, putem să zburăm,
deşi sună patetic,
deşi e poncif,
deşi lumea nu mai vrea.

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tai cărări prin locuri neumblate de zei

adâncit în toiagul vieţii
dar aplecat uşor spre veşnicie
precum un melc care are de urcat un munte
apoi respir adânc
ca pentru eliberatul sufletului
culeg înţepenite flori pentru fluturii de zăpadă
din fereastra care încă mai dă spre lună
de nebun tai autostrăzi de omăt
pentru ultima mea dâră
precum o apăsare de om de nea fericit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloană infinită

Doar noi însinguraţi mai sprijinim un cer
Obositor de liber, ne-ngăduit de-nalt,
Cu ochi rostogoliţi pe dale de infern
Trişăm îngrozitor unul cu celălalt,

Şi rostuind prea zilnic amara irosire
Ne clătinăm pe trepte, ca-n orice început,
Un adevăr te minte şi trece peste mine,
Mă-nşală viitorul, te vinde un trecut.

Nu ştiu din care unghi, e cerul mai aproape
E fruntea mai înaltă, cuvintele mai calde,
Mistificând aripa în piatră şi săgeată
Trişăm spre mediocru, noi doi... cu Celălalte.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Credinţa e aparent singura care ne desparte
Şi poate... depărtarea,
Va muri o singură poveste
Când vei trece marea...

Voiam să-ţi spun că septembrie
Nu are sentimente,
Că înţelepciunea va veni prea târziu
Pentru a îndrepta paşii
Luxaţi între poteci

Şi voiam să-ţi mai spun că
Iubirile mele au fost
Sfortari atat de false incat
Trebuia
Sa iubesc
Macar o data
Cu inima!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introvertit de ocazie

i-au intrat filozofíi în cap
să-i spună cât de grozav
se-ncuie în chilia pentru care
multe vorbe a spus
mulţi oameni au cedat
psihic
cerul de nori îmbufnaţi suferă
lumea suportă cum îi e dat
chinga ipocriziei naive
trece pasiv ca o zi de lucru în care
n-ai chef de nimic
aştepţi ca alţii să facă minuni
pentru tine

toate umbrele se adună ad-hoc
nimic nou
aerul e depăşit se cere o purificare
nu oricum
ci prin determinare

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs

Pe plajă,
Un singur castel.
În cerc,
Paşi împletind infinit.

Inima
Costumată în puşcăriaş,
Amintirile
Zdrobite în cariere...

Fără delict condamnată
La viaţă!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul

Când uşa sufletului tău ai vrut să o deschizi,
eu am intrat tiptil cu toată fiinţa mea umilă,
cu dragostea ce-o aşteptam mereu de la tine
şi uşa casei ce o las descuiată pentru tine,
am râs şi-am plâns de întâmplări ciudate,
de răni şi multe lacrimi noi vărsate,
trecut-am peste încercări şi încă viaţa ne încearcă,
destinul s-a jucat cu noi atâta timp
şi încă se mai joacă, că vrea să ne pună pe portativ.

poezie de Eugenia Calancea (13 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că cel mai mare compliment ca femeie este să ţi se spună că eşti o babă ţeapănă, atât. Noi nu avem voie să îmbătrânim, cu atât mai puţin cele aflate sub ochiul de vultur al publicului, cele care au săvârşit greşeala de neiertat afirmându-se într-un domeniu dau altul. Pentru ce atâta înverşunare împotriva noastră? Este pentru noi prea târziu încă de când ne-am născut? Iar dacă este prea târziu, de ce soseşte mereu prea devreme?

citat din romanul Visele nu dorm niciodată, Legămintele macilor de Nataşa Alina Culea (9 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Malaga

Fără bani...
Zadarnic!
Nimic întipărit pe retina inimii,
În Joia tineretului,
Când un pahar de Malaga
Şi-un "Un, doi, trei, toţi... Malaga!"
Pot spune mai mult decât
Te iubesc.

Mai adevărat şi mai roşu
Ca oricare dintre noi!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solo

Nu a sosit clipa în care
Aş putea deschide porţile

Prea albe sunt zăpezile
Care sub zero absolut
Mă ţin prezonieră!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complicitate inutilă

Demult,
Am înflorit în tine
Orhidee,
Sunt ofilită acum,
Dar...
Nu-ţi măsura prea grabnic
Amara biruinţă ;

Dincolo de tine,
Am prins rădăcină
Copac!

...

Pentru unii dintre noi s-a făcut târziu.
Uitaţi-vă adânc în mine
Dar,
Nu zâmbiţi complice.
Eu nu ştiu să măsluiesc cărţile
Vieţii...

De-aceea poate,
Merg
În şir indian,
Singură!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultim hotar

Sunt la ultimul hotar
Când risipele ce mi-au fost
Revoltă şi pradă
Plutesc cununi,
Spre abis de cascadă.

Câtă umilinţă, câtă trufie
Câtă rabdare mi s-au permis?...

Atâta haos de parcă Dumnezeu
S-a sinucis!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnezie

Am făcut din mine sălbăticie
Dinainte de-a şti că mai târziu lanţul
Mă va zdrobi,

Am făcut din mine Altceva,
Am fost prieten cu viaţa,
Mână fericită să dea;

Doamne.. nu uita!
Eu nu-mi amintesc
Să mă fi născut vreodată
Pentru mine.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansă

Nu mă poţi porni
Şi nu mă poţi opri
Din nimic...

Oferă-mi
Ultimul dram de noroc,
Ca unui copil desculţ şi flămând
O bucată de pâine!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea pentru munte nu are explicaţii logice; la fel ca orice dragoste, ea există în individ atâta vreme cât corespunde unei nevoi a sufletului.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!