Bărbătesc

E hărăzit într-un etern cuceritor
Capabil de-adieri încântătoare;
De-a ţine-n braţe firicel de floare
Sau de-a zdrobi duşman, biruitor.

E suflet oare sau e-un tot cu trup
De armăsar, asiduu nărăvaş.
E-o minte abilă ce ideile-i erup
Şi-l face trubadur dintr-un arcaş...

E-apărător de teritorii, chiar şi cade
Răpus de-amor pentr-o iubită castă
Ce-o ia să-şi facă darul de nevastă
Sau moare-n pas de marş printre parade.

Nu-l dor rigolele din frunte,
Nici şanţurile adânci de pe obraji...
Îşi strânge maxilar ce şi-l ascute-n gaj
De îndârjire sau săruturi multe, multe.

Iscoditor să ştie amic, duşman,
Din ochi se varsă-n lănci pătrunzătoare
Crestând abil minciuna paravan
Cu şiş de gheaţă sau călduri dogoritoare.

Emană scânteieri prin părul aspru
Şi uneori se pierde-n luciul calv
De-atât hormon, de-ador pân' la dezastru...
E-n fond simbolul pletelor purtate brav.

Un piedestal îşi face d-Axis, e-un Altas
Şi-n furie i-e glasul tunător de-alarmă;
Protector de-o iubită sau copil cu tremur glas,
Cum e un cântec în extaz sau să-i adoarmă.

Bucle de muşchi în coardă-i ţine-n umeri
Ce sfarmă gât sau poartă-n ei poveri,
Dar e şi locul unde sprijinuri îţi numeri
Şi cap iubite-şi pun în suave primăveri.

Paternul şi-l exultă-n pectorali
Vânjoşi ce-ntind cămaşa de mătase;
Ridică greul, da-s şi puf de vis, astrali
Ce strâng la piept –zvâgnind- pe norocoase.

Din deltoizi de-Adonis, dintre boarte
Se-ntind în arce braţe-n cânt de-arcuş,
Purtând o zi aleasa pragul de-altă parte...
Că-s duri de fier capitonaţi în pluş.

Din palme mari câştigă existenţe
Ţinându-şi tâmplele-n suport de minte
Sau trag de aţa vieţii printre mii valenţe
În mângâieri pe creştetul iubit sau ca părinte.

Ce zvelt i-e trunchiul verde de soldat
Ce-şi poartă gena-n cuibăriri perfecte
Dorite-ntr-un peren însămânţat
De fizic, d-ideal şi de percepte.

În coapsele şi fesele-i rotunde
În colţ, cu încordări-tic sacadate,
Aduce mii preludii-n ţipăt muribunde
De-orgasm epuizant... paternitate.

Se sprijină-n femururi lungi pe tălpi
Ce calcă peste rău ca să-l îngroape
Sau îşi ia zbor în vise pure, dălbi...
Sau e suportul celui ce-i aproape.

Paradoxal, cum regele savanei
-Chiar fioros de este, neînduplecat-
Se frânge la idila din ursit-a puritanei
Lui... Căci din fragilitate-i inventat.

E-n fond cruzimea caldă-n vin de sânge;
Frumosul pentru el este-un mister,
E bruta de-un amor şi durul care plânge...
Este-un Bărbat, "Uomo", "C'est l'homme"... "This is Mister"!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perturbabil

E previzibil 'n tot ce face
Şi din drum drept, îl faci o curbă!
Introvertit îl poţi desface...
Nelimitat, tot îl perturbă!

Sau poate că nu-i previzibil,
Căci stabilit definitiv
Se schimbă; orice perceptibil
L-influenţând fără motiv!

Fragil, nu-i fizic, entitate,
E doar moralul său labil
Ce nu-l are de-ntâietate...
Se lasă dus ca un copil!

E contrafort la hotărâre,
Nu ştie sigur da sau nu;
Din fastuos e-o amărâre,
Uitând la început ce vru!?!

Atenţie, nu e nebunul,
E inversul de tulburat;
Veşnic balanţă, nu doar unul
Îi fiind exemplul de urmat!

E-n fond duplicitar în minte,
Profund în nuanţe, un capabil!
Un plin de stoic; un cu... minte
Plin de faţete!... Perturbabil!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supra... vieţuirea

Pare-a fi doar un plus superlativ
Paradoxal, un academic acceptat;
Ca şi cum fiinţa-i pleonasm la "existat"
Şi dorul de-a trăi etern, un laitmotiv.

Nu ştiu ce-i să trăieşti peste trăit,
Dar am în scoarţă, în oase un înscris
Să-mi păstrez eu-l fizic... Interzis
Să-mi rup din lanţul de destin ce mi-e voit.

Am zis destin, necunoscutei "X"
Ce-o dau monedă schimbului "nu ştiu"
Mereu după se-ntâmplă... un prea târziu;
Doar arogant să demonstrez că "ştiu, la fix".

Mă-ntorc la termen; "peste vieţuire"...
Ca şi cum moarte-ar fi peste-a nu fi
Şi nu cred iotă că n-am cum a potrivi
Mesaj ce n-am de la străbuni... de retrăire.

Sau poate-i simbolul despre voinţă
Când singură întrece crud eşec;
Aşa cum devii peşte după-nec
Sau criminal ce ucide din credinţă...

Ori o fi gustul puritan de-a nu ceda
Ce-oricum nu ai pentru că "ea" în fond eşti "tu"-ul;
Un cărăuş, nu viaţa... ci doar sufletul
Ce-ar fi real... sau un mister sau altceva...

E sigur la bărbat prin compromisuri,
Neexistând oprelişti, nici convenţii...
Capabil de-a lupta cu-extrapotenţii;
De-aş mânca seamăn ca să-şi facă proprii visuri.

Imprevizibil nu-i la fel şi la femeie,
Stăpâna regulei că mereu se descurcă...
Şi-o face o viaţă, unde pe-alţii-i duce-n cârcă,
Chiar piere-n loc de-a eluda principii-cheie.

E sigur un colos de peste poate,
Când pare că nu poţi, că e sfârşit,
Când nu-i nimic, nici timp, eşti doar un mit
Ce ţii să-l treci de hop, să-l scoţi din moarte...

În fapt acum remarc ce e sinucigaşul;
Nici vorbă de renunţ, nu-i existenţă,
Că-n fond nu-i aparţine ce-i esenţă...
Un purtător poverii ce şi-o curmă, laşul.

PS.
... Să cred că-n fond suntem cu toţi poveri
Frugale, purtând suflete-n mesaj;
Ţintit traseu pentr-un prestabilit bagaj...
Mediatori?... "Vieţuitori" supra-stingheri?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Să fie oare o rugă către speranţă, cer,
"A Dio" spus cu patos, cu suflet îndoit?
Sau e o-ncercare încă de-a înmuia un fier;
Chemare "ad io", ţie, ce-ai vrea-o nesfârşit!?

Ori doar e un nume scurt de masculin iubit,
De cea ce-şi plânge odor tânjit, într-o vocală;
Un "Adi... o" în suspin, iertare spus cerşit
Sau pierderea de tot, răpus de timp, de boală!?

Este mai mult de-atât, e legământ curmat,
Cuvântu-n sine capăt, în pierderi inegal;
"Adio" suferind şi pedepsind păcat
Sau egoism, un dig, curmând retur de val!

O sabie-i, de-o parte lăsată ca să cadă
Pe cordul sângerând, la cel tăiat din gânduri!
Este ultimul spus, sfârşit de serenadă
Eliberând sau poate lăsând amor, să-l spânzuri!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul

Aproape neînţeles, sau sigur evitat din frică,
Este ca un torent se prăvălind nestăpânit, sălbatic
Pornit din picătura pură din gheţarul arctic
Ce s-a-nălţat rece mister... îşi alegând timpul când pică.

Şi timpul întâlniri îşi dă c-o întâmplare,
Voinţă dintr-un gând de o sămânţă-n bob
Ce-şi înfiripă-n umed un traseu-cărare
Pierzându-şi orice suflu de-aer în vid anaerob.

Şi creşte picur cumulând fiinţe-n fuioare
Din seve-n scurgeri cu făgaşuri labirinte
Purtate pe torent ce rupe rădăcini, învolburând fierbinte
În călăuza ce-i fără zăgaz... să se reverse-n mare.

E lanţul trofic cu mesaj-mister nebănuit
Ce se converge-n sumum din infimele pâraie
Din bucle de cleştar, sclipind în măruntaie
Pe un aval cu început şi cu sfârşit în infinit.

E precum apa-n sine; pare-un tot, dar e-o mulţime
Ce se întulbură, mâleşte, sparge împotrivire, stânci,
Noroc o-mbaie, e un abur, gheaţă, dă pe brânci,
E o sudoare, un parfum, e-un lac sau e-o iuţire!...

Se-alege tot de la-nceput; miere, pelin,
Scurgeri purtând pepite sau plângând în lacrimi,
Se face vinu-n Graal, un mir să spele patimi...
E ţuş pe-un pergament scris tot în Braille... Este destin!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de gând, sau practici incomplete

Când gândul nu se înfiripează, e semn că sufletul şi-l pierde
îngrozitor, fatal parcurs, în fond dispare însufleţire,
la fel cum frunze din boboc se opresc a fi încă în verde
şi florile nu mai dau fruct, cad veştede, fără menire.

Se pare a fi un înţeles că tot real, fizic, prezenţă,
ele n-ar fi, cum nici copil n-ar fi, de nu ar fi un dezir măcar...
produs ce pipăi nu-i în sine, sau este, însă nu-n esenţă,
de nu e-n început imbold, în orice vrut; a şti, habar...

ce nume aş da la ce nu văd, când încă văz nu-l simt, un dar...

... când gândul sufletul şi-l pierde
e grav, dispare însufleţire,
cum frunzele ce mor în verde,
iar flori, ce cad, n-au fruct menire...

... e cum real, fizic, prezenţă,
copil nu-i nici dezir măcar;
nu-i sine, un pipăit, esenţă,
imboldul vrut de-al şti, habar...

... în fond nimic nu e în fapt
şi orice lucru ar fi steril
fără vreun spirit... ci artefact,
cum sexul vrut, fără viril...

... şi amoru' în fond e total vrut,
rămas dorit, sau vrut total,
asezonat în zilnic rut,
ori ani de zile, un ideal...

E-ndeajuns suflet... sau real?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Este intrarea-n lume,
sau este o adresă
conformă firii,
sau înscris poştal.
Este o bază de renume
cu trimitere expresă,
o simplă formă a denumirii,
sau e-un mod de-a fi, de spirit... material.

Reper de-o casă
şi un obicei,
e-o limbă
şi c-un teritoriu;
o judeci sigur de frumoasă...
E locul ce-l numeşti "ai mei",
unde natura nu se schimbă
şi doru-i sigur vis real, din iluzoriu.

Ciudat liant e,
nu-l poţi dezlipi
de eşti plecat
şi nu şti cât vei sta
oriunde-ai fi şi câştigi briliante,
căci tot acolo ai vrea să ai copii...
Este prin excelenţă loc predestinat.
Ţie hard de cord şi minte, orice-ai îndura.

Este o casă
sau o ţară,
unde îţi sunt străbuni
şi mulţi contemporani,
îţi este locul de trăit şi stat la masă;
acolo unde-i veşnic primăvară,
unde chiar şi duşmani ţi-i ştii, cum c-ar fi buni...
Căci ei îţi vorbesc limba, te-nţelegi... toţi sunteţi suverani!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaterial...

Ca să uităm...
Nu se produce de la sine
Chiar dacă gândul ne întoarce.
Eliminăm, ce credem că nu-i bine
Şi de e rău, şi lacrimă ne stoarce...
Nu o vărsăm..

Să ţinem minte...
Ne dăm silinţa de-a reţine tot,
Sau cel puţin dorim o fracţiune
Şi insistăm, crezând că alţii pot,
Să apelăm la raţiune...
Dar ne dezminte...

O amintire...
E un mister, de "clip" incontrolabil
Din mii de aventuri, sau întâmplări banale.
Ce-i important, nu e indiscutabil;
Reţii detalii mai puţin reale...
Nu-i retrăire...

Un vis...
E o dorinţă ce nu poţi atinge,
Un ideal, de-a fi, sau material.
Dar e şi-un şir de-imagini; că-i senin şi ninge...
Sau întâlniri cu chipuri neştiute-n spaţiu sideral;
Nimic precis...

O realitate...
Este puterea de-a te recunoaşte
Plin de defecte-... să te vezi că ai.
Pe cei din jur- chiar ura de se naşte-
Tu circumstanţe atenuante să le dai...
Este-o necesitate...

Surpriza...
E şocul tahicardic, "flash" de adrenalină
Cu înţepături sternale şi apnee scurtă.
Iar de-o produci, faci clipa o visare fină;
Produci pupile fixe în extaz... derută...
Căci este miza...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul

Conglomerat de elocinţă
Eruptă din imprevizibil
Schimbând infam în neputinţă...
Perdant făcându-l plauzibil.

Parcurs colinic rectilinium
Depănuşat de artificii;
E tânăr sau bătrânul Plinium...
Izvor d-extaz sau de suplicii.

Crează veşnic suferinţă
În echitabil echilibru
De-un vinovat primind sentinţă,
Câştig redând 'n egal calibru.

Trăieşte-n gol de suflet, veşnic
Ascuns sub negrul fald de robă,
Plătind ardoarea-şi ca un sfeşnic,
Iluminând nestinsă probă.

Nu-i e permisă doborâre
Sub paloş blând de sentiment.
E-o neîncetată hotărâre
Fără cusur... sau accident!

Filon profund, scumpe decizii,
Este balanţa-n miligram
Dintre perfect şi invalizii
Ce-şi fac fărădelegi, program.

E-un hop la ultimul recurs
Când nimeni nu mai e alături,
Pierduţi la fond, de lung parcurs...
Doar din ce-ai scris, necaz înlături.

De îi răspunzi cinstit sau fals,
Chemat cu titlu de conştiinţă,
Doar singur el pune-n balans
Strâmb jurământ, către credinţă.

Rămâne singurul model
De crud partaj în bun sau rău,
Când adevăr pierde apel
Cu drept de glas, pierdut în hău.

E-n fond călăul camuflat
Sau o scânteie de divin;
E condamnat, executat
Sau albul duh... în drog de crin.

Cred că-şi croieşte nimb de sfânt
Deşi e-un muritor de rând
Blestemat de-a sfârşi... pământ
Poate mai des... şi mai curând...

E-ngrijitor de Înaltă Curte
Şi curtezan şi sânge albastru
Şi ţara, de vrea, o învârte...
E vis la mulţi, de zbor măiastru!

Pretins, aură-i, magistrat
Perpetuu-nalt, biruitor.
Trăieşte veşnic în păcat;
Că o lume nu-i... judecător!!!

... Idolatrie-i, sau umor?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-auzi un graur cântând
E sau ceva nespus de sfânt,
Sau – doar banal.

Şi nu-i de vină pasărea;
La fel ea cântă pentru ea
Sau pentru mulţi.

Urechea înveşmântă
Tot ceea ce ascultă
În sur sau alb.

De-i cântecul plin de mister
Sau fără de fior în el,
Decidem noi.

"Melodia e-n copac"-
Zicea un sceptic. Cum să fac?
"Ba nu! E-n noi!"

poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brânduşa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Undeva, este-un loc între creştet şi genunchi,
Sau mai curând e peste tot în măruntaie;
Un tremur parcă ascuns, aproape cât un junghi,
Când se sufocă spaţiu... îngrămădeşti odaie.

În minte, gându-i rană ce-ar vrea să se deschidă
Şi caută un leac, ce-a fost vreodată cura,
Dar parcă-i dispărut din fiinţa ce ai avidă
De împrejur de simţuri... de clevetiri cu gura.

Eşti, parcă... da-i absentă o lume, a ta, deodată,
De unde aştepţi semnal să-ţi regăsească şarmul;
Dar e uitarea oare, sau viaţa o desfrânată,
Cuplând plăceri cu alţii... exasperându-ţi calmul?!

Şi mâinile, sunt grele, parezic, fără vlagă
Se duc ades spre tâmple, se udă-n calde lacrimi,
Sau se întind simbolic, fără să mişte; roagă
Un neştiut suprem... Se face cont de patimi!?

Cu buze fremătânde în cutremurul bărbiei,
Se mişcă în gât nod, inutil dute-vino,
Iar cafeniu de obraji, din rozul purpuriei
E-un palid ceruit, anoxic... Hai revino!...

E strigătul tacit, către orice anume,
Ce bate toba-n piept, dar mai plăpând, a toacă
Cu ritm schimbând sincopic într-un oftat spre lume;
Să vină la închinarea de suflet greu... Să treacă!

Piciorul e nesigur, atonic aproape, îndoaie,
Căci paşii nu au unde să poarte; nu sunt porţi
Deschise -timpu-i rece în senin de vară, a ploaie-
Sau s-au închis de-un timp!?... Parcă-s cu toţii morţi?

Afeblit pare-i totul; corp, minte, suflet, erg
Şi-n comotiv continuu se varsă-n picuri sânge;
Că-n fond pustietatea e rea şi opreşte "merg",
Câştig, de-un an de viaţă, când bebe-i râs... din "plânge".

E roua-n fire, frunze, când nu mai e un reavăn,
Doar boabe ce îneacă speranţe-n dimineţe
Născute gri... Culorile naturii-s fade!... Seamăn
Lipseşte la apel, nu dă bineţi!... E tristeţe!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere

Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ţi faci balanţa între alb şi negru;
Căci nu poţi pierde, ce de preferinţă, dai...

Ba încă, te poţi pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanţe;
Avutul de o viaţă, în instanţe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...

E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viaţă;
Ca şi cum existenţa-i simplă aţă
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...

Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduţii printre nori;
Sunt numai suferinţe, n-au dezmierd.

Să fie doar un tas cu dedicaţii
În care unii au prescris nereuşite;
Un tur de mâini cu minţile zdrelite,
Iar alţii, doar câştig şi incantaţii?

Şi oare cine ţine talere egale
Şi cum împarte greutăţi... nemăsurat?
Cum apriori poate fi-neînduplecat
D-inechitatea; lux şi fericire... cu spitale!?

Să fie doar un minus din egal;
Din ce a fost... scăzut din material?
Sau e un vid, indus universal,
De nerecuperat; cum mortu-i imortal?!?

Cum se acceptă, în singur Univers,
Doar instabilitate şi incertă pace?
Suntem sortiţi, fără de schimb la a bine-face?!...
Lăsaţi-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihanaliză

... nici nu mai ştiu, maşina-i doar un fier plin de fluide
sau este şi viteza, stopul, aparenţa, aer ce-l consumă
şi-l varsă noxic cât prin normele suratelor valide
i s-a prestabilit memorie în creierul sclipind de-o brumă?...

... unde opreşte firul derulându-se din pudră de carbon
al microfonului ce cântă sau cuvântă acetilcolină
până la spiritul în undele eterului ca duhul din amvon
ce răscoleşte neînţeles în meditaţia ce inim-o suspină?...

... palpabilul este doar pipăitul, simţ tactil de moleculă
sau e-un fuior în acelaşi timp, nimic, imensul ce există,
eliberat să nu sufoce suflu' c-o apăsare de spatulă;
nu-i numai spută ştearsă, iz, nedefinitul din batistă?...

... deci nevăzutul vid, aura-n boare, cald de rază
sau recele de gheaţă fără apa gheţii, dăruirea,
căutare eternă ce mintea fără de suport cutează
depărtate amintiri, vis rămas vis, inexplicabila iubirea...

... sunt toate în balonul de săpun purtat de a sa briză,
cu gust inconfundabil ce-i fărâma din traseul de-o psihanaliză?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica

Final de semne, în cumul, sau în pierderi, şir făcute,
Cum la mărgele îs adunate, risipite, pân' la a face nod,
Ce nod va fi redesluşit imaginar, de timp 'l va cere, cât mai iute, iute...
E şnuru' împletit în colan, cunună, ori laţul gafei, de la eşafod.

Alegerea supremă-i din mii, de miile, împământate crezuri,
Cum apa face ploaie, oricât de multe ar fi lichidele, soluţii.
O lipsă de orice dogmă, pân' şi credinţele îşi trădând botezuri...
Deci nu-i alternativă; nu-i ori, ori sau, sau ori şi ce... discuţii!

E acelaşi adevăr ce cosmosul îl deţine oriunde, peste tot la fel,
Cum şerpuieşte râu pe acelaşi săpat curs din timp ateologic
Şi sigur un sezon după un altu' urmează, fără un scop, vreun ţel...
Aşa şi cenuşiul de-o scoarţă în canioane, îşi ţese înţeles în unic... firul logic.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi

Oceane-s, surori sclipitoare
În vârtejuri de iris color...
Se deschid, fie în lac sau în mare,
În impuls de uimire, în fior.

Au rada în pontoane de pleoape
Cu dane în străfunduri de vis...
De soare îşi păzesc limpezi ape;
Mister e-ochi profund, de nescris.

Sunt gemeni, născuţi de odată
Din ou, ce nimic nu avea...
Sunt vii la băiat, dulci la fată,
Sunt aspri, sau moi-catifea...

Sunt faruri, de beznă, de noapte,
Intrare-s... de suflet sunt porţi.
În loc de cuvinte, de şoapte,
Săgeţi sunt de-amor, decid sorţi.

Străfund de mister fac din luciu...
Nu sunt Mariane de fund.
Sunt matul de sticlă de-ospiciu,
Sau sunt... filozoful profund.

Au colţ de pâraie de lacrimi,
Sunt negura tristului dor,
Sunt cultul seminţei de patimi...
Îs azur sfâşiat de condor.

Îs verzuiul, sau brunul cafelei
Cum crudul de frunză, ori migdală,
Au flash-ul din licărul stelei...
Sunt negrul de eban, sau de smoală.

Clipirea lor pare eternă,
Cu pauză-n viaţa de somn...
Se sting precum pila, în lanternă,
Lumini cu retur... dar de Domn!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu privitor

Sunt un obiectiv, cu unghiul mare,
ce nu pot face schimb de întâmplare,
doar să mă întorc, cum filmul pe o rolă,
cu un flash din când în când aureolă.
Sunt cum un cititor de mii de aventuri,
oricum scrise deja de alte edituri
şi nici pe-a mea, în care-aş fi erou,
nu mi-o deţin, o derulez ca pe-un rulou
stând aplecat, sau în genunchi, să văd
ce-i pe covorul ce îmi e întins; prăpăd,
sau bine... să-mi tai cu ascuţiş de minte,
sau să sudez, cu suflet ce-am fierbinte,
riscând inevitabilul... el să rămână
tăiat, sau pus definitiv de mână...
O poză, decupată de-un pierdut negativ,
rămas nu subiect... doar un obiectiv!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

Aiurea-i spus "şi-a pierdut viaţă";
Ca şi cum iar s-ar regăsi
Sau căutată iar ar fi,
Din nou, cum berea de la gheaţă.

Sau nu-i, că noi n-o avem
Cum ea există şi ne poartă
'ntre două staţii-n mers la toartă
Luând iar pe alt' la recviem.

Şi-atunci e EA ce ne-aparţine
Sau noi îi suntem chiriaşi,
Fără contract de timp? Slujbaşi,
Neştiind când pleacă, nici când vine!?!

E un imens bazin de picuri
Topiţi din norul unde nasc
În efemer parcurs... E-un teasc
De boabe-n vinul plin de licuri.

E apa-n ciclu sau nisip
Din picuri, fire sfărâmate,
Unite-n roci, de vânt purtate...
Suntem doar cărţi de joc... Cu chip!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paraşutistul

Sfidează gravitaţia-n planaj de-o umbrelă,
cu mintea în imponderabil. E-o gazelă
sărind din trambulina aripată, mişcătoare,
spre-o sinucidere antrenată, o provocare.

Ce-i zboru-n fond?... Un contemplu al căderii
din visul de înalt, splendoarea, sensul vrerii
peste-un taboo al desprinderii de sol, spre cer;
unde doar temerar întâlneşte sunet în eter.

E-un ireal, de-a face altfel, exibiţionistul
'n cădere liberă, în suflet, cum artistul;
probează fizica în legi cu iz de axiomă
făcând din ceruri, explorare-n loc de dogmă.

Se-apropie ameţitor de solul tare
Sfidând păduri, abisuri, munţi sau mare...
E îngerul sosit din club privat, ce-i Paradisul!
E-un vis semeţ de zbor... căzut, PARAŞUTISTUL.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versatil

Cum pot fi fizic într-un loc
Şi gând, un altul, cu altă vârstă,
Iar mintea în calcul, sau în joc,
Îşi face ades de cap, pe-o crustă.

Şi sentimente cum iţesc
Singure, fără vreun control,
Iar vrut, de-l am, nu izbutesc...
Sunt ca actor, 'n multiplu rol.

Pot să vorbesc tot, fără şir
Şi tot transpus în altă parte,
Să simt c-am fluturi în respir
Şi din amor, să îmi dau moarte.

De unde oare atât cumul
Într-un ego de un simplu om,
Ce-mi pot fi drag, sau un emul
Alergător, pe-un hipodrom...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp de femeie

În primul rând, este simbolul
Eteric, diafanul, e dorinţa,
Apoi e material, adică fiinţa;
Doar Ea le poate combina, îşi joacă rolul.

E-n gesturi, cu mişcări unduitoare...
Cu şarmul de gheişă sau de mim
Crează vrajă, stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.

Este-o privire fatalmente adâncă...
Prin iris poţi intra în făgaş de vis
Doar de-ai noroc, sau dacă îţi este scris;
Poţi colinda prin timp, de ieri sau... încă.

E părul lung, oricum mai lung şi moale,
Ce oferă chip fragil, de bibelou...
Te poţi juca cu el, de îi eşti erou;
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.

E gura, buze lungi, ca de petale-
Te uiţi înfermecat- le-ai vrea lipite...
Te zbaţi între real şi-între ispite
Să le atingi, să simţi miere de floare.

Sprâncene-s arce de subânţeles
Ce-şi schimbă forma, spre mister, uimire,
Iar gene lungi acoperă sclipire;
Sunt ude-n lacrimi, sau se închid cu interes.

Ovalul feţei-i luna în pătrar.
Tenu-i sclipeşte îngrijit de creme fine;
Cu el te încântă, ea amor deţine...
E pururi, nouă zi... a ta de calendar.

Bărbia-i fină şi i-o urmăreşti
Cum mişcă de cuvinte de nectar...
Îţi vine s-o săruţi, de-o ai în dar;
Ai sta în genunchi, mereu ca s-o cerşeşti.

Urechea fină-i, cu podoabă veche
Din mezozoic, când de-abia eram.
Auzu-i prin cercel cu filigram
Şi ocazia îţi dă să-i faci... pereche.

Năsucu-i fin, percepe nevăzutul-
Parfum din aştri şi pământ d'esenţe-
Tot el discerne vrute existenţe;
E şi simţ practic, ştie neştiutul.

Suavul gât prelung, mereu subţire,
E loc de nu-ţi permite s-o răneşti;
De aici îi vin silabe îngereşti,
Şi-i loc să-i laşi amprente de iubire.

Pe umeri mici, tu cap ai vrea să pui,
Dar sunt firavi, înguşti, nu-i loc de vis;
Îi atingi... doar de-i oferi ce i-ai promis,
Îi adori, îi strângi, când vrei să mai rămâi.

De bustu-n "V" de literă te încânţi;
Pare ireal, aproape-n instabilitate
Sfârşind în mijlocul de pietate
Şi-n el simţi suflet... inima ce-o cânţi.

Pe sânii fermecaţi pentru creaţii,
Din sfârc de roze cu pistil, să bei;
Nu vrei să ştii- crescutule din ei-
Că-i locul unde ochii îţi pierzi, în incantaţii.

La pântec ai ajuns, loc de minuni;
E un rond de vis, de adâncuri mişcătoare,
E locul preferat de ascultare
A celui, ce-şi câştigă dreptul printre lumi.

Ce coapse, cu volupt în braţe ai ţine,
Cu ovalele-i de liră fără coardă...
Buze fierbinţi pui pielii, făr' s-o ardă;
Umplând-o de sărut... pierzându-te pe tine.

Cobori spre gambe suple ca de zbor,
Genunchi şi glezne fine, de Afrodită;
Toate-s etern mister, prefigurând ispită...
N-ai fin cuvânt, pentru prozaicul picior.

Contemplul maxim e locul de plăcere...
De te doreşti în trup să-i fi un "plug"
Extazu-i ireal, e vis, deliric drog,
În care-ai vrea să "mori" şi-i loc de înviere.

Ea e himera, cea dorită de milenii...
Esenţa vieţii ea o poartă, o dă, o naşte.
Noi toţi suntem ai ei... Este eternul Paşte!
Renaşte simţ şi fizic, este sursa... de vedenii!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct... e

E un nimic, sau e-o planetă,
O sferă, sau un vârf de ac.
E-o ţintă-n tras cu arbaletă,
Sau e-un sfârşit... venit de hac.

E pus, când vrei să ai respect,
Un loc pe hartă, o insistenţă.
Repară ades ce e defect...
E-un semn de plăcută prezenţă.

Pe-obraz, un şarm poate să dea,
Ori melanom, e la plecare.
E-un crez pe cer, de-a fi o stea...
El, aripând suflet să zboare.

Mai multe-n zar sunt un noroc
Şi-n fotbal, maximum sunt trei.
E un răspuns pentru deloc,
Sau un sfârşit când vrei să închei.

Pe "i" e accent, sau frază încheie...
E de început şi de reper.
La clasamente, ele-s cheie...
C-un punctator, tare-i... sever.

Trei scrise, pauza o fac
Şi poate fi loc de plecare.
Ce-i bis, e scurt... multiplicat...
De miră, pus, e-o... arătare!

Vreau să mă pun la..., cu el,
Că pân' la un... aş şti totul
Şi... cu... îs şi eu, la fel;
Ne... ual, rămân ne totul!

Pe boltă-i led de-o imensitate
Şi-n microscop mărit, e-un coc,
Iar de vedere-s... acceptate
Şi-acum l-apăs... că-l am în toc.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!