Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corp de femeie

În primul rând, este simbolul
Eteric, diafanul, e dorința,
Apoi e material, adică ființa;
Doar Ea le poate combina, își joacă rolul.

E-n gesturi, cu mișcări unduitoare...
Cu șarmul de gheișă sau de mim
Crează vrajă, stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.

Este-o privire fatalmente adâncă...
Prin iris poți intra în făgaș de vis
Doar de-ai noroc, sau dacă îți este scris;
Poți colinda prin timp, de ieri sau... încă.

E părul lung, oricum mai lung și moale,
Ce oferă chip fragil, de bibelou...
Te poți juca cu el, de îi ești erou;
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.

E gura, buze lungi, ca de petale-
Te uiți înfermecat- le-ai vrea lipite...
Te zbați între real și-între ispite
Să le atingi, să simți miere de floare.

Sprâncene-s arce de subânțeles
Ce-și schimbă forma, spre mister, uimire,
Iar gene lungi acoperă sclipire;
Sunt ude-n lacrimi, sau se închid cu interes.

Ovalul feței-i luna în pătrar.
Tenu-i sclipește îngrijit de creme fine;
Cu el te încântă, ea amor deține...
E pururi, nouă zi... a ta de calendar.

Bărbia-i fină și i-o urmărești
Cum mișcă de cuvinte de nectar...
Îți vine s-o săruți, de-o ai în dar;
Ai sta în genunchi, mereu ca s-o cerșești.

Urechea fină-i, cu podoabă veche
Din mezozoic, când de-abia eram.
Auzu-i prin cercel cu filigram
Și ocazia îți dă să-i faci... pereche.

Năsucu-i fin, percepe nevăzutul-
Parfum din aștri și pământ d'esențe-
Tot el discerne vrute existențe;
E și simț practic, știe neștiutul.

Suavul gât prelung, mereu subțire,
E loc de nu-ți permite s-o rănești;
De aici îi vin silabe îngerești,
Și-i loc să-i lași amprente de iubire.

Pe umeri mici, tu cap ai vrea să pui,
Dar sunt firavi, înguști, nu-i loc de vis;
Îi atingi... doar de-i oferi ce i-ai promis,
Îi adori, îi strângi, când vrei să mai rămâi.

De bustu-n "V" de literă te încânți;
Pare ireal, aproape-n instabilitate
Sfârșind în mijlocul de pietate
Și-n el simți suflet... inima ce-o cânți.

Pe sânii fermecați pentru creații,
Din sfârc de roze cu pistil, să bei;
Nu vrei să știi- crescutule din ei-
Că-i locul unde ochii îți pierzi, în incantații.

La pântec ai ajuns, loc de minuni;
E un rond de vis, de adâncuri mișcătoare,
E locul preferat de ascultare
A celui, ce-și câștigă dreptul printre lumi.

Ce coapse, cu volupt în brațe ai ține,
Cu ovalele-i de liră fără coardă...
Buze fierbinți pui pielii, făr' s-o ardă;
Umplând-o de sărut... pierzându-te pe tine.

Cobori spre gambe suple ca de zbor,
Genunchi și glezne fine, de Afrodită;
Toate-s etern mister, prefigurând ispită...
N-ai fin cuvânt, pentru prozaicul picior.

Contemplul maxim e locul de plăcere...
De te dorești în trup să-i fi un "plug"
Extazu-i ireal, e vis, deliric drog,
În care-ai vrea să "mori" și-i loc de înviere.

Ea e himera, cea dorită de milenii...
Esența vieții ea o poartă, o dă, o naște.
Noi toți suntem ai ei... Este eternul Paște!
Renaște simț și fizic, este sursa... de vedenii!!!

poezie de (8 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vis sau aieve

Gândul dus... doar tresar! Ce-i privirea sfioasă,
Silueta, pe aleea în penumbră, spre casă?
Cântec ritmic- de dans de sanda cu toc înalt-
Asortat în delir, la "deux pieces" elegant?

Totul pare aievea, într-o eră a mașinii,
Incapabilă încă, străfulgere inimi.
mă închin, spre suavă, de înger făptură
Ce pășește plutind, se cufundă-natură?

Corpul, drept ca fuiorul, impecabil, înalt...
Mijloc strâns în taior, totuși larg, tolerant...
Pas de undă, în pendul, dinapoi înainte;
În avansul Eteric, ne oprit... Doamne sfinte...

Doar cobor cu privirea... Fusta liră, elixir,
Copiind lungă coapsă, acoladă în potir,
Glezne fine, prelungi, ce se înalță în gambe-
Ce fragile, ce drepte, ca picturile-n stambe-

Spre genunchi de priere, strâmți și lungi, intuiți,
Amintind de gazele... zbor pe pajiști fierbinți.
Are părul ca pruna, luciul Lunii... cristalul,
Zâmbet, tic băiețește, doar în colț... imortalul.

Ochii umezi și calzi, înmuiere de suflet,
Migdalați, nepătrunși- nici nu sper s-o înduplec.
O îmbiere a rutinei, nimănui să n-o dai!...
Cum cafeaua sau drogul- nu te-oprești să le ai.

Dinții, perle de Arctic între buze prelungi
Desfătare-s.... De e stea?! Nu răzbați s-o ajungi.
Vrei, ca martor făpturii să fi pururi, mereu;
Păzitor și de corp, și de lacrimi... de-i e greu.

Te trezești însă, iute, nici n-ai timp, nu-ți permite
Nici un jind, nici un dor, exprimări potrivite...
Îți răspunde- glas fin la întrebare nepusă-
"Am gravat pe inel... o fidelă sedusă."

Mă întorc din aievea, nod am... lacrimă aștern;
Universul... nu știe cine îl face... etern?!

poezie de (2 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acasă

Este intrarea-n lume,
sau este o adresă
conformă firii,
sau înscris poștal.
Este o bază de renume
cu trimitere expresă,
o simplă formă a denumirii,
sau e-un mod de-a fi, de spirit... material.

Reper de-o casă
și un obicei,
e-o limbă
și c-un teritoriu;
o judeci sigur de frumoasă...
E locul ce-l numești "ai mei",
unde natura nu se schimbă
și doru-i sigur vis real, din iluzoriu.

Ciudat liant e,
nu-l poți dezlipi
de ești plecat
și nu ști cât vei sta
oriunde-ai fi și câștigi briliante,
căci tot acolo ai vrea să ai copii...
Este prin excelență loc predestinat.
Ție hard de cord și minte, orice-ai îndura.

Este o casă
sau o țară,
unde îți sunt străbuni
și mulți contemporani,
îți este locul de trăit și stat la masă;
acolo unde-i veșnic primăvară,
unde chiar și dușmani ți-i știi, cum c-ar fi buni...
Căci ei îți vorbesc limba, te-nțelegi... toți sunteți suverani!

poezie de (3 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floare

Pastel din humă, răsărit petale
În culori de vis ce nu poți reproduce,
Mânjind de-o frumusețe eternă
Pământ sau cer, ce altfel ar fi goale
Și lumea-ntreagă nu s-ar reproduce...
... O himeră.

O hrană a sufletului de dulceață
Din gâzele-mbătate-n fin nectar,
Sublim ingredient de fine simțuri
Dintr-o planetă-nfiorând în colț de gheață
Sau un umed tropic... ingerând un insectar
... Capcană-n zimțuri.

Cupă-n venin cu gust parșiv de drog
În miresmi de crin sau laurul mortal,
O catifea cu imitații crunte ale teamei
Să n-o atingi, s-o scuturi, să-i iei rod...
Se-ngemănează-n fioros de "look" de animal
... Cu otrava zeamei.

În final scurt, ce-i vine efemerei,
Își joacă eternul rol al actului "self sex";
-nsămânțeze câmpul, muntele-n culori,
Ne producând gratuitatea ființei Terrei...
În fond pe-a noastră, componenții de-un index
... Cu ea trăind și tu... ca să nu mori.

Este sublimul frumuseții algoritmic remultiplicat
Dintr-un străfund de timp imemorabil, fără dată,
Ce pururi, sigur a perpetuat mirosuri, gust, fiori,
Într-un reciclu minunat de flori, de flori, de flori...

Te însoțind din primul plâns, al tău... la al altora... când mori.

poezie de (18 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iad

Cererea este uriașă, deci sunt foarte mulți pe un loc,
locul unde se arde... fiecare
într-o smoliciune de trupuri cu limbile lungi,
mai ales cu cât sunt mai negri...
toți păziți de-alții cu furci,
ca să-i prindă pe cei ce sar rândul, de zboară
din dansul ce tot ține într-o horă, într-una, un fel de erotic de joc
pe parale murdare
și unde-i tot o frecare între toți, dezgoliți, de sar fulgi...
Toți cu afișe pe frunți, unde scrie c-au tot... Sunt "integri"!...

... iar muzica-i tot drăcescul de ritm, un fel de rap
mai mult vorbă goală,
cu povestea cu capra... moară, o manel... iadă
și-i coadă la înfipt...
din sărut se înmulțesc,
că-i un lins reciproc printre fese, în spate, sau față... nu scap
nici eu, ce doar am ajuns, că e liber intre cu tot, cu coada cea lungă, poznașă
și chiar de plâng toți de durere... de toi, să nu scadă...
sunt tot mângâiat să-i mai las tot mai fript
și în genunchi dive scumpe, în scris sau oral, mulțumesc...

... când, se strigă, cu toții se știu, se cunosc, s-ar cunoaște,
c-au brațe deschise ia... cuprindă
își dau tot, suflet vând...
nu e, nu se vede, nu costă
și femei și le lasă, le dau după un timp, plictisiți,
se ciocnesc în orice zi între ouă, ca-n Paște,
întind mâna s-apuce, că știu doar să prindă
ce e nou, doar stau rând,
își împrumută ce-a... fostă...
și tot, ce-au mai luat -de se dă- țin, eu, loc, la... iubiți.
Fugi satană, că lasă, n-o să-i las... neplătiți!

poezie de (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul

Este mai mult de-o simplă închipuire,
Adică, nu-i neapărat un trup, o fire.
E o încercare, d-exprimare oarecare
Fără pretenții certe, de finalizare.

Este-o realitate existentă, evidentă,
De a-și transmite, ce dorință are, ardentă.
E ce-l ce-și caută cu înverșunare și-are adepții
Așa cum profu', prin predare își face lecții.

E neînțelesul general, este-un mister
Ce nu degajă integralul, un boem, un auster.
Îți dă ocazia unor reflecții fine...
Incită, oferă, și pui restul de la tine.

E-un summum infinit, este un geniu,
Este rarisima apariție de mileniu.
E chintesența ce n-o știe omenirea...
Singur, se leagă trup și suflet, cu iubirea.

Ei-s totul, la un loc, ei sunt mixtura,
Tot ce-au creat, cu proza, tot, literatura!
De nu vor fi, nu sunt, n-ar mai fi fost,
Eram sortiți... ca să știm totul, pe de rost!

poezie de (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pierdere

Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ți faci balanța între alb și negru;
Căci nu poți pierde, ce de preferință, dai...

Ba încă, te poți pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanțe;
Avutul de o viață, în instanțe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...

E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viață;
Ca și cum existența-i simplă ață
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...

Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduții printre nori;
Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.

fie doar un tas cu dedicații
În care unii au prescris nereușite;
Un tur de mâini cu mințile zdrelite,
Iar alții, doar câștig și incantații?

Și oare cine ține talere egale
Și cum împarte greutăți... nemăsurat?
Cum apriori poate fi-neînduplecat
D-inechitatea; lux și fericire... cu spitale!?

fie doar un minus din egal;
Din ce a fost... scăzut din material?
Sau e un vid, indus universal,
De nerecuperat; cum mortu-i imortal?!?

Cum se acceptă, în singur Univers,
Doar instabilitate și incertă pace?
Suntem sortiți, fără de schimb la a bine-face?!...
Lăsați-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!

poezie de (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inimă... sau... Suflet

O minge de oinist purtăm,
De roșu vânăt, striuri albe.
Cu ea decidem, de cântăm...
Și facem bile negre... albe.

Se umflă și se lasă moale,
Ca s-o simțim, că o avem.
Pornește singură și moare;
Cheie nu-i dăm, căci nu putem.

Ea, îți face rozul din obraji,
Culori de iris, le pictează...
Ne frânge-n dragoste, spre dragi;
Făr' să se vaite... nu oftează.

Aleargă, zile, ani, cu tine,
Să nu te lase, fără sânge.
Câștigă... cupe! Pierzi... revine!
Chiar de-ai pierdut, ea, nu se plânge.

Ne semnal de neputință,
Când ai uitat s-o iei în seamă.
Ține la tine... Și ea-i ființă!
Ți-e partener, până... la dramă.

Cu ea, ne alegem ce ne place,
Frumosul, bunul, sau destinul.
Împunsături de simț ne face;
Căci, ea decide, ce-i sublimul.

Se lasă greu... La neplăcut
Se strânge! Dacă îi e frică
Se-avântă în ropot de bătut;
Doar sfat îți dă, nimic nu strică.

Nici mari pretenții nu invocă;
ții la ea, așa cum ține.
Căci e din suflet, nu e rocă;
De tu-i vrei rău, ea îți vrea bine.

Se zbate singură în piept,
Lumină n-are, voce nu...
În dezvoltare e expert;
Dintr-un nimic, te-a făcut... tu.

Țintit ai fost? Ea, ți-a spus, da!
Căci doar ea știe ce se cade...
Ai luat-o gaj. Nu se putea
Să te înșeli... cu serenade.

Te lasă, dacă vrei s-o schimbi,
Cum o soție, ce-ai iubit.
În piept, pe alta poți să plimbi;
Tu-al ei rămâi, la nesfârșit.

Și e fragilă, și e dură.
Chiar de o pui, în bloc de gheață,
Te răsplătește cu căldură;
Ți-e singurul, bilet... de viață.

poezie de (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invitație

Haide, vino-mi în gând.
Adu-mi timp din trecut.
Redă-mi vis ce-am avut,
Când trăiam zile-n rând.

Haide, vino stai,
Timp să-ți iei, vis să fie...
Mâna-mi pernă să-ți ție...
Cap să pui, corp -mi dai.

Haide, lasă-ți privire
De ochi calzi și căprui;
Ce-ai promis nimănui...
Mi i-ai lăsat... nemurire.

Haide, buze de sânge,
Zâmbet fin ca de nimfă.
Sunt doar sevă și limfă;
Căci arcaș mă străpunge.

Haide, acoperă-mi față
Cu fuior de-adiere
Din șuvițe de miere;
Părul -mi ca dulceață.

Haide, puneți obraz
Roz, de freamătul vrerii...
Catifea dă-i plăcerii;
Fă-mi din simțuri talaz.

Haide mâini de liane,
Ia-mi ce aer respir...
Suflul făți-l un fir;
De miresmi diafane.

Haide, coapse în potir,
Lasă-mi iris să zboare.
În coloritu-ți de floare;
mă pierd în delir.

Haide, trup de mistere,
Dă-mi atingerea fină
De corp suplu, de albină;
Cu venin de plăcere...

Haide, -mi al tău salt,
Pune-mi aripi, picioare...
Dă-mi elan de încercare;
învăț zbor, spre înalt.

Haide, stai, nu pleca,
Fii din nou lângă mine.
Viața e goală de tine;
Fă-mi din azi... ce era.

Haide, du-mă de vrei
Pe tărâm ce te ține...
Fă-mă extaz, din suspine
Și ofrandă; de ai, zei.

Haide, -mi iar fior.
Inima-mi vreau s-o frâng...
Nod în gât, -mi plâng...
Suflet -mi, să nu mor.

Oh, destin ce se cerne!?
Nici nu-i vis, e aieve...
Tot sublimul de Eve
Lângă mine... se așterne!

poezie de (29 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ispititoare

Frumusețea, nu-i neapărat criteriu...
Cu siguranța însă eleganța-i este
Cum e regina sau împărăteasa la imperiu...
Celebrele eroine, de roman, sau de poveste.

Inteligența îi este sigur necesară
La fel și bunul simț, îi e primordial.
Expunerea în dorințe îi e clară...
Cititul, istețimea-i sunt... memorial.

Are mișcări feline și unduietoare...
Mâna o duce în gest de indiancă.
În urmă lasă un fin parfum de floare
Și are piele de măslin, de italiancă.

Sânii-i întrezărești mai mult cu gândul...
Îți dau înfrigurarea poftei fără saț.
Mijlocu-i mic, de zici că-l strângi cu pumnul...
Visezi să-l prinzi, -l simți, în zbaterea de laț..

De ți-a clipit din ochi și ți-a zâmbit
Întregul piept îți intră-n aritmie...
Ești fermecat instantaneu, ești ispitit...
Ești numai gând s-o ai, a ta să fie.

Și când picior peste picior își pune
- Ah, Doamne, cum femeile sunt "bune"! -
Aluneci visător spre goliciune;
Iubești, cât de naivă ar fi și fără înțelepciune.

O și visezi cu pletele pe spate
În extazul ce-o pătrunde de amor...
În gemete străfunde și ritmate
Nu contezi... Sleit ești de putere și de dor.

Cu gândul dus - eram pierdut în scris -
Când am simțit în nări o dulce boare...
M-a întrebat..." Accesul e permis... "?!
... O elegie de simțiri m-așteaptă, o ispititoare...

poezie de (25 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum să iubești femeia

Femeia trebuie iubită
În fiecare clipită
Fără întrerupere
Ca-ntr-un perpetuu mobile

Chiar înainte de a se trezi
La tine-n brațe să o ții
Să îi vorbești în șoapte
S-o strângi în brațe

Să-i spui că ai visat-o
În somn ai savurat-o
Ca-ntr-o poveste de amor
De ea îți este tot mai dor

Visurile sunt stări ce le trăiești în noapte
Sunt amintiri ce nu se vor uitate
De vrei femeia s-o iubești cu voluptate
Poți să-i vorbești de vise, iubește-o în realitate

Să o iubești la mic dejun
Spune-ifără ea ești un nebun
Să-i amintești că e frumoasă
Să o săruți când pleacă de acasă

La ea întreaga zi să te gândești
La prânz și seara doar de iubire să-i vorbești
S-o rogi de ea să îți vorbească
Cuvintele ce-i spui, să nu o plictisească

Să-i amintești, când tristă este
viața-i o poveste
Ce niciodată nu se va sfârși
Atâta timp cât ea te va iubi

Câte un buchet de flori
Să-i dai în fiecare zi
Și dacă romantic vrei să fi
Să-i scrii și poezii

Să o privești în ochi
În mână capul îl ții
Să o săruți pe obrăjori
De dorul ei să-i spui că mori

Să nu îi spui c-ai obosit
Să nu-i arăți, dacă ești plictisit
Să îi vorbești de viitor
De ea mereu îți va fi dor

Să-i amintești de prima întâlnire
Chiar dacă uneori a existat și-o despărțire
Să îi spui că-n lumea astă
Ea va rămâne o pasăre măiastră

Și seara când acasă stați la masă
Să îi mai spui o dată cât este de frumoasă
Și dacă îmbrățișați mai beți un par cu vin
Să-i spui că viața lângă ea este un vis divin

Chiar dacă anii au trecut
Să o iubești la fel de mult
Și fiecare zi să fie un început
Pentru iubirea voastră

Cum să iubești femeia, rămâne
Pentru mulți bărbați un fel de-a spune
Doar pentru mine a te iubi
E unicul motiv, pe lumea asta, de a mai trăi

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Automobilul

În fond e-o tablă contorsionată,
Metal înșiruit în lonjeroane...
Pe scaun stai și e capitonată
Și-i plină de șuruburi și piroane.

Are și uși și geamuri, ca o casă
Îi treci de prag, are tavan, podea,
Are oglinzi, confort, e luminoasă...
În ea te poți culca, ca pe-o saltea.

Dar ne e visul fiecăruia din noi,
E mersul în deplină libertate...
Te scoate-n lume, e prezentă la nevoi;
E standardul de viață și de calitate.

Este-o comună, foarte șic, rasată,
Îți poate conferi o clasă, un statut...
Tot ea e "aspiranta" veșnic adulată
Și locul preferat de-un prim sărut.

Ajungi să o iubești ca pe-o femeie,
Un ideal de-ascultătoare și docilă...
Poți s-o pornești când vrei de-i dai o cheie
Și-o schimbi dintr-o bătrână, cu copilă.

I-am dat puterea, ce-i nețărmurită;
Îți poartă trup născut, bolnav sau mort,
Ia ființe, mutilează, o tratezi rănită...
Este-o autohtonă sau produsă de import.

Facem cu toții pentru ea o pasiune,
Muncim ca s-o avem și ea muncește...
E simbolul de secol, de perfecțiune!
E sclava noastră și stăpân de sclav... mașina este!

poezie de (25 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lasă-mi

Lasă-mi doar o fină uvertură,
Loc de-o șoaptă oricât e de mică
Din pastelul ce blând l-ai pe gură...
m-aprinzi ca pe-un led în aplică.

Lasă-mi doar din păr o șuviță
Dintr-un fir, nesfârșitul de tine,
Ca s-o gust cu nesaț ca p-alviță
Lipind suflet albit de suspine.

Lasă-mi doar o-adiere d-atingere
Din fiorul din suflu-ți mireasme
-mi iau zilelor fade o stingere
Cu grăbire-n spre nopți de fantasme.

Lasă-mi puful "duvet" de obraz
În însemnu-ți ștrengar de gropiță,
-mi sting lacrimi în ea la necaz
Dintre picuri ce-i vărs în suviță.

Lasă-mi perle pe firul de buze
Înroșite-n nespusă priere,
De la sânge de stoarse meduze...
Cum venin ce-amorțește de vrere.

Lasă-mi arcul prelungelor gene
-mi agațe aorta-n delir,
mă-nec, un bețiv Diogene,
În cald sângele-ți vis de-un potir.

Lasă-mi sparte cristale-n oglinzi
În culori cafenii-n calde tonuri
Ce-n arcan îți dau laț mă prinzi
Prin pupila-ți neant, citind tomuri.

Lasă-mi locu-ți în finul auz
Rezonând 'n filigram de-un cercel
-mi întoarcă nevrutul refuz
De cuvinte ce nu-ți plac de fel.

Lasă-mi simțul suav de parfumuri
Peste freamăt de fine narine
Ce-am cules dintre miile drumuri
Să-ți fac dar... să-ți fiu sursa de bine.

Lasă-mi albul de lebădă, gâtul,
inspiri din tot ceea ce simt,
S-am loc unde să mușc cu sărutul...
S-am un semn că-i aivea, nu mint.

Lasă-mi totul ce ești, oh candoare,
pot timpul, nu singur -ndur,
Să-ți fiu firul din glastră, o floare,
Să-ți fiu greier, etern trubadur.

Lasă-mi trupul cu tot sau o umbră,
m-ascund de o lume nevrută,
Dar să pot -mi trec viața, o sumbră,
Să ți-o-nchin... S-o ai în veci renăscută!

poezie de (21 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine-s Eu... fizic?!

Oare din ce-s făcut?... Din apă?
-mi curg ideile în neștire...
Sau sunt din fier fără simțire
Din hematii, sau dintr-o placă!

Căci sunt și moale precum puful...
Te poți culca, sau te afunzi.
Sunt voalul "burqa" să te-ascunzi,
Sau sunt un por... Respir năduful.

Sunt mii de scumpe minerale,
Sunt aur de inel de nuntă.
Pot fi carbonul fin, de-ascultă
Din microfoane Universale.

Conțin cristale, diamante;
Poate nu-s șlefuit de-ajuns...
De-o faci, pătrunzi în nepătruns;
Te porți ca mine... în nestemate.

Îți dau sursă de vitamine
Crescând alături... Devrei?!
Să-ți fiu petardă de scântei
Soarbe-mi vigoarea, fii tu... mine!

Am proteinele existenței
De-aminoacizi esențiali.
Hrănesc o lume de imortali...
Ia-ți ADN-ul inteligenței!

Sunt sursa de-arderi din glucide;
De zahăr vrei, am gust de dulce,
Nectar îți dau... de nu te-ai duce.
Ce teamă am de Efemeride!

Topit, sunt sursă de săpun.
Lipidele-mi îți pot da sclipire...
vrea să spăl... o Omenire!
O Terră pură, tu mai bun!

Sunt la un loc, o FĂCĂTURĂ,
O replică la nesfârșit
Cu gând, știu ce-i infinit...
Sunt Univers... o AVENTURĂ!!!

poezie de (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia

Femeia este ceva minunat
În viața fiecăruia bărbat
Ea face bărbatului viața frumoasă
Chiar și cu o vorbă duioasă

Și-n fiecare zi ea este cu el
La bine, chiar și când e rău,
Ea știe mereu cum trebuie facă
Să-i fie bărbatului viața dragă.

Femeia-n viața fiecărui bărbat
Este ca o rază de lumină
Arde mereu și niciodată nu se stinge,
Dă numai caldură și nu frige.

Ea îl iubește zi de zi necontenit,
Îl face pe bărbat ca să se simtă iubit
Și chiar de nu simte iubire, ea
Face ca bărbatului mereu să-i fie bine.

Femeia e ca un vis real,
Un vis ce zi de zi noi îl trăim,
O vezi, dar este greu s-o înțelegi,
O simți, dar este greu să o atingi.

Și inima e greu ca să i-o frângi
Pentru că niciodată nu se dă bătută
Pentru că femeia în fiece zi luptă
Chiar și atunci când nimeni nu vrea s-o asculte.

Ea nu lasă un lucru neterminat,
Gândește diferit față de bărbat
Și duce la sfârșit orice început
Chiar dacă are doar de suferit.

Femeie rea pe pămant nu există,
Există doar femeii rău prețuite
Pentru că insuși cuvântul femeie
E cel mai bun lucru din lume.

Femeia este ca un talisman
Și peste tot bărbatul dorește s-o ia
Pentru că ea are grijă de el
Și îl păzește de tot ce este rău.

Curaj femeia îi dă unui bărbat
Chiar dacă nu-i bărbat adevărat,
Și face din el un învingător
Chiar și atunci când e pe locul doi.

Nu poți cunoaște o femeie cu adevărat
Chiar dacă crezi că multe ai aflat,
afli tot despre o femeie
E ca și cum ar treubui zbori la stele.

Nici timp nu am avea destul
Ca cunoaștem un ideal necunoscut,
Ca cunoști măcar puțin pe o femeie
Mai bine las-o să te cunoască ea pe tine.

Fară femeie viața unui bărbat
E fară sens, el pare neînsemnat,
Așa că trebuie mereu să le iubim
Să le stimăm și să le prețuim.

Și chiar de uneori ele ne par rele
De fapt ele sunt cele mai bune,
Așa e stilul lor de a ne spune
ceva noi am făcut greșit

Sau poate puțin noi le-am iubit
Și vor să le iubim puțin mai mult,
Să le-aratăm în fiecare zi
Cât de importante pentru noi ele sunt.

Și ele sunt ceea ce ne-am dorit
Și nu ne dorim altceva nimic,
Doar timp ca să le putem iubi
Și să le arătăm tot ce simțim.

Femeia iubește-o zi de zi,
În brațe mereu trebuie s-o ții,
daca ea va obosi
Viața frumoasă noi nu vom mai simți.

Și de aceea trebuie știm
Cum să le-alinăm, cum să le prețuim,
Ca nicioadată să nu ne plictisim
Lângă femeia pe care o iubim.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu poți să fii sigur că moneda nu se devalorizează, deci dacă ai bani deoparte, nu poți sta complet liniștit, pentrunu ești 100% în siguranță. Nu poți să fii sigur că partenerul sau partenera de viață nu te vor părăsi, deci nu ești 100% în siguranță nici la capitolul acesta. Nu poți să fii sigur că vreo boală cruntă nu te va lovi, deci nu ai siguranță 100% nici aici. Asta ne învață că nimic din ce este în exterior nu este sigur, iar securitatea, siguranța și confortul pe care ni le dorim atât de mult, nu există decât într-un singur loc. Acel loc din tine care știepoți să pierzi sănătate, iubire și tot ce este material și totuși, stând în curul gol printre ruine, poți să te bucuri că mai respiri. Acel loc este singurul loc pe care te poți baza, este singurul loc "real" și "palpabil", este ceea ce îți dă liniște și siguranță. Întoarce-ți privirea din afară înspre înăuntru și onorează, hrănește și îngrijește acel loc pentrude acolo izvorăște fericirea. Păstrează-ți privirea în afară și mori de frică, stres și inimă rea, copleșit de suferințele zilnice.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singur

Mi- e dor nespus de mine... fizic!
Călătorind pe alei de parc...
Cât de ușor eram... un arc,
Cu trup de pană, suflet liric.

Nici inima n-aveam cu mine...
Era în zbor, în ascunsă stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea,
Ce-o rezervasem pentru tine!

Și-un colibri îmi eram, în minte...
Eram în zbor, din floare în flori.
Nectar să-ți dau... că poți să mori;
Așa mi-ai spus, o rugăminte!

Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zăgan.
Eram un fulg și doar plonjam;
Doar vis... vroiam real, șterg!

Ades, din pas, îmi luam elan
În triplu salt, fugeam ferice.
N-aveam rival... Cine strice
Extazul; ce mi-a fost alean?

Un râs nebun stătea iasă
Din piept, din brațe, din obraji.
Zburam... Te văd cu buze fragi
Cum râzi; când vin la tine acasă...

Când chipul încă îți visam,
Zăresc printre arbuști, un cuplu...
Numai simt, nu mai am suflu!!!
Erai, iubit-o... Te pierdeam!

poezie de (30 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din tot ce-i

Din fiecare cupă-n floare
Tu-mprăștii lumea de nectar,
Din stele ești o călătoare
Regină, în stupul planetar.

Din munții albi de spumă castă
Ești piscul ce vor toți s-atingă,
Din închisori ești o fereastră
De-azur ce dorul vrea să stingă.

Dintre petrecerile lumii
Tu ești dorita parteneră,
Din nestematele minunii
Tu faci brățară viageră.

Din tot adâncul de mister
Ești mina-n pietre prețioase,
Din tot ce-n zbor este pe cer
Ești flacăra de rugi pioase.

Din fundul de abis marin
Tu ești lumina călăuză,
Din glas ești sursa de suspin,
Din scris doar tu te-așterni, o muză.

Din toate viile-nsorite
Tu ești esența de licoare,
Din tot ce-n lume sunt ispite
Ești singura ce dă candoare.

Din dor de-a fi, de-a exista,
Doar ochii tăi dau strălucire;
Sunt perle din ocean, din nea,
Ce-mpodobesc o omenire.

Din tot ce-avem divinizat;
Ce-i simț, auz, vorbit, privit,
Din visul de-o eternitate,
Doar tu s-ai drept de moștenit.

Din toate zilele ce am
Cele mai scumpe sunt cu tine,
Din nopțile ce nu dormeam
M-ai îmbătat de miresmi fine.

Din fiecare clip-a vieții
Doar tu-mi faci ore de nesaț,
Din anii dulci ai tinereții
Doar tu mi-ești chip de vis la braț.

Din tot ce nu-i și din tot ce-i
plămădești ce nu există;
Dintre fărâme mă iei...
Să-ți fiu ingredient pe listă!...

poezie de (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aceasta nu-i o declarație de iubire

Aceasta nu-i o declarație de iubire
Nu-ți spun nimic, doar mă uit
Peste umărul tău
Și-ți sărut de departe
Cu buze de ceață
Zulufii somnoroși de pe ceafă
Nu, nu-i o declarație de iubire
Îți mângâi doar cu palme de fum
Fruntea plecată pe file
Îți ating neștiut genele întoarse
Și prind în căuș libelula de smalț
A privirilor tale
Nu-i o declarație de iubire
vrea doar să-mi pun ca în vis -
Pecete pe gură -
Mâna-ți nervoasă cu degete lungi
vrea să-ți simt
Cu obrazul, sfioasă
Tremurul sângelui
Pulsând lângă ureche
Nu-i o declarație de iubire
Doar te aștept cu sânii zvâcnind
Să te cuprind pe de-a-ntregul,
Tandră, vicleană
Ca o iederă caldă de noapte
Tresărind pielea dulce
S-o gust pe-ndelete
Ca pe-un fruct parfumat
Aceasta nu-i o declarație de iubire
Doar îmi deschid trupul
Grădină cu porțile rupte -
Pasului tău hotărât
S-o stropescă, s-o ude
S-o plouă cu dragoste,
S-o ucidă de tot
S-o învie

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămâi

E iarăși noapte și iar aprind pe cer o stea.
Cuprind cu ochii un infinit ce-al meu l-aș vrea.
Te las și iar în gandurile-mi toate te adun,
Rămâi tot ce ești astăzi, chiar de ar fi un vis nebun.

Te voi chema de-apururi in șapte veșnicii,
Te las, mi-e dor și iar te chem vii.
E tristă fără tine viața chiar și în Paradis.
Acuma cred că tu ai fost și ești al vieții mele vis!

Ce n-am știut și încă încerc aflu de la zei,
Este dece să ți se ia ce ai deja, și-atât de mult tu vrei?
Eu sunt poet, te caut mereu in versuri de iubire
Și mor, asa cum Veronica în versuri scrise de Mihai murea de fericire!

Ies uneori afară privind cruciș la Luna,
Doar ea e vinovată că viața mea nu-i bună.
vrea s-o rog -mi ia din haruri măcar unul.
Și să îmi dea în schimb un vis, singurul vis... "nebunul".

Char de rămâi doar vis, fii un vis frumos.
Zâmbește sorții tale, alintă-mă duios,
Și nu uita că mai presus de toate și de Zei,
E fericirea ce mereu o voi citi in ochii tăi.

Rămâi mereu ce ești acum... iubirea mea,
de vrei!

poezie de
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între meridiane

Pe țarina, meleag natal, când vii stai,
Căci o visai cu gând copil, sau tânăr
Și nu-i ce-a fost; nu ți-e la cap, un umăr...
Nu poți fi doar o țintă, tot dai!

Și întors, în lumea largă acceptat,
Așa cum ești, cu tot, cu tarele etniei,
Revii –căutat, știi- doritul meseriei;
Măcar ești roata lipsă, din mers, neșchiopătat!

Doar gândul, iar himeră, îți tot spune
În zile de amurg, cu altă, altă boltă,
Că suflet ți-ar mai cere din nou, o altă voltă
Și dor, uituc de toate, stupidul, te răpune?!

Iar vis, ca orice vis, îl crezi un schimbător
Și lași un zi de zi, câștig, amici leali,
Zburând cu minți zălud, spre paria reali,
Din țara, toată rană, ce-și fură viitor...

Și nu găsești, iar, cine să-ți fie ascultare,
Că nu-i decât mocirlă piscina de înot
Și furtul de căciulă, cu mâna pân' la cot...
Nu e, decât narcisic, o rută... ci cărare!

Revii scârbit de tine, te pipăind ce ești
Și-ți juri, a câta oară, doar logică fii,
Îmbrățișând pe-ai tăi și alți ferici, că vii
În țara ce te așteaptă; doar tu să o primești!?!

... Uitând de măscăricii, din naștere... prostești!!!

PS
Când țară n-are grijă de mine, individ
Și Stat de vorbe goale, ce tot eu țin, mă fură,
Iar un popor, ce-și zice că e, e-o făcătură,
Căci se complace, vrea, să-i vină rând rapid
Și "lui" să-i fie sus, la rându-i, jupoaie...
Refuz, ca un berbec, să-i fiu în turmă... oaie!

poezie de (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!