
* * *
S-auzi un graur cântând
E sau ceva nespus de sfânt,
Sau doar banal.
Și nu-i de vină pasărea;
La fel ea cântă pentru ea
Sau pentru mulți.
Urechea înveșmântă
Tot ceea ce ascultă
În sur sau alb.
De-i cântecul plin de mister
Sau fără de fior în el,
Decidem noi.
"Melodia e-n copac"-
Zicea un sceptic. Cum să fac?
"Ba nu! E-n noi!"
poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brândușa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!



Citate similare
Numai cântecul există
Cu ochii
larg deschiși
nu văd pasărea
ci numai cântecul...
Îi simt
respirația,
bătăile inimii
pasărea o aud
mereu cântând
iar trilul curge prelung
cât cerul de imens
dar pasărea n-o văd
este doar cântecul
cât întregul Univers...
poezie de Nicolae Căruntu din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ca să pictezi o pasăre
Pictează mai întâi o colivie
cu ușa deschisă
pictează apoi
ceva frumos
ceva simplu
ceva util
pentru pasăre
Pune apoi tabloul pe un copac
într-o grădină
într-o pădure
sau pădurice
Ascunde-te-n tufiș
fără nici o vorbă
fără să te miști...
Câteodată pasărea vine repede
dar e posibil să treacă ani
până se va decide
Nu te descuraja
așteaptă
așteaptă ani la rând de-i necesar
cât de încet sau cât de repede veni-va pasărea
n-are nici o legătură
cu reușita tabloului
Când pasărea sosește
dacă sosește
păstrează tăcere adâncă
așteaptă ca pasărea să intre în colivie
și când a intrat
închide-ncetișor ușița cu pensula
apoi
șterge una câte una gratiile
având grijă să nu atingi aripile păsării
Pictează apoi copacul
alegând cea mai frumoasă creangă
pentru pasăre
Pictează frunzișul verde și vântul proaspăt
pulberea solară
foșnetul animalelor de iarbă-n căldura verii
și-apoi așteaptă ca pasărea să vrea să cânte
dacă pasărea nu cântă
e un semn rău
semn că tabloul e rău
dar de cântă - e semn bun
semn că poți să-l semnezi
Atunci smulge-ncetișor
una din penele păsării
și scrie-ți numele-n colțul tabloului.
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Vlad Druc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ascultă
Ascultă, te rog, ale pianului sunete,
Dans pentru gânduri și pentru minte!
Simte cum lungește timpul, pianul,
Cum minutul îl face, cât anul!
Te rog, ascultă vioara sublimă,
Cântec duios, leac pentru inimă,
Cum plânge de jale, de of și de dor,
Și te înalță, apoi cu un dulce fior!
Ascultă, te rog, ascultă și naiul,
El ne povestește și doina și vaiul,
Cum măsoară și picură prin el viața
Și ne veselește, ca pasărea dimineața!
Ascultă, ascultă, te rog și chitarele,
Leac bun, pentru toate mădularele,
Când chitara puternic vibrează,
Sângele-n vene, dansează, dansează!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pasărea din Colivie
Pasărea liberă saltă
pe aripi de vânt trăind momentul
și plutește în aval
până se termina curentul
își înmoaie aripile
în razele portocalii ale soarelui
și îndrăznește să revendice cerul.
Dar o pasăre care pândește
din colivia ei îngustă
rareori poate vedea prin
zăbrelele furiei ce o gustă
aripile îi sunt tăiate și
picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou
pentru că pasărea închisă
cântă despre libertate.
Pasărea liberă se gândește la o altă adiere de vânt
la vânturi ușoare, favorabile, printre copacii suspinând
și la viermi grași așteptând-o pe iarba zorilor luminoși
și numește al ei tot cerul frumos.
Dar o pasăre în colivie stă pe mormântul viselor
umbra ei strigă într-un țipăt de coșmar mistuitor
aripile îi sunt tăiate și picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou
pentru că pasărea închisă
cântă despre libertate.
poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Marius Alexandru
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ca să zugrăvești o pasăre
Întâi să zugrăvești o colivie
cu ușița deschisă
să zugrăvești apoi ceva drăguț
ceva simplu
ceva frumos
ceva de folos
păsării
Să pui apoi pânza pe-un copac
într-o grădină
într-un crâng
într-o pădure
după copac să te ascunzi
făr o vorbă să scoți
făr să te miști...
Vine-ndată pasărea uneori
dar pot trece ani și ani
pân-ar voi să vie
Nu te lăsa
s-aștepți ani în șir de-i nevoie
a păsării amânare ori grabă
n-au cu izbânda pânzei treabă
Când pasărea vine
de vine
mut în tăcere să rămâi
pasărea să intre-n colivie s-aștepți
și de a intrat
cu periuța ușor închide ușița
apoi
zăbrelele rând pe rând să ștergi
cu grijă să n-atingi nicio pană a
păsării
apoi copacul să zugrăvești
și-un ram mai arătos să-i alegi
păsării
să zugrăvești frunzișul verde și-a vântului răcoare
pulberea soarelui
și foșnetul gângăniilor ierbii în arșița verii
și apoi s-aștepți să vrea să cânte pasărea
De pasărea nu cântă
semn rău s-arată a fi
de cântă semn bun se dovedește
semn că te poți iscăli
încetișor atuncea smulge
o pană din a păsării penet anume
și pe un colț al pânzei îți scrie al tău nume.
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Glasul stelelor
Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
și-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă și Pământul,
cântă și lacul albastru,
în care se oglindește cerul,
ce dirijează concertul broaștelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
și ne ține de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul și pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrățișându-se cu roua dimineții,
cântă și lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna și destinul,
cântă și inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apleacă-ți urechea...
Apleacă-ți urechea la duhul ce-ți plânge
În surdină...
Ascultă-ți tăcerea ce cheamă și strânge
Lumină...
Apleacă-ți urechea la cântul ce naște
Plăcere divină
Și ascultă Divinul ce-n duh îți renaște
Pace deplină.
Apleacă-ți urechea la Pacea divină!
Ea-i garanția
Că-n tine e plin de Cer și Lumină,
Sporind veșnicia...
Apleacă-ți urechea la pacea ce cheamă
La luptă
Căci pacea din suflet ușor se destramă
De-i lupta întreruptă.
Apleacă-ți urechea la lupta ce geme
În duh,
Luptând să-auzi Glasul gata să cheme
În văzduh...
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har, Zidire Spirituală
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează
Păstrează ochii fără vină,
o clipă nu-i lăsa furați.
Plutind pe valul greu de tină,
stă nufărul ca o lumină.
Păstrează ochii fără vină,
mereu pentru Isus curați.
Păstrează pentru El urechea,
să n-o lași pradă nimănui.
O șoaptă, cea dintîi, străvechea,
a smuls din Paradis perechea.
Păstrează pentru El urechea
sfințită pentru glasul Lui.
Păstrează buzele curate,
potir de rugi și de cîntări.
Jertfind un trup mai sfînt ca toate
Isus ne vrea ca nestemate.
Păstrează buzele curate
să-L poți primi cu sărutări.
Păstrează inima ascunsă,
să nu fii de săgeți răpus.
Sub pavăza cea nepătrunsă,
sub stropi din coasta Lui străpunsă,
păstrează inima ascunsă
pentru Isus, pentru Isus!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cerul devenise pentru mine ceea ce este pentru orice bucureștean. Ceva lipsit de orice fior metafizic, un albastru decolorat banal, murdărit de fumul fabricilor, de unde când se înnorează, cad ploile care umplu orașul de bălți.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Mihaela T
Comentează! | Votează! | Copiază!




Iubire fără vină
Îmi spui că ochii mei
N-au vină că-i iubești
Ți-e verdele-n condei
Rugi dumnezeiești.
Ce este de-i iubești
De nu se cheamă vină?
Oare-s iubirea din povești
Și-a ta dulce copilă?
Ce este de-i compui
Și nu se cheamă vină?
La Ceruri să mă sui
Și-n tine mă alină.
Ce este când îmi spui
Că verdele te cheamă?
Să fiu cum alta nu-i
Iubirea-ți de aramă?
Nu știu ce-ți sunt
Dar știu că-ți Mulțumesc
Că ești poemul sfânt
Pe care îl iubesc.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Câinii sunt mai buni pentru oamenii, pentru că ei știu... dar nu spun.
citat celebru din Emily Dickinson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


El e Adevărul Sfânt
Fie-ți azi la îndemână
Doar Cuvântul Celui Sfânt
Dragostea să îți rămână
Ca să fii numai lumină
Țărmuit doar în Cuvânt
Împletește-ți dar viața
Azi pe urma Lui Hristos
Treaz fiind în dimineața
Ce îți lipezește fața
Dar în cerul glorios
Fii lumină din Lumină
Condus doar de Duhul Sfânt
El pe brațe să te țină
Să fii veșnic fără vină
Cu viața în Cuvânt
Placă-ți dar chiar și mustrarea
Adevărul să-l trăiești
Ca să capeți îndurarea
Și pe veci chiar și salvarea
Sus în slăvile cerești
Încrezându-te-n Cuvântul
Sfânt și viu al Lui Hristos
Tu lucrează dar pământul
Chiar de-l bate azi și vântul
Ca să fii victorios
Înțelege-ți dar menirea
Omenirii un sol să-i fii
Căutând desăvîrșirea
Înnodată cu iubirea
Ca s-ajungi în veșnicii
Fii un rob al Lui Hristos
Însă plin fii de credință
Având ochii sus nu jos
Ca să fii victorios
De har plin și biruință
Domnul Isus ce-ți vorbește
Prin Cuvântul Lui cel Sfânt
Todeauna tu-mplinește
Și Cuvântul îl trăiește
Cât umbla-vei pe pământ
Nu pe Lege tu să pui
Preț ci pune-l pe Hristos
Pe Ființa Domnului
Căci ființă ca Ea nu-i
Cât umbla-vei aici jos
Pentru noi Legea-i Isus
El e Adevărul Sfânt
Cum alții pe lume nu-s
C-al păcatului apus
Ne e dat doar prin Cuvânt
Prin Hristos doar se termină
Păcatul nelegiuirea
El ne scoate la lumină
Și ne face fără vină
Omorându-ne dar firea
Glorie dar Lui Hristos
Cinste slavă și onoare
Îi aducem dar de jos
Și îi mulțumim frumos
Căci ne dăruie salvare
20-10-2021 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lorelei
Eu nu înțeleg ce-i cu mine,
mă trage tristețea-n abis.
O veche poveste se ține
de sufletul meu și în vis.
E seară. Și Rinul sub zare
adoarme cu somn de voinic,
iar ultima rază sub soare
adastă pe stâncă un pic.
Și cântă acolo o fată,
pe vârful lucind de scântei,
în aur e dânsa-mbrăcată,
de aur e pieptenul ei.
Își mângâie părul ce-n unde
ca apa se vălură lin,
iar cântecul ei pătrunde,
căci plin e de-un farmec străin.
Vâslașul se pierde prin ceață,
De-un dor fără nume cuprins,
și stânca n-o vede în față
el vârfu-l privește aprins.
Iar râul - furia să-i vină
pe loc îl trimite în rai.
Ah, tu ești, doar tu ești de vină
cu cântecul tău, Lorelei.
poezie celebră de Heinrich Heine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Speranța e acel lucru cu aripi care zboară prin suflet și cântă neîncetat.
citat celebru din Emily Dickinson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul V
Nu-i faceți soclu! Deie trandafirul
prinosul lui de floare, an cu an...
Orfeu e în veci preschimb, și chiar zefirul
îl știe-în fel și chip. Ar fi în van
să-i dăm alt nume: -i pentru totdeauna
Orfeu, plecând, venind, cântând cu zorii.
Nu e de-ajuns s-auzi de-i sună struna
mai mult cât dăinuește cupa florii?
O, de-ați pricepe!... Trebuie să piară
chiar de se teme când se irosește,
în vreme ce prin grai el depășește
orice. Se-înalță, ne-nsoțit să moară...
Zăbrele nu cunoaște lira; silnic Firea
nu-i îngenunche-n zbor desăvârșirea.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!




Lui Alexandru Graur
Sandi Graur, se căznește
Să ne-nvețe românește
Îl vom crede, de-i va crește,
Bucățică ce-i lipsește
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Radu Dascalescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi epigrame despre Alexandru Graur

O carte
Nu-i navă să ne poarte-așa departe,
Înspre alte ținuturi, ca o carte,
Nu-i simpozion care să provoace
Emoții așa cum doar o poezie-o poate face.
Într-o astfel de traversadă se poate angaja
Fiece-amărât, fără opreliști sau hotare;
Cât de ieftină poate fi trăsura care
Plimbă sufletul omenesc din zare-n zare!
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
Speranța e un ghem mic cu pene,
Ce-n suflet așezat
O melodie fără vorbe
Îngână ne-ncetat.
Mai dulce-i vocea în furtuni
Și nici un vânt n-a îndrăznit
S-alunge pasărea micuță
Ce-ades' ne-a încălzit.
Eu am auzit-o pe îngheț
Și pe vicleana mare,
Dar ca nicicând nu mi-a cerut
Fărâmă de mâncare.
poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brândușa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cântă cucul
Cântă cucul în grădină,
parcă-mi caută pricină,
deși n-are nici o vină.
Cucu-și umflă pântecul
și-și dezmiardă cântecul
slobozindu-și sufletul.
El singur știe ce spune,
dar nu-mi sună-a vorbe bune,
că am inima tăciune!
Poate-și caută perechea,
îmi e chiaună urechea,
simt că mă încearcă strechea.
El tot zboară singurel,
are cântecul rebel,
dar eu nu pot fi ca el.
Zboară tot din creangă-n creangă,
n-are cine să-nțeleagă
cântarea-i un pic beteagă.
Că el doinește cucește,
cântecu-i mă cucerește,
dar eu tânjesc omenește.
El tot zburdă ca năuc
până-și găsește alt cuc,
dar în vria-i nu mă duc.
Eu, statornic găgăuță,
am o singură mândruță
de care m-oi despărți
doar în ceasul de-oi muri.
Că nu-s pasăre cerească
să dau altuia să crească
puii din iubirea sfântă
care pe om îl frământă
precum scriptura cuvântă.
Cucul, pasăre divină,
nu cred că are vreo vină
în comportarea-i haină.
El așa a fost croit,
asta i s-a hărăzit,
să fie singur mereu,
datul de la Dumnezeu,
dar asta nu suport eu!
În grădină cucul cântă,
dar pe vecini nu-i încântă
cântecu-i de supărare,
că n-au stare la mâncare,
nici odihnă la culcare
precum lor li se năzare!
Cucul cântă-n vârf de nuc
pentru neamul lui caduc:
"mai am un an și mă duc"!
Cântă cucul în nucet,
iar eu m-apropii încet
să văd dacă e ascet.
Și rămân în loc oftând,
purtând cel mai aspru gând,
așteptând în iarba crudă
mândrulița să m-audă,
precum bucuria vieții,
trecând anii tinereții,
să alerg spre ea grăbit
că mai avem de cosit,
să astâmpăr dor cu dor
doar otava de mohor.
Viața mi-a fost hărăzită
pentru mândra mea iubită
de care m-oi despărți
doar în ceasul de-oi muri,
ori atunci, dar nici atunci,
când o face nucul cuci.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Numai ceea ce este irepetabil dă savoare vieții.
citat celebru din Emily Dickinson
Adăugat de Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!

