Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lui Omar Khayyam

Khayyam îmi ține de urât în noapte.
Și el e singur – veșnic călător.
Aceleași întrebări și eu le-aș pune.
Răspunsul însă n-are viitor.

Mă-ntreb și eu cum s-a-ntrebat și el,
De ce se-ntâmplă tot ce se întâmplă?
De ce ne naștem și murim mereu
Și doar regrete risipim în urmă?

De ce iubim iubire interzisă?
Și cine-acest cuvânt l-a inventat?
Balanța vieții e și-așa prea tristă.
De ce amarul l-am îmbrațișat?

poezie de (18 august 2009)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rugăciune

Efemeri ne naștem vii
iubim cerul peste vii
călători cu pirostri.
Călători murim sublim
încercând să ne iubim
vindecați de nebunii.
Viitor ne nemurim
înspinați în țintirim
pe pământul heruvim.
Ce lumină, ce descânt,
ce speranță în cuvânt
ca să facem legământ
pe pământ și sub pământ.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire platonică

E dragostea precum un tonic,
Și-așa cum hotărât-a Firea,
Cea mai frumoasă e iubirea
Când totul e ceva platonic
Și eu iubit-am "faraonic",
Mereu, intens, doar cu gândirea,
Iubita însă îmi dă știrea,
Că-nsărcinată-i, -ton laconic-
Ciudat, o dragoste placidă
În pântece să nască roada?
Ce intervenție perfidă,
Putea s-o lase grea pe Ada?
Răspunsul: n-ar fi fost gravidă,
Dar își băgase dracu' coada!

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce?

De ce îmi răsucești mereu cuțitul
Tăcerilor prin gândurile toate
Și îmi arunci în suflet cu granitul
Nesomnului din fiecare noapte?

De ce atunci când simt apropierea
Limanului atât de jinduit,
-ndepărtezi vorbindu-mi cu tăcerea
De liniște, dar nu și de iubit?...

De ce nu-mi spui ce știi că-mi tot doresc
Și îmi frămânți prin inimă amarul
Când un cuvânt, doar unul, omenesc...
M-ar face să privesc iar gol paharul?

De ce ți-e teamă de a ta simțire
Când ea se zbate-n tine pe uscat?
Nici m-ai lăsa, nici că mi-ai da iubire...
De ce-mi mai vii dacă ai tot plecat?...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea mereu

Iubirea nu-i un ultimatum...
Nici prima nici ultima, vreau să rămâi
Iubirea din mine nu e doar patul,
Iubirea în mine-i pe locul întâi.

Iubirea nu-i o datorie...
Nici rimă, nici vers, nici fior sau cuvânt,
Ciudată mereu, un pic fistichie,
Ea veșnic ne poartă între cer și pământ.

Iubirea mereu... e doar... iubire,
Sentimentul fiebinte, e nodul din gât
Fiorul din pântec, un vis-amăgire,
Iubirea-i iubire... iubim... și atât.

poezie de (6 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian ȘtefănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Iubire, lucru sfânt

Îmi amintesc iubire
vizitai in noapte
In suflete aveam unire
Sopte vorbe de iubire

Luna ne veghea mereu
Păstrată tainică iubirea
Dintre o stea si un zeu
Meniți să dăruie iubirea

Mereu tuturor spunând
Iubiți vă pe acest pămînt
Chiar de ar fi si-n gând
Iubirea este lucru sfânt

Iubim un pom ce creste
Iubindul noi pe Dumnezeu
Iubim omul care sădeste
Si El ne va iubi mereu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Care-i cel ce a greșit

Susții mereun-ai greșit
Șieu doar sunt de vină,
Însă nu ți-ai amintit
Nici o clipă de lumină.

Acum eu mă despart de toate,
despart de-acest pământ...
Și tristă mă îndrept spre moarte,
Dar tu rămâi "curat" și "sfânt".

Vei trăi cum îți dorești,
Singur ai să te convingi.
De mine ai să-ți amintești
Și dureros tu ai să plângi.

Apoi însă, când vreodată
Vei suferi cum sufăr eu,
Ai să săruți încă odată
Țărâna mormântului meu.

Visând că ne ținem de mână,
Pornindu-mi să-mi spui un cuvânt –
Eu voi rămâne în țărână,
Tu îmi vei cade pe mormânt.

Când sufletu-ți va fi în nori
Va fi rănit din amintire,
Eu azi îți doresc să mori
Tot din lacrimi de iubire.

.........

Se va scurge o vecie
Și odată, Dumnezeu,
Pe toți la rând o să ne-nvie:
Tu atunci vei plânge rău...

Atunci numai eu aș vrea
Că după ce tu ai trăit,
îmi spui cu gura ta:
Care-i cel ce a greșit?

poezie de (2007)
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

Iubiri permanente

ne iubim cum se iubesc nebunii
Cu jar în ochi și cu mirări șuvoi,
Cu sufletul legat în mii de funii
ne iubim cum se iubesc nebunii
De parc-am fi pe lume numai noi.

ne iubim ca îngerii în ceruri
De nimenea știuți ori osândiți
Înmugurind ca ghioceii-n geruri
ne iubim ca îngerii în ceruri
În șoaptă și în lacrimă zidiți.

ne iubim ca fluturii, o oră
Apoi pe o corolă să murim
Făcând din efemera viață horă
ne iubim ca fluturii, o oră
Apoi o veșnicie să dormim.

ne iubim ca peștii de sub valuri
Mergând contra curentului mereu,
Lăsând în urmă frumuseți pe maluri
ne iubim ca peștii de sub valuri
Uitați de toți, iubiți de Dumnezeu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce tu?

De ce nu mă țin de cuvânt,
De câte ori te-alung din mine?
De ce te strig să te alint?
De ce te joci și jocul tău cât ține?

Ce mi-ai făcut și nu îmi spui,
De nu pot nopții să te cer?
Sunt oare-a ta, a nimănui!
În ce mă schimbi, ce am fost ieri?

De ce-s pierdută fără tine?
Ce mi-ai făcut, ce îmi faci oare?
Supărarea mea, de ce nu ține?
De ce chiar lipsa ta mă doare?

De ce adorm mereu târziu?
Ce-mi faci de somnul nu îmi vine?
Te simt în toate, dar nu știu,
Cum să te uit, sau cât pot ține?

De ești tu și cine-mi ești?
Cum ai venit așa deodată?
De ce ești parte din povești
Ce nu credeam că scriu vreodată?

De ce mă faci să-mi pară rău
Că nu-s fecioară, să mă ai?
Să fii tu primul om al meu
Ce gustă colțul meu de rai.

De ce tu și de ce eu,
Am să mă-ntreb mereu... mereu?

poezie de (3 decembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne iubim la timpul trecut

ne iubim la timpul trecut
dintr-un cuvânt, într-o părere
îți spun că te visez mereu,
iar când te văd, te pierd printre himere,
alerg din ce în ce mai greu
să te visez, să te ating, să te sărut...
un ceas... îmi spune c-a trecut
și timpul... a rămas în urmă,
și zbor spre tine seara și ascult
cum ne iubim sau ne iubeam demult...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Aurora Luchian

Dac-aș fi un ram cu frunze

Dac- fi un ram cu frunze și-ar cânta toamna în mine,
Nu m- scutura de toate, le-aș lăsa când iarna vine
Cu zăpada viscolită, să îmi țină de urât,
Ca să uit că-s singurică, eu c-un suflet zăvorât...

Nu m- desfrunzi nici dacă mi-ar promite nemurire,
Nici dacă m-ar duce-n iaduri, peste flăcări, biciuire,
Ci le-aș ține lângă mine și le-aș legăna ușor,
De mai pică câte una mă voi tângui sonor.

Dac- fi un ram cu frunze botezate în aramă,
Eu le-aș înveli în noapte, cum o face orice mamă,
Și le-aș săruta fiorul, spaimele din nopți adânci,
Și de vrea Muma Pădurii să le fure, i- da brânci.

Nu m- desfrunzi nici dacă mi-ar promite tinerețea,
Le- păstra că-s pruncii mei, vreau să le transmit noblețea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea...

Iubirea-i tema veșnic vie,
Ce a schimbat mentalități.
Au încercat mulți s-o rescrie,
Trecând peste prejudecăți.

Un dar divin primit de om
În zorii dimineții,
Ce l-a făcut nemuritor
În marea dramă a vieții.

Nu poți trăi fără iubire
În lumea noastră zbuciumată,
Căutând veșnic o ieșire,
Alta, decât ți-a fost dată.

Iubirea este trup plăpând,
Încorsetat de vină,
Având la bază doar un gând,
O simplă rădăcină.

Ea poate crește, sau pieri,
Influențând o soartă,
Făcând din noi niște copii,
Sau doar o masă moartă.

Iubirea înseamnă transformare,
Un aliaj de sentimente,
Întotdeauna vindecare
Și cele mai de preț momente.

Iubirea este planta vieții,
Ce trebuie intens udată,
Nu doar în anii tinereții,
Ci până-n ultima etapă.

Iar dacă planta nu înflorește,
Oricât de mult tu ți-ai dori,
E semn că ceva nu-ți priește,
Dar viața nu ți-o irosi!

Și ce se-ntâmplă când iubim?
Ce mecanism se declanșează?
Pe orice gând scrie "sublim",
Iar răul chiar nu mai contează.

Dar cât trăim să nu uităm,
Să credem în iubire,
Căci tot ce-n viață învățăm,
E despre fericire...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am plâns aceeași lacrimă amândoi...

Tu ai plecat, dar ești aici cu mine,
Să-ndeplinim destinului cuvânt...
În rostul scris al legilor divine
Nu poți desprinde cerul de pământ.

Ne-a fost sortită o singură lumină,
Un singur cer, un soare și-un pământ,
Un singur Eden ne va fi grădină
Și viață doar un singur legământ.

Am fost legați de-o singură chemare,
Un singur rost și-un singur adevăr.
Cum poate trece timpul în uitare,
Când am crescut aceleași flori de măr?

Același gând l-am prefăcut în șoapte,
Același dor iubirea ne-a cuprins,
Am străbătut aceeași zi și noapte
Și-aceleași timpuri tâmplele ne-au nins.

Același vis l-am rătăcit prin stele,
Cu-același pas am străbătut nevoi,
În zilele cu nor și clipe grele
Am plâns aceeași lacrimă amândoi.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Răni pentru templul meu

Totuși nu mă sinucid
prea-i de tot urât în lume
îmi voi pune rana-n zid
templul meu să o consume

N-o mai fi urât în lume
moartea își cam bate joc
viața se ține de glume
nenorocul de noroc

Moartea să nu-și bată joc
îmi pun viața iată-n zid
la cuvinte le dau foc
poate astea mă ucid

Și cum e urât în lume
îi dau morții un alt nume

poezie de din Cezeisme II (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Oglinda vieții

Oare
Ce ne-ar putea
Mărturisi
Oglinda vieții
Dacă ne-am privi
În apele ei
Veșnic tremurânde?
Ce viitor în ea,
De noi,
Se-ascunde?

Dacă trecutul
Ni l-am revedea
Am mai putea
Schimba
Din el ceva?

Căci dincolo
De tot ce-a fost
Și este
Rămâne
Doar frântură
De poveste...

poezie de din Florile inimii (2012)
Adăugat de Mariana BendouSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost arestat că și-a înecat amarul în băutură.

aforism de (26 octombrie 2011)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Hamletiană

"A fi sau a nu fi-nsurat"
Cum e mai bine-acuma știu;
Răspunsul însă l-am aflat,
Ca toți bărbații... prea târziu.

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul

Ce stupidă, de neiertat, eroare
că omenirea a inventat
timpul...
și-acum moare.

Și de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul...
de ce l-am calculat?

L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere
timpul...
ce n-ar fi existat.

Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri, în materia-n periplu...
timpul
ce pleacă mai ales... nu vine.

Așa vrem noi s-avem măsură
pentru că vrem s-o avem ca o tortură,
timpul...
un sfârșit de sine...

Ce oroare... lamentabilă,
definitiv irevocabilă...
Timpul...
n-are resetare!!!

poezie de (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Asta este voia Ta

Mi-ai dat glas să strig în noapte
Ca un ropot de migdale
Și mi-ai pus miere în șoapte,
Să-ndulcesc vorbele tale

Te ascult fără prihană,
Rob al dragostei eterne,
Însă Doamne, îmi e teamă
Că zăpadă-n mine cerne

Cum să pot să-ndur amarul
Ce-l primesc în tot ce simt?
Este foarte dulce harul,
Însă nu pot să te mint

Toate lacrimile care
Curg de pe obrajii lor,
ard Doamne, de ce oare
Le resimt?... și de ce dor?

Eu nu sunt divin ca Tine,
Sunt doar om, un simplu trup,
Printre suflete străine
Care-l sfâșie și-l rup

Am un singur scut... iubire,
Dar și el pare firav,
E atâta învrăjbire...
Crede-mă Doamne... e grav!

Să mă ierți, nu-mi plâng destinul,
Asta este voia Ta,
Ca eu să adun tot chinul
Și să-ncerc a-l alina

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scara vieții

Singur, mult prea singur sufletul
i-am programat o întâlnire cu el însuși
azi e ocupat, mâine nu știu dacă va avea timp
poate poimâine -
până atunci clipele curg după un ritm prestabilit
pentru marele univers suntem mereu parteneri
indiscutabil e singurul care ne cunoaște
ne recunoaște
ne urmărește cursul
ne află toate secretele
când suntem prea istoviți
simțim cum ne cheamă
dar nu cum ar crede unii
spre moarte, ci doar
pentru a ne pune pe umeri povara unui nou început.

poezie de (mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Suntem creația umilă a Ta, Doamne. Nu ezita să ne previi!

Cum ai putea tu să renunți acum?
Când te cunoaște-o lume-ntreagă
Noi doi suntem aici perzenți
La o-ntâlnire mult prea vagă.

Cum am putea noi să risipim acea fărămă de iubire?
Când toți din jur sunt doar niște spini
În cale noastră prinsă de eternul gând-suspin
Cum am putea să risipim iubirea dintre noi, mândru destin?!

De ce să renunți tocmai acum?
Când lumea-ți stă întinsă la picioare?
Nici visele nu sunt trecute,
Ele sunt prezent și viitor
Cum am putea risipi dragostea ce ne poartă pe cele mai înalte culmi?
Suntem creația umilă a Ta, Doamne
Nu ezita să ne previi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cine a inventat omleta? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!