Rugăciune

Efemeri ne naştem vii
iubim cerul peste vii
călători cu pirostri.
Călători murim sublim
încercând să ne iubim
vindecaţi de nebunii.
Viitor ne nemurim
înspinaţi în ţintirim
pe pământul heruvim.
Ce lumină, ce descânt,
ce speranţă în cuvânt
ca să facem legământ
pe pământ şi sub pământ.

poezie de Florentin Palaghia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La masă cu un heruvim

Ades privirea noi ferim
Şi când murim, şi când iubim.

Rămâne colbul scuturat,
Ca pe morminte-n ţintirim.

Deşi-nvăţăm, de mici copii,
În suflet, gingaş, să privim,

Cu fiecare pas călcat
Săpăm un şanţ, ce nu dorim

Să ţină, poate,-n matca sa,
Tot ce-am uitat cândva să fim.

Nu cred că timpul ştie calea
De-a ne întoarce, dar fugim

Înspre minutele în care
Dorim, iubim şi-apoi murim.

Pe Steaua Nordului jucăm
Busola-n care poposim

Şi într-un orizont de fum
Pe noi, apoi, ne regăsim,

Dar poate este prea târziu
La masă cu un heruvim.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri permanente

Să ne iubim cum se iubesc nebunii
Cu jar în ochi şi cu mirări şuvoi,
Cu sufletul legat în mii de funii
Să ne iubim cum se iubesc nebunii
De parc-am fi pe lume numai noi.

Să ne iubim ca îngerii în ceruri
De nimenea ştiuţi ori osândiţi
Înmugurind ca ghioceii-n geruri
Să ne iubim ca îngerii în ceruri
În şoaptă şi în lacrimă zidiţi.

Să ne iubim ca fluturii, o oră
Apoi pe o corolă să murim
Făcând din efemera viaţă horă
Să ne iubim ca fluturii, o oră
Apoi o veşnicie să dormim.

Să ne iubim ca peştii de sub valuri
Mergând contra curentului mereu,
Lăsând în urmă frumuseţi pe maluri
Să ne iubim ca peştii de sub valuri
Uitaţi de toţi, iubiţi de Dumnezeu.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce iubim femeia

De ce iubim femeia
În lumea asta mortă,
Pentru că numai ea are
Inima bună şi curată.

Căci dacă femeia
Nu ar fi pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De ce iubim femeia,
Pentru că trebue s-o iubim,
Căci fără ea viaţa
Nu ar fi un vis sublim!

poezie de Vladimir Potlog (28 august 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instigare la sublim

Dacă eu nu iubesc,
Dacă tu nu iubeşti,
Dacă noi nu iubim,
Prin sufletul nostru,
Cine va mai călători?

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi suntem călători pe pământ, chiar şi Pământul călătoreşte prin Cer.

Maxim Gorki în Fundătura
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

Dumneavoastră, dragi civili din lume,
Urmăriţi de moarte unanim,
Vă propun o nouă strategie:
Să ne iubim.

Dragostea e calea contra morţii,
Dragostea e un atac sublim,
Vă propun o nouă strategie:
Să ne iubim.

Să ne iubim, să ne iubim,
Să terminăm al morţii haos,
Să ne iubim, să ne iubim,
Îndrăgostiţi, pe loc repaos.

Faceţi tunul câine de ogradă,
Faceţi tancuri suvenire-n timp,
Vă propun un ordin nou de luptă:
Să ne iubïm.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să iubim pământul

Să iubim pământul care ne mai ţine
Că este sfânt
Şi bucăţica cea de pâine,
Lucrată cu trudă de către ţărani pe câmp.

Să iubim valul de mare
Şi soarele care ne încălzeşte,
Să iubim şi firul de iarbă
Care sub picioare creşte.

Să iubim fiinţa dragă de lângă noi,
S-o iubim cu adevărat,
Căci atunci când eşti în doi,
Durerea sau necazul este mai uşor de suportat.

Să iubim binele ce ne înconjoară
Şi să nu iubim răul, care să naşte în noi,
Să ascultăm cum cântă o vioară,
Ca să uităm de greutăţi şi nevoi.

Să iubim, oameni buni, pământul
Şi viaţa care o trăim,
Căci este cu adevărat frumoasă
Numai atunci când o preţuim.

poezie de Vladimir Potlog (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de stea...

Dacă-n cer se va mai naşte un Iisus, oare l-am vrea,
Vom şti oare să-l iubim ca pe-o lacrimă de stea,
Şi vom înţelege oare că doar suntem pe pământ
Ale sale lacrimi tandre de pe cruce şi mormânt.

Vor mai fi în cartea vieţii prinse într-un legământ
Şi iubire şi tristeţe, lacrimi, zâmbete în gând,
Sau va trece ca o boare, peste zare duhul sfânt
Fără să îi lumineze felinare pe pământ.

Va mai trebui o moarte să îndure pentru toţi
Să-nţelegem că iubirea nu e tragere la sorti,
Vom mai şti să mai aprindem felinare pe la porţi
Să mai punem lumânări pentru vii şi pentru morţi.

Vom şti să avem iubire cât în viaţă va mai fi
Şi iubind a lui menire va fi noaptea numai zi
Sau îl vom lăsa pe cruce să plătească pentru noi
Să-i putem face lumina sclavă-a noastrelor nevoi.

Mi-aş dori să nu mai fie iar nevoie de un fiu
Ce în lacrimi să aline sufletul de dor pustiu,
Să mai ştim că din iubire ne-ambrăcat cu har divin
Ne-a dat suflet şi lumină să-nvăţăm să ne iubim.

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc gândul şi cuvântul

Tu numele mi l-ai strigat
Eu am venit în mare grabă
În ţara nemuririi am păşit
Iubire-mi pun la gât o salbă

Iubim un cer, iubim pământul
Intersectăm vise cu gânduri
Iubim zarea, nesfârşitul, vântul
Viitorul scris aşezat în rânduri

Cerul îşi scutură greoii nori
Iubire printre oameni şi slavă
Alunecăm în uitarea de noi
Reflecţia vieţii este convoacă

Corpuri transformate-n aburi reci
Zboară prin lăcaşul fermecat
Rămâne galaxia iubire pe veci
Iubiti-vă pe acest pământ unicat

Cu părinţi prinţese, regine si regi
Iubirea aici în cer rămâne un gând
Dragostea si iubirea sa nu o negi
Te iubesc pe pământ, în vis si gând

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântecul argintului

Argint pe pământ,
astăzi te descânt
cu ramuri de ploaie,
cetină văpaie,
cu fire de lună,
ţesute-n cunună
la o mânăstire
dintre cimitire
să cobori pe-o scară,
să cobori comoară
până la răscruce,
unde stă pe cruce
Dumnezeul veşnic
luminat de-un sfeşnic,
unde stă cu taină
pe lemn de icoană
Preasfânta Marie,
a mea vistierie.

În casa-n ruină,
unde nu-i lumină,
păsările morţii,
în puterea nopţii,
ciugulesc din viaţă
până dimineaţă -
sufletul meu geme
de grele blesteme,
de jertfă de sânge
altarul meu plânge.

Argint pe pământ,
astăzi te descânt
să vii pe lumină
în casa-n ruină,
sfinţit la icoană
şi să-mi fii pe rană
un balsam de sfinte,
de bune cuvinte,
şi să-mi vii în vise,
unde sunt închise
gânduri de păcate,
patimi îngropate.
Dansând prin cuvinte
ca printre morminte
păsările morţii
dau târcoale porţii,
dincolo de care
Sfântă Născătoare
la viaţă mă cheamă,
în chip de icoană.

Argint pe pământ,
astăzi te descânt
să te duci la stele,
să ningă cu ele,
s-alunge din noapte
păsările toate.
Amin

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate se fac una cu pământul. Toate se fac, până la urmă, pământ. Poate... Poate ar fi fost mai bine să nu ne fi născut. Dar aşa... ne naştem... creştem... murim... devenim pământ.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Să ne iubim, ne-o cere veşnicia
Să-ţi calc pe pas când n-om mai fi
Să ne iubim, ne-o cere neputinţa
De-a fi doar unu-n fiecare zi

Să ne luam trăirile absurde
Şi să le dăm pe apa şi în foc
Să ne iubim chiar când durerea râde
Şi inima sihastră-si face loc

Să ne iubim, sa-nperechem pe unu
Din unu, unu, doi să ne trăim
Să ne iubim, ne-o cere veşnicia
Să ne iubim şi după ce murim

poezie de Ştefăniţă Ovidiu Juncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Omar Khayyam

Khayyam îmi ţine de urât în noapte.
Şi el e singur – veşnic călător.
Aceleaşi întrebări şi eu le-aş pune.
Răspunsul însă n-are viitor.

Mă-ntreb şi eu cum s-a-ntrebat şi el,
De ce se-ntâmplă tot ce se întâmplă?
De ce ne naştem şi murim mereu
Şi doar regrete risipim în urmă?

De ce iubim iubire interzisă?
Şi cine-acest cuvânt l-a inventat?
Balanţa vieţii e şi-aşa prea tristă.
De ce amarul l-am îmbraţişat?

poezie de Viorel Mitea (18 august 2009)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul e pe câmp

A îmbrăţişat pământul
Şi l-a sărutat,
Că îi e aşezământul
De unde a plecat.

Roua din ceruri coboară,
Aburii ies din pământ,
Şi tot ca odinioară
Ţăranul e pe câmp.

Vrea ca să înfrunte vântul,
Că el aşa e deprins.
Îl va răcori pământul
Când arşiţa s-a încins.

A făcut un legământ
Pentru veşnicie,
Să lucre acest pământ
Până cade-n glie.

Are şi un jurământ
Către moşii lui,
Că va scoate din pământ
Bogăţia rodului.

Iar când pământul îl cheamă
Lasă la copii cuvânt,
De muncă să nu se teamă.
Să scormonească-n pământ!

Că în pământ vor găsi
Elixirul vieţii.
Astfel vor putea trăi
Precum zorii dimineţii.

poezie de Dumitru Delcă (27 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordo amoris

Privim în lume doar noi doi,
Din întunericul intens
Şi-n căutarea unui sens,
Pas înainte şi-napoi,
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Din mediu-nchis şi rece sloi,
Să-i dăm lui Leibniz o monadă,
Când stele stau, din cer, să cadă,
Scoţând lumină din noroi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Un joc secund prinde altoi,
Foşnind "causa sui", firesc,
Infern contra Infern, dantesc,
Sclipind în flori de caprifoi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Când plâng izvoarele vâlvoi,
Ne-adeverim întru Aristotel,
În Toma D'Aquino.... vai!, el
E-un biet trifoi cu patru foi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim la nesfârşit...

Te presimt ca un miracol,
Îmi râzi în gând, îmi vii în vis,
Îmi spui că fericirea-n doi
E starea care ne-a cuprins.

Presari săruturi peste flori,
Pe facebook mi le pui, iubire,
Mă însoţeşti oriunde merg,
Eşti armonie şi mărire.

Eu sunt izvor şi-ţi sunt speranţă,
Un curcubeu de reflectare,
Mai bine-ar fi să fim un zbor
Rotit în cer de-o sărutare.

Să ne schiţăm pe-o stea popas,
O contopire pentru-o clipă,
Să ne iubim la nesfârşit
Iluminând fără risipă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Îmbrăţişare

Plutim în Dumnezeu –
ca într-un lichid amniotic.

Ne naştem cu picioarele înainte
iar capul se arată mai târziu.

În viu, trăim şi iubim –
mai devreme sau mai sublim.

Nu murim – doar plutim
într-un lichid amniotic.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traseu edenic

Indiferent de piedici
Iubirea să o predici
Şi când alţii o abrogă
Noi să ne iubim în vogă

Indiferent de diferend
Noi să ne iubim în trend
În coloană sau în şir
Să ne iubim în delir

Dincolo de cratimă
Să iubim cu patimă
Indiferent de culoare
Să ne iubim cu ardoare

Indiferent de nuanţă
Să dăm iubirii prestanţă
Să nu cedăm imposturii
Se iubim în ciuda urii

Pe cetăţi şi metereze
Iubirea să recidiveze
În variantă sine die
Să iubim cu frenezie

În variantă ad-hoc
Noi să ne iubim cu foc
Cu pricepere şi minte
Să iubim principii sfinte.

poezie de David Boia (8 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară brumărie

Să ne iubim aşa firesc,
Nevinovaţi ca norii,
Precum etern călătoresc
În flăcări meteorii
Şi lumi distrug când întâlnesc
Şi viaţă şi istorii.

Să ne iubim aşa normal
Atâta cât mai suntem,
Doi stropi ai ultimului val
Din marea ce-o pătrundem,
Îndrăgostiţi în mod fatal
Şi fără să ne-ascundem.

Să ne iubim ca două flori,
Întipăriţi în vatră,
Pe-un plai cu alte sărbători
Ca stemă idolatră,
Doi trandafiri căţărători
Îmbrăţişaţi pe piatră.

Să ne iubim ca două ploi,
Ca picături de ape
Şi fluturii să vină roi
Din noi să se adape,
Ca să devină buze moi
Şi sărutări pe pleoape.

Neîncetat să ne iubim
Încă stejar lângă stejar
Copaci cu verdele sublim
Şi-n primăvara lui brumar
Să înviem şi să murim
În nopţi de jar

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a călători

A călători înseamnă a descoperi că toată lumea greşeşte cu privire la alte ţări.

definiţie clasică de Aldous Huxley
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!