Lui Omar Khayyam
Khayyam îmi ține de urât în noapte.
Și el e singur veșnic călător.
Aceleași întrebări și eu le-aș pune.
Răspunsul însă n-are viitor.
Mă-ntreb și eu cum s-a-ntrebat și el,
De ce se-ntâmplă tot ce se întâmplă?
De ce ne naștem și murim mereu
Și doar regrete risipim în urmă?
De ce iubim iubire interzisă?
Și cine-acest cuvânt l-a inventat?
Balanța vieții e și-așa prea tristă.
De ce amarul l-am îmbrațișat?
poezie de Viorel Mitea (18 august 2009)
Adăugat de Viorel Mitea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre inventatori
- poezii despre interdicții
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.