Asta este voia Ta
Mi-ai dat glas să strig în noapte
Ca un ropot de migdale
Și mi-ai pus miere în șoapte,
Să-ndulcesc vorbele tale
Te ascult fără prihană,
Rob al dragostei eterne,
Însă Doamne, îmi e teamă
Că zăpadă-n mine cerne
Cum să pot să-ndur amarul
Ce-l primesc în tot ce simt?
Este foarte dulce harul,
Însă nu pot să te mint
Toate lacrimile care
Curg de pe obrajii lor,
Mă ard Doamne, de ce oare
Le resimt?... și de ce dor?
Eu nu sunt divin ca Tine,
Sunt doar om, un simplu trup,
Printre suflete străine
Care-l sfâșie și-l rup
Am un singur scut... iubire,
Dar și el pare firav,
E atâta învrăjbire...
Crede-mă Doamne... e grav!
Să mă ierți, nu-mi plâng destinul,
Asta este voia Ta,
Ca eu să adun tot chinul
Și să-ncerc a-l alina
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre sclavie
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre minciună
- poezii despre miere
- poezii despre iertare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.