Iubirea...

Iubirea-i tema veşnic vie,
Ce a schimbat mentalităţi.
Au încercat mulţi s-o rescrie,
Trecând peste prejudecăţi.

Un dar divin primit de om
În zorii dimineţii,
Ce l-a făcut nemuritor
În marea dramă a vieţii.

Nu poţi trăi fără iubire
În lumea noastră zbuciumată,
Căutând veşnic o ieşire,
Alta, decât ţi-a fost dată.

Iubirea este trup plăpând,
Încorsetat de vină,
Având la bază doar un gând,
O simplă rădăcină.

Ea poate creşte, sau pieri,
Influenţând o soartă,
Făcând din noi nişte copii,
Sau doar o masă moartă.

Iubirea înseamnă transformare,
Un aliaj de sentimente,
Întotdeauna vindecare
Şi cele mai de preţ momente.

Iubirea este planta vieţii,
Ce trebuie intens udată,
Nu doar în anii tinereţii,
Ci până-n ultima etapă.

Iar dacă planta nu înfloreşte,
Oricât de mult tu ţi-ai dori,
E semn că ceva nu-ţi prieşte,
Dar viaţa nu ţi-o irosi!

Şi ce se-ntâmplă când iubim?
Ce mecanism se declanşează?
Pe orice gând scrie "sublim",
Iar răul chiar nu mai contează.

Dar cât trăim să nu uităm,
Să credem în iubire,
Căci tot ce-n viaţă învăţăm,
E despre fericire...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!