Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Privește: lumina e albă ca pieptul păsărilor de mare, în corpore pitpalacii își chiuie limbile, ecoul umple gurile văzduhului și clopotele de aer. Eu sunt mai înalt decât tine cu o vrabie.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ospatul de aur" de Stephan Roll este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.90- 23.99 lei.

Citate similare

Ceas ocolit

Pecete e sărutul de sânge ars pe buze,
cu șoapte fugărite în noapte ca jivine,
în loc de nuferi marea se joacă cu meduze
și atât spațiu rătăcit în timp se întinde pân' la tine.

Drumul gâfâie în praf neștiind tu de unde vii
în paiete iarba tresare aprinzându-și licurici,
numai pe unde au mai trecut pașii tăi cei mici
din care a rămas doar ecoul cu rezonanțe arămii.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Crâșmaru

Ecoul

Sunt ecoul
a două inimi
cuibărite
în pieptul tău...

Fă-mi loc în inima ta
în a mea nu mai am loc
de tine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veghe

La culcare, mâinile
le-am pus în glastre,
ca să vegheze
visul gesturilor
pe care nu am îndrăznit
să le schițăm.

poezie clasică de din Statuile de fum (1984)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Profesorului Gh. Vrabie

Când Vrabie trei cărți semnă-ntr-un an,
Un bun coleg s-a și grăbit să zică:
-E foarte bun de-academician!
Dar o spunea cu aer de... pisică.

epigramă de din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În decolteul verii

Aici pieptul îl desfaci și-l sprijini cu muntele în aer
cerul ciufulit de păsări e cu frunzele prin pomi
presărate în iarbă stelele margheritelor sunt
iar pietrele tari trec desculțe gârlele.

Îți iubești, ca fiecare, logodnica blondă din visul treaz
noaptea în havuze schimbă ceasul în cleștare
pădurea e cu copacii ei, luna intră ca un cneaz
îmi plac în minutul acesta de frunze, cuvintele
tale verzi
fuga mâinilor albe
ca rândunică ochiul în azur îl pierzi
și la un pas lângă tine, excursioniștii cu frânghii
cad fără niciun folos în prăpăstii

Câmpul înnoptează în botul cu pluș ud al vitelor
cangurii ne privesc din punctul lor de vedere
stelele se cern prin tremurarea-n aer a sitelor
vântul s-a zburlit în brazi ca un ied
și pădurea se întoarce zornăindu-și plopii în amurg

Dealurile ne-au primit
cu reverența umbrelor până la pământ
e albă, e rotundă colina lunei pe umerii tăi
vocea trenului farmecă munții, și controlorul
ne salută de pe scară
Armăsarul aerului verde se înspumează în frunzare

Ca în peșteră gândul te adună, te arde, te întunecă
în catifea sângele, inima, învelește-le
luna rotundă cu plopii de gât alunecă
pădurea-și pipăie în muselină coastele, deștele;
pe aici cântau dorul și flinta pasărea haiducului
se prelungea în cer cu viscole foamea lupilor
zimbrii se decapitau pentru stemele moldovei
ardea în pământ jarul fragilor, comorilor
iar la hanurile, neluminate, de carpen
mureau ca păpuși viorile.

poezie clasică de din Poeme în aer liber (1929)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 16 august 2018.
Distribuie

Umerii cuvintelor

Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
și în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor și câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?

Apoi vine asfințitul pe panoplia lui de pluș
cu trifoiul umed al pașilor
cu apele îmbrățișându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopții.

Pe acoperișele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrișul clipelor.

poezie clasică de din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-mi ajunge urletul de lup și nici pușca încărcată

renunț
mai bine pulbere de polen
se auresc mâinile noastre
ochii
și buzele
care nu mai rostesc decât o tăcere
înaltă
până când clopotele își scutură limbile
în aerul plin de licurici
dragostea e călătoare prin psalm
Dumnezeu ne ține de mână
noi întoarcem privirea rușinați
se plătește neîncrederea
cu un sărut
fruntea noastră plină de lumină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Abisele

Dacă între oameni e întotdeauna o punte,
e, fiindcă, sub ei, se cască abisele
cu ochii închiși. Zilele-s strivite
de caii negri ai nopților crunte.
Zilele! Ferestrele voastre le acoperă visele.

poezie clasică de din Statuile de fum (1984)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu aceleași ale omului de pe șes, trebuie totuși alpinist să fii, ca să știi să culegi florile neghinei. Un parfum îl simțim filtrat și zvelt în noi și ne ridicăm pe el ca pe o a doua coloană vertebrală, care îngroapă capul în azur să vedem cerbii bând sticla izvoarelor, să auzim cornul magic care înșiră pe pușca vânătorului mărgelele păsărilor. Cu pleoapa ca o seră de iarnă și ca un ierbar viu al primăverii, ne-am îmbarcat în corabia cu pânze și am pornit fără lopeți pe hazardul unui ocean, să cucerim insula de fum a poemului. Neavând nimica de făgăduit și nimica de împlinit, apelul nostru e adresat nimănui.

în Lampa lui Aladin (1929)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt o relicvă

Cincizeci de ani de amintiri,
de loialitate, de cinste, de prietenie,
de iubire.
Sunt propriul meu requiem,
cu mâinile la piept,
cumințite în clocotul lor
fără urlete.
Așa s-au născut, poate,
să mângâie, să mă mângâi singur,
să mă întorc în zilele mele
ca pe coridoare, orbecăind
cu atâtea statui,
în care sunt mereu eu, mereu voi
și să mă iubesc mereu în vacarmul meu
care-mi tot vorbește de unul singur.

poezie clasică de din Statuile de fum (1984)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Graurul meu

Zâmbea o vrabie.
Zâmbea!
Din sucituri zâmbea o vrabie cu zimți de ochi
cu mijloc de sirop și zbierătură
zâmbea o vrabie cu ciocul ei în gură
zâmbea
și-n coaste-mi tremura
o vrabie
ce aripi pe șendrilă duceau aur
în gura drumului
un simplu
mestecat între copaci
un graur!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și se va lumina de ziuă

te baricadezi înlăuntrul tău
singură cu idolii tăi de-ntuneric
cu anotimpul din care mereu pleacă cineva
demult nu mai simți nașterea dimineților
aroma cafelei
frigul privește prin tine ca printr-o fereastră
de cealaltă parte cerul
țipătul unui pescăruș
și chipul tău în oglinda unei ape
din care crește o liniște albă

toate umbrele tale stau aliniate în șir indian
așteptând să te intorci
toate femeile care au locuit în tine
își revendică dreptul la fericire

într-o zi va veni cineva și va arde pe rug
cerul lor îndărătnic
și se va lumina de ziuă
în mijlocul unei nopți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluturi în zori

vezi
fluturii sunt liberi
mi-i arătai cu o frunză
deasupra unei iluzii de-o vară

trăiesc o zi cât o iubire
fără sfârșit

vezi
fluturii sunt mai vii decât noi
îmi arătai purpura unor maci
pe o câmpie târzie

îmbrățișarea lor este ca sângele
în aer

vezi
fluturii zboară mai înalt
decât visele dezlănțuite
în arșița nopții

îmi arătai coapsele
și niște trepte pe cer

vezi tu
fluturii se iubesc mai acut
decât oamenii
atunci când își leapădă aripile
în zori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

up, down

atât de proaspăt colțul dimineții,
Doamne,
respir, respir fără
mai expir, crește cât cerul
pieptul meu

albă străbătând neașteptată
ca o minune
lumina nouă pune asediu frunții
de rușine sau teamă privirea-mi coboară
astfel aflu că nu mai am umbra
aliniindu-se cu trupul nu se arată

timpul este o contracție
ca o ușă deschisă, rămâne
să știu de care parte sunt…
până atunci, pieptul meu crește
privirea caută umbre

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vrabia, dacă îmbătrânește, se face cu totul albă. Vrabiei, la 50 de ani mai întâi, îi crește o peniță albă pe spate, pe urmă îi tot cresc până la 100 de ani; atunci e albă cu totul. O vrabie din acelea când se arată, are să fie anul bun. Dacă o vezi, să n-o ucizi, căci acela ți-e norocul.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

1 cerneala tăcută

Ecoul vorbelor tale vibrează și azi în gurile multora
Și mă întreb cum de pot zice că nu mai vorbești
Ce clar te aud când citesc
Cerneala nu scoate o vorbă,
lemnul s-a transformat tăcut în foaie
Pomu' a murit
La-u îngropat sub rădăcinile din lut.
Descifrând cu ochii convenția de semne
Încifrată pe scoarța albă
Constat că încă îți mai aud glasul.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flux

Ca înspre pești hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă
Și când se furișează pomii toamna înspre mine.

În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereți
Deschide ferestrele de pâine ale pământului
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereți.

Printre pașii de asasin ai nopții
Așteptarea este o floare de oțel
Dacă te sfâșii în perdele și dantela
Se așează ca o promoroacă pe tine
Rimele dispar toate
În rănile deschise zăngănesc țipetele de metal
Și o grindină lovește panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă în subțiori:
Ți-aduci aminte?
Era în noaptea de 3 februarie și viscolul
Ne-aștepta afară să ne sugrume.
Dar cineva a suflat în inimi ca în jar
Și rimele toate s-au așezat pe mâinile tale, iar.

poezie clasică de din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Rugă

Lasă, Doamne, ploile să curgă
Peste lumea plină de păcate,
Cu gângănii mici și îngâmfate
Gurile să-și umple, și să smulgă
Iarba rea din inimi, și s-ajungă
Să redea lumina ce răzbate
Către om dinspre divinitate!

rugăciune de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Clopotele

Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedeslușite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac și-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Și ce Crist vorbește-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâția ani de-a rândul
Și la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Și ce minciună
Iar schimba-va fața lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca și-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...

Sunați, clopote de-aramă!
Sunați, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalțe cântul tot mai sus,
Tot mai departe –
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deșarte
Și să vă sugrume glasul profețiilor ce mint.

poezie celebră de din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Rumi

Când pieptul ți se eliberează

Când pieptul ți se eliberează de eul tău limitat,
Îți zărești persoană iubita fără vârstă.
Nu te poți vedea pe tine însuți fără o oglindă.
Privește la persoana iubita. Ea este cea mai strălucitoare oglindă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce făina integrală este mai scumpă decât făina albă? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!