Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

În decolteul verii

Aici pieptul îl desfaci și-l sprijini cu muntele în aer
cerul ciufulit de păsări e cu frunzele prin pomi
presărate în iarbă stelele margheritelor sunt
iar pietrele tari trec desculțe gârlele.

Îți iubești, ca fiecare, logodnica blondă din visul treaz
noaptea în havuze schimbă ceasul în cleștare
pădurea e cu copacii ei, luna intră ca un cneaz
îmi plac în minutul acesta de frunze, cuvintele
tale verzi
fuga mâinilor albe
ca rândunică ochiul în azur îl pierzi
și la un pas lângă tine, excursioniștii cu frânghii
cad fără niciun folos în prăpăstii

Câmpul înnoptează în botul cu pluș ud al vitelor
cangurii ne privesc din punctul lor de vedere
stelele se cern prin tremurarea-n aer a sitelor
vântul s-a zburlit în brazi ca un ied
și pădurea se întoarce zornăindu-și plopii în amurg

Dealurile ne-au primit
cu reverența umbrelor până la pământ
e albă, e rotundă colina lunei pe umerii tăi
vocea trenului farmecă munții, și controlorul
ne salută de pe scară
Armăsarul aerului verde se înspumează în frunzare

Ca în peșteră gândul te adună, te arde, te întunecă
în catifea sângele, inima, învelește-le
luna rotundă cu plopii de gât alunecă
pădurea-și pipăie în muselină coastele, deștele;
pe aici cântau dorul și flinta pasărea haiducului
se prelungea în cer cu viscole foamea lupilor
zimbrii se decapitau pentru stemele moldovei
ardea în pământ jarul fragilor, comorilor
iar la hanurile, neluminate, de carpen
mureau ca păpuși viorile.

poezie clasică de din Poeme în aer liber (1929)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ospatul de aur" de Stephan Roll este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.90- 23.99 lei.

Citate similare

Pădurea-și numără copacii

S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-și numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...

Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micșorează
Și cântăreții, triști, îi pier.

Când cerul lacrima își varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ștearsă,
Copacii prind a lăcrima.

Pădurea-și numără copacii
Făcându-și loc în umbra lor,
Iar cântăreților, buimacii,
Le dă mult spațiu pentru zbor.

Ne mor copacii sub securea
Inconștienților avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poți să cari

Din bogăția lumii, verde,
Și-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, și noi, nu vezi?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe sub pașii tăi pustii

frunzele din pomi iar cad
din copacii din pădure
și în sine toate ard
căci e vremea să le fure

tot veșmântu lor cel verde
care azi s-a transformat
pădurea o vai îl pierde
căci altfel e colorat

nu mai sunt frunzele verzi
ci roșcate-- ruginii
galbene-- cale pierzi
pe sub pașii tăi pustii

și ne cântă toamna-- frigul
iar la geam fără pereche
c-a sosit în palmă timpul
ne prindă de ureche

a sosit răceala iar
chiar ți frigul uneori
ne pună pe-un cântar
prin ai timpului fiori

toamnă toamnă iar și iar
frumusețea ți-o arăți
și ne pui în buzunar
din recolte bunătăți

totul este rânduit
și astăzi de Creator
vine frigul la cerșit
din palmele tuturor

poezie de (12 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Gene de smoală

În crângul meu aspru de-atâtea sălcii
Se-așază o lună pe marginea bărcii,
Iar lacul privește la mine cum tac
Și plute de iarbă din mine desfac.

Când păsări de noapte îmi cântă difuz,
Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,
Absorb luciul apei în ochiul deschis –
Un ochi care-mi ține un soare închis.

Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii,
Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii
Așteaptă, o vreme, luna de seară;
Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!

Pe cerul sălbatic copacii se zbat,
Din crengi și din păsări îmi crește un pat,
Pe care m-așez cuminte, în tihnă,
Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.

Apoi totul doarme. Oile rânduri
Se-adună în turm㠖 moină de gânduri –,
Cocorii se rup în stol de mărgele,
Iar stolul de noapte mă poartă cu ele.

Aici m-am născut, la prima rafală,
Din vântul câinesc, în râul de smoală,
Aici sunteți voi și cu voi am crescut,
Aici mă sfârșesc spre un nou început.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Copacul frunzelor călătoare

Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.

E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor să te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.

Îți lași privirile să curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.

Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

Migrație eternă

Coboară turme de reni dintre nord
spre sudul împovărat de zăpadă,
pădurea de brazi stă surdă și mută
în liniștea ce stă ca să cadă.

Sub norii plumburii în amurg
trec stoluri de păsări și vânt,
neliniștea caută un loc de popas
dar lacul s-a scurs sub pământ.

În noaptea eternă răună-n auz
țipătul jalnic de ciută
albi țurțuri sub streașină cad,
albă e mama și mută.

Mă aplec sub pământ și ascult
murmur de frunze și muguri,
în albul neclintit parcă aud,
triluri de păsări în cuiburi.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vivian Ryan Danielescu

Visul este de-ajuns

Prin dealuri fluieră vântul
Munții se scaldă grijulii
Cerul ce sărută pământul
La lumina Lunei argintii

O mână am întins spre tine
M-a îmbrățișat doar vântul
Și sărutări în păr îmi pune
Iubindu-ne etern cu gândul

Aripi de vânt trimite șoapte
Iar Luna albă ne veghează
Iubirea-i tăinuită -n noapte
Atunci când soarele visează

Rămânem suflete pereche
Un răsărit ajunge la apus
Gândul șoptește în ureche
Ne iubim visul este de-ajuns

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păpăruz

* * *

Prin ceruri, mamă, mai sunt ani?
Sau stelele măsoară doar eternitatea,
Cine îți cântă astăzi, "la mulți ani",
Când viața ta s-a împletit cu moartea?

Pe-aici, prin curtea ta, e toamnă, cald...
Dar frunze nu mai sunt în nuc să știi, niciuna,
Of, iarba, mamă, ți-a ajuns incet până la prag,
Iar dorul nostru a crescut și el, de-atunci, într-una...

Prin ceruri, mamă, se sărbătorește?
Un tort cu lumânări, tu oare ai?
Aici, durerea, încă arde, ne topește,
Din lacrimi, ți-am zidit și noi un rai...

E ziua ta în Cer și pe Pământ,
În casa ta aprindem amintiri cu tine,
De ne privești, trimite, mamă, un cuvânt,
Un vis, orice, să știm dacă ești bine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarbă, frunze, în sânge

Dor de somn pe iarbă, sub un soare blând,
strigă și mă cheamă la el să ajung

Să simt iar covorul, verde ciufulit,
îmi piară dorul de-a fi fericit

Dor de somn pe frunze, întinse la umbră,
sub a lor surate agățate încă

Mi-e dor de pădure și mi-e dor de câmp,
mi-e dor de izvorul țâșnind din pământ

Dor de somn pe iarbă, oriunde pe câmp,
dor de somn pe frunze sub un pom bătrân

Să simt iar parfumuri, de pământ și flori,
umplându-mi plămânii limpezimea lor

Dor rămas în sânge și în carnea mea,
dor de a fi liber și de-a alerga

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zile de toamnă

Trec zilele ca picurii puri din bolți și retine,
în verigi de decor, visătoare-n curcubeu de abstracții,
cu oxid în nervuri au viața-n rătacire de spații,
dar o zi e un pas, e un zbor inocent către tine.

Iar copacii și-adorm mătasea imprimată pe poale,
cu stelele-n ramuri pe o undă-n pulsare-anonimă,
rătăcește prin frunze cerul de la inimă,
când emoția verde foșneste-n ochii tăi, moale.

Beții colorate cad din povești azi pe pământ,
o ultimă tortură asfințește-n durere prin rană,
plutesc amintiri în adierea răzleață de vânt,

Din puls stropit de azur sufletul mi-l condamnă.
Păstrez din fiorii de taină al tău cuvânt sfânt,
căci ai chipul flăcării așezat pe sărutul de toamnă!

sonet de (17 octombrie 2020)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Inima mea fără tine

Vântul ca un ghețar îmi îngheață inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul nopții să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Pășeam amândoi prin iarbă desculți
Alt orizont se scaldă
Privirea frunzelor verzi de mesteacăn
Tu treci ca o lumină prin mine
Și mâinile mi le aprinzi.
Vântul ca un ghețar îmi îngheață inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul noptii să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Și dimineața așează în glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus
Mă trezesc și noaptea se întinde ca o pătură de zăpadă
Ce dor mi-e de tine și dimineața așează
În glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus.

poezie de din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna

În nopți sclipește Luna
Pe Cer se aprinde noaptea
Înalță-te la Ceruri
Învingând și moartea.

Răsfață-te-n putere
Din umilință învie
Creând din moarte viața
Supusă la magie.

Crează-te din gânduri
Nu simțuri pământești!
Învinge-n tine noaptea
Lumina s-o primești.

Și dacă vrei vreodată
Să simți că ai existat
Întreabă, Luna, noaptea:
Cine sunt eu de fapt?

Și un răspuns de-ndată
S-a prins în tine acum
Tot ce a fost odată
Tu vei afla de-acum.

Se ascunde în ziuă Luna
Lumina nu o vedem,
Doar când se lasă noaptea
Și stelele pe Cer.

Deschide-ți Cerul Lună
Transformă noaptea-n zi
Zeii îți dau lumina
Prin stele mii și mii.

Și dacă ar fi vreodată
Să cânt la geamul meu
E pentru tine Lună
Ți-aprind lumina eu.

poezie de (28 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Gârleanu

Cum mergea pe marginea unei vâlcele, iepurașul se opri o clipă să se odihnească. Atunci, de la spate, se ridică, albă și ea, ca de gheață, luna. Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. Iar iepurașul împietri de groază: chiar de lângă el, se întinse pe pământ o arătare cu două coarne grozave. După clipa de spaimă, iepurașul se destinse ca o coardă și o zbughi la goană, se prăvăli în vale, veni de-a dura ca un bulgăre, se sculă și iar se rostogoli până jos; apoi o luă de-a dreptul, tăind câmpul. Se opri tocmai în stuhăria iazului. Acolo, de-abia suflând, se ghemui cu ochii închiși... Să nu-și mai vază umbra!

în Din lumea celor care nu cuvântă, Fricosul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cea dintai durere" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Un pas rotund spre inimă

Ridică-ți ca pe o crizantemă de jos pleaopele
estetic vântul desface parcurile album
voila plopii dându-și afișe ca-n Londra un groom
identic bancnotelor noi tac zebrat apele.

Prinde-mi glasul de rever cât o panglică cu un ac de siguranță
îți dăruiesc acele stele la fel unui serviciu japonez de ceai
pasul tău călătorește reflector în pupilă sau paraguay.
Apasă-mi cu mâna inima cum c-o piuneză o circumstanță.
Seara va clădi printre tine corturile de stele și eter
din turle liliecii vor trage tăcerea de capătul sforii
ascultă-ți deci sângele ca greieri lângă urechea morii
și vezi luciul arterelor asemeni șinelor de fier.

La un profesor de desemn la catedră luna a sosit
conform frunzele au căzut la examenul de chimie aurifer
trecând prin parc nucii toți din cap i-au mulțumit
și sălciile morfinomane se sinucid cu fiole de ger.

Flutură-ți acum inutil nervii verzi ca o batistă
gentleman seara se așează elastic prin fotolii
ascultă cum în lânuri convorbesc gri molii
și cum pe platforma lunii obosește toamna baletistă.

poezie clasică de (1926)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stelele

Când noaptea se lasă,
eu ciulesc urechea, pe scară;
stelele se înghesuie în grădină,
și eu sunt aici, în beznă.
Ascultă, o stea a căzut sunând, din ceruri.
Nu umbla prin iarbă, desculță;
grădina mi-e plină de așchii stelare.

poezie clasică de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pablo Neruda

Poemul XVIII

Aici te iubesc!
Vântul se desprinde din pinii întunecați.
Luna strălucește ca fosforul în apa nestatornică.
Zilele, de același soi, se urmăresc unele pe altele.
Zapada se dezvăluie în forme care dansează.
Un pescăruș argintiu alunecă din vest.
Uneori o corabie. Stele înalte, înalte.
O, catargul unei corăbii.
Singur.
Uneori mă trezesc devreme și sufletul mi-e ud.
În depărtare, marea sună și răsună.
Acesta este un port.
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar.
Te iubesc și printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele
ce străbat marea fără destinație.
Mă regăsesc uitat ca ancorele vechi.
Porturile devin triste când după-amiaza acostează.
Viața mea obosește, înfometată, fără niciun scop.
Iubesc ce nu am. Tu ești atât de departe.
Dezgustul meu se luptă cu amurgul înăbușit.
Dar noaptea revine și începe să-mi cânte.
Luna își răsfrânge visul neîntârziat.
Cea mai mare stea mă privește prin ochii tăi.
Și, când te iubesc, pinii îți cântă numele în vânt
cu frunzele lor ca de coarde.

poezie celebră de din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.27- 37.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mâinile, contur de aripi

Peretele de care mă sprijin
nu se vede,
are în el cuvântul ziditor la cer
și tot încerc să-l trec.

Soarele se proptește-n el,
la răsărit și apus,
în fiecare zi îl știu imaculat,
numai noaptea alunecă și cade pe pământ,
rămân deasupra stelele și luna.
De câtăva vreme mâinile mi se alungesc
și capătă contur de aripi,
mi-e frică să mă las în zborul lor
să nu mi se frângă visele
șicad din somn în apă.
Sunt o pasăre adormită pe cablu,
deasupra fluviului.

poezie de (26 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Cerul își vede de geometrie

impasibil la emoția mea
luna se pregătește de eclipsă
e din ce în ce mai rotundă
ca mai toate pietrele acestea
care se învârt în neștire
cu monotonie invariabil plictisitor
singura ei distracție este jocul acesta
de-a v-ați ascunselea cu soarele și pământul
mareele au devenit din ce în ce mai banale
parcă nici îndrăgostiții nu se mai agață de cer
iar poeții au început să scrie doar despre moarte
apocalipse și draci verzi pe pereți

undeva pe retină se derulează
tot felul de lumi imposibile
întotdeauna răsturnate și de neînțeles
atât cât să le cuprind
între două încercări de aproximare
iar luna asta este din ce în ce mai rotundă
parcă ar vrea un premiu de consolare

între timp teii se pregătesc de supernove
ar fi recomandat să respirăm cu grijă
să nu deturnăm vreun înger

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Misiune

Stol de păsări călătoare a plecat de mult spre sud,
Frunze arămii și roșii cad în roiuri pe pământ,
Spulberând a lor covor vântul năzdrăvan le zboară
Ca într-un joc fără sfârșit, rotocoale ma înconjoară.

Parcă ieri zâmbeai prin lanuri, soare blând și liniștit!
Iar acum te ascunzi de mine, spune-mi cu ce ți-am greșit?
Ești isteț și ții la glume! norii i-ai lăsat un pic
Peste lume sa se adune, să ne sperii din nimic!?

te arăți după o vreme, amintindu-ne de tine,
Însă uiți că noi trăim și prin ploaia care vine!
Și prin frigul ce se arată vrând să pară fioros!
Tu nu știi că toamna este anotimpul meu frumos?

Lasă-ți mantia să aștearnă mozaicuri pe pământ,
Să-mi fac drum până la tine prin frunzișuri cu descânt,
Cu un ghioc de frunze veștezi să-ți ghicesc în viitor,
Într-un templu mitologic, în pădurea zimbrilor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasărea singurătate

Am sufletul plin de clor fără tine
și cu vorba mea am decolorat luna,
ca și cum niciodată nu ar fi fost.
Nu știu cum sunt și eu,
Doamne,
așa albă îmi par,
încât
cuvântul meu trece ca un aer, fără
să cunoască urechile vieții.
Trec mai departe, cântec sfânt
venit de-acum de la mine pentru tine.
Am sărit peste vorbe,
am trecut peste gânduri
și am ajuns în sfârșit în pragul
inimii tale
și stau și aștept
se deschidă poarta,
să intru în cea mai veselă
vorbă.
Mă întinerise ochiul tău crud
din care culoarea tremură verde.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Prin galaxii de vis

Trec păsări călătoare către sud,
lângă fereastră se frământă plopii,
dintr-un trecut îndepărtat aud
prin galaxii de vis cum te apropii.

Din drum însă-deodată te oprești
pe-o margine de amintiri surpată,
prin cețurile beznei nefirești
văd umbra ta întinsă ca o pată.


Incerc să te ridic din bezna grea,
cu gândurile toate adunate,
dar în trecut dispari lângă o stea
pe căile galactice-ncurcate.

Se-așterne depărtarea între noi,
icoana ta din visul meu se stinge,
în suflet îmi rămân copacii goi
înfricoșați de iarna care-i ninge.

Dar cugetu-mi rămâne încă treaz,
mai pot visa o nouă primăvară,
copacii la fereastră în extaz
privind pe cer icoana ta bizară.

poezie de din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook