Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vladimir Maiakovski

Versuri despre pașaportul sovietic

Birocratismul! De beregăți
l-aș rupe, ca lupul – și basta.
Și dau la toți dracii, și-arunc în bucăți
tot ce-i hârțoagă. Dar asta...
Prin compartimente, din cupeu în cupeu,
amabilul vameș apare-n tot locul.
Se dau pașapoartele. Îl dau și pe-al meu
cu scoarțe ca focul.
Se uită la unele-atent, ca eretele.
Se uită la altele-n treacăt, mecanic.
Pătruns de respect, ia carnetele
cu leul britanic...
Mâncându-l din ochi, se-nconvoaie cu totul
la unchiul de peste ocean
și, ca pe-un bacșiș, a luat pașaportul
american.
Mirat, ca o capră privind un afiș,
la cel polonez se uită cruciș,
cu toată-ncordarea tâmpeniei sale,
și parcă întreabă: "De unde veniși
cu-aceste geograficești trufandale?"
Și nici nu și-a-ntors vigilentul bostan,
și nici să clipească nu-l vezi,
când ia pașaportul danez, belgian,
și-al altor diverși suedezi.
Deodată e-n panică, se strâmbă,-i lehamite,
de parcă s-ar arde la gură cu borșu',
când pipăie, colea, gogeamite
pașaportul meu roșu.
Mi-l ia ca pe-o bombă, sudori simte reci,
arici îl străpung și cuțite.
Mi-l ia ca pe-un șarpe de-un stânjen, cu zeci
de limbi otrăvite.
Hamalul îmi face cu ochiul. – "Prezent!
Pe gratis bagajul ți-l duc..."
Jandarmul privea-ntrebător la agent,
agentul privea la jandarm zăbăuc.
Cu câtă plăcere, ce pumni, ce picioare
mi-ar trage-a jandarmilor castă,
că am pașaport sovietic, că-i doare
ciocanul cu secera noastră.
Birocratismul! De beregăți
l-aș rupe, ca lupul – și basta.
Și dau la toți dracii, și-arunc în bucăți
tot ce-i hârțoagă. Dar asta...
Îmi scot pașaportul, îl flutur în vânt,
l-arăt tuturor, de nimic nu mă-mpiedic:
Citiți! Și plezniți de invidie! Sunt
cetățean sovietic.

poezie celebră de (1929), traducere de Cicerone Teodorescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Eu si Napoleon" de Vladimir Maiakovski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.75- 11.99 lei.

Citate similare

Clipa de vis

Am tot mai des insomnii
nu pun pleoapă pe pleoapă
asaltează fantezii,
când dau vinul peste cap
chiar îndoit cu apă

Pe bulevard, fete-tsunami,
metafore pe tocuri-cui,
la cote mari mi-i amețeala
și nu pot spune nimănui
o, de mi-ar trece sminteala

și mi s-ar potoli resortul
de a nu fabula prea departe,
îmi vine să-mi rup pașaportul,
asemenea plăceri înseamnă
și bani... Nu doar trăiri curate

Ăsta-i, în fond, riscul
nesăbuinței, iată vracu'
de facturi la termen neaachitate,
ultimativ ceartă Fiscul,
iar cu nevasta o să dau de dracu'!
....................................................

Și ce dacă-i sfârșit de toamnă
și-al vieții dâmb abia îl urc,
o pensie de veteran "la locul lui"
Toca-voi... E ordin ca să mă încurc
cu o metaforă pe tocuri-cui!...

parodie de , după Ilie Zdroba
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albatrosul rănit

vrea zbor dar nu mai pot,
mi s-a frânt aripa în două,
da pe ea avutul tot,
de mai mi-ar crește alta nouă.

pribeag pe un catarg străin,
privesc azurul cum s-a-nchis
și cum din zborul meu senin
n-a mai rămas decât un vis.

dau iar zbor, dar e-n zadar,
mă doare aripa cea ruptă,
zăresc în depărtări un far,
cu o lumina ne-ntreruptă.

odată când puteam zbor,
eram aici un paznic bun,
luau matrozii toți la zor,
făcându-ma sunt nebun.

acum se uită după mine
si toți îmi căinează soarta,
gândesc cu toți c-ar fi mai bine,
dac-ar veni mai iute moartea.

poezie de
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Pașaportul

În portofoliu n-am rostiri halucinante,
Otrăvuri mirosind a miez de nucă
Și nu bat câmpii cu poeme delirante,
De bețivani ce dorm pe unde-apucă.

Am vă spun că nu fac schimburi idioate,
De cărți, dau cartea mea pe cartea ta,
La mesele de joc eu mai seduc levate,
Cu un atu ce-alungă piaza rea.

Eu nu schimb timbre din clasoare personale,
Nu schimb un Cap de Bour pe nimicuri
Și nu dau mărci pe amulete cu brizbizuri,
Dar nici figuri de stil pe tiriplicuri.

Poemul meu e viu, respiră și vibrează,
Într-un prezent cu bocet pe planetă,
Un clandestin ce granițe mereu forțează,
Mai simplu ca un mers pe bicicletă.

De azi îi întocmesc un pașaport valabil,
Dintr-o pancartă simplă de protest,
Cu viză de-nfruntat destinul implacabil,
La granița Carpată, est și vest.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Darul de V'day

tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Și nu știu ce să-i iau – problemă mare! –

Să-i dau cercei? Păi, de-ăștia i-am tot dat
Și, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienți,
Că-s unii, după mine, prea atenți.

Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuși,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuși!"
O ia de apropo , zice ea,
Cu mine știe cum a se purta.

Și-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina și-ar zice că-i miracol,
n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogățit bagajul cultural.

A, știu! – am la parter o librărie,
Îi iau ceva să-mi folosească mie,
Căci fără dar nu cred că se mai poate:
Îi dau, ca dar, o carte... de bucate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânzătoarea de plăceri

Pe când copilă eu eram
Sedusă am fost de un infam
Și părăsită apoi
În griji și cu nevoi.
Cu viața o duceam greoi
Rămasă în brațe
Cu un orfan
Pe stradă fără niciun ban
Eu viața mi-o jerfesc
Copilul să mi-l cresc
Că pentru el trăiesc.

Sunt vânzătoare de plăceri
Și în taina unei seri
Îți dau tot ce îmi ceri
Dar suflet n-am de unde
Fiindcă el este mort
Și-n trupul meu îl port.

Când stele se aprind pe cer
Și noaptea-i plină de mister
vezi pe trotuar
Pășind încet și rar
La umbra unui felinar.

Iar dacă-n noapte un bărbat
În urma lui cheamă
duc fiindcă sunt mamă.
Îți dau tot ce îmi ceri
Sunt vânzătoare de plăceri.

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Arădoaie

Iubitei mele

Ești icoana care îmi iartă gândul,
Când, în vorbe dulci răstignesc,
Prieten cu furtunile și vântul
Nu mai știu cum să-ți spun te iubesc!

Ești partea din suflet care-mi cântă,
Când în brațe, tot mai rar te dezmierd
Și mă iau cu toți demonii la trântă
Dar nu te vând și nu vreau te pierd.

Mai bine, îmi dau foc în Piața Mare,
Pe-un eșafod, cu toate cărțile ce-am scris
Fiindcă mi-ești boala fără alinare
Și am un loc cu tine-n Paradis!

Ar trebui să-mi dea o alocație,
Pentru tot ce sufletu-mi și mintea zămislește,
Dar, azi, e-o infracțiune-a mea vocație
Și lumea, ca pe-un lepros prețuiește.

Tu, dintre toți, îți mai apleci răbdarea,
Peste suferința mea, fără măsură
Și mă pierd, în ochii tăi ca marea,
Pe drumul meu, în Literatură.

De-aș putea, ți-aș face o statuie,
În cea mai mare piață dintr-un burg,
Ești, trup și spirit, regina ce mă suie
Din Iadul vieții, către Demiurg.

Îmi dau doctorii diagnostice fatale,
Mă ocolește lumea, ca pe un ciumat
Dar leacul meu e vraja sărutării tale
Și te port în suflet, dulcele meu stigmat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Primăvara noastră

E primăvară în privirea noastră
Și în cais se simte pulsul vieții,
Iar soarele îmi bate în fereastră
Ecou-ncântător al dimineții.

E primăvară sus, în deal, la vie
Și, în păduri, izvorul se trezește
S-a săturat de ger și astenie
Și-, n murmur, simfonia-i înflorește.

E primăvară și la mine-n suflet,
În gândul meu port dorul pentru tine
Și simt vibrato calm în orice sunet
Purtat de vântul cald peste coline.

E primăvară, este mărțișorul,
Un câmp de flori îți dau în dar, iubire,
Iar colțul de pădure-i foișorul,
Unde urzim sclipiri de fericire.

E primăvară în grădina noastră,
Înmuguresc magnolii în simțire,
Ne zboară tot ce-i trist în zare-albastră
Și se zidește dragostea-n iubire.

E primăvară în îmbrățișare,
În tâmplă-au răsărit toți ghioceii,
Dar focul viu din inimă e-n floare
Și mulțumim din suflet la toți zeii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Timp îngenuncheat

uneori când mă trezesc din somn
îmi dau seama că îmi ești atât de străin încât
dacă te- atinge
brațele mi s-ar împietri
și niciodată
dar niciodată
nu m- putea ridica din această nenorocire

uneori când te privesc
îmi dau seama tu n-ai fost al meu
nici măcar o secundă
te-ai pierdut printre oameni
ca firul de nisip
în adâncul mărilor și oceanelor

uneori când mă trezesc
și te privesc
și încerc
îmi dau seama că și timpul stă în genunchi
rugându-te te bucuri
măcar o dată
sunt femeia care te iubește
fără îți ceară
nimic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Mihai: Luci, stai puțin!
Lucian: Ce-i, Mihai?
Mihai: Spune-mi, sincer, acum, Ly nu mai e aici, doar pentru asta m-ai chemat?! Din cauza mamei tale? S-o vezi în imagini, pe supercomputer, de ziua dânsei?
Lucian: Da, desigur...
Mihai: Nu te cred! O fi și asta, dar mai e și altceva. Nu-i așa?! Ce te frământă, Luci?! În toți ceilalți ani, de ziua mamei tale, probabil ai fost trist, fără observăm noi, dar nu erai chiar așa, ca acum; tocmai de asta nici n-am observat, nici unul. Deci, ce altceva te supără?!
Lucian: Ah, nu mă-ntreba...
Mihai: Păi, cred că nici nu e nevoie să-mi răspunzi; îmi dau și singur seama... E vorba de Lia, desigur. Ea și Sid, presupun...
Lucian: Mihai, te rog, vreau să mă liniștesc, nu să... De ce încerci să mă agiți mai rău?!
Mihai: Păi, da, e clar acum. Dar, Luci, de ce complici totul? Dacă i-ai spune, sunt sigur lucrurile ar lua brusc o altă întorsătură, evident, favorabilă ție. Cum altfel?! De ce tot taci? Te încăpățânezi și nu știu de ce! În plus, parcă spuneai că nu-ți faci tu griji din cauza lui Sid Kelso. Ce s-a schimbat între timp?!
Lucian: Ce s-a schimbat?! Multe... În ultimul timp, ori de câte ori am căutat-o prin oraș, am găsit-o în compania lui... La ea în cameră, învățându-l să danseze, la el acasă, când am fost s-o caut pe Sonya, prin oraș... Nu știu de ce tot dau de ei, mereu, ca un făcut! N- putea să mă întâlnesc cu altcineva, cu oricine altcineva?! Nu, normal, decât cu ei doi, mereu împreună! De parcă ar ști că asta mă deranjează!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochi înțelepți

Bună seara, dragul meu...
Tu ce crezi? Crezi sunt eu?
Ce-ți trece prin mintea dragă
Și prin ochii înțelepți?
Dacă-ți arde tot de șagă
Gândul meu e-n poziție de drepți!
Sus se zbate o părere
Jos e marea-mi la picioare
Ochii-mi dau pe gât o bere
Dar răcoarea ta mă doare...
Bună seara, dragul meu
Nu te chinui,-s chiar eu!

poezie de
Adăugat de Carla DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Uită...

Uită clipe fericite,
Dacă ai avut?
Clipele în doi trăite,
Nu mai sunt demult.

Uită lungi povești din seri,
Când n-aveam ce face,
Limitându-ne plăceri,
Vino iar încoace.

Uită exist pe lume,
Nu te necăji,
Dintre valurile-n spume,
Iarăși teafăr voi ieși.

Uită totul. Fără amintiri,
Din minte șterge
Timpul fără reveniri,
Înainte merge.

Uită vechi filozofii,
Instabile fraze,
Din a mele poezii,
Cu reale ipostaze.

Uită, calcă în picioare,
Sentimente pure,
Amintiri frumoase. Oare,
De nuanțe dure?

Uită ultimul sărut,
Și pe primul uită,
Să rămân necunoscut,
Fii tu cunoscută.

Uită gingașe cuvinte,
Izvorâri spontane,
Nu le ține toate minte,
Cifrele romane.

Uită chipul meu timid,
Ochii mei sașii,
Uită totul ce-i splendid,
Sau urât mai știi?

Uită și treci cu vederea,
Trebuie gândire multă,
Iată eu rup tăcerea,
Și îți spun, doar uită!

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Atingeri de-ntuneric

Te visez, uneori, și mă-ntreb de ești tu
tot cea care-a răspuns, mai demult, cu un "Nu"
la-ntrebarea: "De ce îmi faci visul un chin,
și mi-l strici cu furtuni când e-atât de senin?"

Îmi tot spui că nu ești, dar te simt, nu mă-nșel,
chiar de nevinovată-mi apari, ești la fel:
ai aceeași răceală în suflet și-n ochi,
ai privirea cu care se-aruncă deochi.

Nu te-aștept, dar îmi vii, nu mi-e frică, și-mi e,
te- goni de-aș putea și din vis, și din... ce?
Nici nu știu cât, în viață, de-adânc mi-ai pătruns,
dar cu negru, prin mine, știu sigur c-ai uns

Și tot caut lumina, îmi caut puteri
încerc să mă curăț, fiu cel de ieri,
fericit, cum am fost, și să nu mă gândesc
la nimic ce mi-ar face un rău, cât trăiesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Atingeri de-ntuneric

Te visez, uneori, și mă-ntreb de ești tu
tot cea care-a răspuns, mai demult, cu un "Nu"
la-ntrebarea: "De ce îmi faci visul un chin,
și mi-l strici cu furtuni când e-atât de senin?"

Îmi tot spui că nu ești, dar te simt, nu mă-nșel,
chiar de nevinovată-mi apari, ești la fel:
ai aceeași răceală în suflet și-n ochi,
ai privirea cu care se-aruncă deochi.

Nu te-aștept, dar îmi vii, nu mi-e frică, și-mi e,
te- goni de-aș putea și din vis, și din... ce?
Nici nu știu cât, în viață, de-adânc mi-ai pătruns,
dar cu negru, prin mine, știu sigur c-ai uns

Și tot caut lumina, îmi caut puteri
încerc să mă curăț, fiu cel de ieri,
fericit, cum am fost, și să nu mă gândesc
la nimic ce mi-ar face un rău, cât trăiesc.

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Șah (după Marin Sorescu)

Eu mut o sărăcie neagră,
El mută o bunăstare albă.
Eu scot din ogradă un cal,
El mi-l exportă în Anglia.
El îmi amenință vârsta
Eu transform o clipă, într-un veac.
Fac un calcul rapid
Și-i dau șah, la moacă.
El îmi atacă speranța
(Care se mișcă în zig-zag)
Eu îi înaintez o reclamă
Și-l oblig viseze viforât.
Îi iau piuitul,
Dar jumătate din calul meu,
E deja conservă.
- O să-ți dau șah la bibilică,
Zice el.
- Nu-i nimic, ripostez eu încruntat,
Fac rocada turnurilor gemene.

În spatele meu, țara, poporul,
Uniunea Europeană, și toți aliații
Închid ochii, la toate intențiile mele.

Eu înroșesc la față,
Înjur, și pierd partida.

parodie de , după Marin Sorescu (13 februarie 2013)
Adăugat de Adrian BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Tinerii de azi

Bat în tobe, bat în fiare,
Dau din mâini, dau din picioare,
Dau din fund, dau din buric,
Dar din cap... nu dau nimic.

epigramă de (iunie 2005)
Adăugat de Florea ȘtefănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Din adevăr și din iubire

Din adevăr și din iubire îmi fac și patrie și crez
În viața mea mai sus ca ele nimic nu vreau mai așez.
Pentru-adevăr îmi dau viața, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orișice să-mi vreau.
Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul și iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot și nu pot, e-n zadar.

Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărțită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr fățarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viața cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Trup cu nume

Sunt singur și în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit și cine sunt nu știu.

Sunt foarte mulți acei ce-mi dau binețe,
La fel și foarte mulți ce nu îmi dau
Și stau în bucurie sau tristețe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.

Încerc să mă cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
Mă-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.

Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să mă împart atât cât pot,
dau bucăți din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt o cruce de vânt

Sunt o cruce de vânt cu brațe de lemn
și văd cum ele se mișcă în valuri concentrice
ghemuiesc, așa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când așchii îmi sar din brațe
zilele s-au prins de mine cu rășină

fac plecăciuni și descopăr reîncarnări
și mă sprijin de nori, de amăgiri și de ziduri crăpate
dacă avea voie, aș rupe transparența din vocea mea
și aș da drumul cuvintelor

las încolăcită de un șarpe
mi l-aș strecura în mine dacă fi om
îi dau voie, fiindcă uit în interiorul meu și văd abur
ne înțelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză

insomnia rece amorțește - iederă uscată
dar trezesc cititorii în stele
așchii îmi sar din brațe
și trec spre pământ prin mine.

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

Și...

În timp ce munții hoinăresc cu un rucsac în spate,
Îmi vin idei și mă gândesc: de-ar fi le cuprind pe toate...
Să-mpart cu cei ce îi iubesc tot ce îmi vede ochiul
Pe unde trec și ce-ntâlnesc, așa... să-mi treacă focul.

Să încep atunci aștern pe bucăți de hârtie,
Tot ce-am văzut din frumuseți și sufletul îmi știe.
Și-n timp ce munții hoinăresc, păduri și lacuri și poteci,
Din când în când să mă opresc, în urmă privesc.

De m-oi opri din când în când, n-aș vrea calc pe frunze
Și nici pe ramuri nici pe mușchi, fiindcă îmi sunt muze,
Iar de mă așez privesc în timp ce-adie vântul
Tot trupul mi-l va încălzi, cu forța lui, pământul.

Atunci, mulțumesc voi încerca, cu gesturi mici și blânde,
Închizând ochii voi zâmbi soarele-mi surâde...
Acum voi opri din scris, la drum din nou pornesc
Cu un rucsac, foaie, un pix și frunza ce-o iubesc.

Și mă gândesc mult mi-ar place-alături să îmi fie,
Doar cei ce cred în lumea mea, în vis și POEZIE...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oprește norul și ia-i ploaia

bucură-te când căldura soarelui te copleșește cu sărutări
și lacrima norului te strânge la piept cu drag

cerul meu e negru. de supărare. sau poate de furie
și nici măcar nori nu sunt. e o stare, o angoasă, o așteptare
o uitată apocalipsă. o chemare.

cuvintele se uită jur-împrejur neliniștite
noaptea minții și-a plantat filtre și nimeni nu trece fără certificat
două lucruri se verifică: pașaportul și limba. coloana a fost decretată inviolabilă

din preaplinul vorbirii, înalț cu toate cuvintele
strânse în versuri... nefrecventabile
dar numai așa devin nor pe cerul meu întunecat. și plâng...

norii au fost identificați ca dușmani.
comanda la mine! a zis...
foc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook