Albatrosul rănit
aș vrea să zbor dar nu mai pot,
mi s-a frânt aripa în două,
aș da pe ea avutul tot,
de mai mi-ar crește alta nouă.
pribeag pe un catarg străin,
privesc azurul cum s-a-nchis
și cum din zborul meu senin
n-a mai rămas decât un vis.
dau iar să zbor, dar e-n zadar,
mă doare aripa cea ruptă,
zăresc în depărtări un far,
cu o lumina ne-ntreruptă.
odată când puteam să zbor,
eram aici un paznic bun,
mă luau matrozii toți la zor,
făcându-ma că sunt nebun.
acum se uită după mine
si toți îmi căinează soarta,
gândesc cu toți c-ar fi mai bine,
dac-ar veni mai iute moartea.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre visare, poezii despre moarte, poezii despre creștere sau poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.